Cum să te caci în viitorul unui copil

Reprezentativ

“Cazul Sorina” a inflamat opinia publică românească, televiziunile de ştiri şi cele de neştiri, bloggerimea, sau postacii avizaţi şi neavizaţi de pe siturile de socializare. Toţi îşi dau cu părerea, pentru că datu’ cu părerea e sport naţional la români. Privind lucrurile la rece, n-ai cum să nu observi isteria generală, amplificată de presă, care vara nu prea are subiecte. Mazăre şi Dragnea sunt deja la pârnaie, Moartea din Carpaţi nu divorţează. Noi nu ne vindem copiii ţării! Îhî.
Păi din ce să trăiască presa? Din cazul Sorinei, încă vreo câteva zile. A venit vacanţa şi căldura mare. Subiectele sunt puține, din când în când mai moare câte unul de căldură, mai calcă trenul câțiva. Așa că, un os de ros cum e Sorina, e mană cerească.

Din nefericire, omul de rând nu înţelege că o hotărâre definitivă a Justiţiei este definitivă şi irevocabilă. (Reporterii sunt și ei oameni de rând). Se pare că și Procurorul General e tot om de rând, cu toate că n-ar trebui să fie așa. Şi nimeni nu știe că în România sunt peste saizeci de mii de copii abandonaţi în orfelinate, de care pe Stat îl doare în cur, iar pe cetăţeanul care postează pe facebook și se uită la tv, la fel.

Totul a început cu o știre data de Digi 24, dată pe repede, în care se vorbea despre cum un procuror a maltratat şi răpit un copil! Întâmplător cunosc nişte redactori de la postul respectiv, oameni responsabili, care verifică și răzverifică o știre. Probabil erau în concediu și totul a rămas pe mâna fătucilor (vorba lui Ion Cristoiu) care au zis mamăăă! Ce tareeee! Şi au dat-o pe post.

Nu mai vorbesc de faptul că a fost încălcat grav, de la început, un principiu jurnalistic valabil de când s-a inventat presa (și justiția), auditer et altera pars ascultă și partea cealaltă. Şi a început circul! Prima a ieşit Viorica și a bâlbâit că va verifica, va cerceta, va… Nu prea era în temă, ca de obicei, cu subiectul. Atât le-a trebuit televiziunilor! O hotărâre judecătorească definitivă a Curţii de Apel, a devenit o tâmpenie care trebuie revocată, de parcă Legea în România e făcută pentru a fi încălcată. Pentru unii da, desigur.

Am să vă fac o scurtă recapitulare a cazului, pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba: O familie din România, stabilită în America acum aproape 20 de ani, Ramona și Gabriel Săcărin şi-a dorit să înfieze un copil. Familia mai are doi copii, ai lor, naturali, părinţii câştigă onorabil chiar și pentru America şi s-au gândit să scape din ghearele sistemului aberant românesc un copil. Au făcut cererile de rigoare, atât către Statul român, cât şi către cel american. Procedura statului american în asemenea situaţii este de a verifica compatibilitatea psihică şi (cât de cât) fizică a unui viitor cetăţean american cu viitoarea sa familie. I-au căutat pe ăia şi-n cur, până le-au permis să adopte un copil din România. În afară de analizele fiecărui membru al familiei, părinții au fost expertizaţi fizic şi psihologic de vreo trei ori. Totul a costat o gramadă de bani, din banii viitorului tată, adică vreo 30.000 de dolari. Şi culmea, americanii chiar respectă legea.

Gabi si Ramona Săcărin

N-au găsit un copil mai mic, pentru asta trebuiau să dea mega spăgi și au ajuns la concluzia că orice copil e binevenit. Şi aşa li s-a repartizat prin tragere la sorţi (computer) unul dintre copiii “neinfiabili”, o țigăncușă, care era în custodia maternală a unei familii din Baia de Aramă. Evident, birocraţia statului român a intrat în funcţiune şi, deşi cei care o luaseră în custodie maternală refuzaseră înfierea Sorinei de două ori, în momentul în care “americanii”, în urma deciziei instanţei, au vrut să ia copilul, iar asistenții maternali s-au văzut în fața faptului împlinit, (mai ales că pierdeau şi derizoria sumă de 2.500 lei pe lună), a început scandalul. Asta după doi ani de încercări ale familiei Săcărin, hotărâri judecătorești nerespectate și multe altele. Evident, asistenții maternali i-au spus fetiței că va fi dusă la dracu-n praznic de americani și i se va face un mare rău! Copilul pe cine să creadă? Pe cei ce o înfiaseră şi-i vroiau binele, sau pe cei la care stătuse nişte ani? Când procurorul care a preluat cazul a ajuns în final la domiciliul fetiţei din Baia de Aramă, toţi vecinii, la chemarea “mamei” au făcut zid în jurul fetiţei, iar când procuroarea a vrut s-o ducă la maşină, micuța s-a trântit pe jos. Procurorul a ridicat-o şi… publicul a văzut cu micuţa era târâtă pe beton. De aici, un și mai mare scandal, cu și despre abuzul procurorului!

Adică tot ce nu convine cuiva, e câh, e încălcarea convenţiilor internaționale, e bătaie de joc. Nimeni nu-și pune problema că există, repet, peste șaizeci de mii de copii abandonaţi, care sunt umiliți în instituţiile statului doar pentru că nu au părinți… Oare câți dintrei cei șaizeci de mii nu și-ar dori să fie târâți pe beton spre America? Hmmm… Dar 60.000 este doar un număr, o statistică. Nu suflete, sentimente, nu oameni, doar cifre. Unul contează, restul nu se pun. Sunt curios dacă după ce va stinge scandalul Sorina, se va mai ocupa cineva de anchete sau reportaje în orfelinatele din țară. Dacă va vorbi cineva despre abuzurile la care sunt supusi copiii, despre violurile, bătăile, umilințele copiilor „instituționalizați”. Aiurea! E mai important ce face Irinuca lui Dragnea sau dacă Mazare a avut două ore pentru sex după nuntă.

Şi mai vine câte unul, care “știe” și pune pe facebook texte de genul celui din fotografie, din care se inspiră un fost deputat PSD, bărbatul Olguței Vasilescu, care, de sub papucul acesteia, încearcă să facă pe cocoșul! Tembelism în stare pură!

Procurorul Licu

Justiția se bate cu Justiția! Cam de porc, dar asta e. Legea de la Craiova, nu e la fel ca la București? Procurorii din provincie n-au făcut aceeași scoală ca Procurorul General? Aaa, de la București răsare soarele, și-l luminează pe Licu, restul trăiesc în umbra neștiinței. Pe ăștia nu-I vede nimeni? Adică… cine să-i vadă? Se vede doar că fetiță o fost “târâtă” pe beton? Doar că, la examenul făcut de medicii legiști, după ce a început scandalul, nu s-au descoperit niciun fel de semne, julituri sau alte echimoze pe trupul copilei.

Facebookul e plin de păreri pro și contra. Unii sunt de acord cu adopția, alţii nu. Nu-i interesează că asistenţii maternali își vor abandona copilul la un moment dat, pentru că nu e copilul lor, iar acest copil va ajunge să facă trotuarul sau, în cel mai fericit caz, să dea cu mătura pe stradă… Ce șanse are un țigan abandonat de părinți să facă școală, mai departe de clasa a VIII-a? Iar niște oameni care au avut tupeul să aștepte câțiva ani, ca să poată adopta acel copil, sunt niste criminali, care, cu sânge rece, au asteptat să-i crească organele copilului, să le poată recolta!

In locul familiei Săcărin, aș cere Statului Român mega despăgubiri, pentru tot circul pe care l-a făcut pe seama lor, pentru că le-a terfelit imaginea, pentru că și-a bătut joc de un copil, pentru că-și bate joc de șaizeci de mii de copii. Și orice tribunal din lume le-ar da câștig de cauză. Mai puțin cele din România…

Cazul Sorina este zilele astea pe buzele tuturor. Singurii care au prezentat cu obiectivitate, de la început cazul, sunt cei de la ProTv si Newsweek. “Sfânta” biserica se abține, pentru că vezi Doamne, nu e creștinește să te implici în treaba asta. Despre copiii chinuiti din “Gradina Maicii Domnului” nici o șoaptă… nu-i doare, nu sunt aici, nu cunosc. BOR SRL nu se bagă-n d-astea, mai ales, nu iese nimic.

Dincolo de bla-blaul mediatic și gâfâiala justiției, un fapt rămâne: cineva NU VREA ca un copil, mai ales țigan, s-o ducă mai bine?  Vrea sa rămână la Baia de Aramă, în creierii muntilor, să se mărite la paisprezece ani sau să plece de acasă și facă trotuarul prin orașele țării. E mult mai bine așa, decât să traiască într-o familie civilizată, într-o țară civilizată, să invețe și să ajungă un om normal. lar la un moment dat, să se lupte la rândul ei cu birocrația unei țări care a stat jumătate de secol sub ruși, ca să poată adopta un copil pe care să-l facă fericit.

Aș vrea să mai știți ceva: Atat Gabriel Săcărin cât și Ramona, au fost jurnaliști. Cu mult înaintea lui Gâdea, Badea, sau a “fătucilor” de la posturile tv de știri.

Constantin GHEORGHE – Craiova: Ce ușor este sa judeci un om după aparențe. Fără sa știi nimic despre el, decât din fake news și bârfe de șanț. O fotografie ce mi-o aduc aminte perfect. Drept dovadă mi-a luat mai puțin de trei minute s-o caut și s-o gasesc. 21 februarie 1990 – vizitam o Casa de Copii, eu, Dragos Vasilescu și omul cu aparatul de fotografiat, fotoreporterul, cel care i-a făcut pe copiii aceia sa fie curioși și sa stea cuminți, probabil, la prima poza din viata lor. A făcut niște poze deosebite și emoționante, cred ca și acum mânuiește aparatul ca un profesionist. Este Gabi Sacarin, cel pe care oameni puțini la minte îl acuză că vrea să adopte un copil pentru organe…

Ce dovadă mai vreți, de la un om care de acum treizeci de ani își dorea să ajute copiii orfani?

Voi, cei care citiți, ce părere aveți? Cine are dreptate, familia Săcărin, care vrea să facă un copil fericit, sau liota care strigă sus și tare “nu ne vindem țara și copiii”?

Dacă vreti să vedeți ce parere au unele „personalități” de pe Facebook, citiți articolul COMENTARII. (Click!)

 

N.A. Aveși mai jos linkurile către Newsweek, Protv și altele, unde povestea este relatată pe larg.

Altă manipulare ordinară cu fetița care a fost înfiată de familia din SUA

https://newsweek.ro/social/cazul-fetitei-din-mehedinti-familia-adoptiva-a-sorinei-cere-stramutarea-dosarului?fbclid=IwAR0tR8m5dXmwmtHAFx6bcp5nJAt6Snni_6bLlvMz2Cxi8RH3lyqCg8kuVPs

https://newsweek.ro/social/cazul-fetitei-din-mehedinti-faptele-din-spatele-unor-jumatati-de-adevaruri

https://www.youtube.com/watch?v=hNP_noRaLhc