Moarte bătrânilor, așa vrea FMI-ul și Uniunea!

Cred că am reușit să înțeleg cum se moare de coronavirus. Dar am o problemă, deoarece, toate informațiile legate de subiect sunt contradictorii. Acum vreo zece zile, doctorul Adrian Streinu-Cercel spunea, într-un interviu pentru Digi 24 că: ”Acest virus este de 10 ori mai slab decât virusul gripal (…) (Vezi articolul meu ÎNTRE CORONAVIRUS ȘI DIAREE) Astăzi, același distins medic, spune exact ce spunea și atunci, „spălați-vă pe mâini, restul îl facem noi”. N-am aflat cu ce se tratează, cum evoluează, cu ce trece, dacă trece cu aspirină sau paracetamol sau cu dracu știe ce. La Timișoara trece cu ceva, la București cu altceva, fiecare medic are ”rețeta lui” iar farmaciile vând pe rupte tot felul de medicamente. Trusturile farmaceutice prosperă. Pandemia prosperă, economia statelor mici se duce dracului, bătrânii pier pe capete, dar această problemă contează doar de fațadă pentru guvernele lumii. Pentru că…

…îmbătrânirea populației este o provocare cunoscută. Şi Fondul Monetar Internațional îi acordă o analiză amplă la fiecare întâlnire trimestrială. Ceea ce atrage însă atenţia, este agresivitatea şi cruzimea cu care se pune problema. Fondul reclamă, printre alte măsuri, ca beneficiile ”bătrânilor” să fie reduse iar vârsta de pensionare să fie prelungită, din cauza „riscului de a trăi mai mult decât era de aşteptat”. De asemenea, propune soluţii de piaţă pentru a reduce acest „risc”. Spaniolul José Viñals, economist FNI, numește asta risc de longevitate. „Dacă longevitatea creşte cu trei ani peste ceea ce este prevăzut, până în 2050, costul îmbătrânirii – care deja este enorm pentru Guverne, întreprinderi, societăţi de asigurări şi particulari – va creşte cu 50% în economiile avansate, luând ca referinţă PIB-ul din 2010. Pentru ţările emergente, acest cost suplimentar ar fi de 25%. În termeni absoluţi, costul prevăzut va creşte cu zeci de miliarde de dolari la scară globală. Acest lucru pune în pericol viabilitatea finanţelor publice prin declanşarea nivelurilor datoriei publice într-o proporţie similară. În paralel, este un risc pentru solvabilitatea entităţilor private.” După cum a explicat Viñals la conferinţa de presă în care a prezentat raportul, „a trăi mai mult este bine, dar are un risc financiar semnificativ. Ne va costa mai mult ca indivizi, corporaţii şi guverne. De aceea, trebuie să ne îngrijorăm acum pentru riscurile longevităţii, astfel încât costurile să nu ne sufoce pe viitor”, a spus Viņals, şeful Departamentului Pieţe de Capital al FNI.
Christine Lagarde: ”Bătrânii trăiesc prea mult şi este un risc pentru economia globala, trebuie făcut ceva”
În 1750, speranţa de viaţă în ţările Europei Occidentale nu ajungea la 40 de ani. Din 1900 a crescut ajungând la 80 de ani, în 2010. La scala globală a trecut de la 48 în anii 1950 la 70 de ani în ultimul an de referinţă. Dar ceea ce schimba calculele, conform FMI, este speranţa de viaţă când au împlinit 60 de ani. Naţiunile Unite prevăd că pentru 2050 speranţa de viaţă, plecând de la această vârstă, 60 de ani, va creşte cu 26 de ani în economiile avansate şi cu 22 de ani în ţările în curs de dezvoltare. Trăind mai mult populaţia, statul va trebui să plătească mai multe pensii şi prestări la siguranţă socială. În acest caz se ia ca exemplu planul de pensii private din SUA. „Companiile ar trebui să-şi multiplice contribuţiile de mai multe ori pentru a putea face faţă acestor datorii suplimentare”, spune Christine Lagarde. „Recunoaşterea şi atenuarea acestui risc este un proces care ar trebui lansat acum”.
Christine Lagarde, fosta directoare a FMI, într-o reuniunea din primăvara anului 2018 de la Washington, a cerut Guvernelor să admită că îmbătrânirea le poate crea probleme serioase în viitor şi că este un risc. Pentru a neutraliza efectele, recomanda combinarea creşterii vârstei de pensionare cu alte măsuri. Pentru prelungirea vârstei de pensionare propune ca aceasta să fie legată de speranţă de viaţă, astfel că numărul de ani în care pensionarul încasează pensia să nu crească. Dar asta nu e de ajuns. FMI crede că trebuie luate şi alte măsuri, şi între ele, reducerea pensiilor, creşterea cotizaţiilor şi posibilitatea că Statele membre să angajeze asiguratori privaţi pentru a acoperi acest „risc pentru persoanele care trăiesc mai mult decât se aştepta”. Economiştii FMI prevăd că proprii cetăţeni să-şi crească economiile prin planuri de pensii, recomandă chiar să fie obligaţi să contracteze utilizarea ipotecilor inverse, prin care casa în proprietate este livrata Băncii în momentul decesului, în schimbul primirii până la acea dată a unui venit lunar pentru aceasta. Fondul solicita ţărilor, de asemenea, o mai mare transparenta atunci când raportează tendinţa de îmbătrânire şi modul în care se pregătesc să finanţeze pensionarea.
FMI conchide, reamintind ca toate aceste reforme „vor dura ani ca să dea roade”, iar orice întârziere în acest proces va face dificilă confruntarea cu această provocare aşa cum ar trebui. „A acorda atenţie îmbătrânirii populaţiei şi riscului de longevitate suplimentară face parte din setul de reforme necesare pentru a restabili încrederea în viabilitatea bilanţurilor sectorului public şi privat”.

Cele de mai sus, le-am citat dintr-un articol al lui Karen Smith, publicat la 9 februarie 2018, și ea inspirată și, mai ales, citând de pe un sit pe care eu nu l-am putut deschide. (http://alertas.eu/christine-lagarde-los-ancianos-viven-demasiado-y-es-un-riesgo-para-la-economia-global-hay-que-hacer-algo-ya/) Probabil șters între timp, deoarece adevărurile de acolo au ajuns cam devreme la opinia publică. Oricum, doamna Christine Lagarde, acum  Președinte al Băncii Centrale Europene își menține punctul de vedere asupra atenuării riscului pe care îl reprezintă persoanele care trăiesc mai mult decât se aşteptă. Cele arătate mai sus, se discutau cu ani în urmă, timpul a trecut, faptele diverse au trecut pe primul loc, industria entertainment ului s-a extins si dezvoltat, în țările mici presa scrisă a cam dispărut, au rămas doar revistele glossy, care și ele de abia gâfâie, și on line-ul. Dar, analfabetismul funcțional e la loc de cinste. Au rămas puțini cei care citesc și pun cap la cap informația. Omul de rând zice că n-are timp, dar în realitate nu poate percepe aceste informații. Sau este superficial și dezinteresat, problemele cotidiene și reality show-urile fiind mult mai importante…
Cele zece strategii de manipulare a maselor, despre care scriam cu ceva timp în urmă, se aplică perfect. Dacă veți citi articolul de atunci și îl veți suprapune peste realitatea de astăzi, veți vedea că totul este făcut ca la carte! Nici măcar nu s-au deranjat să schimbe ordinea elementelor, deoarece, așa cum spuneam mai devreme, mulți văd, foarte puțini pricep. (Dați click pe cuvintele subliniate și puteți citi articolul, publicat în 2017)

Spuneam la început că am reușit să înțeleg de ce se moare de coronavirus. Se moare mai mult sau mai puțin, în funcţie de procentul bătrânilor din fiecare țară, adică al dependenților de costurile statului. Există un sit, https://www.indexmundi.com/ unde veţi găsi, detaliat profilul demografic al fiecărei țări. Dacă veți accesa https://www.indexmundi.com/united_kingdom/demographics_profile.html , veți găsi profilul demografic Marii Britanii etc.

Veți observa că, de exemplu, numărul celor ce depășesc 65 de ani în Italia, al ”dependenților” este de 21,69%, iar al dependenților apropiați (55-64 ani) este de 13,29%. In Spania: 65+ = 18,15%, 55-64 ani = 12,38% iar în România, 65+ = 16.76%, 55-64 = 12,37%. Vă puteți face și singuri calculele, sau puteți urmări siturile de știri și veți vedea că vom fi pe undeva pe ultimul loc la decesele cauzate de coronavirus. Asta e bine, dar evident, nu ne încălzește cu nimic dacă ne mor părinții și rudele sau că și noi, cei din penultima grupă de risc, suntem în pericol. În câteva zile, decesele se vor număra cu sutele sau chiar cu miile, economia românească și așa șubredă se va duce dracului, se vor îmbogăți trusturile farmaceutice și cele alimentare, iar omul de rând se va uita neputincios la televizor și-și va mânca unghiile. Până când? Până când românii se vor trezi și NU vor mai pune botul la toate tâmpeniile politice, cu apartenența la Marea Uniune Europeană, care (NU) te ajută în caz de nevoie și necaz! Și NU se vor mai uita în gura unor indivizi care se văd în fruntea unui cel de-al Treilea Reich modern, cu Germania la cârmă și Franța director executiv. Anglia a înţeles și a plecat, Spania mai are un pic, doar noi și bulgarii vom rămâne să plătim oalele sparte ale Imperiului și poate să stingem lumina.
Noroc că există chinezii, altfel…

(Vezi articolul următor, RĂZBUNAREA PORCILOR)

PS: Așa cum spuneam mai sus, nu-mi arog paternitatea informațiilor din acest articol, ele sunt publice, publicate pe diverse situri. Cele catalogate drept ”fake news” sunt o reacție a celor vizați direct, care neputând șterge postările inițiale și-au pus postacii la treabă. Nu vă obligă nimeni să credeți totul fără să verificați. Dar e bine să țineți cont și de vorba aia, ”dacă nu faci foc, nu iese fum”… Stând în casă, aveți suficient timp.

PS2: Celor care au” certitudinea” că informaţiile din acest articol sunt ”propagandă rusească” le sugerez să se documenteze, să citească despre cum văd mai marii lumii occidentale oamenii de vârsta a III-a, chiar dacă și ei sunt, sau au depășit demult această vârstă. E mai ușor să înjuri decât să citești, mai ales când ești analfabet funcțional, adică știi să citești, dar nu înţelegi ce citești.