Ce oameni! Să rataţi voi VALUL? Să nu vă iluminaţi? Să nu treceţi în a cincea dimensiune? Nu-i nimic, vineri 30, vine APOCALIPSA! Intre timp, vine Iisus. S-a hotărât! Biserica e cu noi!

Toată lumea a făcut mişto de bietul val, cum că ba nu l-au văzut, ba că unii au fost la serviciu, ba stai să vezi că n-a ajuns în Italia, că de ce nu vine şi el normal, de la est la vest şi o ia invers şi alte prostii d-astea. Lume necredincioasă frate, lume rea, care nu dă doi bani pe ce spun ezotericii! O să vă pară rău atunci când tanti Tanţa, care până acum vă ghicea în cafea, vă va spune viitorul, trecutul (ca prezentu-l vedeţi) fără cafele, fără bobi şi fără (Doamne fereşte!) programul de computer. Pe ea a prins-o iluminarea, pe voi nu!
Dar, dacă nu credeţi în ezoterici, în ceva tot trebuie să credeţi. În ce zice Biblia, cartea cărţilor şi religia, ştiutoarea ştiutorilor. Evanghelia după Matei, capitolul 24:29, spune: „Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai dă lumină ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui “. Iar în Evanghelia după Luca, 21:25-26, stă scris: „Şi vor fi semne în Soare, în Lună şi în stele, iar pe Pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina “.

La Matei se zguduie, la Luca se clatină. Nimeni nu vede că e copy/paste. Nici nu trebuie să vadă, trebuie doar să creadă, nu să şi cerceteze. Feisbucul e plin de strigăte deznădăjduite, de chemări la pocăință, de credincioşi care pupa tot ce le iese în cale, de la poza lui Arsenie Boca la oasele de prin cutiuţele de argint, meşteşugit făcute şi scump plătite din “donaţiile oamenilor de bine”. Nu exista biserica să n-aibă măcar o icoană făcătoare de minuni, una plângăcioasă sau un os sfânt.

Vine Luna Neagră! „Aceste semne ne transmit că Iisus vine curând. Ne apropiem de sfârşitul lumii şi sfârşitul vieţii pe Pământ, pentru toate fiinţele umane. În fiecare zi, trebuie să ne apropiem de salvatorul nostru Isus Hristos. Căci nimeni nu poate scăpa de ceea ce urmează să se întâmple pe Pământ “, a scris pe Facebook un adept al teoriei conspiraţiei. „Domnul va face Luna roşie ca sângele, iar apoi neagră. Vă sună cunoscut? “, a scris un altul. (Aici am citat din adevărul.ro) Păcătoşilor, pocăiţi-vă! Puneţi-vă cenuşa în cap, ungeţi-vă trupul cu ulei de măsline, spălaţi-vă dracului pe picioare şi luaţi-o încet, încet, către biserică. Acolo vă aşteaptă un nene foarte serios, îmbrăcat în negru, cu un pic de barbă (sau fără, dar acum barba e în trend), care vă va spune că lumea e plină de păcătoși, (cei de față nu se pun), iar Dumnezeu e mare şi puternic şi-i va pedepsi pe cei ce au greşit (cei de față nu intră în calcul).

Până şi bietul Radu Banciu (chelul ăla de la B1, care în fiecare seară dă lecţii de geografie, istorie, fotbal politic şi de mortul zilei) s-a speriat îngrozitor de luna asta neagră, de apocalipsa şi şi-a luat la revedere de la telespectatorii lui, dar n-a avut încotro, contractul e contract şi a spus că va rezista pe metereze până va rămâne singur, singurel pe Calea Victoriei. Săracu’…

Tot din adevărul.ro, care la rândul lui citează express.co.uk, copiez şi eu: Vineri, 30 septembrie a.c., va avea loc fenomenul „Luna Neagră “pe care mulţi îl asociază cu venirea Apocalipsei. Spectaculosul fenomen se produce atunci când partea iluminată a Lunii este prinsă în umbra Pământului, ceea ce o face imposibil de văzut. Fenomenul se întâmplă aproximativ la fiecare 32 de luni, dar de data aceasta are o semnificaţie deosebită datorită altor activităţi din univers, ce vor avea loc în această lună. Prima zi a lunii septembrie a adus cu ea un „inel de foc “, o eclipsă de soare, Luna aliniindu-se cu Pământul şi Soarele deasupra Africii, strălucitorul astru fiind făcut să pară întunecat. Acest lucru, adăugat fenomenului „Luna Neagră “, îi face pe mulţi să se teamă de ce este mai rău… Au ăştia un limbaj… „strălucitorul astru”, „alte activităţi din univers”… Parcă au tradus cu Google translate din swahili. Sau scrie unul pentru care limba de lemn e o delicatesă!

Concluzie: Dacă rataţi apocalipsa de vineri, e naşpa rău de tot! Măcar pregătiţi-vă temeinic, faceţi şi voi un grătar, o ciorbă de burtă, o ieşire la iarba (cât mai e) verde. Că dacă nu, o să vă pară rău. Aşa cam v-a părut rău că nu v-a lovit valul şi nu v-a luat calul.

Apropo, să nu uit: dacă pierdeţi şi acest sfârşit al lumii, ceea ce nu pot să cred, mai vine unul pe 11 octombrie, unul pe 26 şi altul pe 21 decembrie. S-auzim de bine!

Vine valul şi-mi ia calul / îmi ia scroafa din coteţ…

M-a sunat ieri un prieten, cică azi vine valu’! Care val frate, ca de tsunami pe Dâmboviţa n-am auzit? Băăă, habar n-ai, mi-a răspuns amicul. Valul ăla care te face mai deştept, mai cult în cap, mai… Da? I-auzi! Cică a mai venit el de vreo câteva ori, dar nu în halul ăsta! Azi pe la două jumate, ora României, ne loveşte evoluţia. Cel puţin trei optimi dintre noi vor urca în a cincea dimensiune. Adică vor deveni mai deştepţi, mai frumoşi, mai virili, mai albaştri. Că aia care au o urmă de sânge albastru, se vor albăstri de tot! Siturile de conspiraţii plâng de două săptămâni din pricina asta. Fenomenul a început mai demult, dar astăzi va atinge paroxismul. Mi-am luat şase beri, trei pungi de covrigi, două de alune şi un peşte afumat, ca să sărbătoresc Valul cum trebuie. De apocalipsa n-am fost prea pregătit, am sărbătorit-o prin munca, aşa cum aţi făcut-o şi voi, fraierilor, fără să vă pese. E frumos aşa? Nu e!

Ia uite ce spun siturile conspiraţioniste despre VAL. Am ales „Sursa zilei”, pentru că sinteza făcută de Olimpia Diaconiuc mi s-a părut cea mai coerenta:

Specialiștii susțin că un val de energii cosmice vor invada Pământul. Pământul se mișcă într-o regiune a galaxiei, care conduce la creșterea energiilor cosmice afectând soarele nostru și modificând ADN-ul uman. Este prezis că acest lucru va duce la mai multe schimbări în societatea umană, inclusiv la descoperiri majore de tehnologii avansate, programe spațiale secrete și de viață extraterestră.

Dr. Simon Atkins, un celebru doctor în bioelectromagnetică, specialist în prognosticarea riscurilor de dezastre, susține că Pământul și omenirea vor face un salt în evoluție, odată cu un episod de erupții solare care va avea loc în luna septembrie.

O accelerare și o creștere a energiei electromagnetice de la soare, dar și a altor energii cosmice, care vor avea loc de la sfârșitul lunii august până la finele lunii septembrie, vor provoca, în jurul datei de 28 septembrie ceea ce este descrisă ca o „schimbare de frecvență” în conștiință. Energia cosmică așteptată este denumită „Valul X” (Wave X).

Vom experimenta un „val de evoluţie”, spune dr. Simon Atkins. „Ce suntem pe cale de a afla la un nivel mare, nemaiauzit în istorie, la scară largă, este adevăratul răspuns la întrebările «Cine suntem noi?», «De unde venim?» și «Care este scopul nostru?». Planeta are de gând să «decoleze» în astfel de moduri incredibile”, spune Atkins.

El precizează că exercițiul Jade Helm, care a început la 15 iulie și se execută până la 15 septembrie, are adevăratul scop de a obține informații cu privire la efectele energiilor cosmice primite în scopul de a gestiona mai bine schimbările pe care le declanşează în umanitate. Acest exercițiu este foarte mult legat de schimbarea de frecvență în care statele mici, în care exercițiile sunt efectuate, se vor confrunta cu o frecvență mai mare în câmp, în iulie și august – scopul fiind de a învăța de la acestea și de a gestiona efectele asupra populației din statele mai mari, în luna septembrie.

Efectele Valului X

Energii cosmice primite au efecte profunde asupra ADN-ului uman și vor declanșa descoperiri majore. Atkins susține că anumiți ambasadori stelari din Federaţia Galactică staționată pe Pământ au fost deja numiți delegați la un grup de extratereştri numit Ființa Alianței Sphere. Acest grup a venit în perioada 2012-2013 cu sfere de dimensiuni uriașe, cât planeta Neptun, care au format scuturi de frecvență în jurul sistemului solar și a Soarelui. Una dintre cele mai importante funcții ale acestor sfere a fost de a regla cantitatea de energie cosmică care vine în sistemul nostru solar și pământul, astfel încât omenirea să poate integra mai bine și să se pregătească pentru schimbări majore.

Printre modificările care vor fi declanșate prin intrarea energiilor cosmice este eliberarea de informații referitoare la tehnologii avansate, la programe spațiale secrete și la viața extraterestră în ceea ce Corey Goode, un specialist în tehnologii avansate, cunoscut ca o persoană empatică intuitiv, a descris ca fiind un eveniment de „dezvăluiri totale”. Goode a anunțat recent că aceste sfere de dimensiuni uriașe sunt pe cale să părăsească sistemul nostru solar, deoarece acestea și-au îndeplinit scopul. Există, desigur, destul de multe alte evenimente care au loc înainte de acest ultim eveniment, după care vom fi lăsați pe cont propriu.

Atkins anunță că, pe 28 septembrie, la ora 11:11, Valul X va bombarda pământul cu particule de lumină foton-gamma, călătorind cu viteza luminii și producând o schimbare de ADN instantanee. Ființele care au o frecvență, pe rezonanța Schumann, de cel puțin 17 Hz vor fi propulsate în a 5-a dimensiune.

Numărul de persoane proiectate să aibă o ascensiune pe frecvență este un pic peste 2,3 miliarde, iar numărul exact depinde de conştiinţa colectivă a umanităţii pentru a manifesta modificările. Energiile cosmice au început să intre, iar sferele care au jucat rol de tampon le blochează din ce în ce mai puțin. Toate acestea sugerează că, la finele lui septembrie, ar putea fi un moment de vârf în care energia cosmică va produce schimbări semnificative în fiziologia umană, declanșând astfel o ascensiune în masă a fiinţelor de lumină care au ridicat frecvențele lor la un nivel ridicat de iubire de sine.

Data de 9 septembrie 2015 este cunoscută că „Event Horizon” și este cea mai importantă zi din istoria umanității, este de părere Simon Atkins, precizând că acesta nu este sfârșitul, ci începutul unei ascensiuni în masă, la nivel mondial, al ființelor a căror vibrație trece din a 4-a dimensiune în a 5 -a.

Cancan.ro scria cu litere de-o şchioapă pe 20 septembrie: E cutremurător ce se va întâmpla în România peste exact 8 zile! Vor fi erupţii solare nemaiîntâlnite! Adică alta apocalipsă!

Scriind şi citind despre val, am băut deja o bere şi am terminat o pungă de covrigei. Dacă o ţin tot aşa, mă prinde iluminarea fără provizii. Păi atunci, postez asta şi până vă uitaţi voi, mai trag o fugă la magazinul din colţ. Sau mai bine, până vin eu, ascultaţi şi voi frumuseţea asta de cântec: Vine valul şi-mi ia calul!

 

Update: S-a facut ora 16.04 (28.09.16)  Unde e valul? Sau… vă simțiți mai luminați?

Săptămâna în care pleacă actorii

Ieri dimineaţă a plecat Gyuri. Azi dimineaţă a plecat şi Papaiani. Mâine cine pleacă? Ăştia doi, au plecat dis de dimineaţa, s-o ia de la capăt. Unde? Habar n-am, dacă ar fi să ne luăm după ce spun popii şi religia, undeva la iarbă verde. După alţii, în locul în care sufletele îşi găsesc odihna. După greci, se duc în împărăţia lui Hades, unde Persephone îi pune să facă ce-au făcut toată viaţa. Asta după ce luntraşul Charon îi trece Styxul pentru câţiva bănuţi şi-i păzeşte de Cerber. D-aia mortul trebuie să aibă bani în buzunare, sau să arunce viii cu bani pe la răscruci, să aibă ţigănuşii şi babele ce aduna. Realitatea însă, e ceva mai crudă: Îi plimba prin oraş cu maşina neagră, confortabilă, îl arata mulţumii “ia uitaţi-vă ce mort frumos aven noi!” apoi îi depun într-o capelă, cu flori la cap şi bani pe ochi. Monezile de 50 de bani par a fi cele mai bune pentru asta. La capelă, vin unii şi alţii, nu să-I plângă pe cel mort, ci să-şi plângă de propria milă, speriaţi de inevitabilul ce va veni. De complezenţă aduc câteva flori, întotdeauna cu soţ, dar dacă-i întrebi de ce cu soţ, habar n-au. Sau răspund “aşa e bine”. Florile se aduceau morţilor ca să mascheze mirosul, aşa cum se proceda şi cu miresele. Acum morţii nu mai put, n-au când să intre în putrefacţie şi, în plus, băieţii de la “pregătire” îi îmbălsămează să “țină” câteva zile bune. Apoi apare un popă, sau mai mulţi care-şi ţin spectacolul, întotdeauna acelaşi, scos pe nas în silă de parcă n-ar fi plătiţi pentru ce fac. Şi încă plătiţi bine de tot. Pentru câteva clipe, oamenii uită de mort, se uita la show-ul popii şi-şi fac cruci a “ucigă-l toaca”. (Asta cu toaca vine din vechime, de când oamenii credeau că toaca alunga dracii din şi de lângă biserică. Aiurea, toaca îi chema pe călugări să-şi spună poezia de seară sau de dimineață, să se spele frumos pe mâini şi vina la masă). După ce popa şi-a terminat spectacolul, mortul e scos din capela şi dus la groapă. Popa mai ţine un speech şi-l coboară pe bietul mort la întuneric. În momentul ăla e clar pentru toţi că s-a dus dracului garanţia, gata, ăla e mort definitiv, nu se mai întoarce decât în vise.  Babele îşi plâng iar de milă, moşii lăcrimează pe furiş, gândindu-se la cheful de după şi căutându-se prin buzunare după Triferment (dacă, Doamne fereşte, l-am uitat acasă?!?). Pentru că dacă n-ai Colebil şi Triferment nu poţi mânca prea mult la pomană. Şi cu asta basta, popa şi-a terminat tirada, baga la final un “Dumnezeu să-l odihnească” de parcă ăla cu barbă, altă treabă n-ar avea decât să-i facă patul mortului cu pricina. Cam asta e tot, de atunci încolo e mai greu de urmărit evoluţia celui băgat six fit under. Rămân ceilalţi, viii, care încep goana după “ajutorul de înmormântare” după ultima pensie şi alte fleacuri care-i ţin în activitate.

Aşa că, actori sau muritori de rând, odată şi odată ajungem să fim purtaţi pe braţe (mai nou cu un cărucior d-ăla ca la ambulanţă) şi băgat la doi metri sub scoarță, într-un loc concesionat pe douazeci și cinci de ani. Cât despre odihna veșnică în pace, nu durează prea mult. După șapte ani, oricum te deranjează rudele pentru reambalare, repoziţionare şi parastas. C-aşa-i la noi.

 

A murit Gyuri Pascu

Azi dimineaţă a apărut o ştire:

Ioan Gyuri Pascu a murit în locuinţa fostei sale soţii, din cartierul bucureştean 23 august. Actorul suferea de diabet. La ora 4 dimineaţa i s-a făcut rău, iar soţia a sunat la ambulanţă. Medicii au încercat să îl resusciteze timp de 45 de minute, însă fără rezultat. Trupul neînsufleţit al lui Ioan Gyuri Pascu a fost preluat de legişti, care vor stabili cauza decesului.

N-am fost prieten cu Ioan Gyuri Pascu. Ne cunoşteam demult, de când am făcut matinal la 7 ABC, ne-am intersectat de câteva ori şi am băut niște cafele împreună. Pe urmă ne-am întâlnit doar întâmplător. Ce faci? Trăiesc, spre disperarea unora. În rest? În rest… cum ştii. Îmbătrânesc, ca şi tine. Bine pa! Pa! Da, e adevărat, îmbătrânim, încet dar sigur, iremediabil. Când pleacă unul din generaţia mea, mă apuca toţi dracii. Televiziunile îi face pe „repede înainte” un necrolog în imagini, cu secvenţe din spectacole, cu rânjete şi aplauze. Cam atât. Peste câteva zile, va fi uitat. Nici măcar nu-l au pregătit, cum îl au la bătrânii actori. Necrologul lui Radu Beligan a stat vreo cinci ani în arhivele televiziunilor, în stând by. Din când în când, mai adăugau câte ceva. Montajul final a fost făcut în ziua morţii. Pentru Gyuri s-au apucat să caute azi dimineaţă. Va fi scurt, doar aşa, în trecere, pentru că mult mai important e Johannis, Ciolos şi toată pleiada de no name-uri care apar politic la tv.

Ce poţi să spui în asemenea momente? Că-ţi pare rău, că era aşa şi pe dincolo, că a fost într-un fel, că… bla, bla, bla. N-ajută la nimic, nici pe el, nici familia, nici arta, nimic. A plecat, e bun plecat…

Bine, pa! Pa…

Gonflabila, baclavaua și bloggerii

Sâmbătă după amiază, la strigarea Oanei Pantazi, (cum care Oana, doamna cu ghinioanele, https://bloguluneitipeoarecare.wordpress.com) am plecat spre Parcul tineretului, la Cafeneaua Actorilor unde ne dăduse adunarea. Din nord până în sudul aproximativ al Bucureștilor am făcut destul de puţin, lumea mai pleacă la munte, la mare sau pe la neamuri. Sau, sezon de nunţi fiind, îşi numără banii şi-şi aşteaptă nevasta de la coafor.

Am ajuns la Tineretului şi am început obişnuita căutare a unui loc de parcare. La un moment dat, am observat cum o maşină iese din parcare. Uraaa! Tipul parcase cam pe două locuri şi jumătate, aşa că am intrat lejer. În spatele meu, un Q7 de culoarea vomei, îmi tot făcea semn cu farurile. Am mai dat un pic mai în faţă, crezând că tipul are o barcă la remorcă şi n-are loc. A oprit aproximativ în spatele meu şi a început să facă nişte manevre ciudate, de parcă trailerul lui nu încăpea în cei aproape zece metri de spaţiu liber. Și-o fi luat permisul la Piteşti,  mă gândesc şi cobor din maşină. Odată cu mine, coboară din Q-ul cu pricina, o tipă mignona, super tunată. Adică aşa, de vreo 25.000 euro cel puţin, silicon în buci, în ţâţe, iar botu’ mega injectat. Gonflabila perfectă! “Dă și tu mai în față, nu vezi că n-avem loc să parcăm? V-aţi învăţat aşa, nesimţiţi!” Mai în față unde? (Până la maşina din faţă, mai erau vreo 30 de centimetri). M-am uitat frumooos la gonflabilă, i-am răspuns ceva printre dinţi despre originea ei divină, iar tipa s-a refugiat în Q. A coborât în schimb tătăițul, care cred că avea vreo cinşpe ani peste mine şi vreo patruzeci, cel puţin,  peste gonflabilă. Dar avea părul ca pana corbului, inclusiv pe piept, (tot Lorealul săracu’) iar nasturii de la cămaşa uitase să şi-i încheie. S-a uitat la mine îngăduitor, de la cei un metru şi-un pişcot apoi m-a întrebat cu o voce de scapete: “S-a întâmplat ceva?” Ţi-ai scos coțohârla la aer? Ţine-o bade în lesă! I-am răspuns, tataia m-a măsurat încă odată, a dat din cap şi s-a urcat la volanul Q-ului.

Am sărit gărduleţul parcului şi m-am depărtat câţiva metri. Am stat vreo cinci minute, timp în care moșuletele i-a demonstrat gonflabilei cât de prost poate fi parcat un Q7 în zece metri de parcare goală. 

Am ajuns la Cafeneaua actorilor, cam odată cu Oana şi gaşca, eu evident în capătul celălalt, dar într-un final ne-am văzut. Tot ea a făcut prezentările, fiecare şi-a mormăit numele, doamnele mai tare, băieţii mai încet. I-am cunoscut pe Florin (https://trubadurprinavalon.wordpress.com) pe Mishuk (https://melancolisme.wordpress.com/2016/09/21/certuri-din-dragoste/) pe Ioana (Music Teacher) şi încă vreo câteva doamne, cărora să mă ierte, nu le-am ţinut minte numele. Da’ cred că nici ele pe-al meu, aşa că suntem chit! La o numărătoare (superficială) mi-au ieşit vreo douăzeci şi cinci de persoane. Sau personaje. Majoritatea doamne.

La masă, m-am aşezat lângă Florin, (https://trubadurprinavalon.wordpress.com) față în față cu Cetin, bărbatul lui Dede Cati şi cu Fabiola Ion (http://dinviatacanpiata.ro/). Pe masă erau două pungi, frumos colorate în care, am aflat de la Fabiola că erau baclavale home made! Hai s-o vedem şi p-asta. Dede Cati mi-a spus că ea e doar comentator specializat în bârfe şi că nu-i scăpa nimic din ce scriu bloggării. Nu m-a înjurat niciodată, așa până la proba contrarie o cred. Într-un târziu, a venit flăcăul să ia comanda. Fițe și pe ăla, vorbea din vârful buzelor de parca ne facea un mega favor. Băăă, e pe bani, fraiere! Data viitoare nu mai pupi șpagă! A mai durat un pic, toată lumea a răsfoit cele cinci file ale meniului, în care găseai pizza, pizza, pizza, pizza şi alte câteva chestii (cam necomestibile, după părerea mea) şi trei pagini de băuturi. Mi-am luat cafea, (pentru că dentistul ăla câinos mi-a interzis să mănânc vreo trei ore) şi o sticluţă de apă plată, ca balerinele! Când mi-a adus cafeaua, ospătarul a anunţat solemn că „mâncarea durează cam o oră”. S-a auzit un murmur dezaprobator si… cam atât. Doamnele au comandat cafele. Să nu uit: Oana a primit o pentagramă hand made, de care era foarte mândră. E clar că acum i se va închina lui Baal, Belzebuth sau… “Nuuu, a spus Oana, este steaua ezoterică, reprezentarea microcosmosului uman, Pentalfa”. Woow! Aşa o fi, dacă zice ea, dar eu tot pe-a lui Belzebuth o ştiu. Sau a lui Lenin? Şi Fabiola a primit o brăţară. Cu cesulete.

Mai departe. Am vorbit despre toate şi nimic cu Florin şi cu Cetin, Fabiola abia aştepta să se mănânce pizza să trecem la baclavale, care sunt de excepţie. Nu cred până nu gust! Cetin săracu’, doar în tricou, a tremurat la greu, mai ales după berea (rece) fără alcool din care a băut. Fără alcool, că era rândul lui să conducă (până la Constanța), Dede Cati delectându-se cu Stela “normală”. În timp ce puneam ţara la cale, a venit pizza pentru cele ce-o comandaseră. Cine a comandat cu patru brânze… ăăă… quatro fromaggi? Cati. Cetin a ales ciorapelul (calzone), iar mie imi lasa gura apă. Să dea dracu’ în toți dentiștii din lume, mai am vreo patruzeci de minute…

Cred că toată lumea a aflat de baclavale! Ospătarul a adus nişte farfurii, iar Fabiola s-a oferit să “împartă” baclavalele. A pus câte trei fiecăruia, iar după ce a dat tuturor, a mai pus celor ce le haliseră câte una. Adică mie! Excelentă! Cu lămâie confiată, nici prea dulci nici prea cleioase, tocmai bune. Aş fi mâncat cel puţin o tavă, fără să mă gândesc nici la hiperglicemie, nici la ceilalţi! Cred că și doamnele din zonă au uitat de caloriile negative, cura de slăbire, au uitat ca “zaharul dăuneaza grav sănătății” iar mersul pe jos e destul de incomod.  Cetin ne-a spus că sunt făcute de mătuşa lui, Leila, care e expertă în baclavale si alte dulciuri tătărăști! E doctor, vă spun eu! Mulţumim mătuşă Leila! Şi ţie Cati & Cetin pentru iniţiativa. Să mai faceţi d-astea! Bune rău!

După baclavale, am ieşit de sub aplecătoare să facem nişte poze. Câteva le vedeţi aici, poate mai multe pe facebook, pe blogul Oanei sau al Fabiolei. Toata lumea a spus brânză, viezure, mânz. După poze, am reintrat sub apecătoarea-cort, să mai schimbăm o vorbă, doua, trei. Despre cât de bine e să stai la carciumâ sâmbătă după amiaza. Despre cât de rău e sa bei bere fără alcool. Despre…

Cât am stat la cârciumă, Oana a fost pe post de naș, a făcut naveta de la un capăt la altul al mesei, cu paharul în mână, preocupată ca toată lumea să participe şi să se implice (obiceiuri de utecista, sau şefă de grupă). Până la coadă, n-a mai rezistat şi a stat cuminte, la locul ei din capul mesei, vreo jumătate de oră. Mishuk a profitat de ocazie şi s-a apuca să-i cânte ceva. Apropo, chitara aia cu care sunt prin poze, e a lui Mishuk, nu a mea! S-a apucat să cânte deci, dar în capătul nostru de masă au ajuns doar nişte crâmpeie din Stand By Me (John Lennon, 1975). Cred ca a uitat un pic textul la un moment dat (de emotie?) dar când am văzut că a terminat, l-am aplaudat cu toţii. Ce vină avea bietul om că noi eram departe, el îi cânta Oanei, cârciuma era plină de oameni gălăgioşi și acustica proastă?

La un moment dat, a mai apărut un flăcău, un fel de Dorel, care s-a aşezat în capătul nostru de masă şi a început să întrebe cu ce se ocupă un blogger, cine îl pune să scrie şi de ce facem noi asta. Florin s-a apucat să-I explice politicos, ce şi cum, tipul ori se făcea că nu pricepe, ori nu pricepea (mai greu cu priceperea la Dorei) ori… băuse fără noi, mai înainte. M-am apucat eu să-l lămuresc şi s-a lăsat brusc de întrebări. (Când am ajuns acasă m-am uitat în oglindă, chiar nu sunt atât de urât, înseamnă că am fost doar convingător.)

Am plecat când încă nu apusese soarele. Trebuia să ajung şi la tataia (asa i se spune lui socru-meu), să-mi recuperez jumătatea.

Mi-am luat rămas bun de la toată lumea. A rămas că mai comunicăm. Comunicăm.

Când am ajuns lângă maşină, am găsit ştergătoarele ridicate. Ce-o fi zis moșuletele? “Lasă dragostea mea tunată, că-l învăţ eu minte pe nesimțit, se poate?”

Acasă am găsit must proaspăt. Acum a venit într-adevar toamna…