Biserica Ortodoxă Română – complice la crimele religioase?

Răspunsul pe care nu vi-l va da nici un preot, în mod direct, este DA! Pentru că toate scrierile bisericeşti, care, din nefericire, sunt ridicate la rang de “învăţături sfinte”, propovăduiesc crima sub o formă sau alta. Ele se învaţă în şcoli, se predau în facultăţi, dar nimeni, absolut nimeni, nu ţine cont de porunca “să nu ucizi!”
Dar, s-a găsit cineva, care în numele adevăratei spiritualităţi româneşti, a depus o plângere penală, atât împotriva celor ce propovăduiesc fără ruşine crimele biblice
, cât şi a tuturor formelor de criminalitate religioasă ce se învață în școli  și  vine în contradicţie flagrantă cu Legile României.

Citiţi în continuare comunicatul de presă al Asociaţiei Neamul Românesc şi, în scurt timp, voi publica şi plângerea penală depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. De asemenea, le spun colegilor de la agenţiile de presă sau ziarelor on line, că pot prelua comunicatul (integral sau parţial) fără nici o problemă, poate doar, citând sursa.

SINODUL B.O.R. PROMOVEAZĂ SFÂNTA CRIMĂ ȘI UN DUMNEZEU UCIGĂTOR DE MAME ȘI COPII?

Teologul Vasilică Militaru, președinte al Asociației Neamul Românesc și preot al Credinței Neamului Românesc, a înregistrat o Plângere penală împotriva prezumtivilor făptuitori, Patriarhul Daniel Ciobotea și ierarhii care compun Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pentru săvârșirea infracțiunii de „promovare în public a unor concepții rasiste și xenofobe precum violența și crima pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase și inferioritatea altora” prevăzută și pedepsită de art. 2, lit.a, coroborat cu art. 5 din OUG 31/2002, completată și modificată.

Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, ca reprezentanți legali ai cultului, au obligația să răspundă în fața organelor judiciare pentru apologia xenofobiei, a crimelor religioase și a unor criminali din textele Bibliei ortodoxe, din Calendarul ortodox și din unele rugăciuni și predici. Dacă se dorește o eradicare reală a xenofobiei și rasismului din societatea românească, atunci trebuie curățate izvoarele unei educații religioase criminale care propagă extremismul în numele lui Dumnezeu. Etnia românilor creștini pașnici trebuie apărată, în egală măsură cu celelalte etnii, de către Justiția României prin legile în vigoare, față de ideologiile criminale agresive ale oricărei religii sau etnii care-și educă adepții că Dumnezeul lor poate comanda crime și violențe xenofobe.

Susnumiții promovează public Biblia ortodoxă în care se menționează: Biblia sau Sfânta Scriptură tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”. De asemenea, aceiași susnumiți, aprobă anual publicarea Calendarului Creștin Ortodox, în formă actualizată.

Acest demers este o acțiune de demascare a unei eclesiologii oculte, antinaționale și necreștine, promovată public de către cultul Biserica Ortodoxă Română, ce s-a intitulat statutar „Biserica Neamului românesc”. Pe de o parte, „Legea pentru prevenirea și combaterea incitării la ură națională, rasială sau religioasă, la discriminare și la săvarșirea de infracțiuni de genocid, contra umanității și de crime de război”, interzice și condamnă promovarea oricăror „idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase”, iar pe de altă parte, cultul religios B.O.R. promovează necondiționat și justifică discreționar sfinți criminali și crime religioase considerate „sfinte”.

Dacă, prin efectele legii, este interzis naționalismul românesc de orice orientare (mistic religios, politic sau ideologic) și încadrat la „extremism”, atunci se impune și o critică a textelor Sfintei Scripturi ortodoxe ce glorifică explicit acte criminale rasiste și xenofobe, ale reprezentanților unui „Neam Ales”, în numele unui DumneZeu „naționalist extremist” al acelui Neam, oricare ar fi el. Mai ales că acest DumneZeu scripturistic este prezentat ca un rasist și xenofob cu accese de antisemitism de tip mistic religios.

Educația religioasă ortodoxă a copiilor și tinerilor din România permite accesul nelimitat la scrierile biblice ale Vechiului Testament în care se prezintă „sfinte” crime, săvârșite de reprezentanții unui popor denumit discriminatoriu „ales”, asupra a zeci de mii de copii nevinovați și asupra mamelor acestora.

În fapt, B.O.R. promovează credința într-un DumneZeu care instituie și comandă explicit crimele în masă și genocidul. De asemenea, se acreditează concepția, fascistă conform legislației în vigoare, că Dumnezeu, denumit frecvent „Dumnezeul lui Israel” sau „Domnul Dumnezeul evreilor”, ar fi decretat superioritatea unui „popor ales dintre toate neamurile”, denumit în Biblia ortodoxă „poporul evreu” sau „poporul israelit”, ce avea dreptul divin să omoare, să jefuiască și să ocupe teritoriile ne-evreilor pentru asigurarea supremației acestui „DumneZeu” pe întreg pământul. Potrivit prevederilor OUG 31/2002 actualizată, promovarea publică a unor asemenea concepții constituie infracțiune și este asimilată actelor de rasism, xenofobie și de promovare a superiorității unei rase și a inferiorității altora”.

Ecleziologia B.O.R. adoră un DumneZeu exclusivist al Vechiului Testament, prezentat ca un Zeu nemilos, crud, răzbunător și însetat de sângele uman al tuturor ne-evreilor, din toate popoarele pământului, care nu I se supun. Acest Zeu, numit și Dumnezeul lui Israel, este asimilat deplin Dumnezeului Tată, din dogma Sfintei Treimi a cultului BOR.

Însuși Iisus Hristos, după salvarea unei femei adultere de la uciderea prin lapidare, a denunțat acest Zeu, care „de la început a fost ucigător de oameni”, ca fiind „mincinos și tatăl minciunii”. El s-a adresat unor conaționali israeliți, răzbunători criminali: „voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru” (Ioan 8,44). Fiul adevăratului Dumnezeu Tată, afirma public: „Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru.” (Ioan 8,54). Iisus le vorbea conaționalilor evrei despre existența a doi Dumnezei: Unul era „Dumnezeu Tatăl Meu” „dătător de viață și iubitor de oameni”, adică Mântuitorul omenirii, și altul era DumneZeu „tatăl vostru diavolul și ucigător de oameni”. Adevăratul Dumnezeu a iertat și a înviat oameni, nu i-a ucis. Din iubire, Dumnezeu Fiul s-a lăsat ucis prin răstignire, pentru a da o lecție divină de iertare tuturor oamenilor criminali și răzbunători. Iar Fiul era din veșnicie cu Tatăl, deci nu putea fi criminal.

În acest context biblic ambiguu, credința religioasă precreștină a strămoșilor geto-daci ai poporului român este ridiculizată și catalogată „păgână”, „barbară” și „criminală”  de către clericii B.O.R.. Alogenii biblici sunt sfinți în calendar, în timp ce românii naționaliști sunt „criminali pe veci”. Prin efectele legii care nu iartă, zeci de mii de români torturați și uciși în temnițele comuniste sunt catalogați și astăzi, in integrum, ca și „criminali” pentru că au făcut parte din organizații naționaliste anticomuniste catalogate „extremiste”. După modelul biblic „extremist” al poporului israelit, aceste organizații interbelice promovau salvarea Neamului românesc de ideologiile periculoase ale altor neamuri, ce negau existența Dumnezeului creștinilor.

Aceeași ierarhie sinodală, contrar prevederilor legale și împotriva valorilor creștine, aprobă anual Calendarul creștin ortodox în care personaje biblice sunt venerate ca „Sfinte”, deși acestea au săvârșit crime în masă și acte de genocid sub pretextul ascultării de un DumneZeu „ucigător de oameni”. Totodată, bisericile și mănăstirile ortodoxe abundă de icoane și picturi murale ce înfățișează „Sfinții” criminali biblici ce au săvârșit atrocități.

Biblia ortodoxă prezintă cum Moise, care a adus evreilor Tablele Legii cu porunca „Să nu ucizi”, a ucis un egiptean, a comandat uciderea a peste 100.000 (una sută mii) de copii, femei și bărbați, și a comandat exterminarea în masă a întregii populații a șapte neamuri semite ne-evreiești din Țara Canaanului. Jafurile, distrugerile și incendierile au însoțit toate aceste masacre odioase. Din alte texte biblice aflăm cum fanaticul religios Ilie a omorât prin înjunghiere 450 de israeliți care practicau o credință religioasă a ne-evreilor. Acestea sunt idei antisemite, conform legislației în vigoare.

Însuși Patriarhul Daniel elogiază public activitatea criminalului Ilie, prezentându-l amenințător ca răzbunător aspru” și „pedepsitor al celor care săvârșesc nedreptăți”, care apăra credința adevărată, strămoșească a evreilor”. Astfel, xenofobul Ilie devine o prefigurare a monahismului românesc”, în opinia președintelui Sinodului BOR.

Criminalul de copii, Moise, și măcelarul de oameni, Ilie, sunt pomeniți în Calendarul B.O.R., drept „Sfântul Proroc Moise” și „Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul”, ca reprezentanți ai „Neamului sfânt”. Cei doi xenofobi religioși sunt invocați de către zeci de mii de preoți în timpul fiecărei Sfinte Liturghii ortodoxe și în Sfânta Taină a Cununiei. De ziua cinstirii lor, se aduc rugăciuni speciale de glorificare denumite Canon de rugăciune și Acatist. Totodată, sute de biserici și mănăstiri ortodoxe poartă hramul în cinstea Sfântului Ilie, autorul a 450 de crime ritualice religioase în numele unui DumneZeu tată „diavolul”, „ucigător de oameni”, așa cum a fost denumit de Iisus Hristos, Dumnezeul Mântuitor al tuturor neamurilor pământului.

În textul Plângerii penale nu se face referire la actualul popor evreu, care nu poate fi acuzat de crimele săvârșite de unii strămoși de-ai lui, așa cum nici poporul român de astăzi nu poate fi acuzat de crimele asupra unor evrei produse de unii strămoși de-ai noștri.

Este de datoria noastră să supunem atenției organelor judiciare românești, textele religioase ce intră sub incidența legilor actuale ale României. Azi, rasismul este considerat o crimă și există legi și convenții internaționale care protejează diversitatea culturală și apără de discriminare, ură sau violență din motive rasiale, etnice, naționale sau religioase. Or, la aceste legi și convenții actuale trebuie să ne raportăm, indiferent de Neam strămoșesc, credință religioasă sau Sfântă Scriptură.

Menționez faptul că, până la o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, persoanele nominalizate ca făptuitori se bucură de prezumția de nevinovăție.

Preot Vasilică Militaru
Asociaţia NEAMUL ROMÂNESC
Tel. contact: 0766.266764, email: neamul_romanesc@yahoo.com

Update: Prima reactie a Patriarhiei:
https://www.antena3.ro/actualitate/plangere-la-parchet-impotriva-patriarhului-daniel-486694.html

Texte biblice ortodoxe care expun explicit crime, violențe și jafuri pe motive rasiale, etnice și religioase.

Iată șapte texte biblice care atestă că, în formă continuată, Moise a ucis și a comandat crime în masă asupra unor oameni nevinovați, inclusiv femei și copii. Crimele expuse în textele Bibliei ortodoxe depășesc 100.000 de victime umane. Precizăm faptul că același Moise este proclamat de către cultul BOR drept „Sfântul Prooroc Moise” și este sărbătorit în calendarul ortodox în ziua de 4 septembrie a fiecărui an cu un „Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Moise”.

SFÂNTUL PROROC MOISE – LEGIUITORUL, CRIMINAL ÎN SERIE DE COPII ȘI FEMEI

Textul biblic nr.1 – Moise a asasinat un egiptean din motive etnice xenofobe.
„Iar după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieşit la fiii lui Israel, fraţii săi, şi a văzut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu dintre fiii lui Israel, fraţii săi; Şi căutând încoace şi încolo şi nevăzând pe nimeni, el a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.”. (Ieșirea 2, 11-12).

Textul biblic nr.2 – Moise a comandat uciderea a 3.000 (trei mii) de israeliți pe motive religioase.
“A stat la intrarea taberei şi a zis: «Cine este pentru Domnul să vină la mine!» Şi s-au adunat la el toţi fiii lui Levi. Iar Moise le-a zis: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: «Să-şi încingă fiecare sabia sa la şold şi străbătând tabăra de la o intrare până la cealaltă, înainte şi înapoi, să ucidă fiecare pe fratele său, pe prietenul său şi pe aproapele său. Şi au făcut fiii lui Levi după cuvântul lui Moise.». În ziua aceea au căzut din popor ca la trei mii de oameni.” (Ieşirea 32, 26-28).
„Astfel a lovit Domnul poporul, pentru viţelul ce îşi făcuse, pe care-l turnase Aaron.”. (Ieșirea 32, 35).
Textul biblic nr. 3 – Moise a comandat uciderea a 24.000 (douăzeci și patru de mii) de israeliți și moabite pe motive etnice și religioase. Un adevărat genocid uman, dacă ne raportăm la numărul populației din acele timpuri.
„Atunci s-a aşezat Israel în Sitim, dar poporul a început să se spurce, păcătuind cu fetele din Moab. Că acestea îi chemau la jertfele idolilor lor şi mânca poporul din acele jertfe şi se închina la dumnezeii lor. Aşa s-a lipit Israel de Baal-Peor, pentru care s-a aprins mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel. Şi a zis Domnul către Moise: «Ia pe toate căpeteniile poporului şi le spânzură de copaci pentru Domnul înainte de asfinţitul soarelui, ca să se abată de la Israel iuţimea mâniei Domnului». Atunci a zis Moise către judecătorii lui Israel: «Ucideţi fiecare pe oamenii voştri care s-au lipit de Baal-Peor». Dar iată oarecare din fiii lui Israel a venit şi a adus între fraţii săi o madianită, în ochii lui Moise şi în ochii întregii obşti a fiilor lui Israel, când plângeau ei la uşa cortului adunării. Atunci Finees, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, văzând aceasta, s-a sculat din mijlocul obştii şi, luând în mână lancea sa, A intrat după israelit în sălaş şi i-a străpuns pe amândoi, pe israelit şi pe femeie, în pântece; şi a încetat pedepsirea fiilor lui Israel. Cei ce au murit de pedeapsa aceasta au fost douăzeci şi patru de mii.”. (Numerii, 25,1-9).

Textul biblic nr.4 – Moise a comandat exterminarea a peste 32.000 (treizeci și două de mii) de bărbați, femei și copii. Genocidul a fost efectuat pe motive rasiale și religioase.
„Apoi a grăit Domnul cu Moise și a zis: «Răzbună pe fiii lui Israel împotriva Madianiților, și apoi te vei adăuga la poporul tău». Iar Moise a grăit poporului și a zis: «Înarmati dintre voi oameni pentru război, ca să meargă împotriva Madianiților și să săvârșească răzbunarea Domnului asupra Madianiților. Din toate semințiile fiilor lui Israel să trimiteți la război, câte o mie din fiecare seminție». Și și-au ales din miile lui Israel, câte o mie din fiecare seminție, adică douăsprezece mii de oameni, înarmați pentru război. Pe aceștia i-a trimis Moise la război, câte o mie din fiecare seminție; si cu ei a trimis la război pe Finees, fiul preotului Eleazar, fiul lui Aaron; și acesta avea în mâinile sale vasele sfinte și trâmbițele de strigare.
Și au lovit ei pe Madian, cum poruncise Domnul lui Moise, și au ucis pe toți cei de parte bărbătească. Impreună cu ucișii lor au căzut și regii madianiți: Evi, Rechem, Tur, Hur si Reba – cinci regi madianiți – și Valaam, fiul lui Beor, a căzut de sabie, împreună cu ucișii acelora. Iar pe femeile Madianiților și pe copiii lor le-au luat fiii lui Israel în robie; și toate vitele lor, toate turmele lor și toate avuțiile lor le-au luat pradă.”. (Numerii 31, 1-9)
„Atunci s-a mâniat Moise pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile miilor şi pe sutaşii care se întorseseră de la război, şi le-a zis Moise: «Pentru ce aţi lăsat vii toate femeile? Căci ele, după sfatul lui Valaam, au făcut pe fiii lui Israel să se abată de la cuvântul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsa asupra obștii Domnului. Ucideți dar toți copiii de parte bărbătească și toate femeile ce-au cunoscut bărbat, ucideți-le. Iar pe fetele care n-au cunoscut bărbat, lasați-le pe toate vii pentru voi.».”. (Numerii 31, 14-17).
Avem toate datele unui genocid biblic de tip etnic și religios. Deși nu este precizat numărul exact al victimelor, se poate deduce dimensiunea masacrului după numărul de 32.000 al femeilor fecioare luate prizoniere: „Femei, care n-au cunoscut bărbat, de toate, treizeci şi două de mii de suflete.” (Numerii, 31,35).
„Toate cetăţile lor din ţinuturile lor cu toate satele lor le-au ars cu foc. Toată prada şi tot ce-au apucat de la om până la dobitoc au luat cu ei. Robii, prada şi cele apucate le-au dus la Moise, la preotul Eleazar şi la obştea fiilor lui Israel, în tabăra din şesul Moabului, care este lângă Iordan, în faţa Ierihonului. În întâmpinarea lor au ieşit din tabără Moise, Eleazar preotul şi toate căpeteniile obştii”. (Numerii 31, 10-13).
„Iarăşi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: «Socoteşte prada de război, de la om până la dobitoc, împreună cu Eleazar preotul şi cu căpeteniile seminţiilor obştii; Apoi împarte prada în două, între oştenii care au fost la bătălie şi între toată obştea. De la oştenii care au fost la război, ia dare pentru Domnul, câte un suflet la cinci sute, din oameni, din vite, din asini şi din oi. Acestea să le iei din partea lor şi să le dai preotului Eleazar ca dar înălţat Domnului. Iar din jumătatea cuvenită fiilor lui Israel să iei unul la cincizeci din oameni, din vite, din asini şi din oi; şi pe acestea să le dai leviţilor, care slujesc la cortul Domnului».” (Numerii 31, 25 – 30).
„Şi a făcut Moise şi Eleazar preotul cum poruncise Domnul lui Moise. Atunci s-a găsit pradă rămasă din cele luate şi aduse de cei ce fuseseră la război: şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi; Şaptezeci şi două de mii de boi; Asini, şaizeci şi una de mii; Femei, care n-au cunoscut bărbat, de toate, treizeci şi două de mii de suflete.” (Numerii, 31, 31 – 35).
„Atunci au venit la Moise căpeteniile oştirii, căpeteniile peste mii şi sutaşii, şi au zis către Moise: «Robii tăi au numărat pe oştenii care ne-au fost încredinţaţi şi n-a lipsit niciunul din ei. Şi iată noi am adus prinos Domnului, fiecare ce am putut dobândi din lucrurile de aur: lanţuri, brăţări, inele, cercei şi salbe, pentru curăţirea sufletelor noastre înaintea Domnului». Şi a luat Moise şi Eleazar de la ei toate aceste lucruri de aur. Aurul acesta, care s-a adus prinos Domnului de către căpeteniile peste mii şi peste sute, a fost tot şaisprezece mii şapte sute cincizeci de sicli. Oştenii au prădat fiecare pentru ei. Şi a luat Moise şi preotul Eleazar aurul de la căpeteniile peste mii şi peste sute şi l-au dus în cortul adunării, pentru pomenirea fiilor lui Israel înaintea Domnului.».” (Numerii, 31, 48 -54).

Textul biblic nr.5
Moise prezintă exterminarea copiilor, femeilor și bărbaților locuitori ai regatului Heșbonului și de distrugere totală a cetăților regatului. Același DumneZeu comandă masacrele. Rezultatul războiului „sfânt” a fost un adevărat genocid prezentat în Biblia ortodoxă: „am nimicit toate cetăţile lui, bărbaţi, femei şi copii, şi n-am lăsat pe nimeni viu”. Ca de obicei, distrugerea cetăților a fost urmată de un jaf de proporții.
„Atunci mi-a zis Domnul: «Iată, încep să-ti dau pe Sihon Amoreul, regele Heşbonului, şi pământul lui; începe a stăpâni pământul lui». Iar Sihon, regele Heşbonului, cu tot poporul său, ne-a ieşit înainte să se lupte la Iahaţ. Dar Domnul Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre şi l-am bătut pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui. În vremea aceea am luat toate cetăţile lui şi am nimicit toate cetăţile lui, bărbaţi, femei şi copii, şi n-am lăsat pe nimeni viu. Numai vitele lor şi cele jefuite din cetăţile cuprinse de noi ni le-am luat.”. (Deuteronom 2, 31-34).

Textul biblic nr.6
Biblia evocă uciderea în masă a tuturor copiilor și femeilor din Țara Vasanului.
„Domnul Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Vasanului, cu tot poporul lui, şi noi l-am bătut, încât nimeni de la ei n-a rămas viu. În vremea aceea am luat toate cetăţile lui, că n-a fost cetate pe care să n-o luăm de la ei. Am luat şaizeci de cetăţi, toată latura Argob, ţara lui Og al Vasanului. Toate cetăţile acestea erau întărite cu ziduri înalte, cu porţi şi cu încuietori, afară de cetăţile neîntărite care erau foarte multe. Şi le-am nimicit, cum făcusem şi cu Sihon, regele Heşbonului, pierzând fiecare cetate cu bărbaţi, femei şi copii. Iar toate vitele şi cele jefuite prin cetăţi ni le-am luat ca pradă.”. (Deuteronom 3, 3-7).

Textul biblic nr. 7 – Moise comandă exterminarea a șapte neamuri din țara Canaanului, viitorul Israel
Iată și textul ce conține concepții xenofobe precum interzicerea oricărui contact cu membrii a șapte neamuri canaanite, de origine semită, pe motivul superiorității poporului israelit față de toate celelalte popoare de pe pământ. Biblia ortodoxă prezintă exterminarea celor șapte neamuri într-un alt capitol. Nu se cunoaște dimensiunea numerică a masacrelor, nefiind menționată în textele biblice.
„Când Domnul Dumnezeul tău te va duce în pământul la care mergi ca să-l moşteneşti şi va izgoni de la faţa ta neamurile cele mari şi multe şi anume: pe Hetei, pe Gherghesei, pe Amorei, pe Canaanei, pe Ferezei, pe Hevei şi pe Iebusei – şapte neamuri, care sunt mai mari şi mai puternice decât tine – Şi le va da Domnul Dumnezeul tău în mâinile tale şi le vei bate, atunci să le nimiceşti, să nu faci cu ele legământ şi să nu le cruţi. Să nu te încuscreşti cu ele: pe fiica ta să nu o dai după fiul lui şi pe fiica lui să nu o iei pentru fiul tău, Că vor abate pe fiii tăi de la Mine ca să slujească altor dumnezei, şi se va aprinde asupra voastră mânia Domnului şi curând te va pierde.”. (Deuteronom 7, 1-4).
„Că eşti poporul sfânt al Domnului Dumnezeului tău şi te-a ales Domnul Dumnezeul tău ca să-I fii poporul Lui ales din toate popoarele de pe pământ.”. (Deuteronom 7, 6).
„Domnul Dumnezeul tău va izgoni dinaintea ta popoarele acestea încetul cu încetul; nu poţi să le pierzi repede, ca să nu se pustiiască pământul şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele câmpului; Ci ţi le va da Domnul Dumnezeul tău şi le va pune în mare tulburare, încât vor pieri. Va da pe regii lor în mâinile tale şi tu vei pierde numele lor de sub cer: nimeni nu-ţi va putea sta înainte până îi vei stârpi.” (Deuteronom 7, 22-24).
„Ascultă, Israele, de acum tu vei trece Iordanul, ca să intri şi să cuprinzi popoare mai mari şi mai puternice decât tine şi cetăţi mari cu ziduri până la cer.” (Deuteronom 9,1).

SFÂNTUL ILIE – MĂCELARUL DE LA PÂRÂUL CHIȘONULUI
În cartea III Regi 18, 18-36, este prezentat un masacru, săvârşit cu cruzime și personal de către Ilie (Eliyah) Tesviteanul . Vom proba faptul că personajul biblic este proclamat „Sfântul și Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul” de către cultul Biserica Ortodoxă Română și este sărbătorit în calendarul ortodox, în fiecare an, la data de 20 iulie. Desemeni BOR a alcătuit o rugăciune specială de cinstire denumită „Acatistul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul”.
După jertfirea animalului, Ilie declanșează un veritabil măcel în numele Dumnezeului lui Israel: “Prindeţi pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei! Şi i-au prins, şi s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo.” (3Reg.18,40).
Textul următor întărește afirmația referitoare la crimele lui Ilie: „Şi a spus Ahab Izabelei, tot ce a făcut Ilie şi cum a ucis pe toţi proorocii cu sabia.” (3Reg.19,1).
Menționăm că în textul biblic nu este specificat nici un comentariu critic despre gravitatea faptelor criminale ale Sfântului Ilie Tesviteanul. Se consemnează doar masacrul provocat într-o singură zi de Sfântul Ilie care a omorât prin înjunghiere patru sute cincizeci de oameni din motive religioase.
Textul de mai jos consemnează o altă comandă directă a lui Dumnezeu pentru uciderea unor ființe umane: „Şi a fost către el un glas care i-a zis: «Ce faci aici, Ilie?».” (3 Regi 19, 13). „Şi a zis Domnul: «Mergi şi întoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc şi, când vei ajunge acolo, să ungi rege peste Siria pe Hazael; Pe Iehu, fiul lui Nimşi, să-l ungi rege peste Israel; iar pe Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi prooroc în locul tău! Cine va fugi de sabia lui Hazael, pe acela să-l omoare Iehu, iar cine va scăpa de sabia lui Iehu, pe acela să-l omoare Elisei.».” (3 Regi 19, 15-17).

Reclame

4 gânduri despre „Biserica Ortodoxă Română – complice la crimele religioase?

    • Absolut întâmplător, dar nu este nici locul şi mai ales cazul, să vorbim despre punctul de proiectare al eului propriu și/în identificarea unei alte prezențe, chiar şi de natură divină, unui public pentru care divinul şi divinitatea au devenit axiomatice, nu prin ceea ce ar putea fi, ci prin povestirile batrânilor atotştiutori sau ale „sfinţilor părinţi”. Dacă te apuci să-i explici prostului teoria imigraţionistă şi necesitatea „supunerii” genetice unei divinităţi, oricare ar fi ea, se uită la tine lung și tâmp, dă din cap că a înţeles, apoi se duce să-şi ia sfânta împărtăşanie din aceeaşi linguriţă, din aceeaşi poşircă şi cu aceeaşi pioşenie. Putem discuta la infinit, pro şi contra, dar vedeţi, lupta dintre idei va duce, dacă unul dintre interlocutori e habotnic sau insuficient informat, la aceeaşi concluzie: credinţa e bună!

      Apreciază

Ai ceva de spus?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s