Biserica nu lasă morţii să se odihnească în pace… Și câștigă o gramadă de bani!

Reprezentativ

Undeva, într-un sat din Dâmbovița, o bătrână plânge… Banal, veţi spune, de obicei bătrânele mai și plâng câteodată. “De ce plângi?” “Mi-au luat gardul din cimitir. Gardul cu care era împrejmuit mormântul nostru, al meu şi al lui bărbatumeu. Şi al mamei. Când mă voi duce acolo, nu mai e mult, vor călca peste noi, peste mormintele noastre… Cine mai ţine cont că acolo oamenii îşi dorm somnul de veci?” “Cine ţi-a furat gardul, ţiganii?” “Nu. Popa. Popa Călin l-a tăiat și la dus la fier vechi… Cică banii luaţi pe gard se vor duce în contul bisericii. Păi nu plătim destul la Biserică? Gardul era făcut de bărbatmeu, cu mâinile lui, să fie acolo, să nu ne calce nimeni în picioare după ce nu vom mai fi…” Bătrâna s-a dus şi şi-a răscumpărat gardul de la fier vechi. A plătit pe el de trei ori preţul cu care îl vânduse popa. “L-a făcut al meu, cu mâinile lui, de ce să-l las la ăia?”

N-am crezut în ce spunea bătrâna şi am început să întreb, ce, cum şi de ce se întâmplă astfel de lucruri. Am vorbit la Primăria comunei Finta, din Dâmbovița. De acolo, am aflat, că la un moment dat, în urmă cu câţiva ani, “s-a primit” o circulară de la judeţ, prin care Primăria trebuia să-i cedeze bisericii din comună, suprafaţa de teren pe care era cimitirul, cu titlul de proprietate definitivă. Adică terenul respectiv se scade din terenul comunei şi ajunge în proprietatea BOR. Lucrătura se face underground, biserica, profitând de superficialitatea Legii 18/1991, (republicata în 1998). Cică la mijloc ar fi chestia aia cu pământurile bisericii, care n-au putut fi recuperate în totalitate dar… se vor recupera pe bucățele. Şi nu teren arabil, ci acolo unde oamenii plătesc obligatoriu. Pai, cine nu moare?

Biserica își începe afacerea şi reconcesionează parcelele din cimitir locuitorilor comunei, modificând evident şi preţul concesiunii. Dintr-o dată, Statul este privat de o anumită sumă, care intră fără impozit în buzunarele BOR. De ce? Uite-aşa, c-aşa vrea Înalt Prea Investitorul, iar guvernanţii pun botul fără să crâcnească, că doar ei votează cu mâna pe Biblie, (aşa să le ajute Dumnezeu!), Biblia este instrumentul de bază al Bisericii, iar în statul laic numit România, aşa se procedează. Laic ziceam? Hmm…

Pe baza acestor acte, legale, popa începe să taie gărduleţele din cimitir şi să le ducă la fier vechi, chiar dacă acestea existau de zeci de ani şi scăpaseră, într-un fel sau altul, de ţiganii “colecţionari” de fier vechi. Banii colectați intră – zice popa – în fondul bisericii! Ce, nu e recolta de pe pământul bisercii? De ce taie gărdulețele? Cică să alinieze mormintele! Ce e debandada asta în cimitir, fiecare îşi îngroapă mortul cum are chef? Aș fi curios cum va lua popa mortul de urechi să-l tragă cincizeci de centimetri mai încolo, cu criptă cu tot, să-l alinieze și să facă alei! Şi dacă face popa alei, suprafaţa cimitirului creşte cu aleile, nu-i aşa? De unde mai ia doişpe metri de pământ? De la Primărie, normal! Ce dacă se încalcă şi Legea 102/2014, 2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, nicio problemă, Biserica a pus laba pe pământ şi, dacă are chef, poate să desfiinţeze cimitirul şi să construiască acolo orice, un mall de exemplu, nu există nicio clauză în actul de transfer de la Primărie la Biserică în acest sens! Iar dacă cineva, vrea cumva să-şi împrejmuiască mormântul părinţilor cu un gărduleț, tot biserica are soluția! O firmă specializată și agreată de BOR, unde fierul este binecuvântat şi sfinţit chiar de marele Mihaiță Nifon, (fost episcop al Sloboziei, iar din 1999 arhiepiscop al Târgoviştii) şi contrasfințit de Înalt Prea Investitorul Daniel Al Trafaletului! Dacă cumva, îl împinge păcatul pe enoriaș să refuze să plătească amenajările, biserica are dreptul să-i rezilieze unilateral contractul de concesiune şi să reconcesioneze locul de veci altcuiva! Totul absolut legal! Și mortu’? Mortul nu se pune, săculeț, groapa comună, ura și la gară!

Preot Florin Călin, (foto facebook)

De ducerea la îndeplinire a ordinului în comuna Finta, se ocupă Florin Călin, preot paroh la biserica cu hramul Sfântului Nicolae, cum e în scriptele Patriarhiei. Florin Călin a făcut Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ioan Gură de Aur” din Târgovişte apoi Universitatea Valahia. S-a însurat şi a primit o parohie “frumoasă”, de 4.500 de suflete vii. A inventat, de comun acord cu Mihăiță Nifon, PATRU “botezuri” pe an şi mai multe alte “sfinţiri”. Pe bani, normal. Chitanţe la botezuri, nunţi sau înmormântări? Cui i-ar folosi? Mortul nu comentează, rudele sunt ocupate cu altceva, iar la nuntă e prea mare veselia ca să ne împiedicăm de fleacuri d-astea! Popa Călin are și el plan la vânzarea lumânărilor, la calendare dar nu iese (Doamne fereşte!) din cuvântul mai marilor săi de la Târgovişte sau Bucureşti. Are, normal, cont pe facebook, cont de instagram şi twitter şi din când în când, mai bagă câte un pelerinaj pe la mănăstiri cu copiii de la şcoala din comună, aşa, ca puştii să nu cumva să uite “credinţa strămoşească”. La ţară, părinţii nu comentează deciziile popii şi ale şcolii, “cum să se facă de râsul satului?” iar popa profită de ocazie şi-i îndoctrinează religios pe bieţii copii. (Detaliile le găsiţi aici: http://www.dambovitanews.ro/social/12027-pelerinaj-al-unor-tineri-din-parohia-finta.html)

Preot Florin Călin, (foto facebook)

Într-o ocazie oarecare, Înalt Prea Investitorul Daniel Al Trafaletului l-a mângâiat pe cap, l-a binecuvântat pe popa Calin şi i-a spus ”bravo bă băiatule!” De atunci, popa se simte unsul şi trimisul lui Dumnezeu pe pământul Fintei Mari!

Despre Înalt Prea Investitorul n-are rost să vorbim aici, ştiţi destule, însă am aflat câte ceva despre Nifon Mihaiță, poate nu știați cine e. Dau copy/paste (și culmea, o mai și spun!) unui text apărut în (România Curată – Dâmboviţa)

 

 

Cine este IPS Nifon Mihaiță, numit Mihaiţă Nicolae la naştere?

 Este cumva „preotul cu microfon” care informa autoritățile comuniste asupra exilului românesc din Londra, oferind informații despre Ion Rațiu și fostul suveran Mihai al României?

Da, conform unor extrase dintr-o notă de convorbire din 1975, publicată în Evenimentul zilei în 2 aprilie 2001: „Redacţia noastră a intrat în posesia unui document al Departamentul Cultelor, întocmit în 1975, prin care actualul Arhiepiscop de Târgovişte, pe atunci doctorand la Londra punea la dispoziţia autorităţilor comuniste informaţii despre românii din exil. În acea perioadă, I.P.S. Nifon Mihaiţă (Mihaiţă Nicolae pe numele său din buletin) era şi cântăreţ la parohia ortodoxă romana din Londra.
Întors de la studii în luna iunie 1975, Mihaiţă Nicolae a fost convocat la Departamentul Cultelor de către tovarăşul director Eugen Munteanu. La convorbiri a participat Percea Ana – îndrumător. Nota de Convorbire cuprinde 29 de pagini dactilografiate şi conţine tot ce ştia doctorandul despre orice persoană care putea interesa regimul comunist. Printre numele celor cântaţi se număra Regele Mihai, Ion Raţiu, Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu.

Ochiul vigilent al doctorandului a urmărit inclusiv corul parohial şi echipa de dansuri, descrise şi ele cu acuitate. Deşi nu sunt note informative către Securitate, mărturiile lui Mihaiţă seamănă izbitor cu un raport informativ, oferit oamenilor partidului (P.C.R. – n.r.) care ajungea inevitabil pe masa de lucru a Securităţii. Este de notorietate faptul că Departamentul Cultelor era înţesat de ofiţeri de securitate care lucrau la vedere sau acoperit. Notă se termină cu menţiunea îndrumătorului Ana Percea, care a şi semnat-o cu menţiunea i s-a garantat doctorandului Nicolae Mihaiţă secretul celor relatate de el.

Vă prezentăm în continuare extrase din spovedania lui Nicolae Mihaiţă către Departamentul Cultelor.

Persoane cu orientare mai reacţionară

Doctorandul Mihaiţă N. a început cu următorii: Ion Raţiu, în vârstă de circa 60 ani, rămas în Anglia, cu puţin înainte de începutul celui de-al doilea război mondial, fiind student la Drept în Anglia. A fost totdeauna adept al Partidului Naţional-Ţărănist şi a rămas aşa şi în prezent. Este fiul avocatului dr. Ion Raţiu din Ardeal. S-a căsătorit cu o englezoaică foarte bogată. În momentul de faţă este proprietarul unei companii de transporturi navale, astfel că lucrează cu ordinul milioanelor de lire. Este de religie greco-catolic. Este preşedintele Asociaţiei culturale a românilor din Anglia (ACARDA – nume sub care este cunoscut). Aceasta asociaţie pretinde să fie organul reprezentativ al romanilor din Anglia. Asociaţia are un consiliu de conducere ales din doi în doi ani. Câţiva dintre membri sunt următorii: Horia Georgescu – secretar (50 ani), Vulpe – casier (fost funcţionar la Secţia comercială a ambasadei romane din Londra, care a rămas în Anglia); Bloch Lionel (evreu de origine, avocat, se pare că a emigrat în timpul celui de-al doilea război mondial); Silviu Craciunaș (are circa 60 ani, soţia românca, are o situaţie materială foarte bună, coproprietar al unei firme comerciale, tip binevoitor în general faţă de biserica română, în special la insistenţele deosebite ale soţiei lui); dr. Mihai Cârciog (circa 55-60 ani, are bune posibilităţi materiale, după zvonuri ar deţine un capital de peste 100.000 lire, soţia lui Sanda Cârciog este o femeie energică, fosta preşedintă a comitetului de doamne sub Ion Raţiu, comitet desfiinţat în 1957 o dată cu plecarea pr. Gâldău în America); (…)

Persoanele mai importante ale reacţiunii din Anglia

(…) Mihai de Hohenzollern (fostul rege). Este stabilit în Elveţia şi este în corpul de directori ai unei companii comerciale. Datorită afinităţilor lui cu familia regală britanică este adesea invitat la Londra pentru a participa la aniversări, ceremonii, partide de vânătoare.

După informaţiile pe care le deţine doctorandul Mihaiţă Nicolae, el nu are legături cu romanii şi nici cu ACARDA, ci numai cu câteva persoane din aşa-zisul cerc regalist, dar în mod sporadic. Vizitele lui la Londra trec în general neobservate, atât în rândurile emigraţiei româneşti, cât şi în presă engleza. Aceasta datorită faptului că ideea republicană prevalează din ce în ce mai mult asupra celei monarhice.
Se observă o clară indiferentă faţă de Mihai de Hohenzollern în cadrul comunităţii româneşti, inclusiv în rândul reacţionarilor. Mihai de Hohenzollern dispune de mijloace substanţiale financiare care provin din partea soţiei lui, o prinţesă daneză. (???)

La întoarcerea din străinătate, toţi preoţii făceau un raport

Înalt Prea Sfinţitul Nifon Mihaiţă, Arhiepiscopul Târgoviştii, are o biografie extrem de interesantă. De altfel, Înalt Prea Sfinţia este arhicunoscut pentru că este singurul ierarh ortodox care nu a stat în toată viaţa sa, o zi în mânăstire ca monah. După Seminar şi Institutul Teologic, I.P.S. Nifon Mihaiţă urmează cursuri de doctorat la Bucureşti, Londra, Oxford, Ierusalim, Geneva. Hirotonit în aceeaşi zi ieromonah şi arhimandrit.
Consilier Patriarhal pentru Sectorul Relaţii Externe Bisericeşti
, 1982-1985. La 24 noiembrie 1985, este hirotonit episcop vicar patriarhal pe problemele Relaţii Externe. Din 1994, episcop al Sloboziei, iar din 1999 arhiepiscop de Târgovişte.

Nifon: “Am făcut studii de doctorand la Londra, în 1975, dar nu-mi amintesc precis dacă la întoarcere mi s-a cerut un raport. Îmi amintesc doar că am fost chemat pentru discuţii, la Departamentul Cultelor, unde într-adevăr, Munteanu era director şi Percea Ana era o funcţionară. Au fost discuţii la Departamentul Cultelor, la care au asistat persoane pe care nu le cunoşteam, dar bănuiam că erau de la anumite organe. De fapt, la întoarcerea din străinătate, toţi preoţii făceau un raport al participării la acţiuni, dar nu se mergea în amănunte, ne-a declarat Înalt Prea Sfinţitul Nifon, Arhiepiscop al Târgoviştii. Întrebat dacă a colaborat cu fosta Securitate, I.P.S. Nifon a răspuns: Doamne fereşte!

Și bunica era fată mare!

Buuun. Întrebare: Cum să fie BOR de acord cu incinerarea? Nu tu loc de veci concesionat, nu slujbe la mormânt, nu acatiste (30 – 70 lei), nu pomenire, nu colivă, nu gărduleț omologat, nu lumânări cu logo-ul Patriarhiei, nimic. Păi ce afacere e asta?

Pentru că…

În România există 2.859 de comune care au 12.957 sate. 320 de orase. Cam în fiecare sat, e un cimitir. In fiecare cimitir, sunt cam 1.000 de morminte. Mai mult de jumatate au garduri… Asta afacere! Și guvernul scutește BOR de taxe.

Vorba lu’ Celentano “Băăă, ejti prost?!?”

 

Anunțuri