S-a redeschis Grădina Alhambra! Cu năbădăi!

Emblematic pentru capitala interbelică a României, Teatrul Alhambra a fost înființat în 1930 și a funcționat timp de zece ani în sediul din Sărindar, (Str. Constantin Mille) apoi proprietarii s-au schimbat, a devenit teatru de revistă Excelsior – Alhambra și… au venit rușii și comuniștii la putere… O lungă perioadă, locația a rămas nefolosită, apoi cineva s-a gândit că poporul n-are nevoie de teatrul decadent de revistă și l-au făcut cinematograf… Cei interesați de istoria locului, pot găsi pe net o grămadă de referințe. Dar, așa cum se întîmplă de obicei în România cu foarte multe clădiri vechi, cărora li s-au pierdut moștenitorii, și Teatrul Alhambra a intrat în patrimoniul statului. Stat, pe care timp de treizeci de ani, l-a durut în cur de ce se întâmplă cu patrimoniul…

Grădina a ajuns o ruină, chiar dacă se întitula bombastic monument istoric! Aurolacii au pus stăpânire pe ea, fostul cinematograf a devenit culcuș iar grădina depozit de gunoaie. Aflată în centrul Bucureștiului, era prea scumpă să încapă pe mâna unui oarecare, (care n-ar fi dat șpăgile de rigoare) și foarte greu de demolat ca să poată fi înlocuită cu un bloc. Un fost prim ministru a tot încercat să pună mâna pe locație, dar, nemaifiind în funcție a ratat-o la mustață. Are totuși din ce trăi, o cârciumă în Herăstrău, (luată și aia cam cu forța de la proprietari), o palmă de pământ de câteva sute (sau mii – spun gurile rele) de hectare și multe alte case, unele moștenite de la mătuși, alte construite cu manu propria. Trecem peste, n-a fost să fie, a avut altul ouăle mai mari și bine numărate. Dar nici ăla n-a făcut mare lucru, că nu poți așa, stând la guvernare doi ani, să le iei pe toate, a luat și el ce a apucat… Și au mai trecut câțiva ani, clădirea se degrada din ce în ce mai mult, Primăria nu prea avea loc de întors, a mai închiriat o bucățică, adică foaierul fostului teatru în care a aparut ca prin minune o… șaormerie! Normal, poporul trebuie să halească, dă-o dracu’ de cultură, că aia cere bani și dacă oamenii sunt prea informați nu mai votează cum le spune partidul! Clădirea a fost transferată la România Film, (tot o companie subordonată Ministerului Culturii, care n-a mai produs un film bun de pe vremea lui Sergiu Nicolaescu).

Până într-o zi, când cineva, printr-o minune, a reușit să închirieze edificiul în paragină, pentru a-l readuce la viață. Petrică Paraschiv, co-fondatorul Teatrului Elisabeta a reușit până la urmă să convingă marele minister că va reda culturii Teatrul și Gradina Alhambra. A bătut palma cu Ministerul și România film și s-a apucat de treabă. Aici e mult de vorbit, o întreagă poveste, pe care la un moment dat, dacă e cazul, vă voi spune-o. Așadar, Paraschiv a scos mizeria din clădire, (adică vreo cincizeci de tone!) a făcut reparațiile si restaurarea necesară, ținând cont de vechea arhitectură a clădirii (aici altă poveste…) a mobilat grădina și aseară (joi, 26 august) a redat-o bucureștenilor. Lume buluc, chiar și cu 60 de lei biletul, în câteva ore nu mai erau locuri. Deci, câteva sute de bucureșteni au plătit ca să vadă un spectacol excelent al cvartetului Ad Libidum Voices din Cluj. Vineri se anunță o petrecere cubaneză.

Dar… nu e bine ce a făcut Paraschiv! Nașpa, câh, escrocherie, cine e ăsta, ce coaie a avut, ce șpăgi a dat, etc. A sărit de cur în sus Ordinul Arhitecților, care s-a trezit brusc că unul care nu e arhitect, nici fost prim ministru, nici director de bancă a luat clădirea fără șpagă (!!!) și culmea, o mai și renovează! Așa ceva este inadmisibil, tovarăși! Un nene croit pe scandal, a venit joi, înainte de începerea spectacolului să-l bată pe Paraschiv și să-i ceară socoteală, cum, și mai ales de ce și-a permis el, un neica nimeni în arhitectură, cu a cui aprobare să renoveze Alhambra? Hă? (Paranteza mea: eu îl scoteam cu șuturi în cur pe nenea, care n-avea ce căuta pe o proprietate privată, mai ales să facă scandal, indiferent de cine era el. Pot să-i explic că, dacă cineva bagă o căruță de bani într-o chestie, n-o face de dragul de a arunca banii pe fereastră, aiurea, fără un temei legal, indiferent câți ar avea). Petrică Paraschiv este un om de afaceri prosper, proprietar al companiei United Colors Team, funcționează de ani buni pe piața advertisingului outdoor și culmea, a crescut într-un orfelinat, n-are pedigree boieresc și e doar un țăran îndrăgostit de cultură! Așa ceva este inadmisibil, pentru gulerele albe ce sperau să demoleze Teatrul Alhambra și să construiască un super imobil în buricu’ târgului! Ghinion!

Povestea va continua, cu reclamații, cu înjurături la adresa lui Paraschiv, cu scandal mediatic, doar fiecare are partea lui de media, chiar dacă e doar un obscur site on line. Iar dacă te apuci să faci dintr-un jeg abandonat un teatru e și mai grav. Vom vedea și urmări subiectul.

Deocamdată, Alhambra și-a redeschis porțile! Dacă n-ar fi fost jumătatea de secol de comunism idiot, poate Bucureștiul ar fi rămas Micul Paris sau, cine știe, iar teatrele sale ar fi avut aceeași soartă ca teatrele de pe Broadway, sau cine știe…

Noi mai avem de luptat cu valul patru, cinci, șapte sau ce-o mai hotări Arafat și Cîțu, să-i…