Gonflabila, baclavaua și bloggerii

Sâmbătă după amiază, la strigarea Oanei Pantazi, (cum care Oana, doamna cu ghinioanele, https://bloguluneitipeoarecare.wordpress.com) am plecat spre Parcul tineretului, la Cafeneaua Actorilor unde ne dăduse adunarea. Din nord până în sudul aproximativ al Bucureștilor am făcut destul de puţin, lumea mai pleacă la munte, la mare sau pe la neamuri. Sau, sezon de nunţi fiind, îşi numără banii şi-şi aşteaptă nevasta de la coafor.

Am ajuns la Tineretului şi am început obişnuita căutare a unui loc de parcare. La un moment dat, am observat cum o maşină iese din parcare. Uraaa! Tipul parcase cam pe două locuri şi jumătate, aşa că am intrat lejer. În spatele meu, un Q7 de culoarea vomei, îmi tot făcea semn cu farurile. Am mai dat un pic mai în faţă, crezând că tipul are o barcă la remorcă şi n-are loc. A oprit aproximativ în spatele meu şi a început să facă nişte manevre ciudate, de parcă trailerul lui nu încăpea în cei aproape zece metri de spaţiu liber. Și-o fi luat permisul la Piteşti,  mă gândesc şi cobor din maşină. Odată cu mine, coboară din Q-ul cu pricina, o tipă mignona, super tunată. Adică aşa, de vreo 25.000 euro cel puţin, silicon în buci, în ţâţe, iar botu’ mega injectat. Gonflabila perfectă! “Dă și tu mai în față, nu vezi că n-avem loc să parcăm? V-aţi învăţat aşa, nesimţiţi!” Mai în față unde? (Până la maşina din faţă, mai erau vreo 30 de centimetri). M-am uitat frumooos la gonflabilă, i-am răspuns ceva printre dinţi despre originea ei divină, iar tipa s-a refugiat în Q. A coborât în schimb tătăițul, care cred că avea vreo cinşpe ani peste mine şi vreo patruzeci, cel puţin,  peste gonflabilă. Dar avea părul ca pana corbului, inclusiv pe piept, (tot Lorealul săracu’) iar nasturii de la cămaşa uitase să şi-i încheie. S-a uitat la mine îngăduitor, de la cei un metru şi-un pişcot apoi m-a întrebat cu o voce de scapete: “S-a întâmplat ceva?” Ţi-ai scos coțohârla la aer? Ţine-o bade în lesă! I-am răspuns, tataia m-a măsurat încă odată, a dat din cap şi s-a urcat la volanul Q-ului.

Am sărit gărduleţul parcului şi m-am depărtat câţiva metri. Am stat vreo cinci minute, timp în care moșuletele i-a demonstrat gonflabilei cât de prost poate fi parcat un Q7 în zece metri de parcare goală. 

4Am ajuns la Cafeneaua actorilor, cam odată cu Oana şi gaşca, eu evident în capătul celălalt, dar într-un final ne-am văzut. Tot ea a făcut prezentările, fiecare şi-a mormăit numele, doamnele mai tare, băieţii mai încet. I-am cunoscut pe Florin (https://trubadurprinavalon.wordpress.com) pe Mishuk (https://melancolisme.wordpress.com/2016/09/21/certuri-din-dragoste/) pe Ioana (Music Teacher) şi încă vreo câteva doamne, cărora să mă ierte, nu le-am ţinut minte numele. Da’ cred că nici ele pe-al meu, aşa că suntem chit! La o numărătoare (superficială) mi-au ieşit vreo douăzeci şi cinci de persoane. Sau personaje. Majoritatea doamne.

7La masă, m-am aşezat lângă Florin, (https://trubadurprinavalon.wordpress.com) față în față cu Cetin, bărbatul lui Dede Cati şi cu Fabiola Ion (http://dinviatacanpiata.ro/). Pe masă erau două pungi, frumos colorate în care, am aflat de la Fabiola că erau baclavale home made! Hai s-o vedem şi p-asta. Dede Cati mi-a spus că ea e doar comentator specializat în bârfe şi că nu-i scăpa nimic din ce scriu bloggării. Nu m-a înjurat niciodată, așa până la proba contrarie o cred. Într-un târziu, a venit flăcăul să ia comanda. Fițe și pe ăla, vorbea din vârful buzelor de parca ne facea un mega favor. Băăă, e pe bani, fraiere! Data viitoare nu mai pupi șpagă! A mai durat un pic, toată lumea a răsfoit cele cinci file ale meniului, în care găseai pizza, pizza, pizza, pizza şi alte câteva chestii (cam necomestibile, după părerea mea) şi trei pagini de băuturi. Mi-am luat cafea, (pentru că dentistul ăla câinos mi-a interzis să mănânc vreo trei ore) şi o sticluţă de apă plată, ca balerinele! Când mi-a adus cafeaua, ospătarul a anunţat solemn că „mâncarea durează cam o oră”. S-a auzit un murmur dezaprobator si… cam atât. Doamnele au comandat cafele. Să nu uit: Oana a primit o pentagramă hand made, de care era foarte mândră. E clar că acum i se va închina lui Baal, Belzebuth sau… “Nuuu, a spus Oana, este steaua ezoterică, reprezentarea microcosmosului uman, Pentalfa”. Woow! Aşa o fi, dacă zice ea, dar eu tot pe-a lui Belzebuth o ştiu. Sau a lui Lenin? Şi Fabiola a primit o brăţară. Cu cesulete.

5Mai departe. Am vorbit despre toate şi nimic cu Florin şi cu Cetin, Fabiola abia aştepta să se mănânce pizza să trecem la baclavale, care sunt de excepţie. Nu cred până nu gust! Cetin săracu’, doar în tricou, a tremurat la greu, mai ales după berea (rece) fără alcool din care a băut. Fără alcool, că era rândul lui să conducă (până la Constanța), Dede Cati delectându-se cu Stela “normală”. În timp ce puneam ţara la cale, a venit pizza pentru cele ce-o comandaseră. Cine a comandat cu patru brânze… ăăă… quatro fromaggi? Cati. Cetin a ales ciorapelul (calzone), iar mie imi lasa gura apă. Să dea dracu’ în toți dentiștii din lume, mai am vreo patruzeci de minute…

Baclavaua lui tanti LeilaCred că toată lumea a aflat de baclavale! Ospătarul a adus nişte farfurii, iar Fabiola s-a oferit să “împartă” baclavalele. A pus câte trei fiecăruia, iar după ce a dat tuturor, a mai pus celor ce le haliseră câte una. Adică mie! Excelentă! Cu lămâie confiată, nici prea dulci nici prea cleioase, tocmai bune. Aş fi mâncat cel puţin o tavă, fără să mă gândesc nici la hiperglicemie, nici la ceilalţi! Cred că și doamnele din zonă au uitat de caloriile negative, cura de slăbire, au uitat ca “zaharul dăuneaza grav sănătății” iar mersul pe jos e destul de incomod.  Cetin ne-a spus că sunt făcute de mătuşa lui, Leila, care e expertă în baclavale si alte dulciuri tătărăști! E doctor, vă spun eu! Mulţumim mătuşă Leila! Şi ţie Cati & Cetin pentru iniţiativa. Să mai faceţi d-astea! Bune rău!

1După baclavale, am ieşit de sub aplecătoare să facem nişte poze. Câteva le vedeţi aici, poate mai multe pe facebook, pe blogul Oanei sau al Fabiolei. Toata lumea a spus brânză, viezure, mânz. După poze, am reintrat sub apecătoarea-cort, să mai schimbăm o vorbă, doua, trei. Despre cât de bine e să stai la carciumâ sâmbătă după amiaza. Despre cât de rău e sa bei bere fără alcool. Despre…

Cât am stat la cârciumă, Oana a fost pe post de naș, a făcut naveta de la un capăt la altul al mesei, cu paharul în mână, preocupată ca toată lumea să participe şi să se implice (obiceiuri de utecista, sau şefă de grupă). Până la coadă, n-a mai rezistat şi a stat cuminte, la locul ei din capul mesei, vreo jumătate de oră. Mishuk a profitat de ocazie şi s-a apuca să-i cânte ceva. Apropo, chitara aia cu care sunt prin poze, e a lui Mishuk, nu a mea! S-a apucat să cânte deci, dar în capătul nostru de masă au ajuns doar nişte crâmpeie din Stand By Me (John Lennon, 1975). Cred ca a uitat un pic textul la un moment dat (de emotie?) dar când am văzut că a terminat, l-am aplaudat cu toţii. Ce vină avea bietul om că noi eram departe, el îi cânta Oanei, cârciuma era plină de oameni gălăgioşi și acustica proastă?

La un moment dat, a mai apărut un flăcău, un fel de Dorel, care s-a aşezat în capătul nostru de masă şi a început să întrebe cu ce se ocupă un blogger, cine îl pune să scrie şi de ce facem noi asta. Florin s-a apucat să-I explice politicos, ce şi cum, tipul ori se făcea că nu pricepe, ori nu pricepea (mai greu cu priceperea la Dorei) ori… băuse fără noi, mai înainte. M-am apucat eu să-l lămuresc şi s-a lăsat brusc de întrebări. (Când am ajuns acasă m-am uitat în oglindă, chiar nu sunt atât de urât, înseamnă că am fost doar convingător.)

Am plecat când încă nu apusese soarele. Trebuia să ajung şi la tataia (asa i se spune lui socru-meu), să-mi recuperez jumătatea.

Mi-am luat rămas bun de la toată lumea. A rămas că mai comunicăm. Comunicăm.

Când am ajuns lângă maşină, am găsit ştergătoarele ridicate. Ce-o fi zis moșuletele? “Lasă dragostea mea tunată, că-l învăţ eu minte pe nesimțit, se poate?”

Acasă am găsit must proaspăt. Acum a venit într-adevar toamna…

 

Anunțuri

14 gânduri despre „Gonflabila, baclavaua și bloggerii

  1. data viitoare facem masă rotundă, ca pentru botez… cele sfinte le aduce oana, cele nesfinte vin singure… ne botezăm papilele gustative cu vin. terasa aia e o terasă cu specifice comunist după cum ai văzut, tot ce sare dincolo de bere în meniu e aprobat cu clasicul n-avem (cum?), atât putem. ehhh dar așa e la început, e mai greu până ne obișnuim, ne cunoaștem, ne…-uri multe. data viitoare va fi mai bine pentru că… avem o ”precedentă”. poate vom găsi și o locație mai bună 😀 oricum, să fie bine, să nu fie rău, și hai noroc! că de dentiști mi-e teamă

    Apreciat de 2 persoane

  2. Ahaaa, deci ai bălit la pizza noastră. :)))) Bine că de baclavale ai avut parte, eu eram ferm convinsă că o să-ți placă, n-ai cum să le reziști. Ce să zic, încântată de prezența ta, dar și de ideile împărtășite. Și că mi-ai ținut minte numele. 😀 Cât despre gonflabilă, am râs în barbă fiindcă nu-i lucru ușor să parchezi un vapor în atâta spațiu. Necesită minimum zece manevre de tocit cauciucurile pe loc și material pentru Youtube.

    Apreciat de 1 persoană

      • Păi flota lui Băse unde crezi că a ajuns? Întâi la confrații lui. 😀 Pe YouTube, la mine doar faze cu memoria, atât. Șofatul e una din plăcerile mele așa că n-ai să mă vezi vreodată făcând aiurea mușchi la mână încercând să parchez o mașină. Chiar și vapor. 😉

        Apreciat de 1 persoană

Ai ceva de spus?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s