N-aş fi scris acest articol, dacă nu m-ar fi indignat manipularea grosolană a unui profesor universitar, cu doctoratul luat pe bune, căruia, DEOCAMDATĂ nu-i voi da numele. Din respect pentru studenţii lui.
Anarhie, conform originalului din greacă, αναρχία, este un concept care se referă la existența unei societății anarhice, societatea oamenilor liberi. Anarhismul este denumirea unei filozofii politice sau denumirea unui termen generic pentru un grup de concepții de natură filozofico-politică, care sunt mai mult sau mai puțin legate una de alta, derivat din cuvântul din limba greacă veche an-archos, care s-ar traduce în limba română prin expresia fără conducere sau fără conducători. În sensul cel mai general, „anarhismul este convingerea fermă că toți conducătorii sunt în ultimă instanță opresivi și, ca atare, trebuie eliminați/înlăturați. (Wikipedia)
Pornind de la acest concept, nişte de indivizi, (ajunşi pe o anumită treaptă a piramidei lui Maslow, dar dorindu-şi cu ardoare treapta finală), îl interpretează în maniera personală şi, mai mult, încearcă să-l şi aplice. Dar nu-l aplică în nume propriu, ci prin intermediul unor terţi, mici şi proşti pentru care asumarea anarhiei este un titlu de glorie. Aşa se întâmplă acum cu preşedintele Iohannis, care “cheamă la luptă” şi chiar participă la protestele din stradă. Proteste iniţiate de “forţele oculte” situate de-a dreapta preşedintelui, forţe care, din spatele uşilor închise, îl “sfătuiesc” pe preşedinte şi cei de lângă el, spunându-i că esenţa democraţiei este părerea liber exprimată. Şi că ea trebuie exprimată în stradă, de “tinerii frumoşi şi liberi” care “pun botu” la propaganda ocultă de pe siturile de socializare. “Serviciile” isi fac datoria. Iar în Ţara Românească sunt destule.
Să fie clar, n-am nicio dragoste pentru PSD, (cu Dragnea et Co), nici pentru liberali şi, în general, pentru niciun partid sau formaţiune politică, sau politician, cunoscând fenomenul din interior, atât cât îl poate cunoaşte un jurnalist care a asistat la creşterea, mărirea şi decăderea unor formaţiuni politice. Orice politician ajuns în Parlament, indiferent dacă e “parlamentul local” sau Parlamentul României, nu va pierde ocazia să profite din greu de poziţia sa. De la primarul (şi consiliul local) al nu ştiu cărei comune, până la deputatul al cărui nume n-a fost pronunţat niciodată de la tribună, în patru ani de mandat, TOŢI nu vor face altceva decât să-şi pregătească “ceva acolo, pentru bătrâneţe”. Aşa a făcut şi preşedintele Iohannis, încă de când era primar, aşa au făcut (şi vor face) toţi cei care au ajuns sau vor ajunge în slujba Statului. Pentru că de la Ludovic al XIV – lea, Regele Soare, care a lansat sintagma “Statul sunt eu”, fiecare politician şi-a însuşit-o şi a profitat cât a putut de ea. Din când în când, câte unul a mai “picat”, atunci când n-a ştiut (sau a uitat!) “tabla împărţirii” cu partidul sau cu serviciile. Sau când s-a săturat să dea fără să mai primescă nimic, aşa cum s-a întâmplat cu Ghiţă.
Să revenim la tinerii frumoşi şi liberi, care cred că tot ce zboară se mănâncă, inclusiv elicopterele şi cred că demonstraţiile de stradă pot schimba ceva. Că dacă EI ies în stradă, cineva va ţine cont şi de dorinţa LOR. Aiurea! Ar trebuie să ştie, că ÎN ORICE DEMONSTRAŢIE din stradă, exista indivizi puşi acolo de “cineva” ca să întreţină o stare de surexcitare, care să conducă demonstraţia acolo “unde este nevoie” şi mai ales, să spargă geamurile sau să se ia la bătaie cu Poliţia, atunci când e cazul. Tinerii (frumoşi şi liberi) ar trebuie să bage un pic nasul în istorie şi să vadă că mişcarea flower power n-a avut niciun rezultat, că războiul din Vietnam nu s-a terminat datorită mişcării, ci datorită faptului că Vietnamul nu mai cumpăra armament de la fabricanţii de arme americani, că ruşii “căzuseră la pace” cu americanii, că războiul rece se cam sfârşise, iar în spatele uşilor închise se pregătea altceva. Sau mai aproape, să-şi bage nasul în mineriade. E fix la fel! Iohannis n-a mulţumit demonstranţilor, cum a facut-o Iliescu cu minerii?
Şi astăzi, demonstraţiile din Bucureşti şi din toată ţara sunt “organizate” în amănunt de cei ce le-au organizat dintotdeauna. Vor ieşi în stradă pe lângă tinerii frumoşi şi liberi, “bătrânii” plătiţi şi alţi tineri, tunşi regulamentar şi bărbieriţi proaspăt, care vor “protesta”, se vor îmbrânci cu jandarmii, apoi se vor retrage strategic, lăsând “pagubele colaterale” să se aleagă cu capul spart şi cu pumni în bot. Şi aşa mai departe, much ado about nothing cum zice poetul (ei care, bătrânul Will). Mult zgomot pentru nimic, pentru că, după “marile demonstraţii”, va ieşi pe de o parte preşedinte Iohannis, care va trage spuza pe turta lui, apoi pesediştii care o vor cârmi spre a lor. Iar tinerii frumoşi şi liberi cu ce se vor alege? Cu un guturai, cu eventuali pumni în ochi de la jandarmi, dar cu “satisfacţia” că cineva i-a văzut şi îi va băga în seamă. Da, da! Şi încă cum!
La început vă vorbeam despre un dom profesor, care publică pe contul lui de facebook postările studenţilor revoltaţi de “starea ţării”. Se pare că dom profesor e supărat pe toată lumea, e supărat pe marketingul de Crăciun, e supărat pe tradiţiile “duse la extrem” dar, în acelaşi timp, primeşte distincţii din mâna Statului pe care îl blamează. Păi e frumos aşa, dom profesor? Data viitoare, dacă vreţi să fraternizaţi cu dom profesor Iohannis, faceţi-o în nume propriu, nu prin condeiul studenţilor. Şi învăţaţi-i că democraţia este apanajul oamenilor inteligenţi, nu a gloatei, care nu va fi niciodată luată în seamă. Învăţaţi-i că nu contează cine votează, contează doar cei care numără voturile. Şi mai învăţaţi-i ca învăţând carte, EI vor fi cei ce numără. Altfel, scosul castanelor din foc cu mâna altuia, merge odată sau de două ori. A treia oară, tineretul (frumos şi liber) va deschide ochii şi vă veţi trezi singur şi blamat, cu toate încercările de manipulare scoase la vedere. C-aşa-i viaţa, tristă şi nedreaptă pentru manipulatori. Iar dacă nu veţi pricepe mesajul sau nu-l veţi lua în seamă, voi avea grijă să-l înţelegeţi… repede!
Păi anarhie, anarhie, dar s-o ştim si noi, nu-i aşa?