S-a redeschis Grădina Alhambra! Cu năbădăi!

Reprezentativ

Emblematic pentru capitala interbelică a României, Teatrul Alhambra a fost înființat în 1930 și a funcționat timp de zece ani în sediul din Sărindar, (Str. Constantin Mille) apoi proprietarii s-au schimbat, a devenit teatru de revistă Excelsior – Alhambra și… au venit rușii și comuniștii la putere… O lungă perioadă, locația a rămas nefolosită, apoi cineva s-a gândit că poporul n-are nevoie de teatrul decadent de revistă și l-au făcut cinematograf… Cei interesați de istoria locului, pot găsi pe net o grămadă de referințe. Dar, așa cum se întîmplă de obicei în România cu foarte multe clădiri vechi, cărora li s-au pierdut moștenitorii, și Teatrul Alhambra a intrat în patrimoniul statului. Stat, pe care timp de treizeci de ani, l-a durut în cur de ce se întâmplă cu patrimoniul

Grădina a ajuns o ruină, chiar dacă se întitula bombastic monument istoric! Aurolacii au pus stăpânire pe ea, fostul cinematograf a devenit culcuș iar grădina depozit de gunoaie. Aflată în centrul Bucureștiului, era prea scumpă să încapă pe mâna unui oarecare, (care n-ar fi dat șpăgile de rigoare) și foarte greu de demolat ca să poată fi înlocuită cu un bloc. Un fost prim ministru a tot încercat să pună mâna pe locație, dar, nemaifiind în funcție a ratat-o la mustață. Are totuși din ce trăi, o cârciumă în Herăstrău, (luată și aia cam cu forța de la proprietari), o palmă de pământ de câteva sute (sau mii – spun gurile rele) de hectare și multe alte case, unele moștenite de la mătuși, alte construite cu manu propria. Trecem peste, n-a fost să fie, a avut altul ouăle mai mari și bine numărate. Dar nici ăla n-a făcut mare lucru, că nu poți așa, stând la guvernare doi ani, să le iei pe toate, a luat și el ce a apucat… Și au mai trecut câțiva ani, clădirea se degrada din ce în ce mai mult, Primăria nu prea avea loc de întors, a mai închiriat o bucățică, adică foaierul fostului teatru în care a aparut ca prin minune o… șaormerie! Normal, poporul trebuie să halească, dă-o dracu’ de cultură, că aia cere bani și dacă oamenii sunt prea informați nu mai votează cum le spune partidul! Clădirea a fost transferată la România Film, (tot o companie subordonată Ministerului Culturii, care n-a mai produs un film bun de pe vremea lui Sergiu Nicolaescu).

Până într-o zi, când cineva, printr-o minune, a reușit să închirieze edificiul în paragină, pentru a-l readuce la viață. Petrică Paraschiv, co-fondatorul Teatrului Elisabeta a reușit până la urmă să convingă marele minister că va reda culturii Teatrul și Gradina Alhambra. A bătut palma cu Ministerul și România film și s-a apucat de treabă. Aici e mult de vorbit, o întreagă poveste, pe care la un moment dat, dacă e cazul, vă voi spune-o. Așadar, Paraschiv a scos mizeria din clădire, (adică vreo cincizeci de tone!) a făcut reparațiile si restaurarea necesară, ținând cont de vechea arhitectură a clădirii (aici altă poveste…) a mobilat grădina și aseară (joi, 26 august) a redat-o bucureștenilor. Lume buluc, chiar și cu 60 de lei biletul, în câteva ore nu mai erau locuri. Deci, câteva sute de bucureșteni au plătit ca să vadă un spectacol excelent al cvartetului Ad Libidum Voices din Cluj. Vineri se anunță o petrecere cubaneză.

Înainte de curățenie

Dar… nu e bine ce a făcut Paraschiv! Nașpa, câh, escrocherie, cine e ăsta, ce coaie a avut, ce șpăgi a dat, etc. A sărit de cur în sus Ordinul Arhitecților, care s-a trezit brusc că unul care nu e arhitect, nici fost prim ministru, nici director de bancă a luat clădirea fără șpagă (!!!) și culmea, o mai și renovează! Așa ceva este inadmisibil, tovarăși! Un nene croit pe scandal, a venit joi, înainte de începerea spectacolului să-l bată pe Paraschiv și să-i ceară socoteală, cum, și mai ales de ce și-a permis el, un neica nimeni în arhitectură, cu a cui aprobare să renoveze Alhambra? Hă? (Paranteza mea: eu îl scoteam cu șuturi în cur pe nenea, care n-avea ce căuta pe o proprietate privată, mai ales să facă scandal, indiferent de cine era el. Pot să-i explic că, dacă cineva bagă o căruță de bani într-o chestie, n-o face de dragul de a arunca banii pe fereastră, aiurea, fără un temei legal, indiferent câți ar avea). Petrică Paraschiv este un om de afaceri prosper, proprietar al companiei United Colors Team, funcționează de ani buni pe piața advertisingului outdoor și culmea, a crescut într-un orfelinat, n-are pedigree boieresc și e doar un țăran îndrăgostit de cultură! Așa ceva este inadmisibil, pentru gulerele albe ce sperau să demoleze Teatrul Alhambra și să construiască un super imobil în buricu’ târgului! Ghinion!

Povestea va continua, cu reclamații, cu înjurături la adresa lui Paraschiv, cu scandal mediatic, doar fiecare are partea lui de media, chiar dacă e doar un obscur site on line. Iar dacă te apuci să faci dintr-un jeg abandonat un teatru e și mai grav. Vom vedea și urmări subiectul.

Deocamdată, Alhambra și-a redeschis porțile! Dacă n-ar fi fost jumătatea de secol de comunism idiot, poate Bucureștiul ar fi rămas Micul Paris sau, cine știe, iar teatrele sale ar fi avut aceeași soartă ca teatrele de pe Broadway, sau cine știe…

Noi mai avem de luptat cu valul patru, cinci, șapte sau ce-o mai hotări Arafat și Cîțu, să-i…

Mizeria pe care Paraschiv a gasit-o in Teatru

Teoriile conspiraţiei, adevăruri ascunse sau povești inventate?

Reprezentativ

Nu sunt decât parțial adeptul teoriilor conspirației, multe dintre ele s-au dovedit a fi un fâs, mai mare sau mai mic, dar și mai multe, după zeci sau sute de ani de tăcere, s-au dovedit a fi reale. Întotdeauna, cei care au puterea, ascund prostimii descoperirile întâmplătoare sau nu, pentru a nu crea degringoladă, sau, de cele mai multe ori, pentru ca o anumită ramură bine dezvoltată a industriei să nu piardă.

Începând de la marea invenţie a lui Tesla, care și-a testat teoria la laboratorul său din Pike’s Peak, a dovedit că, prin această invenție, putea alimenta fără fir becurile și toate celelalte aparate electrice. Intenția lui Tesla a fost să condenseze energia prinsă între pământ și atmosfera superioară și să o transforme într-un curent electric. După trei ani de teste, Tesla a anunțat această descoperire într-o lucrare publicată în decembrie 1892, intitulată „Disiparea electricității”, demonstrând că energia radiantă este dintotdeauna în atmosfera noastră și poate fi folosită cu investiții minime de către toți, oriunde în lume.

Deci, acum 130 de ani, un savant genial a avut o idee care ar fi schimbat fața lumii. Dar folosind-o, un sfert din populația planetei și-ar fi pierdut locurile de muncă și câțiva milionari ar fi devenit multimiliardari. Petrolul n-ar mai fost exploatat, miliardele de kilometri de cabluri ar fi dispărut și multe multe, altele… Pentru “binele” omenirii potentații vremii au ascuns invenția lui Tesla, au banalizat-o și au declarat inventatorul nebun. Totuși, invenția lui Tesla se folosește astăzi, la o scară infimă, la încărcarea wireles a telefoanelor și la alte mici chestii. Unde am fi fost azi, dacă am fi avut energie liberă la dispoziţie?

N-aș vrea să mă refer prea mult la teoriile conspiraţiei legate de religie. Aici, totul este o nebuloasă, din cele mai vechi timpuri. Iisus Nazarineanul este născut la Bethlehem (111 km de Nazaret), Maria Magdalena zugrăvită drept prostituată, cu toate că evangheliile gnostice (evanghelia după Filip, după Marcu, după Iuda, sau evanghelia după Toma) spun altceva. Dar gnosticii au fost declaraţi dintotdeauna dușmanii creștinismului, pentru că, prin scrierile lor, contraziceau “sfintele scrieri” ale “sfinților părinți”. O parte dintre textele gnosticilor au fost distruse de cler, dar o parte importantă dintre acestea află în marea Bibliotecă a Vaticanului și nu vor fi puse niciodată la dispoziția marelui public, clerul ghidându-se după sintagma “ce nu știi, nu există”…

Apropo de Biblioteca Vaticanului. La 28 octombrie 2019, printr-o scrisoare apostolică în formă de motu proprio, papa Francisc a schimbat denumirea” Arhivei Secrete a Vaticanului” în ”Arhiva Apostolică a Vaticanului”. Scrisoarea poartă data de 22 octombrie 2019, comemorarea liturgică a Sfântului Ioan Paul al II-lea, iar decizia intră în vigoare din ziua publicării în L’Osservatore Romano. Având, în decursul secolelor, diferite denumiri – ”novum”, “apostolicum” și, din 1646, “secretum” – pontiful subliniază că termenul “secretum” arăta faptul că arhiva este ”privată, separată, rezervată” papei, începând cu Paul al V-lea, în jurul anilor 1610-1612.

Această terminologie era folosită cu același înțeles de către cancelariile regatelor și suveranilor timpului. Odată cu pierderea legăturii dintre limba latină și limbile moderne (se remarcă în scrisoarea apostolică), s-a simțit mereu nevoia de a explica termenul ”secretum” care însoțea identitatea și misiunea Arhivei Vaticanului, un termen care ”a început să fie greșit înțeles, colorat cu nuanțe ambigue și chiar negative”. De exemplu, conferindu-i înțelesul de ”ascuns, care nu trebuie dezvăluit, rezervat unui număr restrâns de persoane”. Acest înțeles este exact  “contrariul a ceea ce a fost dintotdeauna și intenționează să fie mai departe Arhiva Secretă a Vaticanului”. De aici, decizia papei de a modifica termenul de ”Arhivă Secretă” în ”Arhivă Apostolică” a Vaticanului.

Ce se știe despre Arhivele Vaticanului, este foarte puțin în comparație cu realitatea. Oficial, există peste 80 de kilometri de rafturi cu manuscrise, cărţi rare și înscrisuri pe diferite suporturi. Am avut norocul să petrec ceva timp acolo și am aflat, la o bere cu băieții în fustiță, că galeriile se sub cetatea Vaticanului nu s-ar întinde doar sub piața San Pietro. Statul Vatican are o suprafață de 0,44 km2, ceea ce înseamă 440.000 m2. Dintre cei patru sute de mii de metri pătrați, peste 300 de mii reprezintă subsolul Vaticanului. Și, mai mult decât atât, subsolul are o adâncime de trei nivele. În această formidabilă tainiță, se găsesc o grămadă de lucruri, nu doar cărți și manuscrise, ci și artefacte, pe care și le-ar dori cele mai mari muzee ale lumii și marile laboratoare de cercetare. Dar, de aici încolo, totul devine o teorie a conspirației și, evident, se vor găsi destui care să urle că nu e adevărat și să mă înjure! Și d-aia nu mai pot eu!

Vatican, Piața San Petro
Vatican, Piața San Petro

O altă teorie a conspirației este cea despre proveniența Manuscrisului lui Voynich, numit așa după Wilfrid Michael Voynich, cunoscut și ca manuscrisul de la Vila Mondragon. Este un manuscris cifrat misterios, încă nedescifrat, despre care nu se cunoaște nici autorul și nici data apariției. Manuscrisul lui Voynich are forma unei cărți ilustrate cu 232 pagini. Textul este scris cu litere și cuvinte neidentificate, fără greșeli, tăieturi sau corecturi. Desenele în schimb, sunt executate cu mai puțin talent. Ele reprezintă plante, oameni, animale și teme astronomice. Plantele de exemplu, nu au putut nici ele fi identificate. Recent s-a descoperit că hârtia folosită provine din secolul XIV, la fel cerneala și pigmenții folosiți la desene. Textul însă, dă mare bătaie de cap lingviștilor și experților în documente cifrate. Teoria conspirației spune că manuscrisul ar proveni dintr-un univers paralel, dar, până acum, cercetătorii n-au căzut de acord asupra existenței universurilor paralele, așa că… rămâne teoria unui savant canadian care susține că manuscrisul este scris într-o limbă, “moartă”, proto-romanică, o precursoare a limbii române! Deci, tot românii, săracii…

Pagină din Manuscrisul Voynich

La o simplă căutare pe net, veţi găsi mii de teorii ale conspirației, sub diferite forme, începând de la aranjamente politice și economice ale marilor puteri și terminând cu cea mai nouă, aceea a vaccinelor anti covid. O poveste pe care am auzit-o de curând și pe care sunt tentat s-o cred este următoarea: O gașcă de trei amici, ce lucrau într-o mare companie de software din Silicon Waley, se hotărăște să plece într-o excursie în Europa. Doi dintre ei, vaccinați, al treilea, anti vaxxer convins. Nici plecarea în Europa nu-l convinge să se vaccineze, așa că, folosind resursele companiei, își confecționează documentele necesare. Toate bune și frumoase, controlul vamal a mers ok, excursia în Europa de excepție, dar la întoarcere… belea! Ofițerul Vamal după trecerea prin filtre, îl invită pe cel nevaccinat cu el, sub pretextul că a încălcat legea, fiind nevaccinat, dar declarând “cu acte” că și-a făcut vaccinul. Omul scoate hârtiile, protestează, arată că are toate documentele în regulă, că au fost scanate de ofițerii de la intrare, dar primește un răspuns care îl lasă cu gura căscată: “nu documentele au fost scanate, te-am scanat pe tine și nu ești vaccinat!”

Când am auzit povestea, am început să-mi pun întrebări. Am căutat pe internet și am aflat că proteinele Spike (glicoproteină S) se pot detecta cu ajutorul unui fascicul de radiații cu o anumită lungime de undă, fără analize, fără donare de sânge, salivă sau caca. Așa că, încă o teorie a conspirației s-a arătat a fi adevărată. Aceea a depistării anumitor elemente din interiorul corpului uman cu ajutorul unor scannere. Evident, sistemul nu va fi folosit prea curând în medicină, pentru că ar fi un atac ucigător pentru marile trusturi farmaceutice ce produc reactivi, medicamente și toate celelalte necesare pentru diagnosticare.

Dar… ce nu știi, nu există, așa că viața merge înainte, cu sau fără 5G!

CINE NE IA DE PROȘTI?

Reprezentativ

Scandalul AstraZeneca este clar, una dintre consecințele BREXIT-ului. Vaccinul AZ fiind produs de o firmă anglo-suedeză, cu o mare capacitate de producție, e mai greu de acceptat de Bruxelles (citește Berlin) pentru că este inadmisibil ca o țară ieșită din UE, care a refuzat să plătească miliarde uniunii, să facă acum bani în Europa. Iar ca să poată justifica și, mai ales, VALIDA ineficiența vaccinului produs de englezi și scoaterea lui de pe piață, mai marii Europei au hotărât să inventeze, atât reacțiile adverse cât și moartea unor personaje, din cauza vaccinului englezesc. Și, evident, un om a murit în Austria (teritoriu arondat doamnei Angela Mercal) și în Danemarca, țară ce depinde în proporţie de 95% de gazele rusești, via firmele austrice și ruso-nemțești. Mai mult, România, n-avea cum să nu zică hău, dacă Angelica spune bau! Așa că, “s-a descoperit” că, un individ care fusese vaccinat cu AstraZeneca, a plecat în lumea celor drepți! Degeaba spun doctorii că vaccinul n-are nicio legătură cu moartea omului, românii pun botu’ la propagandă. Oficialitățile nu fac public rezultatul autopsiei omului, pentru s-ar face rapid de rahat! Așa că, e mai simplu să se alinieze (pe bani europeni!) corului de bocitoare de la Bruxelles, care, într-un glas, înjură produsul englezesc și ridică în slăvi noul vaccin american, pentru că… SUA e NATO! Chiar toată lumea ne ia drept tâmpiți? Așa se pare…

Dar, cum românul nu e chiar așa de tâmpit cu crede UE, oamenii au început să se vaccineze cu AstraZeneca, foarte puțini refuzând, în necunoștință de cauză sau din alte motive vaccinarea. Dar, refuzul unora e bucuria altora, iar locurile în punctele de vaccinare s-au ocupat imediat. Până și autoritățile au lăsat-o mai moale cu “lotul cu probleme”, văzând că lumea nu prea bagă în seamă aberațiile Bruxelles-ului. Poate că și verii de peste ocean ai englezilor, (americanii adică, pentru cine nu e la curent cu gradele de rudenie) au pus o vorbă bună pe lângă Angelica. Adică, ciocu’ mic tanti, că e pe bani!

Deocamdată, iar s-au închis cârciumile, şcolile funcționează din doi în paișpe, dă-o dracu de scoală, că oricum ne bagă Bill Gheiț cip și vom fi toți foarte deştepţi! De la 10 seara încolo, n-ai voie să ieși din casă fără aprobare de la mă-ta mare, contrasemnată de Cîțu și Arafat, asta așa, vreo paișpe zile!

Așa și?

PS:

Mă gâdesc că unii, care se dau atotștiutori, nu văd mai departe de lungimea p… nasului! Dacă e așa, iar ceea ce am scris eu li se pare aiurea, să mai vadă odată filmulețul de mai jos, restricționat pentru copii, pe care îl va scoate Zuchi rapid! Până atunci, enjoy!

https://youtu.be/aX26M7FNrwg

CADOUL DE CRĂCIUN

Reprezentativ

Cum vă spuneam în articolul MOARTEA VINE DIN SISTEMUL SANITAR DE STAT că, de unde, de neunde, am căpătat o boală extrem de idioată, ca toate bolile, datorită căreia era să rămân fără picioare, fără ambele picioare! Toate amănuntele le găsiți în articolul despre care v-am pomenit mai sus, veți vedea cum un medic, fără scrupule, hotărâse să-mi amputeze picioarele, “de peste genunchi”, ca să scap de dureri! Norocul meu a fost că există și DOCTORI adevărați, care fără să țină cont de aberațiile unui individ în prag de pensie, să mă opereze și să-mi redea mersul biped, fără cărucior sau cârje! Și nu numai mie, ci multor oameni care au apelat la ei, la cunoștințele lor în materie de chirurgie, la curajul lor de a nu se lăsa influenţaţi de părerile unor neica nimeni…

A DOUA OPERAȚIE

Blestemat să fie în veci CNAIR-ul și Ministerul Transporturilor, cu toți directorii, secretarii de stat și tot ce înseamnă individ care se ocupă de infrastructură în țărișoara asta! Între Sibiu și București sunt vreo 270 de kilometri, pe care, în orice țară civilizată îi faci în maximum două ore jumate, dacă admiri peisajul. La Romanica, în șapte ore! Proaspăt operat fiind, simți toate gropile, toate denivelările și umflăturile din asfalt! Domnilor, să vă stea curcanu-n gât de Anul Nou, acum și-n vecii vecilor, dacă nu sunteți în stare să faceți o amărâtă de autostradă!

Am ajuns la Sibiu după amiaza, după ce am depășit zeci de tiruri, tractoare și porțiuni de “drum în lucru”. Trecuseră trei săptămâni de la prima operație, foloseam piciorul stâng fără dureri. Doctorul Călin Popa, cel ce m-a scăpat de proteze, scaun cu rotile și o tonă de stress, mi-a spus că ar fi cazul să-l opereze și pe dreptul, ca să scap definitiv de dureri și să pot merge. Așa am făcut și a doua zi, dis de dimineață, m-am prezentat la Polisano pentru tradiționala de acum, zgârmare în nas și gât după covid. Destul de neplăcut, dar asta e… Am mai așteptat o zi, cuminte la pensiune, apoi m-am prezentat la spital cu bocceluța, mult mai mică. La prima internare cărasem după mine halat, trening și alte elemente de îmbrăcăminte absolut inutile, pentru că jumătate din timp
l-am petrecut într-un fel de cămășoi, care se leagă cu niște șireturi la spate și care acoperă doar partea din față, lăsând la vedere augustul posterior. Noroc că în spital, se poartă chestia asta de bolnavi și nu e mare lucru. Chiar e comodă!

Le-am reîntâlnit pe asistentele Elena Cristina Baciu, pe Maria Banciu (care între timp s-a măritat, casă de piatră!) pe Doamna Lulu, decana de vârstă a asistentelor, pe Laurențiu Gligor, asistentul coordonator și pe toți ceilalți cărora, spre rușinea mea nu le-am reținut numele. Cea care m-a pregătit pentru operație a fost Adriana Maria Enciu, o asistentă mărunțică cu inimă mare! Evident, am reîntâlnit-o și pe Isabela Vlad, cea care le știe pe toate, aranjează totul și, în final, este cea care te “alungă” din spital!

Nu voi intra în toate amănuntele operației, Pot să vă spun doar că doctorii Călin Popa și Cosmin Olariu mi-au reparat piciorul drept. Am mai rămas câteva zile în spital, până când doctorul Popa a hotărât că nu mai am ce căuta acolo.

La întoarcere, mi-am adus din nou aminte, dureros, de CNAIR și toată gașca și le-am transmis din nou, în gând, cele cuvenite lor și mamelor lor!

Cam asta a fost. Voi face la un moment dat un film cu o operație similară și-l voi publica, am obținut promisiunea doctorului Popa că mă va sprijini. Asta, ca să vadă și cei de la C.C. Iliescu ce înseamnă meserie și știință de carte! Sau, dacă e spital de stat, trebuie ca pacienții să plece fără picioare? Domnilor, luați șpagă de la fabrica de proteze? Cred că da! Voi mai vorbi despre asta, pe larg, într-o postare viitoare.

Mai sunt două zile și vine Crăciunul! Eu mi-am primit cadoul de Crăciun, pot să merg normal! Este cel mai important lucru care mi s-a întâmplat anul ăsta și poate unul dintre cele mai importante din viața mea! Le mulțumesc tuturor celor pomeniți mai sus, în mod special doctorului Călin Popa, doctorului Cosmin Olariu, asistentelor Elena Cristina, Maria Banciu, Adriana Maria Enciu, doamnei Lulu, lui Laurențiu Gligor, Isabelei Vlad și tuturor celor care au participat văzuți sau nevăzuți la salvarea picioarelor mele. Le mulțumesc încă odată și le voi mulțumi mereu, pentru tot ce au făcut pentru mine și pentru mulți alții, asemenea mie! Mulțumesc și Spitalului European Polisano Sibiu pentru că a adunat sub emblema sa, acești oameni minunați!

Adaug și mulţumirile a doi dintre prietenii mei, Liana Maican (București) și Costică Negoescu (Craiova), care au avut aceeași operație ca mine, iar acum au din nou picioare și și-au recăpătat pofta de viață.

Sărbători fericite, dragii mei! Și Moș Crăciun să vă aducă de o mie de ori mai multe bucurii decât mi-ați adus voi mie!
Le meritați! LA MULȚI ANI!

MOARTEA VINE DIN SISTEMUL SANITAR DE STAT

Reprezentativ

Am avut bafta chioară să mă pricopsesc cu o boală, aberantă ca toate bolile. Niște artere din piciorul stâng s-au înfundat, blocat și piciorul a început să mă doară îngrozitor. După câțiva metri de mers pe jos, pulpele îmi luau foc! După trei apăsări pe ambreiaj, la fel. Diagnosticul, pe limba medicilor, obstrucţie femuro poplitee distală, ischiemie critică a membrul inferior stâng. Pe limba omului de rând, doare ca dracu!

Ca tot românul neinstruit, m-am dus întâi la medicul ortoped, care după ce s-a uitat la piciorul meu, aproape vânăt, a chemat un chirurg cardiolog, care a decis rapid că trebuie să fac o arteriografie. Unde? Cineva a venit cu ideea, Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”. Unde e? La Fundeni. Am plecat în viteză. Acolo, medicul de gardă, dr. Cristina Ceck, m-a băgat la toate aparatele posibile și imposibile, m-a trimis la diverse cabinete, unde am fost uns cu gel, cu vaselină, cu… așa cum cerea protocolul medical. După vreo trei ore, am ajuns în fața unui medic, chirurg cardiovascular, dr. Dan Florin Barzoi, care foarte amabil, mi-a spus că este necesară o arteriografie. Ok, am zis, acum sau…? “Nu, nu acum, în câteva zile, vă sunăm noi, nu avem acum locuri libere, ştiţi, covidul…” Am plecat şchiopătând, sperând că cele „câteva zile” vor trece rapid și voi scăpa într-un fel sau altul, de durere… P-asta cu „vă sunăm noi” o știam, dar nu mi-am imaginat că…

… au trecut aproape trei săptămâni, în care puse cap la cap, n-am dormit mai mult de zece, cinsprezece ore, am înghițit o tonă de pastile, mi-am făcut stomacul praf, am urlat de durere și, mai ales, am blestemat covidul, mama covidului, pe tăticul lui și tot sistemul sanitar românesc. După o noapte de dureri cumplite, am decis să dau buzna la C.C. Iliescu, fără să mai aștept invitaţia doctorului Florin Barzoi, care, după câte am aflat ceva mai târziu, avea să vină undeva între Crăciun și paștele cailor… După o discuție de vreo două ore, după nişte telefoane, după completarea unui maldăr de formulare, am fost acceptat la internare, pentru arteriografie. Internarea a început cu trei zile de izolare și un test covid. Pe lângă probele luate din nas și gât, mi-a mai fost “prelevată” o probă și din… cur! Asta e, am suportat cu stoicism întoarcerea pe dos a hemoroizilor și durerea de după. Așa o fi protocolul, mi-am zis și am adormit după o doză dublă de Algocalmin…

A doua zi, spre seară a venit o asistentă care mi-a spus veselă “te mut în zona verde, gata!” Adică ieșisem “negativ” la covid și mă puteam duce în salon. În salon, am dat peste Vasile Băjenaru, un tip din Târgu Jiu, care era proaspăt operat la piciorul stâng. Mi-a povestit că medicii de la Târgu Jiu i-au propus să-i tăie rapid piciorul ca să scape de durere, dar, o doctoriţă cu creierii întregi, l-a trimis la București, la C.C. Iliescu iar medicii de aici l-au operat și a rămas întreg. Bravo! M-am bucurat că nu stau la Târgu Jiu și că n-am avut parte de asemenea tratament. M-am bucurat cam repede…
Ceva mai târziu a venit o infirmieră, care m-a fixat câteva secunde, apoi a decretat ”hai să te epilez!” I-am spus că m-am epilat acasă, că ăsta e un obicei de demult, dar nu m-a crezut. ”Să verificăm”. Mi-am dat pijamaua jos. S-a holbat câteva secunde, apoi a tras concluzia că e în regulă și a luat-o din loc. Pe Vasilică, colegul de salon, l-a apucat râsul. Am mai petrecut o noapte de dureri…

A doua zi dimineață, a venit o asistentă care m-a anunțat că sunt programat la arterio. Pe la 10, a venit o infirmieră și m-a dus cu un scaun cu rotile la sală…

Toată procedura a durat cam o oră și ceva. Nu m-au atacat inghinal, ci prin mâna dreaptă, mi-au băgat o cameră și m-au vizionat la interior. M-au adus apoi în salon și am avut parte de o oră de linişte.
După o oră, a intrat în salon doctorul Dan Florin Bârzoi. S-a rezemat de tocul ușii și a început să vorbească. Mi-a spus că, problema e mult mai gravă decât se aștepta și că singura modalitate de a scăpa de durere, este… amputarea piciorului stâng, apoi a celui drept… Vorbiți serios? l-am întrebat. Da, a fost răspunsul ferm și răspicat al doctorului Bârzoi.

Sunt un individ care a suferit multe, a văzut multe și a trăit o lungă perioadă între viață și moarte. Dintr-o dată, irațional și inconștient, m-a apucat frica… Frica de mutilare, frica de ce voi face atunci când voi rămâne fără picioare. Mai mult, o frică dublată de insatisfacția aberantă că acela care-mi va tăia picioarele nu este un sodat de pe câmpul de luptă, care strigă Allahu Akbar! și se aruncă de nebun într-o încleștare mortală, care pe care, pentru că lui aşa îi cere Allah, iar mie solda… Cel care taie cu zâmbetul pe buze, din carnea mea, e un tip școlit, îmbrăcat în alb, care n-a mirosit în viața lui praful de pușcă, sudoarea soldatului înnebunit de frică sau motorina arsă a carelor de luptă. El taie, pentru că, în sinea lui, are senzaţia că-mi face un mare bine, prelungindu-mi viața cu câteva zile, luni sau ani, dar transformându-mă dintr-un om întreg, într-un infirm, într-un olog, un handicapat fară niciun fel de orgoliu și viitor… El, omul în alb te transformă, fără scrupule, într-o moluscă vorbitoare, într-o rămășiță, pe care, doar familia, în virtutea unei inerții consensuale, sau bunii prieteni, o acceptă cu un fel reținut de silă… Într-o clipă mi-am dat seama că nu era vorba despre frică, ci despre un fel de umilință, care se așează ca o gheară în stomac și strânge, strânge… Am retrăit groaza pe care a trăit-o colegul de salon, Vasilică Băjenaru din Târgu Jiu, când un medic la fel de limitat, i-a propus același lucru…

  • Și nu există nicio variantă? am întrebat după mi-am înghițit nodul de rigoare.
  • Din păcate, nu există. Dacă vreți, vom încerca un tratament, care durează câteva luni și care s-ar putea să aibă ceva șanse. Dar, dacă vreți să scăpați de durere, vorbiți cu familia și hotărâți-vă când facem amputarea.

I-am mulţumit doctorului Bârzoi pentru amabilitatea de a mă fi informat. O secundă mai târziu mi-am imaginat că oricare dintre metodele de a-l strânge de gât, presupunea deplasarea mea din pat până la el, circa trei metri… Mi-am revenit când m-am gândit că amputarea picioarelor mele se putea realiza la fel de bine şi într-un spital penitenciar…

Am început să dau telefoane, sperând într-un ajutor care putea veni de oriunde. Și a venit! Amicul Costel Labontu și-a adus aminte că un prieten de-al lui, a avut aceeași boală ca mine și pe care l-a salvat un medic genial, care i-a făcut o grămadă de bypassuri și alte chestii. Mi-a dat numărul de telefon al doctorului. De acolo, din spitalul C.C. Iliescu, l-am sunat, neţinând cont că nu este nici ora potrivită, nici că omul poate fi în sala de operaţie. Mi-a răspuns o voce amabilă, cu un pic de accent ardelenesc. Sunt doctorul Călin Popa, cu ce vă pot ajuta? I-am povestit pe repede înainte, un pic alambicat și probabil parțial incoerent ce mă durea. I-am spus despre posibila amputare. Mi-a răspuns să nu intru în panică, întotdeauna există o şansă, iar dacă există, înseamnă că poate fi fructificată. Apoi mi-a spus să-i trimit dosarul medical și CD-ul cu arteriografia. Întâmplător, era în București, așa că am procedat urgent la trimiterea documentaţiei la adresa indicată. A doua zi, când mă așteptam mai puțin, doctorul Călin Popa m-a sunat! Mi-a spus că nu e dracul chiar așa de negru și că ar fi bine dacă aș ajunge la spitalul Polisano din Sibiu, să mă vadă. Evident am spus da, spitalul putea fi şi la Vladivostok, voi ajunge. Între timp, am văzut toate interviurile cu doctorul Popa, interviuri ale căror linkuri le veți găsi la sfârșitul articolului și pe care vă sugerez să le vedeți, chiar dacă, deocamdată, n-aveți nevoie de serviciile unui chirurg de excepție.

Spitalul

Am luat legătura cu Isabela, Cerberul doctorului Popa, care mi-a dat toate indicaţiile despre ce trebuie să fac, cum și când să ajung, ce condiții trebuie să îndeplinesc, etc. De fapt, ca să respectăm adevărul istoric, nu eu am vorbit, ci fiică-mea Diana, care, (gravidă și extrem de ocupată cu puștiul Patrik – 3 ani) a preluat „cazul” și a purtat toate discuțiile pentru mine. Câteodată, e mai simplu să te lași dus de cineva de încredere, undeva într-un loc în care nu numai că nu-ți va tăia un imbecil picioarele, ci un doctor adevărat se vă strădui să le redea întrega funcționalitate…

Prima seară. M-au cazat într-un salon elegant, care în afara paturilor speciale, n-avea nimic comun cu un salon de spital. Fiecare pat cu televizorul său, care avea un sistem de sonorizare personalizat, accesibil doar din pat. După mi-am făcut un duș, a bătut cineva discret la ușă. Am răspuns și a intrat o asistentă.

  • Sunt Cristina și sunt asistenta care va avea grijă de dumneavoastră în această seară. Cum vă simțiți?
  • Bine acum, i-am răspuns. Mi-a luat apoi temperatura, tensiunea, mi-a băgat deja obișnuitele bețișoare covid în nas și gât. La un moment dat, a îngenunchiat lângă pat.
  • Vă rog să-mi dați mâna.
  • Așa, dintr-o dată, fără nici un pic de curte, fără o întâlnire, fără…?
  • Da, sigur, mi-a răspuns zâmbind Cristina, trebuie să vă pun o branulă și apoi să vă iau sânge.

Aflasem deja că spitalele sunt niște locuri pline de vampiri, care cel puțin odată pe zi, îți vor “recolta” o porție de sânge proaspăt, așa că am lăsat-o pe Cristina să-mi extragă prețiosul lichid. După ce a umplut vreo trei – patru jumătăți de eprubetă, mi-a urat o seară bună și mi-a spus că dacă am nevoie de ceva, să apăs butonul roșu. Ceva, orice? “Sigur, orice în limita regulamentului spitalului”, a răspuns fata, mi-a zâmbit și a plecat. S-a întors peste câteva minute cu un braț de hârtii, pe care a trebuit să le completez și semnez, tot conform regulamentului…

A doua zi, a trecut pe la mine medicul anestezist, care mi-a explicat în ce va consta intervenția și alte detalii pe care le-am ascultat, dând din cap inteligent, cu toate că mă gândeam la un singur lucru: scap cu piciorul întreg sau nu? La un moment dat, am întrebat-o acest lucru pe doamna doctor… Dacă ați ajuns la noi, vă mai îndoiți? Întrebarea răspuns mi-a demolat brusc toate semnele de întrebare și într-un flash, m-am văzut jucând mingea cu nepoțelul Patrik…

Vă mai spun ceva: în toate discuțiile pe care le-am avut cu doctorul Călin Popa, niciodată n-a pomenit de imbecilul care s-a oferit să-mi taie picioarele, a evitat mai mult decât diplomatic răspunsul și a schimbat elegant vorba. Asta înseamnă sa nu-ți pese de imbecili, chiar dacă fac parte din aceeași castă…

Seara, a venit o infirmieră și mi-a spus că va trebui să mă epileze… total! Adică și părul de pe spate, de pe piept, etc. A stricat vreo patru aparate de ras. Când am ajuns în salon, mă așteptau alte două asistente care mi-au propus elegant… o clismă! De fapt două, una seara, cealaltă dis de dimineață. Le-am făcut…

În ziua următoare, epilat și dublu clismat, am fost dus la sala de operaţie. Nu prea țin minte ce s-a întâmplat acolo, știu doar că în momentul în care am ajuns, o doamnă mi-a zâmbit și… zâmbetul ăla m-a adormit instantaneu!

M-am trezit seara la AŢI, mi-era groaznic de sete, o asistentă mi-a dat să beau apă cu paiul, apoi am adormit iar și iar… M-am trezit în salon, în alt salon, în care mai era cineva. Am aflat că operația durase aproape cinci ore și că totul era ok. A trecut doctorul Popa, mi-a luat temperatura piciorului, zis că e perfect. Am adormit din nou.

Dimineaţa, colegul de salon, nenea Costică Negoescu, din Craiova, a fost dus la sală. Îi zic nenea, că are cu vreo câțiva ani mai mult ca mine, iar în Oltenia, așa se spune. Am rămas singur în salon. A început să mă doară. Cristina, asistenta pe care am cunoscut-o în prima zi, mi-a băgat niște calmante într-o perfuzie. Apoi, asistenta de noapte, Maria Banciu a făcut exact același lucru. Maria, o femeie zdravănă, sibiancă sută la sută, s-a prins din prima că mă doare și mi-a băgat Algocalminul de rigoare… În noaptea aia am făcut pipi în celebra „rață”, neputându-mă duce singur la wc. Neplăcut…

A ajuns și Costică în salon. Doctorul Popa a spus că avem operații gemene. M-am împrietenit cu Costică și în fiecare zi, facem schimb de impresii post operatorii. E bine.

Pe doctorul Călin Popa l-am văzut de câteva ori, în fugă. Mi-a văzut piciorul, i-a luat pulsul şi temperatura apoi a zis “e bine”. Singura parte a fizicului meu, importantă pentru el, este amărâtul ăla de picior, care era gata-gata să fie jertfit pe altarul incompetenței unui alt doctor, Dan Florin Bârzoi, plictisit de sistemul de stat, la un pas de pensie, un medic pentru care pacienții nu reprezintă decât o sursă de venit, nicidecum oameni vii… Din fericire, există și OAMENI ca doctorul Călin Popa, doctor din vocație, care nu acceptă sub nicio formă ciopârțirea corpului uman, indiferent cui i-ar aparține. Cum să-i mulțumești unui asemenea OM, altfel decât scoțându-ți simbolic pălăria și înclinându-te adânc? Mulțumesc, domn Doctor! Mulțumesc doctore Călin Popa, în numele meu, al familiei mele și al celor din Marea Familie pe care i-ați făcut bine!

Mulțumesc medicilor care au lucrat cot la cot cu doctorul Călin Popa, asistentelor Cristina, Maria, și celorlalte pe care n-am aflat cum le cheamă, mulțumesc infirmierelor, îi mulțumesc Isabelei, cea care le știe pe toate și nu în ultimul rând, Clinicii Polisano Sibiu.

 

 

 

Clipuri cu si despre doctorul Călin Popa

https://www.facebook.com/doctorulzilei/videos/2542312606017717/UzpfSTExMDUxNDc0MDQyMDQ3MToxNzI3MDk1MjA4Njc2NTk/

https://www.facebook.com/DrCalinPopa/videos/961764037574233/

https://www.facebook.com/DrCalinPopa/videos/618631572307102/

 

NESIMȚIREA CHINEZEASCĂ

Reprezentativ

Nu, nu este vorba de Marea Nesimțire, aceea de a împrăștia Covidul în toată lumea, ca apoi să-și tragă partea leului din tot ce înseamnă industrie mondială, despre asta am tot vorbit, e vorba de o probă de nesimțire crasă, aici, pe plan local, în București.

Câțiva medici de la Spitalul Victor Babeș, (Spitalul Clinic de boli infecţioase, cel de pe Mihai Bravu), de o lună n-au mai ajuns acasă. Ca să nu-și umple familia de covid, au fost cazați la Union Plaza Hotel, unde, după 12 ore de muncă, ajung doar să-și facă o baie și să doarmă, ca a două zi s-o ia de la capăt. Să se lupte cu rahatul chinezesc, împrăștiat cu generozitate în toată lumea și, evident, aici la noi.

Poate unora vi se pare ceva normal. Adică “lasă-i, că d-aia sunt doctori, dracu i-a pus să învețe carte?” Da, dar când vă crapă buza și vă crește febră, primul drum îl faceți la doctor. Asta indiferent de origine, rasă sau orientare sexuală!

Doctorii despre care vorbesc, odată ajunși la hotel, s-au gândit (sătui de mâncarea de la spital) că ar fi bine să mai mănânce și altceva. Au făcut o listă de mâncăruri chinezești şi au sunat la Wu Xing, marele dealer și producător de chinezării (aproape) comestibile. Li s-a răspuns politicos la telefon, li s-a luat cam grăbit comanda, dar când s-a ajuns la adresa de livrare… vocea operatoarei s-a schimbat, a vorbit rapid cu cineva de lângă ea, apoi a spus: NE PARE RĂU, NU VĂ PUTEM ADUCE MÂNCAREA LA HOTEL, PENTRU CĂ ACOLO SUNTEȚI INFECTAȚI și… a închis telefonul!

Doctorul a sunat din nou, dar a primit fix același răspuns… A sunat apoi un prieten, căruia i-a povestit, plin de draci, întâmplarea. Prietenul, nefiind în grupa de risc, a luat lista de cumpărături a doctorilor, s-a dus la altă cârciuma, a luat mâncarea și a dus-o la hotel

Mi-am epuizat stocul de înjurături la adresa celor de la Wu Xing, pe care îi doare-n cur de medicii români, cei care rânesc din greu rahatul chinezesc. DOCTORI, nu bucătari făcuți la normă pe un colț de masă, sau pipițe analfabete, venite din cine știe ce colț de lume, care au ajuns să împartă oamenii în râioși şi alții după bunul lor plac! Băăă, sunteți în țara asta, pe care încă o cheamă România, nu China!

Și dacă tot vorbesc frumos, i-aș ruga pe cei de la DSP București, să-și arunce un ochi în cârciuma aia, să vadă cum gătesc și, mai ales, DIN CE GĂTESC micuții de acolo. Asta așa, când au timp, mai ales că și la DSP, tot doctori lucrează.
L-aș întreba pe doctorul Raed Arafat, care mănâncă și el tot pe apucate, de vreo lună și jumătate, cum ar reacționa când un puțulache oarecare, i-ar spune că nu-i aducea mâncarea că… e doctor covidos?

Îl întreb pe distinsul Ambasador al Republicii Populare Chineze în România, domnul Jiang Yu, dacă este de acord cu purtarea conaționalilor săi, care îl fac de căcat cu multă grație, atât pe el cât și pe restul chinezilor de treabă, dacă n-ar trebui să-și ceară, măcar formal, scuze celor jigniți de comportamentul Wu Xinghezilor. Dacă-i trebuie, am numele lor și sunt simplu de găsit. Dar poate s-o facă public, e mult mai bine.

Și nu în ultimul rând, aș vrea să le spun și celor care își comandă mâncare la Wu Xing, că în România șobolanul nu se mănâncă, indiferent cât de bine feliat ar fi. Nici pisicile, nici măcar câinii nu întră în obiceiul nostru alimentar.

Sănătate domnilor doctori, sărutmâna doamnelor doctor, aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de noi.

Cât despre nesimțirea chinezească, avem noi grijă să fie cunoscută peste tot!

RĂZBUNAREA PORCILOR

Reprezentativ

Vacile au fost ucise de Boala Vacii Nebune.
Porcii au fost uciși de Pesta Porcină
.
Găinile ai fost ucise de Gripă Aviară.
Oamenii mor ACUM, de Coronavirus…

Pentru pesta porcină EXISTA VACCIN. UE a hotărât să nu vaccineze porcii pentru că… oamenii ar deveni imuni. O tâmpenie? Nu, o DECIZIE.
Pentru boala vacii nebune EXISTĂ VACCIN. UE a hotărât să nu vaccineze vacile. Altă decizie. Bună…
Pentru gripa aviară EXISTĂ și A EXISTAT VACCIN. UE a hotărât să nu vaccineze păsările.
Sigur că și pentru Covid 19 EXISTĂ VACCIN, dar ceva trebuie VALIDAT. Ce? Se schimbă fața lumii, se aşteaptă ca pandemia să ajungă în ţările arabe, să nu mai extragă nimeni petrol? S-a inventat CEVA care trebuie să schimbe totul? Automobilil electric? Trebuie distrusă Italia? Spania? Cine, CE-ȘI DOREȘTE? Poate se dorește implementarea Noii Ordini Mondiale, a Guvernului Mondial, a unei noi religii?
După fiecare epidemie, cea de ciumă, de pestă porcină, de holeră, de SIDA, s-a schimbat ceva… Ce se va schimba acum?

Scriam în urmă cu puțin timp articolul VALIDAREA. Cu sânge și moarte… O grămadă de indivizi m-au înjurat agramat, cum m-au înjurat și pentru Moarte bătrânilor, așa vrea FMI-ul și Uniunea!, m-au învinuit de propagandă rusească, de conspiraționism, ba mai mult, un băiat di pişti Priut, Vlad Dabija, se întreba candid dacă Nu ar fi frumos să raportăm autorităților acest articol?” Fără să-i pomenesc nimic despre origini, i-am sugerat lui Vlad Dabija să raporteze ce șî undi vrea el.
Aici le mulțumesc celor peste 40.000 de cititori, care au citit și apreciat articolul meu.

În spitale, e mai mult decât  bulibășeală. La Suceava, e jale, la Craiova la fel, și, mai nou, la Ploiești. Iată ce spune medicul Dan Oprea, medic primar chirurg, la Spitalul Județean Ploiești, care “este primul medic ploieștean care spune adevărul despre degringolada din sistemul medical prahovean. Despre teamă doctorilor de a primi în spitale pacienții care ar putea fi infectați cu COVID -19. Doctorul Oprea a postat, în această dimineață, pe pagina sa de facebook, povestea pacientului ajuns azi noapte la UPU – Ploiești cu febră și care venise din Germania la începutul lunii martie. (VEZI AICI TOT ARTICOLUL)

Dr. Dan Oprea SIJ Ploiești

“Eu sunt de garda astăzi, la Chirurgie-SJU Ploiești – spune doctorul Oprea, care prezintă situația de la acest moment din SJP (Spitalul Judeţean Prahova)Am întrebat la sală dacă avem echipament de protecție. Avem, dar incomplet, deci nesigur. Dacă trebuie să operăm, vom fi contaminați. Nu s-a sinchisit nimeni, până astăzi, să ne facă un instructaj, măcar elementar. Management de spital, managementul unor astfel de situații, ZERO!
Avem poliție și armată pe străzi, să oblige oamenii să stea în casă și să încaseze amenzi.
În spital nu este nimeni care este în stare să gestioneze această pandemie. Este stare de urgență, pentru cine? Fiecare face ce vrea mușchiul lui. Unde sunt epidemiologii, cei de la protecția muncii, managerii, (avem așa ceva?). În case ca șoarecii… rezolvă problemele prin telefon. Au familii și au dreptul la sănătate. DAR NOI? Avem doar obligații? Nu avem dreptul la protecție, la sănătate?
Se testează 10.000 de bucureșteni, pentru că așa vor unii profesioniști din sănătate, ministerul se delimitează de această acțiune… este anarhie, sau ce?
Mai exista instituţii ale statului valide şi apte să acţioneze? Există o strategie, un plan de acţiune articulat şi coerent? Sau Dumnezeu cu mila? Dumnezeu dă, dar nu băgă în traistă? Cum facem? Ştie cineva?”
POLIȚIA A MAI DESCHIS UN DOSAR PENAL
Prefectura și DSP Prahova au aflat imediat de postarea și strigătul doctorului Dan Oprea și ne-au confirmat că „În cazul SJUP este demarată ancheta administrativă pentru a se stabili dacă au fost respectate toate măsurile”.

Evident. Altfel nici nu se putea. Omerta, legea tăcerii a fost instituită legal, nimeni n-are voie să mârâie împotriva Statului, s-au dat deja două ordonanțe militare, mâine se va da a treia. Și tot mâine, la ora 8,30, medicii de la secția de chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Ploieşti, vor intra în grevă. (AICI)

Revenim la porcii noștri

Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 și confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004. Raportul de țară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat de asemenea, data de 1 ianuarie 2007 ca dată de aderare pentru România și Bulgaria. Cele două țări au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg. Până la data aderării, România a încercat să aplice cam toate directivele Uniunii, una dintre ele fiind Interzicerea vaccinări contra pestei a porcilor.

Abia în 2006 apare și Hotărârea Guvernului nr. 1.700/2006 pentru aprobarea Programului strategic privind monitorizarea, controlul și eradicarea pestei porcine clasice în România. Până atunci, guvernanții au avut grijă ca vaccinul să dispară din farmacii. La punctul 1.4. Din HG 1.700/2006 scrie: “Vaccinarea porcinelor domestice împotriva pestei porcine clasice a fost interzisă pe teritoriul României, în gospodăriile populației, în anul 2003, iar în exploataţiile comerciale, în anul 2005”.

După ultima epidemie de pestă porcină, din 2019, Radio România Actualități mânca rahat guvernamental cu patru guri, spunând, citez de pe situl lor,- “Pesta porcină nu are tratament și nu exisă vaccin pentru ea!”  Dă clik pe text si vezi tembelism guvernamental de înaltă clasă!

La fel s-a întâmplat cu gripă aviară. Anumite firme, apropiate puterii de atunci, s-au îmbogățit peste noapte de pe urma gripei aviare, producând antiseptice și, mai ales, organizând puncte de dezinfecţie pe drumurile din România, puncte prin care treceau obligatoriu mașinile, chipurile să se dezinfecteze. În realitate, substanța cu care erau dezinfectate era, pur şi simplu, APĂ CHIOARĂ! Atunci, firme obscure de cleanning, cu trei angajați, au devenit peste noapte multimilionare.

Ce spun specialiștii lor

Prof. Dr. Sucharit Bhakdi este unul dintre cei mai mari specialişti în boli infecțioase din Germania. El afirmă că s-a întâmplat un lucru grav: faptul că în numele pandemiei COVID-19, multe state au luat măsuri extreme “grotești, absurde și foarte periculoase”. Expertul mai spune că speranța de viață a milioane de oameni este redusă, pentru că activitatea socială este cea care îi ajută pe oameni să-și dorească să trăiască cât mai mult. Astfel, oamenii nu mai călătoresc, nu se mai duc la serviciu, nu mai socializează, nu se mai duc la teatru, la filme etc. (Interviul original AICI, dar a circulat tradus și subtitrat pe whatsapp.

TGcom24 este o televiziune de ştiri italiană, a grupului Mediaset. Pe site-ul acestei televiziuni, putem citi următoarea ştire, publicată pe 20 februarie 2020. Cu o lună înainte de Jocurile Mondiale Militare din orașul chinez Wuhan (octombrie 2019) şi cu cel puţin 2-3 luni înainte de apariţia epidemiei mondiale de coronavirus, au fost organizate exerciții militare pentru a simula o posibilă amenințare bacteriologică numită… „coronavirus”! (Vezi aici) 

Știrile vin continuu, pe toate posturile de știri, pe canalele comerciale, sunt din ce în ce mai mulți părerologi care “știu totul”, știu cu ce se mănâncă Covidu, cum se spală, cum se schimbă pijamaua în caz de diaree și ce spun Trump, Mercal sau Kim Jung-un. Dacă stai pe știri două ore, în următoarele cinci, te închizi în debara, la întuneric. Dar, dacă te uiți pe stradă, lumea n-are treabă! Copiii joacă fotbal printre blocuri, bărânii stau la șuetă, la soare, să se umple de vitamina D, babele și-au modificat cartea de identitate și o prezintă în copie falsificată Poiliției, cu anul nașterii în minus cu cel puțin zece ani, iar amicul meu, intrat bine în zona de risc, adică proaspăt pensionar, ce a împlinit nu demult 65 de ani, se plimbă prin Gara de Nord, să-și “cumpere presa”, (îmi trimite și poze!) și-mi spune că îi e dor de… glasul roților de tren! (Mesaj personal: Nas urât, stai dracu’ acasă, că mori nevinovat, cu declarație de deplasare cu tot!)

Se moare peste tot și la noi, cazurile de infecţie se înmulțesc, guvernele devin din ce în ce mai ineficiente, iar noi, ăștia care stăm acasă, ne căcăm pe noi de frică, aşteptând să ne vină rândul la crematoriu…

În tot acest timp, porcii uciși aiurea se răzbună. Şi vacile. Şi păsările…

 

PS: În timp ce scriam acest articol, multhulitele Antene, au strâns peste trei milioane de euro, pentru spitale din România! Bravo! Restul televiziunilor, nimic? Că guvernul doarme oricum…

Moarte bătrânilor, așa vrea FMI-ul și Uniunea!

Reprezentativ

Cred că am reușit să înțeleg cum se moare de coronavirus. Dar am o problemă, deoarece, toate informațiile legate de subiect sunt contradictorii. Acum vreo zece zile, doctorul Adrian Streinu-Cercel spunea, într-un interviu pentru Digi 24 că: ”Acest virus este de 10 ori mai slab decât virusul gripal (…) (Vezi articolul meu ÎNTRE CORONAVIRUS ȘI DIAREE) Astăzi, același distins medic, spune exact ce spunea și atunci, „spălați-vă pe mâini, restul îl facem noi”. N-am aflat cu ce se tratează, cum evoluează, cu ce trece, dacă trece cu aspirină sau paracetamol sau cu dracu știe ce. La Timișoara trece cu ceva, la București cu altceva, fiecare medic are ”rețeta lui” iar farmaciile vând pe rupte tot felul de medicamente. Trusturile farmaceutice prosperă. Pandemia prosperă, economia statelor mici se duce dracului, bătrânii pier pe capete, dar această problemă contează doar de fațadă pentru guvernele lumii. Pentru că…

…îmbătrânirea populației este o provocare cunoscută. Şi Fondul Monetar Internațional îi acordă o analiză amplă la fiecare întâlnire trimestrială. Ceea ce atrage însă atenţia, este agresivitatea şi cruzimea cu care se pune problema. Fondul reclamă, printre alte măsuri, ca beneficiile ”bătrânilor” să fie reduse iar vârsta de pensionare să fie prelungită, din cauza „riscului de a trăi mai mult decât era de aşteptat”. De asemenea, propune soluţii de piaţă pentru a reduce acest „risc”. Spaniolul José Viñals, economist FNI, numește asta risc de longevitate„Dacă longevitatea creşte cu trei ani peste ceea ce este prevăzut, până în 2050, costul îmbătrânirii – care deja este enorm pentru Guverne, întreprinderi, societăţi de asigurări şi particulari – va creşte cu 50% în economiile avansate, luând ca referinţă PIB-ul din 2010. Pentru ţările emergente, acest cost suplimentar ar fi de 25%. În termeni absoluţi, costul prevăzut va creşte cu zeci de miliarde de dolari la scară globală. Acest lucru pune în pericol viabilitatea finanţelor publice prin declanşarea nivelurilor datoriei publice într-o proporţie similară. În paralel, este un risc pentru solvabilitatea entităţilor private.” După cum a explicat Viñals la conferinţa de presă în care a prezentat raportul, „a trăi mai mult este bine, dar are un risc financiar semnificativ. Ne va costa mai mult ca indivizi, corporaţii şi guverne. De aceea, trebuie să ne îngrijorăm acum pentru riscurile longevităţii, astfel încât costurile să nu ne sufoce pe viitor”, a spus Viņals, şeful Departamentului Pieţe de Capital al FNI.
Christine Lagarde: ”Bătrânii trăiesc prea mult şi este un risc pentru economia globala, trebuie făcut ceva”
În 1750, speranţa de viaţă în ţările Europei Occidentale nu ajungea la 40 de ani. Din 1900 a crescut ajungând la 80 de ani, în 2010. La scala globală a trecut de la 48 în anii 1950 la 70 de ani în ultimul an de referinţă. Dar ceea ce schimba calculele, conform FMI, este speranţa de viaţă când au împlinit 60 de ani. Naţiunile Unite prevăd că pentru 2050 speranţa de viaţă, plecând de la această vârstă, 60 de ani, va creşte cu 26 de ani în economiile avansate şi cu 22 de ani în ţările în curs de dezvoltare. Trăind mai mult populaţia, statul va trebui să plătească mai multe pensii şi prestări la siguranţă socială. În acest caz se ia ca exemplu planul de pensii private din SUA. „Companiile ar trebui să-şi multiplice contribuţiile de mai multe ori pentru a putea face faţă acestor datorii suplimentare”, spune Christine Lagarde„Recunoaşterea şi atenuarea acestui risc este un proces care ar trebui lansat acum”.
Christine Lagarde, fosta directoare a FMI, într-o reuniunea din primăvara anului 2018 de la Washington, a cerut Guvernelor să admită că îmbătrânirea le poate crea probleme serioase în viitor şi că este un risc. Pentru a neutraliza efectele, recomanda combinarea creşterii vârstei de pensionare cu alte măsuri. Pentru prelungirea vârstei de pensionare propune ca aceasta să fie legată de speranţă de viaţă, astfel că numărul de ani în care pensionarul încasează pensia să nu crească. Dar asta nu e de ajuns. FMI crede că trebuie luate şi alte măsuri, şi între ele, reducerea pensiilor, creşterea cotizaţiilor şi posibilitatea că Statele membre să angajeze asiguratori privaţi pentru a acoperi acest „risc pentru persoanele care trăiesc mai mult decât se aştepta”. Economiştii FMI prevăd că proprii cetăţeni să-şi crească economiile prin planuri de pensii, recomandă chiar să fie obligaţi să contracteze utilizarea ipotecilor inverse, prin care casa în proprietate este livrata Băncii în momentul decesului, în schimbul primirii până la acea dată a unui venit lunar pentru aceasta. Fondul solicita ţărilor, de asemenea, o mai mare transparenta atunci când raportează tendinţa de îmbătrânire şi modul în care se pregătesc să finanţeze pensionarea.
FMI conchide, reamintind ca toate aceste reforme „vor dura ani ca să dea roade”, iar orice întârziere în acest proces va face dificilă confruntarea cu această provocare aşa cum ar trebui. „A acorda atenţie îmbătrânirii populaţiei şi riscului de longevitate suplimentară face parte din setul de reforme necesare pentru a restabili încrederea în viabilitatea bilanţurilor sectorului public şi privat”.

Cele de mai sus, le-am citat dintr-un articol al lui Karen Smith, publicat la 9 februarie 2018, și ea inspirată și, mai ales, citând de pe un sit pe care eu nu l-am putut deschide. (http://alertas.eu/christine-lagarde-los-ancianos-viven-demasiado-y-es-un-riesgo-para-la-economia-global-hay-que-hacer-algo-ya/) Probabil șters între timp, deoarece adevărurile de acolo au ajuns cam devreme la opinia publică. Oricum, doamna Christine Lagarde, acum  Președinte al Băncii Centrale Europene își menține punctul de vedere asupra atenuării riscului pe care îl reprezintă persoanele care trăiesc mai mult decât se aşteptă. Cele arătate mai sus, se discutau cu ani în urmă, timpul a trecut, faptele diverse au trecut pe primul loc, industria entertainment ului s-a extins si dezvoltat, în țările mici presa scrisă a cam dispărut, au rămas doar revistele glossy, care și ele de abia gâfâie, și on line-ul. Dar, analfabetismul funcțional e la loc de cinste. Au rămas puțini cei care citesc și pun cap la cap informația. Omul de rând zice că n-are timp, dar în realitate nu poate percepe aceste informații. Sau este superficial și dezinteresat, problemele cotidiene și reality show-urile fiind mult mai importante…
Cele zece strategii de manipulare a maselor, despre care scriam cu ceva timp în urmă, se aplică perfect. Dacă veți citi articolul de atunci și îl veți suprapune peste realitatea de astăzi, veți vedea că totul este făcut ca la carte! Nici măcar nu s-au deranjat să schimbe ordinea elementelor, deoarece, așa cum spuneam mai devreme, mulți văd, foarte puțini pricep. (Dați click pe cuvintele subliniate și puteți citi articolul, publicat în 2017)

Spuneam la început că am reușit să înțeleg de ce se moare de coronavirus. Se moare mai mult sau mai puțin, în funcţie de procentul bătrânilor din fiecare țară, adică al dependenților de costurile statului. Există un sit, https://www.indexmundi.com/ unde veţi găsi, detaliat profilul demografic al fiecărei țări. Dacă veți accesa https://www.indexmundi.com/united_kingdom/demographics_profile.html , veți găsi profilul demografic Marii Britanii etc.

Veți observa că, de exemplu, numărul celor ce depășesc 65 de ani în Italia, al ”dependenților” este de 21,69%, iar al dependenților apropiați (55-64 ani) este de 13,29%. In Spania: 65+ = 18,15%, 55-64 ani = 12,38% iar în România, 65+ = 16.76%, 55-64 = 12,37%. Vă puteți face și singuri calculele, sau puteți urmări siturile de știri și veți vedea că vom fi pe undeva pe ultimul loc la decesele cauzate de coronavirus. Asta e bine, dar evident, nu ne încălzește cu nimic dacă ne mor părinții și rudele sau că și noi, cei din penultima grupă de risc, suntem în pericol. În câteva zile, decesele se vor număra cu sutele sau chiar cu miile, economia românească și așa șubredă se va duce dracului, se vor îmbogăți trusturile farmaceutice și cele alimentare, iar omul de rând se va uita neputincios la televizor și-și va mânca unghiile. Până când? Până când românii se vor trezi și NU vor mai pune botul la toate tâmpeniile politice, cu apartenența la Marea Uniune Europeană, care (NU) te ajută în caz de nevoie și necaz! Și NU se vor mai uita în gura unor indivizi care se văd în fruntea unui cel de-al Treilea Reich modern, cu Germania la cârmă și Franța director executiv. Anglia a înţeles și a plecat, Spania mai are un pic, doar noi și bulgarii vom rămâne să plătim oalele sparte ale Imperiului și poate să stingem lumina.
Noroc că există chinezii, altfel…

(Vezi articolul următor, RĂZBUNAREA PORCILOR)

PS: Așa cum spuneam mai sus, nu-mi arog paternitatea informațiilor din acest articol, ele sunt publice, publicate pe diverse situri. Cele catalogate drept ”fake news” sunt o reacție a celor vizați direct, care neputând șterge postările inițiale și-au pus postacii la treabă. Nu vă obligă nimeni să credeți totul fără să verificați. Dar e bine să țineți cont și de vorba aia, ”dacă nu faci foc, nu iese fum”… Stând în casă, aveți suficient timp.

PS2: Celor care au” certitudinea” că informaţiile din acest articol sunt ”propagandă rusească” le sugerez să se documenteze, să citească despre cum văd mai marii lumii occidentale oamenii de vârsta a III-a, chiar dacă și ei sunt, sau au depășit demult această vârstă. E mai ușor să înjuri decât să citești, mai ales când ești analfabet funcțional, adică știi să citești, dar nu înţelegi ce citești.

Moartea vine din Lombardia

Reprezentativ

În ultima vreme, am discutat cu o gramadă de amici împrăștiați prin lume, despre Covid. Unii înjură, alții, pe undeva pe la capătul lumii, așteaptă. Aproape toți urmăresc știrile din Romania, mai ales cei care mai au rude pe aici. Majoritatea au. La New York, e ”liniștea dinaintea furtunii”, În York (UK) s-a raționalizat (neoficial) hârtia igienică, nu poți cumpăra mai mult de două pachete! La Paris s-au scumpit măștile, au ajuns 10 euro bucata, iar din magazinele românești au dispărut cu desăvârșire spirtul Mona și gelul dezinfectant. Astăzi voi publica discuția pe care am avut-o pe facebook cu Daniel Chius, rezident în Italia. Mâine, cineva din Spania. Din România nu voi scrie deocamdată, suntem aici, iar știrile de la tv vă sunt suficiente.

10 martie 2020

Mă cheamă Daniel și sunt de douăzeci de ani în Italia. Sunt din Gura Humorului. Vorbesc engleza, germana și italiana și uite cum un rahat de virus pune o economie pe butuci. Am plecat de acasă la 16 ani, în “podul” unui vagon în Germania, la Dortmund, unde am stat trei ani, am învățat meserie și germana, apoi am plecat în Italia. Așa cum spuneam, sunt aici de douăzeci de ani, alături de cei 1,2 milioane de români. Sunt căsători și am un băiat.
În ultima perioadă, am fost șef de restaurant. În 10 Ianuarie, patronii au vândut restaurantul și am zis că voi face o pauză de trei luni ca șomer, apoi voi reveni când va reîncepe sezonul. Am refuzat trei contracte în Chianti ca șef de restaurant, doar că să mai stau un pic și eu cu fiul meu.

Castellina in Chianti

Acum e nasol. Noi, aici în Chianti, Siena, Firenze, Pisa, depindem 95% de turism. Satul în care locuiesc eu Castellina in Chianti, are 1.200 locuitori. Sunt 30 de restaurante aici. Anul acesta, cel puțin 80% dintre ele se vor închide definitiv. Acum sunt doar patru deschise și lucrează la limita cîștigului. Nu poti avea profit cu italienii din zonă. Nici înainte nu prea puteai, adică trizeci de restaurante să meargă fără turiști. Aici sunt vreo 250 de ferme care produc vin si ulei de măsline. 80% din producție este cumpărată de turiști direct de la producător, prin magazinele lor, iar restaurantele achiziționează tot de la ei produsele proaspete. Fără turism, aici totul e mort. Mort! Se lucrează pe sezon. Adică șapte luni lucrezi trei luni si jumatate stai în șomaj. Toți se așteptau să intre la muncă, pentru că au terminat șomajul dar uite că nu găsești NIMIC de muncă. Nimeni nu angajează. Suntem mulți în această situație. Cine a rămas în Italia a rămas pentru că a lucrat în turism și nu a simțit criza din 2008 așa de tare, cum au trăit-o cei din construcții. Acum este imposibil ca eu din Castellina in Chianti să găsesc de muncă în Chianti sau zonele adiacente. Totul este închis. Totul depinde de turiști. Am vorbit la un hotel pentru un post de receptioner de noapte. Nu sunt clienți. Am prieteni nemți, englezi, elvețieni care au pensiuni și care, cu lacrimi în ochi, mi-au zis că nu știu ce să facă. Toți au anulat rezervările. Eu am șomaj un an si jumatate, deoarece am ieșit dintr-un contract permanent, nu sezonier. plătesc chiria 500 euro, rata la mașină 200, cheltuieli cu casa 100. Fiind oraș turistic, prețurile la singurul supermarket sunt pentru turiști. Ești blocat, nu poți iesi in Siena pentru cumpărături. Riști. Carantina. Doar nevastă-mea poate ieși din oraș, pentru că merge la muncă în Siena. Trebuie să completeze formularul și să îl arate poliției. Unul pentru când pleacă, altul pentru când se întoarce…

Scrii pe propria raspundere unde mergi, la ce adresă. Așa cum spneam, doar soția, poate merge la cumpăraturi în Siena, după ce iese de la muncă. Nu sunt blocaje stradale, dar dacă te opreste și ai ieșit de capul tău ai supt-o. Barurile sunt deschise de la 7 la 18.

Și la ei, un metru între clienți. Dacă intră poliția și nu i-au aranajat la un metru se închide barul. Valabil și pentru restaurantele care mai sunt deschise doar la prânz.

La intrarea în supermarketuri găsești gel dezinfestant și mănuși de unică folosință. Le porți pe toată durata cumpărăturilor. La iesire le arunci. La fel, un metru între toți. Cine tușește, merge imediat acasă! Sunt închise bisericile, cinematografele, școlile de orice fel.

Problema e că italianul este ignorant. Dacă ar fi respectat de la început regulile carantinei, probabil nu s-ar fi ajuns aici. Cum să pleci din Milano în sud, pentru că  nordul intră în carantină? Nu poti compara sudul cu nordul. La nici un nivel, în special la sistemul sanitar. Sudul este ca România, ca nivel al sistemului sanitar. Apropo, cei care mor aici, mai toți sunt de peste 60 de ani. Dar cel mai periculos este pentru cei de 80. Și crede-mă că sunt foarte mulți bătrâni în Italia, ca peste tot.

Spitalul din Siena a modificat 30% din structura internă și a transformat mai multe în saloane de izolare și terapie intensivă în locul altor secții. Lumea care cândva era internată în acele saloane acum stă acasă. Spitalul se pregătește pentru boomul care va ajunge și aici peste max 20 de zile. Deja sunt purtători sănătoși care au contaminat multe persoane în jur. Din cauza asta, au făcut carantină totală. Cunosc personal o infirmieră italiană și am discutat cu ea despre cazurile de coronavirus care sunt în creștere, în fiecare zi aici în Toscana. Încet, încet, ne preparăm pentru ce e mai rău.

Lege: Dacă ai simptome de febră, tuse sau insuficiență respiratorie este INTERZIS să te duci la urgență. Suni la un număr de urgență și vine cineva acasă la tine. El va decide dacă ți se face internarea sau nu.

11 martie 2020

Idioți, atât cei 20.000 de italieni cât și românii care au plecat în România, nu țin la familia din România. Dacă se moare aici, în halul ăsta ce vor face, aici sunt peste 800 de morți azi? Îi molipsesc și pe cei de-acasă? Italienilor le este foarte greu de înghițit carantina, dar noi suntem obișnuiți…

Am înțeles că guvernul italian lucrează acum la o ordonanță pentru industrie, că e jale, să taie taxe și impozite, să anuleze anumite plăți la bănci. Vor să anuleze toate facturile la gaz, lumină și apă. Vom vedea.

Cred că vor închide Lombardia complet. Adică tot, orice activitate inclusiv farmacii și supermarketuri. Sunt la limită. Spitalele sunt la limită. E nasol în Lombardia. Am auzit că aduc medici din China și aparate de respirație artificială. Cred că vor înăspri măsurile…

Au închis tot. Au rămas deschise doar farmaciile și supermarketurile. Deocamdată.

 

De la noi: Secretarul de stat Raed Arafat a anunțat miercuri dimineață, (11 03 2020) la finalul ședinței de la sediul Ministerului de Interne, că au fost stabilite noi restricții pentru a limita răspândirea infecțiilor cu coronavirus. Conform unei hotărâri adoptate astăzi, în România se interzic până pe 31 martie activitățile culturale, religioase, științifice și de divertisment cu peste 100 de persone. De asemenea, muzeele vor fi închise până la finalul lunii.

Și cum rămâne cu sfânta biserică? Nu tu slujbe, nu babe, nu colăcei, nu bani negri? Blasfemieee! O să vă mănânce iadul!