“Pentru că Dumnezeu l-a alungat pe Diavol din Rai, acesta şi-a făcut discipoli printre oameni”

Au trecut câțiva ani de când am scris acest material. M-a ajutat în documentare un prieten de la IGP care mi-a pus la dispoziție mai multe de documente. S-ar putea ca în anii ce au trecut să se fi schimbat lucrurile. Din rău în mai rău. Pe net sunt o grămadă de situri sataniste. Pe peretii clădirilor din București și nu numai, apar din ce în ce mai multe „semne”. Unii știu despre ce e vorba, alții o fac din teribilism.

Religiile creează fanatici indiferent de dogmă sau orientare. Manipularea prin metode făţişe sau subliminale, îi aduce în stare de fanatism pe cei mai slabi. Oamenii cred în cei ce le oferă răspunsurile pe care le aşteaptă. Cu cât răspunsurile se pliază mai mult pe realitatea indivizilor în cauză, cu atât ele devin mai credibile. Sărăcia, neîmplinirile, lipsa de cultură, nevoia de recunoaştere, câteodată abundenţa, provoacă dereglări greu de remediat în conştiinţa umană. Apoi este de ajuns a scânteie, o promisiune bine formulată ca individul în cauză să devină fanatic. Formele pe care le poate lua fanatismul religios sunt multe şi variate, de la autoflagelări aberante până la crime odioase, dar… fiecare este liber să creadă în ce vrea, cum vrea şi în cine vrea.

Însă atunci când fanatismul provoacă victime, trebuie combătut cu toate mijloacele, indiferent ce religie, mişcare sau credinţă l-a generat. Şi asta acum. Nu ajută nimănui că Papa şi-a cerut iertare pentru conchistadori. Nu ajută nimănui că Germania a cerut iertare evreilor sau Gorbaciov rușilor pentru crimele lui Stalin. Au fost ucişi oameni în numele unei idei. Milioane. Niciodată nu e prea târziu pentru procese de conştiinţă. Dar niciodată nu este prea devreme pentru a stârpi fanatismul. Oricare ar fi el.

În săptămâna ce urmează mă voi ocupa pe larg de un fenomen ce a luat amploare şi la noi: SATANISMUL. Nu fac altceva decât să trag un semnal de alarmă. Restul îl veţi face dumneavoastră după cum vă dictează conştiinţa.

Epidemia satanistă

„Am impresia că se strecoară prin vreo crăpătură a acestei Biserici a lui Dumnezeu fumul din infernul lui Satan. Necuratul, să ştiţi, există, e o fiinţă palpabilă, inteligentă, înfricoşătoare şi misterioasă…„ Această afirmaţie aparţine Papei Paul al VI-lea şi a fost reprodusă de Paris Match în 1978. În acelaşi articol scria …”văzând ce se petrece azi, ai impresia că eşti martorul unei epidemii sataniste”. Tot pe la acea dată, buletinul editurii engleze The Sorcere’s Apprentice (Ucenicul vrăjitor) estima că în lume există peste 400.000 de satanişti şi discipoli de-ai lor, în 66 de ţări. De atunci însă, a mai trecut ceva timp, iar de la un an la altul statisticile despre mişcarea satanistă sunt din ce în ce mai îngrijorătoare. În ultimii ani, sectele sataniste ca Ordo Templi Orientis şi Wicca au început să facă recrutări masive de membri, nu numai în Statele Unite ci şi în lume, iar „Biserica lui Satan” condusă până în 1997 de fostul „Mare Preot” Anton Le Vey, a desfăşurat o intensă activitate. În Germania, 85% dintre elevii de liceu au avut cel puţin un contact cu satanismul iar „Biserica Mondială Satanistă numără în prezent câteva milioane de adepţi – 300.000 numai în Franţa” – spunea mulţumit acelaşi La Vey.

Ritualurile primitive, sacrificiile de animale şi, mai grav, de copii, sinuciderile – uneori în masă – profanările de morminte, isteria în grup cu manifestări violente, consumul de alcool şi droguri, orgiile sexuale sunt numai câteva dintre piesele pe care le conţine acest puzzle întunecat, aflat în continuă extindere.

Nici România nu avea cum să scape de satanism. În unele oraşe sataniştii şi-au făcut simţită prezenţa prin săvârşirea unor fapte grave, de la profanarea de morminte până la sacrificii de animale şi oameni.

Puţină istorie neagră

Practica diabolică ce cuprinde cultul satanic s-a manifestat încă din primele secole ale creştinismului ca reacţie împotriva misionarismului violent al unor prelaţi creştini. Anticristul (Satan – Şeful demonilor) nu era doar urât de oameni ci şi venerat, din prudenţă, ca o modalitate de a se sustrage puterii lui malefice. „Liturghiile negre” prezente în Europa până la sfârşitul secolului XVIII erau o parodie violentă a liturghiilor creştine.

Mişcările satanice stau sub semnul universalităţii. Denumirile cele mai des întâlnite ale forţelor malefice sunt: „Diavol” (a arunca, a despărţi); „Satan” (duşmănie, opoziţie); „Asmodeni” (duh al morţii); „Vasiliscul” (micul rege cu cap de cocoş şi coadă de şarpe); „Belicar-Velicar” (căpetenia demonilor); „Azazel” (cel venit din pustiu, căruia i se trimitea ofrandă un ţap); „Belzebuth (sau Belzebub, zeul muştelor, patron al magiei negre, cel ce se hrăneşte cu leşuri); „Levithan” (dragonul cosmic); „Behemet” (sau Baphometh (monstrul hipopotam); „Raheb” (şarpele mării); „Lilith” (prima soţie a lui Adam); „Mefistofel” (sau Mephistofelis – minciună) şi „Lucifer” (purtătorul de lumină).

Literatura satanistă apare în Evul Mediu şi are menirea de a-l instrui pe cititor în tehnicile secrete ale comunicării cu Satan. Tot atunci apar şi primele informaţii despre „messa neagră” şi „sinagoga satanică”. La aceste „messe negre” Dumnezeu era renegat iar lui Satan i se aduceau jertfe şi închinăciuni, „primind” de la el promisiunea protecţiei.

Satanismul modern are la bază atât practicile evului mediu cât şi literatura iluministă a Revoluţiei franceze. Primii mentori ai mişcării au fost:

Eliaps Levi, fost preot catolic, pe numele său adevărat Alphons Lovis Constant. A excelat în speculaţii cu privire la diavol, semnul lui (pentagrama) şi jocul de Tarot. A pus în circulaţie chipul  “precis” al diavolului cu cap de ţap, piept de femeie şi mitră cu coarne.

Eugene Vintras, un magician ce se considera „încarnarea lui Ilie”.

Henry James Prince s-a considerat un „ucenic al Diavolului” cu orientare „de stânga” (erotică).

Aleister Crowley a pus bazele unei organizaţii pur sataniste. El l-a proclamat pe Satan drept singurul Dumnezeu autentic, considerându-se în acelaşi timp „încarnarea lui Satan”. Pregătirea pentru „misiune” şi-a făcut-o într-o lojă francmasonică (SRIA) unde a studiat misterele talismanelor, călătoriilor extracorporale, Kabala. După iniţierea în vechile religii egiptene a început să susţină că a deschis pentru omenire o nouă eră, cunoscută sub denumirea de „New Age”. Crowley a funcţionat la început în organizaţia „Ordo Templi Orients” pe care mai apoi a condus-o. Această organizaţie secretă de inspiraţie francmasonică, l-a avut ca membru şi pe Lafayete Ron Hubbard fondatorul „Bisericii scientologice” cu cele zece grade de iniţiere, cărora Crowley le-a adăugat pe al unsprezecelea: homosexualitatea.

Anton Szandor La Vey (1930-1997) un american de origine maghiară, fost îmblânzitor de lei, înfiinţează în 1969 la San Francisco „The Church of Satan” (Biserica lui Satan) şi se autointitulează „Papa Cel Negru Al Satanismului”. Ideologia promovată de „The Church of Satan” se dezvoltă pe trei direcţii principale: cultul morţii, anarhia şi necreozismul. Mişcarea urmăreşte instaurarea unui cult universal macabru, a unui guvern mondial şi restructurarea umanităţii în noi clase sociale. Tot în 1969, Szandor La Vey a scris renumita „Biblie satanică” de numai 272 de pagini, care a devenit în foarte scurt timp best seller, fiind vândută în lumea occidentală mult mai repede decât Biblia creştină. La Vey a preluat câteva dintre perceptele biblice şi le-a inversat diametral sensul. Cartea conţine ritualuri satanice şi ceremonia închinării Diavolului. (O variantă – prost tradusă – a Bibliei satanice circulă şi în România)

Cele mai grele păcate considerate de biserica creştină sunt sinuciderea şi apostazia (lepădarea de Dumnezeu). Prin pactul pe care-l încheie sataniştii cu biserica (sau organizaţia lor) sunt obligaţi să le comită pe amândouă. În Noul Testament Satanist Aleister Crowley autointitulat „apostolul demonilor” îi îndemnă pe tineri să se drogheze, să săvârşească obscenităţi, să sacrifice animale şi să le bea sângele ori să le mănânce măruntaiele. (În cadrul ritualurilor discipolii se droghează pentru a rezista în faţa făptuirii jertfelor şi a orgiilor sexuale. Şefii cultelor nu se droghează, însă recomandă drogul discipolilor pentru a avea o mai mare stăpânire asupra conştiinţei lor.) În Republica Sud Africană poliţia a descoperit zeci de sugari cu capul tăiat, sacrificaţi în cadrul ritualurilor sataniste. La câţiva ani de la înfiinţarea bisericii sale Anton Szandor La Vey declara că oficial că are „10.000 de adepţi, dar numărul real al acestora este mult mai mare”.

În 1972 a apărut lucrarea „Ritualurile sataniste”. Ideile celor amintiţi mai sus au fost preluate şi sintetizate constituind un izvor pentru literatura satanistă. De atunci se înregistrează o avalanşă de cărţi cu caracter ocult de inspiraţie satanistă, dintre care amintesc: „Cheile lui Solomon”, „Cărţile sângelui”, „Ritualuri sataniste”, „Vieţile îngerilor negri” (o parodie satanistă după „Vieţile sfinţilor”) şi multe altele care prezintă tehnici „salvatoare”, modalităţi erotice pervertite, contribuind la dezaxarea conştientului – colectiv şi individual – al tinerilor, înclinând balanţa spre ocultul macabru, erotismul exacerbat şi satanism. O parte dintre conceptele sataniste au fost transmise şi prin muzica trupelor „Orcin Raper”, „Iron Maiden”, „King Diamond”, „Metallica”, „AC/DC”, „Sepultura”, „Nirvana” şi „Sex Pistols”.

Calendarul ritualurilor sataniste

Vorbeam mai sus despre proliferarea unui cult considerat de majoritatea oamenilor un fenomen antisocial. După părerea mea, este o caracterizare mult prea radicală, deoarece libertatea de conştiinţă este garantată nu numai de Constituţie ci şi de Carta Drepturilor Omului pe care România a acceptat-o ca document. Aşa cum spuneam, fiecare îşi poate alege cultul sau religia fără nici un fel de oprelişti. Doar atunci când adepţii unei religii sau ai unui cult devin fanatici şi comit fapte antisociale, este nevoie de intervenţia instituţiilor menite să ocrotească individul şi Legea. Comunitate căreia îi aparţin cei ce au comis asemenea fapte are şi ea un rol important, pentru că recunoaşterea şi aprecierea făptuitorilor duce la înmulţirea lor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semnele lui Satan

 

În fiecare zi întâlnim pe garduri, pe pereţi şi pe calcanele caselor desene care de care mai frumos colorate. Câteodată cei care le fac au şi talent, dar de cele mai multe ori se rezumă la simboluri. Vă vom prezenta câteva simboluri tipice sataniştilor, pe care membrii mişcării sau fanii lor le desenează de câte ori au ocazia:

1. Simbolul „Bisericii lui Satan”. Însoţeşte cele trei porunci satanice din Biblia Satanică. Poate fi întâlnit pictat pe pereţi, ca tatuaj, amuletă sau desenat pe obiecte personale.
2. Luna în creştere şi Steaua – „Diana şi Lucifer”. Simbol al zeiţei Lunii, Diana şi a Luceafărului „Lucifer”. Acest simbol se întâlneşte atât în magie cât şi în ritualul satanic.
3. AC/DC sigla grupului cu acelaşi nume. Este prescurtarea Anti – Crist / Devil’s Children (Anti-Crist/Copiii Diavolului) împreună cu simbolul fulgerului. Arată că în locul unde sunt desenaţi va avea (sau a avut) loc un ritual. În centrul altarului (încăpere sau masă mare) se află încrustată (sau desenată) într-un cerc pentagrama în colţuri aflându-se diverse obiecte ce slujesc la ritual. Reprezintă abolirea legii. Mitul a fost adoptat de curentul punk, apoi de cel heavy metal şi în cele din urmă de hip-hop. Reprezintă sacrificarea unui animal sau om şi poate fi găsit inscripţionat pe stânci, copaci, pe corpul animalelor sau persoanelor ucise.
4. Crucea Asanta sau Anch, simbolul egiptean al vieţii. A fost preluat de adepţii culturilor sataniste. Parte inferioară reprezintă bărbatul iar cea superioară femeia. I se atribuie puteri magice.
5. Podul Atakarana. Simbolizează puntea de legătură între om şi Satan. Numele dat Diavolului al cărui simbol poate fi confundat uşor cu pentagrama. Diferenţa constă în faptul că cele două vârfuri superioare reprezintă coarnele şi ochii lui Baphomet. Simbol folosit în messa neagră.
6. „Crucea îndoielii”. Simbol format dintr-o cruce şi un semn de întrebare întors semnificând îndoiala asupra existenţei lui Christos şi implicit a creştinismului.
7. Crucea întoarsă a justiţiei satanice. A fost găsită în câteva cazuri (nu în ţara noastră) înfiptă în pieptul victimelor ritualurilor satanice. În aceste cazuri, victima era un trădător al cultului.
8. Crucea lui Nero/ Simbolul păcii. Este o cruce răsturnată cu braţele frânte semn al înfrângerii creştine. Până în anii ’60 acest semn era greşit folosit ca simbol al păcii. În grupurile black metal ca şi în cercurile oculte, el îşi reia însă semnificaţia iniţială.
9. Antijustiţia. Cele două securi. Este folosit în timpul ritualurilor.
10. Simbol al Bisericii lui Satan. Este cel mai cunoscut simbol al satanismului şi reprezintă stăpânirea lui Satan peste întreaga lume. Cele patru vârfuri colaterale reprezintă cele patru elemente naturale din filozofia clasică: pământ, apă, aer, foc, iar vârful inferior spiritul satanic ce stăpâneşte toată creaţia.
11. Hexagrama ruptă. Este simbolul ordinului creat de Aleister Crowley sub numele de „Steaua de Argint” (Astrum Argentum=AA)
12. Amuleta sau Talismanul. Orice obiect care are înscris pe el imaginea Forţei
13. Cercul dublu – semn al protecţiei forţelor contrare.
14. Cercul magic, este folosi în evocarea ritualică a demonilor, a duhurilor celor morţi, precum şi a altor practici magice. Cercul are diferite sensuri. Cel mai cunoscut este cel al eternităţii.
15. Piramida şi ochiul diavolului. Simbolizează ochiul lui Lucifer veghind asupra banilor. Este unul dintre cele mai puternice simboluri ale spiritismului şi divinaţiei.
16. Mâna cu coarne. Treimea Diavolului. Este salutul satanist, este semnul de recunoaştere, de apartenenţă la cult. Se foloseşte mâna stângă.
17. Crucea întoarsă. Este semnul Victoriei lui Satan asupra creştinismului. De multe ori apare cu braţele frânte. Este folosită la ritualuri de sacrificare, victima – animal sau om este răstignită cu capul în jos.
18. ZOSO – cel trei capete ale Cerberului care protejează poarta iadului.

 

Va urma: SATANISMUL IN ROMÂNIA

O maică de la mânăstirea Paltin Petru Vodă a fost zdrobită în bătaie, chinuită și alungată. De ce? Pentru că s-a îmbolnavit iar stareța mănăstirii a crezut că e “o curvă borțoasă!”

Cazul “Iasmina Popescu” nu este unul încheiat. Continuam verificările și ancheta noastră, pentru ne-am lovit până acum de un zid de tăcere din partea mănăstirilor din Neamț și de răspunsuri ambigue din partea autoritatilor. De exemplu, comisarul șef Paul Tablan, șeful Poliției Neamț declară pentru Mesagerul de Neamț: „Eu am mari îndoieli că este ceva adevărat, dar am verificat fiecare aspect, să ne asigurăm că nu este vorba despre comiterea vreunei infracțiuni. Dacă ar fi ceva real, am discuta despre ucidere din culpă și chiar ar fi un dosar simplu de instrumentat. Dar nu avem nicio victimă, această persoană nu există, n-a făcut nimeni plângere și, din câte am înțeles, prietenul ei, care susținea că ar fi tatăl copilului, a afirmat că, de fapt, el n-a întâlnit-o niciodată”.
Reiau declaratia: „Eu am mari îndoieli că este ceva adevărat, dar am verificat fiecare aspect, să ne asigurăm că nu este vorba despre comiterea vreunei infracțiuni (…) n-a făcut nimeni plângere și, din câte am înțeles, prietenul ei, care susținea că ar fi tatăl copilului, a afirmat că, de fapt, el n-a întâlnit-o niciodată”. Când l-a întrebat cineva ceva pe “tatăl copilului”, cum și în ce context, nu spune. Doar că “am făcut verificări”. Haida de, și noi am facut și ne-a dat un pic altfel. Iar am mari îndoieli și am verificat nu prea merg împreună, dar dacă așa a spus dom’ comisar, care din câte a înțeles… știe el mai bine, nu-i așa colegi?
Tot din Mesagerul de Neamț: „Am auzit de acest subiect și am făcut verificări la mănăstire”, ne-a declarat preotul Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. „Din informațiile pe care le deținem, această persoană nu făcea parte din obștea Mănăstirii Agapia. Cred că este bine să vă adresați organelor de poliție, care vă pot confirma că nu apare nicio persoană cu acest nume ca fiind domiciliată în Agapia, nici măcar cu viză de flotant și nici născută în 1989”.
Pe taica popa l-a cam luat gura pe dinainte: (…) să vă adresați organelor de poliție, care vă pot confirma (…) adică, lasă frate că am vorbit eu și cu poliția să tacă dracu’ din gură! Iar „verificările” făcute de Constantin Sturzu & Co sunt la fel de… temeinice. A auzit, n-a auzit, doar duhul sfânt (sau dracu’?) poate sti. Nu s-a gândit însă nicio clipă că datele personajului în cauză ar fi altele. Noi da.

Articolul din Mesagerul de Neamț, excelent scris dar părtinitor, nu face altceva decât să “apere” sfânta biserică și mănastirile aferente de blasfemia ateilor, a celor care n-au nimic sfânt. Întrebare: BOR ce are sfînt? Dar mafia bisericilor din Neamț? Știe cineva ceva? Nooo… Cine plătește, conduce parada!

In cele ce urmează, vă voi transcrie povestea măicuței Andreea, așa cum mi-a fost scrisă de unul dintre apropiații săi. Nu voi modifica nimic, vă voi spune doar că am stat de vorbă cu măicuța Andreea la telefon și cu sora acesteia, Alisa Elena din Italia și mi-au confirmat povestea. Andreea a fost chinuită, lovită în cap de mai multe ori, urmărită, bătută… De ce? Pentru că așa a vrut stareța Ilona Roxana Bujor  de la mânăstirea Paltin Petru Vodă. Povestea măicuței Andreeea nu se termină odată cu scrisoarea. Ea va continua până când cineva din mafia mănastirilor nemțene va plăti pentru asta. Deocamdata, așa cum am spus, tuturor le e frică să vorbească sau, au niște interese ce sunt mai presus de orice…

Stimate domnule Vasilescu,
Vă voi prezenta pe scurt povestea tristă și adevărată a unei călugărițe care a stat în Schitul de maici care acum se numește Mânăstirea Paltin Petru Vodă. Numele real al călugăriței este Rusu Petronela Anișoara și are numele de călugărie Andreea. Acum se află la o soră care locuiește în Italia cu soțul și cei doi copii. Este dezamăgită total de sistemul mânăstiresc și nu dorește să se mai întoarcă vreodată într-o mânăstire. Am purtat mai multe discuții cu ea. O cunosc din anul 2003.
Ilona Roxana Bujor, stareța Mănăstirii Paltin din Petru Vodă, cu numele de călugărie Iustina, care este și medic de familie declarat la dispensarul Poiana Teiului, a supus-o la rele tratamente pe această călugăriță, Andreea. Abia în anul 2015 sora ei, Gherasim Alisa Elena, a hotărât să reclame la Colegiul Medicilor Neamț sub nr.637/19.08.2015, cu recurs nr X35/ 21.01.2016 și la Ordinul Asistenților Medicali Neamț aspectele ce le veți afla mai jos. Vă trimit și câteva însemnări olografe ale călugăriței Andreea, dar vă expun și eu câteva amănunte care nu sunt prezentate clar.

Venită de prin 1996 în Mănăstirea Petru Vodă, atunci ca soră de mănăstire, a fost călugărită de părintele Iustin Pârvu la data de 11.12.1998. A stat până în anul 1999 în mănăstirea de călugări. Adunându-se vreo 6 călugărițe, părintele Iustin le-a trimis la 1 km mai la vale unde s-a constituit un schit nerecunoscut niciodată de Mitropolitul Daniel Ciobotea. Abia în anul 2008, mitropolitul Teofan a recunoscut oficial Mănăstirea Paltin Petru Vodă. Până în noiembrie 2008 călugărițele au funcționat pe lângă Fundația Petru Vodă, transformată ulterior de stareța Iustina Bujor, pentru a prelua toată puterea în mîinile ei, în Fundația Justin Pârvu. Deși bolnavă și cu o constituție firavă, maica Andreea a fost pusă la muncă și mai ales a stat câțiva ani continuu la bucătărie. Gătea mâncare și servea zilnic pentru 20 – 30 de persoane și în anii din urmă chiar până la 100 de persoane pe zi (călugărițe, muncitori, vizitatori). În luna iunie 2011 a fost acuzată că a rămas însărcinată. Am înțeles că a fost “detașată” o perioadă la stâna mănăstirii, undeva deasupra viaductului de la Poiana Teiului. Cum singură explică, ea are o boală hepatică severă și i se umflă foarte tare burta. Fără vreo investigație medicală și fără vreun consult de specialitate, o asistentă pripășită la mănăstire, Maria Pântea Moglan, a decis împreună cu stareța Iustina Bujor că maica Andreea este însărcinată. Cu ochi de “specialistă”, incompetenta stareță-medic a stabilit ad-hoc că este vorba despre o sarcină  în 6 luni.

Afirmațiile maicii Andreea referitoare la hotărârea părintelui Iustin de a o scoate din mănăstire i-au fost transmise acesteia de către stareță. Pentru conformitate, cunoaștem mai multe cazuri în care stareța Iustina transmitea sec maicilor din subordine: „Așa a zis părintele Iustin”. În realitate, erau deciziile ei și avea grijă ca maicile respective să nu ajungă să vorbească cu bătrânul Iustin.

Deci au dus-o într-un bordei din pădurea de brazi deasupra Mănăstirii Petru Vodă. I-au dat telefonul cu toate contactele șterse. Îl putea suna doar pe un călugărul Ciprian Țăruș, în care maica Andreea avea încredere și care o păzea stând la vreo 50 de metri mai jos, într-un alt bordei din pădure.

Interesant este faptul că maica Andreea este în posesia unei Cărți de alegător în care apare într-o bluză (nu in haine monahale). Data emiterii este 05.07.2011. Maica Andreea afirmă că a fost dusă forțat pentru a i se schimba CI și domiciliul. Ea avea CI emisă în 2010, valabilă până în anul 2020 cu domiciliul în Petru Vodă și fotografiată în haine monahale. Nu se justifica schimbarea domiciliului la niște persoane din Dămuc (părinții asistentei Moglan Maria) necunoscute maicii Andreea.

Totodată subliniez faptul că stareța Iustina a avut grijă să-l pună pe preotul călugăr Irinarh Jipa să sune familia Andreei și să-i anunțe că maica Andreea a plecat la Ierusalim pe termen necunoscut, pentru a nu mai fi căutată și pentru a justifica lipsa telefonului. După vreo două săptămâni părinții au primit un nou apel telefonic prin care li se spunea că fata lor a ajuns la Ierusalim și este bine.

Izolată în pădure Andreea era vizitată la 2-3 zile de asistenta Maria Moglan și călugărul Ciprian care-i aduceau de mâncare. Maria Moglan o obliga să recunoască faptul că este însărcinată, încât maica Andreea ajunsese să creadă și ea că s-ar fi întâmplat acest lucru, deși nu înțelegea cum. Peste ani, când a făcut controlul ginecologic, a mers cu inima strânsă și cu frica: „Dacă au pus pe cineva noaptea sau sedată să fac ceva ce eu nu știu?”. Examenul este relevant și relevă adevărul: femeia nu avut niciodată un contact sexual cu un bărbat.

Cerându-i o anumită carte din chilia ei din mănăstire, asistenta Moglan i-a adus-o iar maica a găsit însemnat un număr de telefon al unei surori (Soescu Maria) de-a ei din Iași. Profitând că într-una din zile călugărul Ciprian, care era și șofer, a anunțat-o că pleacă la un drum mai lung, a telefonat surorii ei. Aceasta a venit cu o mașină până la bariera de la drumul forestier, indicată de maică, de unde a fost preluată și a plecat la Iași. A locuit o perioadă într-o cameră de cămin.

Când și-a dat seama că maica a fugit de la locul de izolare din pădure, stareța a intrat în panică. Altfel nu se explică faptul că la ora 2 noaptea, părinții ei au fost treziți de prezența la poartă a preotului călugăr Irinarh Jipa, a Mariei Moglan aduși cu mașina de călugărul Ciprian Țăruș (sau de fratele lui tot călugăr). Aceștia i-au amenințat pe părinți să tacă din gură pentru că fata lor ar fi rămas însărcinată, ar fi avortat în WC ul mănăstirii și speriată a fugit din mănăstire. Creduli, părinții au acceptat minciunile, chiar acuzând-o pe fată că le-a ascuns adevărul. Acuzația cu avortul a fost reluată de stareța Iustina Bujor în fața părinților și a unor membri din comisia de la Colegiul Medicilor. Așa s-a ajuns la controlul ginecologic și la dezvăluirea minciunii stareței – medic Ilona Roxana Bujor.

Tatăl maicii a ajutat-o, după evenimentele prezentate, să-și ridice o căsuță pe pământul Mănăstirii Văratec. Căsuța există și acum.

În urma reclamațiilor făcute în 2015 de sora maicii, au început presiunile și amenințările stareței Iustina Bujor. Stareța mănăstirii Văratec Iosefina a fost chemată la Iași. Iustina Bujor a amenințat-o că nu se lasă până nu o dă afară din Mănăstirea Văratec pe Stareța Iosefina Giosanu. (Iosefina Giosanu este sora arhiepiscopului Ioachim Băcăuanu de Roman și Bacău). Iosefina Giosanu a încercat să o determine pe maică să-și retragă plângerile.

În luna noiembrie 2015, Anisoara Petronela Rusu a mers la Iași să depună o plângere la Mitropolie, împreună cu sora ei Maria Soescu și o altă doamnă din Piatra Neamț, exarhul mănăstirilor Nichifor Horia a luat-o separat și a încercat să o convingă să-și retragă plângerile amenintând-o.

De frică, maica Andreea a fost luată de sora ei Alisa Gherasim în Italia, unde se află și acum. Nici Colegiul Medicilor Neamț, nici Mitropolia Moldovei și Bucovinei și nici Patriarhia, care au fost sesizate în scris nu au luat nici o măsură. Se spune că stareța Iustina Bujor este susținută de persoane influente.

Gherasim Alisa și Rusu Petronela Anișoara pot fi contactate în Italia la nr. de telefon (…).

Rugămintea lor este să nu fie modificat adevărul, ci să fie prezentate faptele așa cum au fost relatate.

(…)

Atat pentru astăzi.

Voi reveni cu alte detalii, pe masură ce le voi primi de la măicuța Andreea. Vreau să-l aud pe popa Sturzu cum spune că n-a existat maicuța Andreea. Vreau să-l văd pe dom’ comisar Tablan cum verifică și are mari îndoieli că… a verificat!

Voi reveni cu povestea Iasminei, pe măsură ce autoritățile vor hotărî să se miște, iar colegii mei vor strânge TOATE informațiile.

Celor ce au citit articolul și au comentat le multumesc. Celor ce m-au înjurat, le transmit cele cuvenite. Lor, mămicilor lor că nu i-au avortat la timp și mai ales, celor ce NU i-au învățat să înjure corect românește.

Azi noapte a murit Iasmina. Nişte medici inconştienţi au ucis-o. Biserica încearcă să acopere totul. Cui îi pasă?

Azi dimineaţă am deschis facebookul ca de obicei. Primul mesaj care m-a izbit pur şi simplu a fost de la Cătălin. Puţin stângaci, mesajul suna aşa: Dragi prieteni, o veste fatidică am de împărtășit: Iasmina Popescu a decedat în noaptea trecută… Am crezut că e o glumă proastă şi l-am întrebat pe Cătălin dacă ea a aflat… Răspunsul lui a fost trist şi fără comentarii: “Da, a murit azi noapte într-un spital din Viena, din păcate nici medicii de acolo nu i-au mai putut face nimic, a ajuns prea târziu…” Vreo oră am stat pe facebook să aflu despre ce e vorba. Alaltăieri scrisesem un articol despre jegul din spitale, despre mizeria de acolo, articol pe care l-au citit aproape 70.000 de oameni săi cărora le mulţumesc atât pentru comentarii cât şi pentru că au citit cele scrise de mine.

Povestea Iasminei este una simplă. S-a născut la Agapia în 1989. Când s-a făcut mai mare babele din familie au ţinut morţiş ca fata să se ducă la mănăstire, era frumușică şi isteaţă, tocmai bună de… măicuţă! Fata a refuzat şi a plecat la oraş. S-a întors însă în urmă cu doi ani, învinsă de viaţă, cu sufletul zdrobit. Cu puţină lor minte, babele au tăbărât pe ea să se ducă la mănăstire “să se purifice de păcatele oraşului”. Taică-său, (poliţist) cu şi mai puţină minte, a ameninţat-o. Neavând de ales fata s-a dus, dar n-a uitat viaţa adevărată, reală pe care o dusese înainte. A fost pusă la muncă, la mănăstire nu e doar vis şi armonie, ci munca grea, biserica trebuie să câştige bani, nu să facă rugăciuni. Avea grijă de vitele mănăstirii, făcea curăţenie şi avea obligaţia să “asculte” ce spuneau maicile mai vechi şi mai ales maica stareţă Olimpiada. Într-o zi, fata s-a îndrăgostit şi se întâlnea în taină cu un băiat. S-a întâmplat şi a rămas gravidă. Nu i-a spus nici baiatului. A ascuns cât a putut, apoi i-a spus unei prietene, tot din mănăstire în care avea încredere. Prietena a dus-o la alta şi au încercat să-i provoace un avort. Au încercat până au ucis fătul, în condiţii mai mult decât mizere. Cu hemoragia cât casa, fata era trimisă de maica supraveghetoare să adape vacile, să care apa cu găleata… După câteva zile, cu fătul mort înăuntru, fata a clacat. A fost dusă la spitalul din Târgu Neamţ, în cel mai mare secret, să nu cumva să afle cineva că e bolnavă. Bolnavă de ce? De acolo, au trimis-o la Iaşi, unde marii medici de la Institutul Oncologic din Iaşi au hotărât după ce i-au făcut analize, ecografii şi alte investigaţii că are cancer şi o mare tumoră în uter. Tumora din uter avea mâini şi picioare, fata era în a opta săptămână de sarcină, dar… fiind trimisă de maica stareţă de la Agapia cum să spui așa ceva? Așa că fata a fost lăsată să facă septicemie, că… aşa vrea Dumnezeu! Într-un final, când au văzut că nu mai au ce-i face, au trimis-o la… Viena! Cum? Biserica ştie să-şi ascundă urmele crimelor. Medicii din clinica vieneză s-au crucit, au încercat imposibilul, dar septicemia fetei ajunsese în faza terminală și corpul ei n-a mai rezistat… Iasmina a murit ieri noapte la 27 de ani, pe care i-ar fi împlinit pe 21 mai…

“Aşa a vrut Dumnezeu” spune maica stareţă de la Agapia, Olimpiada Chiriac, dându-şi ochii peste cap cu falsă smerenie. Mai mult nu zice, are şi aşa destule belele, cu DNA-ul, cu primarul din comună, cu Episcopia. Pentru că Olimpiada cea preacucernica a scăpat până acum de două ori de pârnaie, cu ajutorul Înalt Prea Investitorului Daniel, iar Mănăstirea Agapia aduce bani nu glumă la bugetul BOR. Ce mai contează o fată moartă în condiţii suspecte? Ce a murit în curtea ei? A murit la dracu-n praznic!

Prin anii 70, s-a descoperit în spatele mănăstirii Agapia o groapă în care erau “înmormântaţi” mai mulţi copii nou născuţi. Pruncii au fost găsiți băgaţi în var şi acoperiţi cu pământ. Procuratura de atunci a investigat şi… la cererea BOR a muşamalizat frumos cazul, susţinând că erau de pe vremea… ciumei lui Caragea! Ce, credeţi că atunci biserica nu avea putere? Să fim serioşi, era mult puternică decât acum… Nici până astazi nimeni n-a spus adevarul!

Eu Dragoș Vasilescu,

SESIZEZ PUBLIC Parchetul pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie să investigheze acest caz.
SESIZEZ PUBLIC Procurorul General să ordone o anchetă care să NU fie făcută de Parchetul Neamţ, dacă vrea să aibă sorţi de izbândă.
SESIZEZ PUBLIC DIICOT să investigheze acest caz.
SESIZEZ PUBLIC DNA să investigheze acest caz.
SESIZEZ PUBLIC ANAF să investigheze ACTELE CONTABILE şi nu numai ale mănăstirii Agapia.
SESIZEZ PUBLIC BOR să investigheze acest caz.

Sper că în numele celor peste 100.000 de cititori ai acestui blog, cei pomeniţi mai sus să facă ceva. În cazul în care, niciuna dintre instituţiile de mai sus nu se va sesiza, voi trimite o sesizare scrisă tuturor, sesizare la care va trebui să primesc un răspuns oficial.

Iasmina va fi înmormântată sâmbătă, la ora 13 în cimitirul din Târgu Neamț. Odihnească-se în pace…

Un coleg ziarist l-a întrebat pe primarul din Agapia Neculai NASTASĂ  acum două ore dacă povestea este adevarată. Primarul a răspuns: Nu este treaba ta! Este un atac la mine și comuna MEA, acum în campania electorală! Legatura la… Dolhasca!

 

De pe facebook: Melania Dobrin: O durere de nedescris, pentru Iasmina Popescu! Regrete eterne, erai tânără şi atât de faină. Azi noapte, ai plecat dintre noi iar incompetența medicilor din România, încă o dată ne reaminteşte că suntem victime, iar ei criminalii! Nenorociţii nu au văzut un făt mort în tine, au zis că este o tumoră. Este strigător la cer! Sper ca rudele apropiate să ia atitudine şi să găsească, vinovaţii. În rest… nu am cuvinte! Nici medicii austrieci nu au avut cuvinte, când au descoperit fătul mort… clar septicemie, apoi comă… totul din cauza medicilor din Iaşi, România. Revoltător! Ucigaşii ăştia nu trebuie să mai profeseze o secundă!

PS: Despre şi din activitatea stareţei Olimpiada Chiriac

Concret, când aude că un enoriaş trage să moară, se apropie de patul său şi îi sugerează că numai dacă semnează un act de donaţie va fi înmormântat în cimitirul aflat lângă lăcaş. Aşa ar încerca să pună mâna pe terenurile de sub casele oamenilor care, susţin maicile, ar aparţine Bisericii. Mitropolia nu comentează situaţia, pentru moment. Mănăstirea Agapia revendica în instanţă terenul pe care acum trăiesc 69 de familii. Mai exact, cere retrocedarea a 49 de hectare din localitate. O parte reprezintă gospodăriile oamenilor, aproape un sfert din comună, apoi două drumuri naţionale şi comunale plus două hectare de curs de apă. Procesul durează de ani, iar oamenii susţin că au ajuns să trăiască situaţii strigătoare la cer. Maica stareţă, pretind ei, poarta negocieri dure. Un loc de veci în cimitirul satului contra unei semnături prin care muribundul cedează casa şi automat pământul mănăstirii. Maică Olimpiadă, stareţa de la Agapia, nu a vrut să comenteze toate aceste acuze. În schimb, una dintre măicuţe a recunoscut că o problemă ar exista. Bucată de pământ în discuţie reprezintă o mică parte din averea mănăstirii Agapia. În urmă cu câteva săptămâni a primit în instanţă 600 de hectare de pădure. Mănăstirea mai are peste 200 de hectare de fâneţe, păşuni, teren arabil, vie la Cotnari, dar şi alte proprietăţi.
Reprezentanţii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei aşteaptă hotărârea tribunalului pentru a putea face declaraţii în situaţia de la Agapia.

Sursă: http://stirileprotv.ro/ştiri/eveniment/stareta-manastirii-agapia-acuzata-de-santaj-de-catre-enoriasi.html

 

Se moare cu zile la Ploiești! Așa și? D-aia nu ia dom’ doctor șpagă!

Azi am fost a doua oară în Spitalul Judeţean de Urgență Ploieşti. JEG! Jeg în ultimul hal! Într-un spital de obicei miroase a dezinfectat, a clor, a orice altceva. La Ploieşti miroase a căcat! Miroase și a indolență, a nesimţire, a puroi, a șpagă, a mizerie, a moarte… De ce? Pentru că în România oamenii nu contează, sunt doar masa de votanţi, pulimea, care tace şi votează! De ce se întâmplă asta? Pentru că pe ministrul Sănătății îl doare-n cur, pe Primul Ministru la fel. Fostul director al spitalului Alexandru Băloi, a luat 3000 lei spaga şi e la X factor. Noul director este Marius Niculescu. Aceeaşi durere în cur, acelaşi dezinteres. Despre Consiliul Județean nu mai vorbesc, pe președintele Cosma nu-l mai doare demult. Acelaşi dezinteres este aici de foarte multă vreme, ştiu spitalul ăsta de zece ani, de când am fost dus de urgenţă cu o indigestie şi au vrut să mă opereze (tot de urgenţă!) şi… să-mi pună stenturi! Şi atunci era la fel de  jegos…

Să revenim la zilele noastre. Prima oară am fost luni noaptea  când pe socru-meu l-a apucat o criză de bila. La 2,30 noaptea eram la Spitalul Judeţean de Urgență Ploieşti cu moșu-n frunte, să-l facă bine. De ce la Ploieşti? Acolo l-a dus fiu-său, din prima, că până la Bucureşti făcea o oră, iar bietul om era în dureri. Am stat în urgenţă vreo două ore, cu toate că erau doar doi “aparținători” care stăteau pe holul jegos. La un moment dat a venit o tanti cu o mătură tocită şi am început să facă praf, încercând să (zicea ea în mintea ei) facă un pic de curăţenie. Adică să ridice praful peste cele câteva persoane şi cele două asistente de pe recepţie. Mopul se va inventa peste vreo douăzeci de ani, până atunci târșul e de bază. În sfârşit, a apărut cumnată-mea care fusese cu moșul la analize şi ne-a dat vestea cea mare: îl internează! Timp de mai bine de două ore, nici un calmant, nicio pilulă, “că aşa e protocolu’”. Noroc cu Tataia, că e rezistent şi n-a făcut prea urât, lăsându-se pe mâna doctorilor. L-am dus la “chirurgie”, într-un salon cu zece paturi, în care mirosea a… mă rog, a borâtură și a puroi, cu toate că în salon erau doar trei pacienţi. A venit asistenta și i-a pus o perfuzie, s-a făcut că nu vede când bătrânul i-a băgat zece lei în buzunarul halatului. Am întrebat-o ce calmante îi pune în perfuzie şi ea mi-a răspuns că “ce a prescris doamna doctor” Şi ce a prescris doamna doctor? “Nu pot să vă spun, ce, vă pricepeţi?” Da, am răspuns, ştiu că cianura face rău. S-a uitat tâmp la mine, a bolborosit ceva, apoi a dispărut. Pe la opt, primesc vestea că bătrânul va fi operat! Când? Astăzi, peste câteva ore! De ce? De fiere! Dau fuga la spital, la medicul care îl luase în primire. Îl găsesc în cabinet, fusese de gardă. În camera de gardă mirosea a bășini şi alcool, iar dom’ doctor, trecut bine de a treia tinerețe, era pe jumătate mahmur. Spun frumos bună dimineaţa şi îl întreb despre bătrân. “Aaa, zice, cum să nu, îl operez mai târziu, nu l-am pregătit încă. Îi facem o tăietură frumoasă, în două săptămâni e ca nou.” Păi s-a inventat laparoscopia – zic. “Ei… dacă e aparatul liber îl fac, poate după amiază.” Păi nu-l scoateţi mai întâi din criza? “De ce? Nu se mai operează dacă nu-l doare.” Așa și? “Şi… dacă nu vreţi nu-l operăm, au mai refuzat vreo câțiva pacienţi operaţia și s-au întors. Dar să ştiţi că tot la operaţie se ajunge într-un final şi veniți dvs la mine.” Venim, dar mai târziu, deocamdată nu. Dom doctor era supărat, pierduse zece milioane, uite-aşa… Infecţii ceva, l-am mai întrebat. “Sigur, se mai întâmpla, dar vom avea grijă să… Dar dacă nu vreţi să se opereze, de ce mă mai întrebaţi?” L-am luat acasă pe bătrân, dar înainte de asta am întrebat-o pe asistenta ce calmante i-a făcut, just în case. “Scrie în foaie”. În “foaie” erau trecute douăsprezece medicamente, dintre care vreo trei tipuri de pastile! DOUĂSPREZECE! Păi când a avut timp să ia atâtea? “Nu le-a luat chiar pe toate, doar ce i-am băgat în perfuzie” Câte? “Trei” Şi restul? “Păi restul…” Asistenta nu ştia ce să-mi mai spună. Îmi daţi o copie după foaia de observaţie? “Nuuuu, n-avem voie!” Pe bătrân îl lăsaseră durerile şi fără cele nouă tipuri de chimicale trecute în foaie, care vor fi scoase din farmacia spitalului şi făcute bani. Hai că nu ne-am născut ieri. În sfârşit, l-am luat acasă şi după trei zile nu mai are nimic. E adevărat, tine regim, dar e puternic ca un taur, la 75 de ani, merge cu sacul de cincizeci de kile în spate de parcă n-ar avea nimic.

În afară de jegul omniprezent, indolența îngrijitoarelor, a personalului care are tot timpul senzaţia că-ţi face un favor, am mai descoperit ceva în spital. La fiecare nivel afişe. Afişe în care asistentele, medicii şi tot personalul calificat era îndemnat să se care rapid, în Anglia! Cum? Simplu! Pe coridoarele spitalului sunt afişe (vezi foto) în care scrie “Eşti interesat de un job în sistemul medical englez? Sună la…”

E ca şi cum aş pune pe peretele din dormitor o poză cu bunăciune pe care ar scrie “Băăă, las-o pe nevastă-ta și vino la mine!” Dar atât pe “actualii” (ca şi pe “foștii”) îi doare în cur. Lasă-i dracu’ de doctori calificaţi să plece, că oricum aici pute, nu-i aşa? Dom’ Ministru Patriciu Achimaş-Cadariu a fost chemat ieri la guvern să rezolve cu dezinfectanţii, că puneau ăia apă în vin. Da restu’? D-aia pute prin spitale şi măturile sunt din secolul trecut? D-aia pleacă medicii buni și rămân doar boșorogii și spăgarii? Băă, treziţi-vă dracului, că s-alege prafu’, dacă nu s-a ales deja…

PS: <Ar trebui să schimbe afișul în „Te-ai saturat să fii doctor la Ploiești? Come to London, avem ceai si regină”> spune cu un zâmbet amar nepoata bătânului, studentă la medicină care, după ce va termina facultatea, sigur va pleca în Regatul Unit să scape de mizeria spitalelor românesti și de non leafă…

Am deschis un grup pe Facebook denumit „Nu vreau să mor într-un spital jegos”. Înscrieti-vă în grup si spuneti-va părerea, va ajunge mai repede la urechile lor!

Am primit de la Oana Bucur una dintre cititoarele mele,acum cateva minute pozele de mai jos. Ghiciti de unde?