Azi dimineață a murit Tibi…

Reprezentativ

Sfârşitul ăsta de an e de tot rahatul! Pleacă actori, cântăreţi, Regele şi acu’ se găsi să plece și Tibi Pătru! Ce-aveți mă, de vă apucă plecatu’ pe toţi, e mai bine la loc cu verdeață? Nu puteaţi alege palmieru’ din Bermude, iarba verde de la Cairo sau, mai puteați aștepta o săptămână, că e post și nici măcar o pomană ca lumea nu putem mânca! Parcă-ți plăceau cârnăciorii la grătar bine stropiţi cu bere, treaba e asta Tibi? Dă-o dracu” bătrâne, acu te găsi Pasu’ Ăl Mare?

Cel care a fost pana azi dimineață TIBERIU PĂTRU

Haz de necaz… Mă cuprinde amărăciunea când aflu că un amic, jurnalist adevărat, a plecat. Tânăr pentru generaţia noastră, a celor care fac presă din secolul trecut, bătrân pentru cei de astăzi, care fac jurnalism de pe scaun. Tibi a fost într-un permanent Conflict nu doar cu el, la un moment dat cu toată lumea. Şi-a creat un Cartel când noţiunea asta de abia apărea în România, a scris, a înjurat, a lăudat, a vorbit la radio “ca televizoru’” şi la televizor ca la radio… Ce poţi spune când auzi ca un prieten a luat-o aşa, intempestiv din loc, fără să anunţe, fără să posteze pe facebook că va avea un infarct? Că acum moartea vine şi de pe facebook… Am aflat de la amicul Gabi Săcărin, care mi-a forwardat anunţul pus de Gabi Ionescu, în care scria că Tiberiu Pătru a făcu azi dimineaţă un infarct si… gata! Am sunat-o pe Luisa, nevastă-sa, s-o întreb ce e tâmpenia asta şi a cui e gluma. Mi-a răspuns plângând ca nu e glumă, că… Tibi nu mai e! Ce să-i spui unei femei care a stat mai mult de un sfert de secol lângă bărbatul ei, “la bine şi la rău” pentru că Tibi Pătru a avut parte din belşug şi de întâmplări neplăcute. Asta e viaţa… Chestia cu îmi pare rău, condoleanţe, bla-blauri, nu încălzeşte pe nimeni, nu aduce nimănui alinare, dimpotrivă. Îmi venea să înjur, să urlu, să… I-am spus un „la revedere” moale şi am lăsat-o în durerea ei…

Asta cu moartea e o chestie ciudată. Am văzut moarte cât cuprinde, nu mă impresionează, moartea e moarte şi atât, moartea te transformă într-o chestie inutilă, de care nimeni nu mai are nevoie şi d-aia te îngroapă sau te ard. Sau te mai ţin în geam până vine pensia, p-ormă soarta e aceeaşi, hrană pentru nevertebrate sau cenuşă. Cale de mijloc nu există. Evident, exista şi o categorie care se bucura de “răcituri” şi care profita din plin, atât de durerea rudelor cât şi de necunoştinţa lor în materie de “trecere”. Popii da, ce e aşa de greu? Trei sute de lei cu chitanţă, cinci sute fără, lumânări neapărat de la firma lui Daniel, altfel nu sunt “primite” rahaturi d-astea, lumești.

Când pleacă cineva, te apuca melancolia. Ştii că la un moment dat îţi vine şi ţie rândul, mai devreme sau mai târziu. Dacă te duci la înmormântare, îţi scapă o lacrimă, nu pentru mort, pentru tine, pentru că ştii că vei fi următorul pe listă şi te apuca toți dracii, îţi plângi neputinţa de a trage de viaţa cât mai mult, îţi propui să te laşi de fumat, de ceafă la grătar, de vin roșu. Aiurea! Pleci de la mort direct la cârciumă, la pomană şi acolo, dacă nu e post ca acum, se lasă cu ceafa la grătar şi vin roşu… Obicei păgân evident, de la daci citire, care se bucurau când unul de-al lor pleca la Zamolxis. Păgân, păgân, dar preluat cu drag de creștini, care au întins pomenile pe zeci de ani, că de, trebuie să câștige şi biserica ceva.

Ce să-ți spun amice, de parcă te-ar mai interesa ce-ți spun eu acum, odihneşte-te în pace? Adio? Rămâi cu bine? Astea sunt tâmpenii! De parcă i-ar arde cuiva de odihnă, când trece într-o lume nouă şi o ia de la capăt! Îţi spun doar atât, scrie-ne câteva rânduri dacă ai timp şi chef, să ştim ce ne aşteaptă. Că venim. Toţi, fără excepţie. Mai devreme sau mai târziu. Asta e viaţa, futui…

 

9 Decembrie 2017

 

 

 

 

Reclame

NOUL ORION – REVISTA CELOR FĂRĂ INHIBIȚII

Reprezentativ

Acum douăzeci și trei de ani, am publicat revista ORION, numărul 6, revistă ce era continuarea unui proiect, derulat în condiții mai mult decât ciudate, ca supliment al caietului program al Teatrului Liric Craiova. Mi se pare aiurea să vă povestesc acum, cum s-a produs evenimentul, cert este că, de la primul număr până la numărul 6 inclusiv, s-au vândut 800.000 (opt sute de mii!) de exemplare, câte o sută și ceva de mii din fiecare număr. Asta a fost atunci. Toţi cei ce au cumpărat revista, la fel și cei care au facut-o atunci, au îmbătrânit cu mai bine de un sfert de secol…

Orion 6, revista aparuta acum 23 de ani…

Intenţionez să reiau publicarea Orionului. Se va întâmpla în aprilie – mai şi va fi continuarea, sau numărul 7 al revistei ORION. Noul ORION va apărea lunar și va avea max 96 de pagini, format A4. Va avea trei sectiuni: literatura SF – scrisă de autori romani și străini, (40 – 60 pagini) o secţiune de bandă desenată SF, 20 pagini şi una de paranormal, 20 pagini. Fac acest lucru, pentru că EXISTĂ destui scriitori de SF tineri (şi nu numai) și mulți desenatori în România. Nu au unde să publice, fanzinele sunt puţine şi cu o circulaţie redusă, cu toate că, publicul ce agrează genul este destul de numeros. Foarte mulţi dintre cei care citesc science fiction, nu (mai) recunosc că le place genul, dar este plăcerea lor vinovată. La fel fel se întâmpla şi cu banda desenată SF, Fantasy, sau chiar romance. Civilizaţia BD a ajuns și în România, este destul de agreată, începând chiar din fragedă pruncie. Dacă n-ar fi aşa, n-ar exista zece posturi tv care transmit non stop filme de animaţie. Sigur, există o diferenţă între filmul de animaţie şi banda desenată, dar să nu uităm, că marile filme, cu un box office imens, vândute în toată lumea, au pornit de la o bandă desenată. Vezi Marvel.

Coperta 3 a revistei din 1994, poster de Marian Mirescu

Cât despre cititori, dintre cei peste o sută de mii care au cumpărat revista ORION acum… o mie de ani, este imposibil să nu mai fi rămas câțiva…

Îi invit pe toţi cei ce cred că pot să scrie povestiri SF, SĂ SCRIE. Să nu le fie ruşine că abordează genul, să nu aibă reţineri, frustrări sau pudibonderii. Pe eroii povestirilor nu trebuie să-i cheme Radu, Mihai sau orice alt nume românesc, iar acţiunea să se petreacă în Vatra Moldoviţei! Astfel de limitări mi se par aiurea. Citeam despre asta la un moment dat pe facebook, despre un concurs în care iniţiatorii îndemnau autorii la “românizare”, uitând probabil că am cam trecut demult graniţele, că suntem cetățeni ai planetei că s-a inventat comunicarea on line, că… Ion al Glanetașului a murit in secolul trecut!

Așadar, nu e nevoie să-l constrângi pe eroul tău să nu înjure, atâta vreme cât nu exagerezi cu chestia asta, pentru că, eroii devin la un moment dat modele, iar dacă nu ai măiestria lui Celine, (ăla cu cu Moarte pe Credit, vezi pe google) mai bine o laşi baltă. Deci, în materie de scriitură… sky limit! Scrie cum simţi, DAR fă-o corect în limba romana, subliniez asta, CORECT. Poţi să foloseşti englezisme, rusisme sau orice chestii din orice altă limbă, care crezi că se justifică și au o logică în text. Citeşte însă de şapte ori lucrările pe care le vei trimite revistei, corectează-le gramatical şi stilistic, pentru că nimeni de aici nu va pierde vremea să-ţi pună verbul la timpul corect sau cratima unde lipseşte. Nu facem scoală, facem performanță. Dacă ai pretenţia că ştii să scrii, FĂ-O CORECT, dacă nu, lasă-te şi lasă-ne.

Încă ceva: nu voi publica versuri aberante despre rachețele şi monstruleţi, nici despre iubiri intergalactice neîmplinite. Lăsaţi poezia SF. Deocamdată, Eminescu e suficient. Sau încercaţi pe la revistele literare.

Aveţi la dispoziţie adresa orion@emdapro.ro pentru producţiile literare şi BD. Pentru banda desenată, color sau alb negru, maximum 2 (două pagini) format A4 la 300 dpi. Pot fi şi 3 (trei) pagini, dacă povestea e ok şi desenul de excepţie. Textele – maximum 3500 – 4000 de cuvinte.

Am discutat cu vreo câțiva “bătrâni” ai SF-ului și BD-ului, oameni care pe vremuri, credeau în ideea de creație a tinerilor, într-o lume mai bună, în… Toți, cu două excepții, sceptici. “Nu va fi o revistă ce se va vinde” “Arunci banii pe fereastră”, “Ce dacă sunt tineri care scriu?” “SF? Ești nebun? Hai să fim serioşi!” Se pare că, odată cu trecerea anilor, au pierdut nu doar plăcerea de a citi, ci şi o parte destul de mare din (era să spun creier!) entuziasmul datorită căruia, la un moment dat au acceptat realitatea fără bariere și alte fițe. Chiar şi realitatea literară. Aşa şi? Îi lăsăm în pacea lor patriarhală și ne vedem de treabă!

Cam atât. Aștept productiile voaste și nu uitați, distracția e pe bani. Nu și tâmpeniile!