Chiolhan la Mănăstirea Petru Vodă

Sâmbătă, acu’ pe 16 iunie, mare chiolhan mare, la mănăstirea Petru Vodă. Pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba, este mănăstirea din județul Neamţ, unde şi-a trăit ultimii ani din viaţă călugărul Iustin Pârvu. Şi tot acolo a produs o grămadă de bani, bani ce au intrat cu graţie atât în buzunarele largi ale mănăstirii de taici cât şi în ale celei de maici, pentru că la Petru Vodă sunt două mănăstiri, nu departe una de alta. De ce spun că se va lăsa cu mare chef? Pentru că și românul cu fustiţă trebuie să se bucure, atât la înmormântare, cât şi la nuntă. Pe http://mănăstirea.petru-voda.ro apare un anunţ, scris de cineva care a învăţat limba română cu un profesor rus, născut-crescut în Grecia: Sîmbătă, 16 Iunie 2018, se va săvîrşi pomenirea de 5 ani a mutării la cele veşnice a Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu. Liturghiea arhierească începe la ora 8:45 a dimineţii (ora Bucureştiului). În seara de Vineri, 15 Iunie, va fi slujbă de priveghere, începând cu ora 20 (ora Bucureştiului). Pentru că România se întinde pe vreo cinci fuse orare, să se ştie că zona judeţului Neamţ, funcţionează de dimineaţă până seară după ora Bucureştiului, nu, Doamne apără și ferește, după a Moscovei! (Paranteză: Le mulţumesc colegilor mei, jurnaliştii din Neamţ, care vor relata cu pioşenie şi evlavie evenimentul şi cărora nu le voi da numele, pentru că, patronii ziarelor lor online sau tipărite, sunt buni amici cu mai marii Bisericii din zonă, cu Poliția, Consiliul Județean şi alţii…)

La comemorare vor fi prezente o grămadă de fețe (și dosuri) bisericeşti, care după ce se vor da în spectacol, se vor retrage, după preferinţe, la mănăstirea de maici, sau vor rămâne la cea de călugări. Pentru că evenimentul se desfăşoară în post, postul Sfinţilor Apostoli (sau Postul Sânpetru), care a căzut cam aiurea anul ăsta, gloata va primi, probabil, câte o sarma (de post) şi o bucată de mămăligă, pentru care va lăsa minimum 15 lei de căciulă! Restul meniului nu se va ști de prostime, pentru că vor beneficia de el doar unșii, în spatele ușilor închise. Cum tot în spatele uşilor închise, se va decide dacă peste doi ani, Iustin Pârvu va fi propus pentru canonizare. Deocamdată, memoria bătrânului produce în continuare bani, la mormântul său “se produc minuni”, iar o minune apărută în „Libertatea” sau „Can-Can”, produce la greu! V-o reamintesc doar pe aia, care s-a întâmplat într-o iarnă, când maicile au schimbat florile de pe mormânt, le-au acoperit cu un clopot din sticlă, iar clopotul s-a aburit în formă de om! Credincioşii aburiți de abureala de pe geam, au dat buzna şi… au plătit facturile mănăstirii pe vreo trei ani!

Cum vă spuneam mai sus, tot ce poartă sutană şi are “grade” în Biserica Moldovei, va participa la chiolhan. Cu o singură excepţie, fără grade, preotul Vasilică Militaru, pe care cei de la Petru Vodă nu-l au la inimă. Atât stareţul Hariton Negrea cât şi Justina Bujor, n-au ochi pentru Militaru. De ce? Pentru că Vasilică Militaru este cel care a stat în ultima perioadă a vieţii lui Iustin Pârvu alături de acesta şi este “deţinătorul unor adevăruri care nu trebuie spuse”, atât despre mânăstirile din Petru Vodă, cât şi despre viaţa lui Iustin Pârvu. Mai mult, spre deosebire de foarte mulţi chiriaşi vremelnici ai celor două mănăstiri, Militaru e popă însurat, are două licenţe (politehnică şi teologie pastorală), ştie patristică, şi l-a mai pus dracu să scrie cărţi, atât despre viaţa din închisoare a lui Iustin Pârvu, cât şi despre credinţa Neamului Românesc (Părintele Iustin Pârvu – Testament pentru Neam, Biserica din temniţă – Mărturisire şi jertfă creştină în închisorile comuniste – România 1948-1964, Credinţa Neamului Românesc – autori Vasilică Militaru și Luminiţa Militaru). Şi nu se potoleşte, scrie în continuare. Iar după cum spun oamenii din sat, părintele Vasilică are har, tot ce spune el se îndeplineşte şi… “ferească Dumnezeu să-l mânii pe Părintele Vasilică, doar dacă se uită la tine, cu ochii ăia, intri-n pământ! Iar când te ajută, o face din toată inima… Om ca el, mai rar! Dar, îți mai spun odată, să te ferească Dumnezeu de blestemul părintelui Vasilică…”

Sincer, eu nu cred că e dracul chiar aşa de negru, nici părintele Vasilică o ciudățenie, doar că un om erudit face cât o grămadă de proşti. Iar de proşti, Țara Românească nu duce deloc lipsă. Cât despre bunătate, d-aia s-a făcut preot, e meserie vocaţională, nu te faci popă sau doctor dacă n-ai vocaţie, aşa cum nu te poţi face nici învăţător… Nu-l cunosc personal pe preotul Militaru, dar din povestirile colegilor mei, care au vorbit mult cu el, am tras o concluzie, ce mi s-a confirmat în urma unor discuţii telefonice cu acesta. Aceea că popa știe carte, nu doar ce ţine de religie, ci şi de istorie, matematică, economie, filozofie… Am mai aflat că este legatarul testamentar al lui Iustin Pârvu, și va „deschide public testamentul bătrânului la momentul la care acesta a dorit să fie deschis. Deocamdată, nici românii, nici Biserica şi oamenii ei, nu sunt pregătiţi să afle adevărul…” Şi Biserica ştie asta, știe că Iustin Pârvu îl vizita acasă pe Militaru, sau stăteau de vorbă ore nesfârşite la el în chilie şi bănuieşte doar, că Vasilică a scris tot ce-i spunea bătrânul. Şi toată mănăstirea ştie că, Iustin Pârvu i se adresa lui Vasilică cu “Frate Vasile”, ceea ce îl aducea cumva pe tânărul preot la acelaşi nivel cu bătrânul călugăr…

S-a tot scris despre “Testamentul părintelui Justin lăsat poporului român”, despre învăţăturile acestuia, despre pildele bătrânului, dar nimeni, niciodată nu a văzut semnătura Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu pe un document atât de important, pe care acesta să şi-l însuşească şi mai ales, să-l semneze. Rămâne de văzut, sau rămâne un secret, ca A Patra Profeţie De La Fatima, pe care nici până în ziua de astăzi Biserica Catolică n-a dezvăluit-o.

Asta e cam nasol pentru BOR, care şi-ar dori să fie (vorba poeziei comunistoide a lui George Lesnea)… în cele ce sunt / Și-n cele ce mâine vor râde la soare / E-n pruncul din leagăn / Și-n omul cărunt / E-n viața ce veșnic nu moare.” Biserica nu prea e, d-asta are draci, pentru că există câte unii, ca Vasilică Militaru, care “ascund” documente de valoare, doar că aşa vor ei! Unii pe care îi blamează, dar de care oamenilor bisericii le este cam frică, “ce, te pui cu nebunu?”. Așa că, cu toate că s-au gândit la Militaru, cei de la Petru Vodă n-au avut curajul să-l invite la comemorare. Unul dintre colegii mei, a stat de vorbă cu “cineva mare, foarte mare” din conducerea Bisericii moldovene care, la întrebarea acestuia, de ce nu va participa şi preotul Militaru la pomenire, a răspuns senin „Nu ştiu, poate nu vrea, întrebaţi-l pe dânsul.” L-am întrebat şi eu pe preotul Militaru, la telefon, dacă se va duce şi mi-a răspuns, în dulcele grai moldovenesc: “Nu-mi place să merg nicăieri unde nu sunt dorit. Cât a trăit Părintele Iustin, fratele meu întru cuget, aveam la cine mă duce… Acum… la cine?”. Se pare că “dragostea” dintre Militaru și oamenii mănăstirii Petru Vodă e… reciprocă!

Demult, înainte de a deschide ochii mari pe viață, am citit cărţile lui Damian Stănoiu, printre care şi “Cum petrec călugării”. Mi s-a părut atunci un fel de blasfemie… hazlie! Îl ştiam pe preotul din sat, care venea la bunicu-meu şi se îmbătau de comun acord, ca pe un om bun, care de fiecare dată ne aduce câte ceva, un coş cu mere sau când se coceau cireşele, un coş cu cireşe, pe care cu greu, după numărătoare, îl împărţeam cu frate-meu…

Vă veți intreba (sau nu) de ce am tot scris și scriu despre mănăstirile din Moldova. Pentru că, de acolo se dă “ora exactă” a Ortodoxiei românești, de acolo vin majoritatea șefilor și, mai ales, patriarhii BOR. Ora Bucureștiului creștin se dă din Moldova. De acolo, călugărimea dictează, într-un fel sau altul, mersul Bisericii din România. Din Moldova vine grosul banilor în BOR și multe altele, despre care voi vorbi cu dragoste creștinească la un moment dat.

Deocamdată, chiolhan, mare chiolhan la Petru Vodă. Cum au petrecut călugării și (sau cu?) călugărițele, data viitoare!

PS: Mai jos, e un fragment din Acatistul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, care mie mi-a plăcut, dar, de care unii se sperie, alții nu-l citesc, iar cei mai mulți nu recunosc stilul inconfundabil al lui Homer…

Icosul 6

Se îngrozesc mulţimile diavolilor numai auzind de numirea ta, părinte al părinţilor Vasile; iar noi credincioşii cântând, aducem ţie laudele acestea:
Bucură-te, fulger care arzi pe duhurile satanei celei spurcate;
Bucură-te, tunetul care risipeşti sfaturile cele necurate;
Bucură-te, cel ce cu armele duhului te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, ca prin acelea pe puterile cele potrivnice le-ai sfărâmat;
Bucură-te, cel ce pe fiul împăratului l-ai vindecat;
Bucură-te, că pe mulţi din adâncul păcatului ai ridicat;
Bucură-te, că pe cel lepros l-ai tămăduit;
Bucură-te, că pe cei cu fapte bune prin Duhul i-ai cunoscut;
Bucură-te, îngerul cel pământesc;
Bucură-te, omul cel ceresc;
Bucură-te, sare tainică a învăţăturii;
Bucură-te, luminat povăţuitor al mântuirii;
Bucură-te, mare ierarhe Vasile!