A murit Gyuri Pascu

Azi dimineaţă a apărut o ştire:

Ioan Gyuri Pascu a murit în locuinţa fostei sale soţii, din cartierul bucureştean 23 august. Actorul suferea de diabet. La ora 4 dimineaţa i s-a făcut rău, iar soţia a sunat la ambulanţă. Medicii au încercat să îl resusciteze timp de 45 de minute, însă fără rezultat. Trupul neînsufleţit al lui Ioan Gyuri Pascu a fost preluat de legişti, care vor stabili cauza decesului.

N-am fost prieten cu Ioan Gyuri Pascu. Ne cunoşteam demult, de când am făcut matinal la 7 ABC, ne-am intersectat de câteva ori şi am băut niște cafele împreună. Pe urmă ne-am întâlnit doar întâmplător. Ce faci? Trăiesc, spre disperarea unora. În rest? În rest… cum ştii. Îmbătrânesc, ca şi tine. Bine pa! Pa! Da, e adevărat, îmbătrânim, încet dar sigur, iremediabil. Când pleacă unul din generaţia mea, mă apuca toţi dracii. Televiziunile îi face pe „repede înainte” un necrolog în imagini, cu secvenţe din spectacole, cu rânjete şi aplauze. Cam atât. Peste câteva zile, va fi uitat. Nici măcar nu-l au pregătit, cum îl au la bătrânii actori. Necrologul lui Radu Beligan a stat vreo cinci ani în arhivele televiziunilor, în stând by. Din când în când, mai adăugau câte ceva. Montajul final a fost făcut în ziua morţii. Pentru Gyuri s-au apucat să caute azi dimineaţă. Va fi scurt, doar aşa, în trecere, pentru că mult mai important e Johannis, Ciolos şi toată pleiada de no name-uri care apar politic la tv.

Ce poţi să spui în asemenea momente? Că-ţi pare rău, că era aşa şi pe dincolo, că a fost într-un fel, că… bla, bla, bla. N-ajută la nimic, nici pe el, nici familia, nici arta, nimic. A plecat, e bun plecat…

Bine, pa! Pa…

Anunțuri

2 gânduri despre „A murit Gyuri Pascu

  1. Un om cu suflet trist… ce n-a lăsat niciodată lacrimi de tristețe în ochii celor ce-l priveau… Dacă ai stat măcar o singură dată la o bere, nu mai mult, cu acesta om, n-ai cum să nu-l regreți. Drum Bun, Om Bun…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Luni de dimineață e benefic să nu ți se servească știri jalnice. Probabil e de prisos să ne întrebăm de ce s-a grăbit Gyuri să plece din această lume atât de tânăr, însă ceea ce scrieți despre respectul și recunoașterea valorilor acestui neam este absolut real. Suntem (noi ca nație) din ce în ce mai alergici la toate variantele de etalare a intelectualității și, în schimb, jubilăm când aflăm că s-a mai deschis un club de manele, la colțul străzii…
    A plecat și este mare păcat că va fi uitat. Ce dreptate avea bătrânul Paler: „Ne ferim să nu ne murdărim cumva singuratatea și de suferințele altora.”

    Apreciază

Ai ceva de spus?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s