Intrăm în razboi?

Poate fi 13 noiembrie un nou 9/11? Va fi război în Europa?

CNN notează, într-o analiză despre situaţia din Siria, că acest conflict militar reprezintă de fapt un „război prin intermediari (proxy-war)” între Rusia şi Statele Unite ale Americii, fiecare dintre cele două puteri alimentând părţile combatante

Bashar al-Assad preşedintele Siriei este fiul lui Hafez al-Assad, cel care a condus Siria timp de treizeci de ani, din 1970 până în 2000. Bashar al-Assad, a preluat conducerea țării de la tatăl său în anul 2000. Siria se confruntă începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent de guvernul autoritar de la Damasc şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei siriene (opoziția democrată pro-occidentală) şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Statul Islamic. Bilanţul conflictului este, potrivit estimărilor ONU, de aproape 200.000 de morţi.

Una din cele mai temute grupări, parte a opoziției, este frontul Jabhat Al-Nusra (‎The Support Front for the People of Greater Syria), care şi-a construit „faima” prin intermediul unor imagini în care soldaţii lui Bashar al-Assad au parte de cele mai cumplite tratamente, inclusiv acte de canibalism simbolic: într-un clip care circulă și acum pe internet, un luptător Al-Nusra mănâncă inima unui soldat. Scopul grupării îl reprezintă consolidarea unui stat pan-islamic aflat sub incidenţa legii sharia, în interpretarea sa radicală. Pe lângă Al-Nusra, în Siria funcţionează alte grupări – The Islamic State of Iraq and the Levant sau al-Tawhid Brigade – asociate opoziţiei, majoritar sunnite, care luptă împotriva guvernului, sprijinit de brigăzi şiite şi de Hezbollah. Iar mai nou ISIS.

În Siria se antrenează şi o parte din trupele speciale ale Federatiei Ruse, celebrii Spetsnaz. Antrenamentele acestora sunt similare cu cele ale legionarilor francezi sau englezi, iar instructorii, în marea lor majoritate sunt ofiţeri israelieni de origine rusă. Pe la jumătatea lui octombrie, Putin a ordonat „deplasarea” a trei batalioane Spetsnaz în Siria, pentru a ajuta trupele pro Bashar al-Assad. Analiştii militari susţin că Rusia va aduce în Siria pentru eliminarea opoziției militare de orice tip până la 150.000 de soldați care pe lângă misiunile de luptă le vor avea și pe acelea de stabilizare și pacificare.

Pe de altă parte, guvernul american a trimis pe 8 noiembrie, avioane cargo ce au paraşutat 50 de tone de muniţie destinată grupurilor insurgente din nordul Siriei, în cadrul eforturilor de susţinere a opoziţiei siriene. Misiunea a fost efectuată cu avioane de tip C-17, escortate de aeronave de vânătoare. Muniţia – armament uşor şi grenade – a fost lansată în provincia Hasakah, situată în nordul Siriei, fiind destinată grupului insurgent Coaliţia Arabă Siriană. Un oficial american a declarat că forţele insurgente a recuperat întregul armament în condiţii excelente. Este ştiut faptul că autorităţile americane au pus bazele unui program de 500 de milioane de dolari pentru a-i antrena şi echipa militar pe rebelii sirieni, însă programul nu s-a dovedit unul de succes. Pentagonul a anunţat deja „întreruperea temporară” a transferului de luptători candidaţi din Siria în centre de antrenament din Iordania şi Turcia. Aproximativ 150 de luptători ai opoziţiei aflaţi în unităţi de antrenament îşi vor încheia instrucţia, afirmă oficialii americani. „Antrenarea a mii de infanterişti nu a constituit o metodă bună, cred că a devenit destul de evident acest lucru acum”, a precizat un oficial al Administraţiei Obama, citat de The New York Times.

Ceea ce nu precizează oficialul, este că şi instructorii soldaţilor sirieni sunt ofiţeri israelieni, iar în urma unor conflicte între antrenaţi şi antrenori, soldate cu morţi de ambele părţi, s-a luat decizia încetaţii pentru o perioadă a antrenamentelor. Perioadă a durat destul de puţin şi antrenamentele au fost reluate. Administraţia Obama s-a rezumat la trimite „oficial” doar ajutoare în echipament şi armament aşa cum am spus mai sus. Mai mult, în declaraţiile oficiale americanii susţin că “Luna trecută, doar „patru sau cinci” rebeli antrenaţi se aflau pe câmpul de luptă din Siria, în condiţiile în care programul, implementat în decembrie 2014, ar fi trebuit să antreneze 5.400 de luptători anual şi 15.000 în următorii trei ani” (New York Times citat de Mediafax).

Până aici nimic nou, lucruri ştiute sau mai puţin ştiute. America insistă să pună piciorul în Siria, aşa cum a făcut-o în Libia după uciderea lui Gadaffi. E mai greu, pentru ruşii sunt demult acolo şi fac tot ce le stă în putinţă să-l protejeze pe al-Assad şi bogăţiile Siriei. În afară de uriaşele zăcăminte de petrol, multe încă neexploatate, Siria are mine de diamant, exploatate neoficial, cupru, aur şi nichel. Mai mult, principalii parteneri economici, pe lângă Rusia, sunt țările arabe, China, Germania și Italia. Este cunoscut faptul că între Germania şi Rusia relaţiile sunt excelente, iar Italia a fost de când se ştie partenerul principal al Germaniei. Aşa că, americanii cu toate eforturile lor, mai au de aşteptat. Putin se joacă de-a puia-gaia cu Obama şi declară prin gura ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov (citat de AFP) ca Rusia ar susţine cu bucurie retragerea de la putere a preşedintelui Siriei, Bashar Al-Assad, dacă sirienii ar dori acest lucru. „Dacă sirienii vor fi de acord cu acest aspect, nu putem decât să susţinem cu bucurie o astfel de soluţie”, a declarat Lavrov.
Serghei Lavrov a apreciat că planul emisarului internaţional Kofi Annan nu poate fi aplicat, subliniind însă că nu există nici opţiuni alternative. „Observ că planul lui Kofi Annan începe să intre în impas. Nu putem admite acest lucru. Nu există alternativă la acest plan”, a spus Lavrov într-o conferinţă de presă. „Rusia nu va permite Consiliului de Securitate ONU să autorizeze o intervenţie militară străină în Siria”, a reiterat Lavrov, calificând acest scenariu ca fiind „catastrofal”. „Nu vom permite Consiliului de Securitate să recurgă la forţă”, a declarat el. (În Consiliul de Securitate, Rusia are drept de veto).

Să revenim la atentatele de vineri 13 de la Paris. Pe lângă informaţiile pe care le-aţi auzit deja pe canalele de ştiri, apar şi altele, care, la prima vedere nu au nicio legătură cu ce s-a întâmplat la Paris. Să le luăm pe rând. Una dintre ele, apare pe site-ul lovendal.ro şi sună cam aşa: „Boom! Şeful CIA s-a întâlnit cu şeful serviciilor externe franceze şi cu reprezentantul Mossad cu 2 săptămâni înainte de atacurile teroriste de la Paris! Eu zic că e o simplă “coincidenţă”… Continuă apoi: (…) Corespondentul la Casa Albă pentru rețeaua de televiziune franceză Canal +, Laura Haim, a făcut o remarcă interesantă în timpul unei legături directe cu Brian Williams, la televiziunea MSNBC. Haim a declarat că directorul CIA (…), John O. Brennan, s-a întâlnit recent cu omologul său francez, Bernard Bajolet, şeful Direcţiei Generale de Securitate Externă (DGSE). Mai mult, (…) La 29 octombrie are loc o conferinţă internaţională cu numele de “The Shared 21st Century Internaţional Mission” la care participă următorii: directorul CIA, John Brennan, fostul şef al serviciilor externe britanice MI6, John Sawers, şeful Direcţiei Generale de Securitate Externă a Franţei, Bernard Bajolet şi fostul consilier de securitate naţională al Israelului, Yaacov Amidror. Lovendal.ro îşi pune, pe bună dreptate, următoarea întrebare/concluzie: Totuşi, concluzia este următoarea: întâlnirea celor 4 mari ai lumii din serviciile secrete nu mi se pare chiar o coincidenţă, cu 2 săptămâni înainte de atacurile teroriste de la Pariş… Sau poate că e o coincidenţă şi eu iar mă înşel!

Ce n-a aflat Lovendal.ro, este ca la întâlnirea cu uşile închise au mai participat Vladislav Menshchikov, şeful FSB (fostul KGB) şi adjunctul ministrului rus de externe, Grigori Karaşin. Cei doi au fost la Washington în perioada 26-28 octombrie. Spun şi eu la fel ca lovendal, probabil s-au plimbat doar Putin pe la George Washington University au mâncat un hot dog şi au plecat la Moscova… Nu te inseli Lovendal!

Militar Spetsnaz

Poate fi 13 noiembrie un nou 9/11? Va fi război în Europa? Despre asta vă voi vorbi pe larg, într-un articol viitor, cu argumente pro şi contra. Din păcate, mai mult pro…