“Pentru că Dumnezeu l-a alungat pe Diavol din Rai, acesta şi-a făcut discipoli printre oameni”

Au trecut câțiva ani de când am scris acest material. M-a ajutat în documentare un prieten de la IGP care mi-a pus la dispoziție mai multe de documente. S-ar putea ca în anii ce au trecut să se fi schimbat lucrurile. Din rău în mai rău. Pe net sunt o grămadă de situri sataniste. Pe peretii clădirilor din București și nu numai, apar din ce în ce mai multe „semne”. Unii știu despre ce e vorba, alții o fac din teribilism.

Religiile creează fanatici indiferent de dogmă sau orientare. Manipularea prin metode făţişe sau subliminale, îi aduce în stare de fanatism pe cei mai slabi. Oamenii cred în cei ce le oferă răspunsurile pe care le aşteaptă. Cu cât răspunsurile se pliază mai mult pe realitatea indivizilor în cauză, cu atât ele devin mai credibile. Sărăcia, neîmplinirile, lipsa de cultură, nevoia de recunoaştere, câteodată abundenţa, provoacă dereglări greu de remediat în conştiinţa umană. Apoi este de ajuns a scânteie, o promisiune bine formulată ca individul în cauză să devină fanatic. Formele pe care le poate lua fanatismul religios sunt multe şi variate, de la autoflagelări aberante până la crime odioase, dar… fiecare este liber să creadă în ce vrea, cum vrea şi în cine vrea.

Însă atunci când fanatismul provoacă victime, trebuie combătut cu toate mijloacele, indiferent ce religie, mişcare sau credinţă l-a generat. Şi asta acum. Nu ajută nimănui că Papa şi-a cerut iertare pentru conchistadori. Nu ajută nimănui că Germania a cerut iertare evreilor sau Gorbaciov rușilor pentru crimele lui Stalin. Au fost ucişi oameni în numele unei idei. Milioane. Niciodată nu e prea târziu pentru procese de conştiinţă. Dar niciodată nu este prea devreme pentru a stârpi fanatismul. Oricare ar fi el.

În săptămâna ce urmează mă voi ocupa pe larg de un fenomen ce a luat amploare şi la noi: SATANISMUL. Nu fac altceva decât să trag un semnal de alarmă. Restul îl veţi face dumneavoastră după cum vă dictează conştiinţa.

Epidemia satanistă

„Am impresia că se strecoară prin vreo crăpătură a acestei Biserici a lui Dumnezeu fumul din infernul lui Satan. Necuratul, să ştiţi, există, e o fiinţă palpabilă, inteligentă, înfricoşătoare şi misterioasă…„ Această afirmaţie aparţine Papei Paul al VI-lea şi a fost reprodusă de Paris Match în 1978. În acelaşi articol scria …”văzând ce se petrece azi, ai impresia că eşti martorul unei epidemii sataniste”. Tot pe la acea dată, buletinul editurii engleze The Sorcere’s Apprentice (Ucenicul vrăjitor) estima că în lume există peste 400.000 de satanişti şi discipoli de-ai lor, în 66 de ţări. De atunci însă, a mai trecut ceva timp, iar de la un an la altul statisticile despre mişcarea satanistă sunt din ce în ce mai îngrijorătoare. În ultimii ani, sectele sataniste ca Ordo Templi Orientis şi Wicca au început să facă recrutări masive de membri, nu numai în Statele Unite ci şi în lume, iar „Biserica lui Satan” condusă până în 1997 de fostul „Mare Preot” Anton Le Vey, a desfăşurat o intensă activitate. În Germania, 85% dintre elevii de liceu au avut cel puţin un contact cu satanismul iar „Biserica Mondială Satanistă numără în prezent câteva milioane de adepţi – 300.000 numai în Franţa” – spunea mulţumit acelaşi La Vey.

Ritualurile primitive, sacrificiile de animale şi, mai grav, de copii, sinuciderile – uneori în masă – profanările de morminte, isteria în grup cu manifestări violente, consumul de alcool şi droguri, orgiile sexuale sunt numai câteva dintre piesele pe care le conţine acest puzzle întunecat, aflat în continuă extindere.

Nici România nu avea cum să scape de satanism. În unele oraşe sataniştii şi-au făcut simţită prezenţa prin săvârşirea unor fapte grave, de la profanarea de morminte până la sacrificii de animale şi oameni.

Puţină istorie neagră

Practica diabolică ce cuprinde cultul satanic s-a manifestat încă din primele secole ale creştinismului ca reacţie împotriva misionarismului violent al unor prelaţi creştini. Anticristul (Satan – Şeful demonilor) nu era doar urât de oameni ci şi venerat, din prudenţă, ca o modalitate de a se sustrage puterii lui malefice. „Liturghiile negre” prezente în Europa până la sfârşitul secolului XVIII erau o parodie violentă a liturghiilor creştine.

Mişcările satanice stau sub semnul universalităţii. Denumirile cele mai des întâlnite ale forţelor malefice sunt: „Diavol” (a arunca, a despărţi); „Satan” (duşmănie, opoziţie); „Asmodeni” (duh al morţii); „Vasiliscul” (micul rege cu cap de cocoş şi coadă de şarpe); „Belicar-Velicar” (căpetenia demonilor); „Azazel” (cel venit din pustiu, căruia i se trimitea ofrandă un ţap); „Belzebuth (sau Belzebub, zeul muştelor, patron al magiei negre, cel ce se hrăneşte cu leşuri); „Levithan” (dragonul cosmic); „Behemet” (sau Baphometh (monstrul hipopotam); „Raheb” (şarpele mării); „Lilith” (prima soţie a lui Adam); „Mefistofel” (sau Mephistofelis – minciună) şi „Lucifer” (purtătorul de lumină).

Literatura satanistă apare în Evul Mediu şi are menirea de a-l instrui pe cititor în tehnicile secrete ale comunicării cu Satan. Tot atunci apar şi primele informaţii despre „messa neagră” şi „sinagoga satanică”. La aceste „messe negre” Dumnezeu era renegat iar lui Satan i se aduceau jertfe şi închinăciuni, „primind” de la el promisiunea protecţiei.

Satanismul modern are la bază atât practicile evului mediu cât şi literatura iluministă a Revoluţiei franceze. Primii mentori ai mişcării au fost:

Eliaps Levi, fost preot catolic, pe numele său adevărat Alphons Lovis Constant. A excelat în speculaţii cu privire la diavol, semnul lui (pentagrama) şi jocul de Tarot. A pus în circulaţie chipul  “precis” al diavolului cu cap de ţap, piept de femeie şi mitră cu coarne.

Eugene Vintras, un magician ce se considera „încarnarea lui Ilie”.

Henry James Prince s-a considerat un „ucenic al Diavolului” cu orientare „de stânga” (erotică).

Aleister Crowley a pus bazele unei organizaţii pur sataniste. El l-a proclamat pe Satan drept singurul Dumnezeu autentic, considerându-se în acelaşi timp „încarnarea lui Satan”. Pregătirea pentru „misiune” şi-a făcut-o într-o lojă francmasonică (SRIA) unde a studiat misterele talismanelor, călătoriilor extracorporale, Kabala. După iniţierea în vechile religii egiptene a început să susţină că a deschis pentru omenire o nouă eră, cunoscută sub denumirea de „New Age”. Crowley a funcţionat la început în organizaţia „Ordo Templi Orients” pe care mai apoi a condus-o. Această organizaţie secretă de inspiraţie francmasonică, l-a avut ca membru şi pe Lafayete Ron Hubbard fondatorul „Bisericii scientologice” cu cele zece grade de iniţiere, cărora Crowley le-a adăugat pe al unsprezecelea: homosexualitatea.

Anton Szandor La Vey (1930-1997) un american de origine maghiară, fost îmblânzitor de lei, înfiinţează în 1969 la San Francisco „The Church of Satan” (Biserica lui Satan) şi se autointitulează „Papa Cel Negru Al Satanismului”. Ideologia promovată de „The Church of Satan” se dezvoltă pe trei direcţii principale: cultul morţii, anarhia şi necreozismul. Mişcarea urmăreşte instaurarea unui cult universal macabru, a unui guvern mondial şi restructurarea umanităţii în noi clase sociale. Tot în 1969, Szandor La Vey a scris renumita „Biblie satanică” de numai 272 de pagini, care a devenit în foarte scurt timp best seller, fiind vândută în lumea occidentală mult mai repede decât Biblia creştină. La Vey a preluat câteva dintre perceptele biblice şi le-a inversat diametral sensul. Cartea conţine ritualuri satanice şi ceremonia închinării Diavolului. (O variantă – prost tradusă – a Bibliei satanice circulă şi în România)

Cele mai grele păcate considerate de biserica creştină sunt sinuciderea şi apostazia (lepădarea de Dumnezeu). Prin pactul pe care-l încheie sataniştii cu biserica (sau organizaţia lor) sunt obligaţi să le comită pe amândouă. În Noul Testament Satanist Aleister Crowley autointitulat „apostolul demonilor” îi îndemnă pe tineri să se drogheze, să săvârşească obscenităţi, să sacrifice animale şi să le bea sângele ori să le mănânce măruntaiele. (În cadrul ritualurilor discipolii se droghează pentru a rezista în faţa făptuirii jertfelor şi a orgiilor sexuale. Şefii cultelor nu se droghează, însă recomandă drogul discipolilor pentru a avea o mai mare stăpânire asupra conştiinţei lor.) În Republica Sud Africană poliţia a descoperit zeci de sugari cu capul tăiat, sacrificaţi în cadrul ritualurilor sataniste. La câţiva ani de la înfiinţarea bisericii sale Anton Szandor La Vey declara că oficial că are „10.000 de adepţi, dar numărul real al acestora este mult mai mare”.

În 1972 a apărut lucrarea „Ritualurile sataniste”. Ideile celor amintiţi mai sus au fost preluate şi sintetizate constituind un izvor pentru literatura satanistă. De atunci se înregistrează o avalanşă de cărţi cu caracter ocult de inspiraţie satanistă, dintre care amintesc: „Cheile lui Solomon”, „Cărţile sângelui”, „Ritualuri sataniste”, „Vieţile îngerilor negri” (o parodie satanistă după „Vieţile sfinţilor”) şi multe altele care prezintă tehnici „salvatoare”, modalităţi erotice pervertite, contribuind la dezaxarea conştientului – colectiv şi individual – al tinerilor, înclinând balanţa spre ocultul macabru, erotismul exacerbat şi satanism. O parte dintre conceptele sataniste au fost transmise şi prin muzica trupelor „Orcin Raper”, „Iron Maiden”, „King Diamond”, „Metallica”, „AC/DC”, „Sepultura”, „Nirvana” şi „Sex Pistols”.

Calendarul ritualurilor sataniste

Vorbeam mai sus despre proliferarea unui cult considerat de majoritatea oamenilor un fenomen antisocial. După părerea mea, este o caracterizare mult prea radicală, deoarece libertatea de conştiinţă este garantată nu numai de Constituţie ci şi de Carta Drepturilor Omului pe care România a acceptat-o ca document. Aşa cum spuneam, fiecare îşi poate alege cultul sau religia fără nici un fel de oprelişti. Doar atunci când adepţii unei religii sau ai unui cult devin fanatici şi comit fapte antisociale, este nevoie de intervenţia instituţiilor menite să ocrotească individul şi Legea. Comunitate căreia îi aparţin cei ce au comis asemenea fapte are şi ea un rol important, pentru că recunoaşterea şi aprecierea făptuitorilor duce la înmulţirea lor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semnele lui Satan

 

În fiecare zi întâlnim pe garduri, pe pereţi şi pe calcanele caselor desene care de care mai frumos colorate. Câteodată cei care le fac au şi talent, dar de cele mai multe ori se rezumă la simboluri. Vă vom prezenta câteva simboluri tipice sataniştilor, pe care membrii mişcării sau fanii lor le desenează de câte ori au ocazia:

1. Simbolul „Bisericii lui Satan”. Însoţeşte cele trei porunci satanice din Biblia Satanică. Poate fi întâlnit pictat pe pereţi, ca tatuaj, amuletă sau desenat pe obiecte personale.
2. Luna în creştere şi Steaua – „Diana şi Lucifer”. Simbol al zeiţei Lunii, Diana şi a Luceafărului „Lucifer”. Acest simbol se întâlneşte atât în magie cât şi în ritualul satanic.
3. AC/DC sigla grupului cu acelaşi nume. Este prescurtarea Anti – Crist / Devil’s Children (Anti-Crist/Copiii Diavolului) împreună cu simbolul fulgerului. Arată că în locul unde sunt desenaţi va avea (sau a avut) loc un ritual. În centrul altarului (încăpere sau masă mare) se află încrustată (sau desenată) într-un cerc pentagrama în colţuri aflându-se diverse obiecte ce slujesc la ritual. Reprezintă abolirea legii. Mitul a fost adoptat de curentul punk, apoi de cel heavy metal şi în cele din urmă de hip-hop. Reprezintă sacrificarea unui animal sau om şi poate fi găsit inscripţionat pe stânci, copaci, pe corpul animalelor sau persoanelor ucise.
4. Crucea Asanta sau Anch, simbolul egiptean al vieţii. A fost preluat de adepţii culturilor sataniste. Parte inferioară reprezintă bărbatul iar cea superioară femeia. I se atribuie puteri magice.
5. Podul Atakarana. Simbolizează puntea de legătură între om şi Satan. Numele dat Diavolului al cărui simbol poate fi confundat uşor cu pentagrama. Diferenţa constă în faptul că cele două vârfuri superioare reprezintă coarnele şi ochii lui Baphomet. Simbol folosit în messa neagră.
6. „Crucea îndoielii”. Simbol format dintr-o cruce şi un semn de întrebare întors semnificând îndoiala asupra existenţei lui Christos şi implicit a creştinismului.
7. Crucea întoarsă a justiţiei satanice. A fost găsită în câteva cazuri (nu în ţara noastră) înfiptă în pieptul victimelor ritualurilor satanice. În aceste cazuri, victima era un trădător al cultului.
8. Crucea lui Nero/ Simbolul păcii. Este o cruce răsturnată cu braţele frânte semn al înfrângerii creştine. Până în anii ’60 acest semn era greşit folosit ca simbol al păcii. În grupurile black metal ca şi în cercurile oculte, el îşi reia însă semnificaţia iniţială.
9. Antijustiţia. Cele două securi. Este folosit în timpul ritualurilor.
10. Simbol al Bisericii lui Satan. Este cel mai cunoscut simbol al satanismului şi reprezintă stăpânirea lui Satan peste întreaga lume. Cele patru vârfuri colaterale reprezintă cele patru elemente naturale din filozofia clasică: pământ, apă, aer, foc, iar vârful inferior spiritul satanic ce stăpâneşte toată creaţia.
11. Hexagrama ruptă. Este simbolul ordinului creat de Aleister Crowley sub numele de „Steaua de Argint” (Astrum Argentum=AA)
12. Amuleta sau Talismanul. Orice obiect care are înscris pe el imaginea Forţei
13. Cercul dublu – semn al protecţiei forţelor contrare.
14. Cercul magic, este folosi în evocarea ritualică a demonilor, a duhurilor celor morţi, precum şi a altor practici magice. Cercul are diferite sensuri. Cel mai cunoscut este cel al eternităţii.
15. Piramida şi ochiul diavolului. Simbolizează ochiul lui Lucifer veghind asupra banilor. Este unul dintre cele mai puternice simboluri ale spiritismului şi divinaţiei.
16. Mâna cu coarne. Treimea Diavolului. Este salutul satanist, este semnul de recunoaştere, de apartenenţă la cult. Se foloseşte mâna stângă.
17. Crucea întoarsă. Este semnul Victoriei lui Satan asupra creştinismului. De multe ori apare cu braţele frânte. Este folosită la ritualuri de sacrificare, victima – animal sau om este răstignită cu capul în jos.
18. ZOSO – cel trei capete ale Cerberului care protejează poarta iadului.

 

Va urma: SATANISMUL IN ROMÂNIA