A mai trecut un an. Aşa şi?

Reprezentativ

S-a mai dus dracu’ un an din cei… pe care pot să-i văd, percep, miros, gust. A trecut rapid, ca toţi ceilalţi, de te apuca depresia când te uiţi în calendar şi mai ales te mai şi urci pe cântar! Le-am făcut pe amândouă, apoi am deschis blogul să văd dacă mai ninge (mi-au pus aia zăpada până pe 4 ianuarie), ninge dar nu se aşterne, aşa că ninge degeaba, ca de obicei. N-o băgaţi p-aia cu stai să vezi că grâul, porumbul şi rapiţa au nevoie de rezerve de apă în sol, pentru că eu văd porumbul doar sub formă de mălai unguresc iar rapiţa – ulei de… Cineva îmi atrăgea atenţia că în lista de bloguri pe care le citesc sunt unele care nu merită. Care – am întrebat? Fără răspuns. Aşa şi? Niciodată n-am spus că scriu pentru bloggeri, pentru aprecierile lor sau pentru reciprocitate, să apară like-ul la coada articolului. Dacă citesc ceva şi-mi place, apreciez, dacă nu nu. Îi spuneam unui co-blogger că fiecare jurnalist este un scriitor ratat, şi invers. Blogării sunt pe undeva la mijloc, fac ceea ce fac din pasiune, nu sunt nici scriitori nici jurnalişti, netul le-a dat posibilitatea să se exprime şi o fac. Cei buni au zeci de mii de cititori, ceilalţi au câteva sute. Asta nu înseamnă că sunt proşti, doar că sistemul lor de promovare e un pic aiurea. Sau nu-i interesează să fie “citiţi”. Cunosc un blogger care îi scria iubitei în fiecare zi, de aia şi-a şi făcut blog, tipa nu citea emailurile de la el, în schimb rupea blogurile. Până într-o zi, în care blogul tipului a fost “descoperit” de o altă tipă şi… a început o altă poveste. Nimic nou sub soare. Există însă, o singură condiţie pe  care, dacă n-o îndeplineşti, n-o să te citească nici dracu! Limba romană. Dacă te exprimi strâmb şi şchiop, mai bine te laşi, altfel pierzi vremea şi banii pe curentul electric. Dacă n-ai citit de când eşti viu, măcar poveştile copilăriei, n-ai ce căuta în blogosfera. Nu vreau să spun mai multe că se apucă unii de citit, ceea ce, mi-e greu să cred, mai bine se uită la filmul după cartea cu acelaşi nume, până se plictisesc. Şi aşa e bine.

SAMSUNG

Am făcut o pauză, motanul Mini (un escroc sentimental) m-a anunţat că trebuie să-i curăţ litiera, că aşa sunt eu, o pisică mare (şi proastă, în viziunea lor!) care face munca de jos, le dă să mănânce şi-i piaptănă când au ei chef! Şi dacă tot m-au scos din mână, pot să vă spun că am patru, doi băieţi şi două fete (una băbuţa, are doisprezece ani, e cea mai înţeleaptă şi cam grăsuţă). De Mini v-am spus, Nas e celălalt băiat, e cel mai drăgăstos şi milog de mângâieri, Fitzy e mama lor, care acum e colega lor de joacă, iar pe băbuţescu o cheamă Pissy (cel mai inspirat nume posibil!). Au caractere diferite, apucături diferite, odată la trei luni fac praf un “copac pentru pisici” dar îmi iartă scaunele şi tapiseria fotoliilor. În rest, coabitam fără probleme.

Să revin la ce scriam mai sus. Dacă vreau să citesc poezie bună, mă duc la blogul lui Florin, dacă vreau să văd ce şi cât suferă o ziaristă în viaţa de zi cu zi, citesc blogul Oanei. Regina Buburuza pune în fiecare zi întrebări. Răspund sau nu, după cum am chef. La Mishuc ascult muzica bună, iar pe Efemeride văd ce-au mai inventat unii şi alţii. Lovendal scrie despre conspiraţiile din lume şi mai ales de pe net, iar ceilalţi scriu ce au ei chef! Citesc când am timp şi alte vreo câteva zeci de bloguri plus comentariile, dar asta nu înseamnă că sunt îndrăgostit iremediabil de blogosferă. Mai citesc şi câte o carte, prost obicei, nu-i aşa?

Afară e soare, ianuarie ăsta habar n-are că e lună de iarnă, că ar trebui să vină greul Bobotezei, ca grâul are nevoie de zăpadă, că eu m-am îngrăşat trei kile. Aşa şi?

 

Mai daţi-i o clipă lui Ilie Micolov…

Reprezentativ

“Dragoste la prima vedere”, “Şoferul şi multe altele… O generaţie i-a fredonat melodiile şi l-a ridicat la rang de artist. Acum artistul e grav bolnav. Şi ceea ce e şi mai grav, este că e singur… Singur şi uitat de prieteni, asemeni tuturor artiştilor care îmbătrânesc, dar a căror voci rămân veşnic tinere în palylisturile radiourilor. Ilie e bătrân, bolnav şi singur. Banii din “pensia de artist” nu-i ajung nici să-şi cumpere medicamente…

Din când în când îi mai calcă pragul pragul un prieten, dintre puţinii care i-au mai rămas şi-i aduc de Paşti şi de Crăciun câteva ouă şi-o sticlă de vin. Vinul nu-l mai bea, Ilie nu mai bea vin demult, diabetul şi alte boli au făcut din uriaşul cu ochi blânzi o epavă. Inima şi cele câteva zeci de alte diagnostice zac în dosarul pe care Ilie îl ţine la loc vizibil “în caz de ceva, să ştie doctorii ce mi-au făcut alţi doctori până acum…”

Ilie a apărut de nicăieri prin anii ‘80. Chiar de nicăieri nu, el a fost până la un moment dat “om aşezat, contabil”„Nu mi-am ales drumul în muzică. Eu nu mi-am ales niciodată nimic. Până la o vârstă, nici nu ai voie să alegi. Nu am vrut să mă fac de mic ceva, am avut tendinţa de a face ceva. Copilul nu ştie niciodată ce va ajunge. Până la muzică am fost economist la Direcţia Sanitară a judeţului Suceava. Birou, răspunderi sociale, până la 29 de ani”[i] Fatalismul moldoveanului născut în cetatea Sucevei, asemenea fatalismului rusesc. Nu ai voie să alegi, nu-ţi dă voie „cineva” să mergi pe alt drum decât pe cel ce ţi-a fost destinat. Şi Ilie, aruncat în vâltoarea vieţii, şi-a ales drumul. O vreme a fost consultant la Radio România, apoi a apărut în spectacolele Teatrului “Constantin Tănase”. Vara, cânta pe litoral, pe la cârciumi.

Eram student şi-mi câştigam bănuţul în vacanţe, făcând pe ajutorul de ospătar la restaurantele din Eforie. Ilie apărea la Perla sau la Europa şi cânta două, trei melodii. Cânta „Dragoste la prima vedere”. Era aplaudat îndelung… Uriaşul zâmbea, mai cânta odată şi încă odată, apoi dispărea în noapte, spre altă cârciumă, spre alte doamne care suspinau şi-şi strângeau de mână partenerii, pe sub masă…

Au trecut anii, o grămadă de ani cu bune şi rele, cu bucurii şi nenorociri, cu doruri şi uri… L-am reîntâlnit pe Ilie. Eram la Ploieşti, director la Alpha tv. Producătorul unui show l-a invitat să cânte câteva piese. După înregistrare, Ilie avea în continuare chef de cântat. Ne-am retras într-o sală, uriaşul şi-a luat chitara şi muzicuţa şi a început să cânte „La hanul Ancuţei”. Am început să recit versurile în timp ce le cânta. S-a oprit şi m-a întrebat mirat de unde le ştiu. Sunt versurile mele, i-am spus, le-am scris acum… o mie de ani. “Eu le am de la cineva, nu mai ştiu de la cine… mi-a dat poezia şi mi-a spus s-o cânt. Uite că am descoperit autorul!” Nici până în ziua de astăzi nu ştiu cum a ajuns poezia mea la Ilie, nici el nu ştia prea bine. Am publicat-o demult, într-o gazetă obscură de provincie şi de acolo… a avut soarta tuturor efemeridelor scrise de mine de-a lungul vremii… Ne-am împrietenit, dscn0231afis-posternici nu era prea greu, iubeam amândoi muzica, poezia şi vinul bun. Am început să filmăm un videoclip, dar după primele zile de filmare, Ilie a plecat în Germania, la treburile lui, am tot amânat şi amânat a rămas până în ziua de astăzi… Am fost de câteva ori acasă la el, undeva în Militari, într-un apartament modest de bloc comunist, în care, în afară de chitările sale, boxe, amplificatoare, Ilie avea şi celebra “colecţie” de pălării texane, de care era foarte mândru. Am încercat apoi să-l ajut să facă un CD cu melodiile pe care le scrisese între timp, am participat la câteva repetiţii, am fost la Corabia la amicul Petre Preda, chitarist, unde ei au mai făcut câteva repetiţii, am făcut coperta albumului, dar… Ilie a plecat iar în Germania pentru o vreme şi proiectul nu s-a mai finalizat. Au rămas doar fotografiile şi o copertă…dscn0306

Şi au trecut alţi zece ani. L-am văzut pe Ilie întâmplător, într-o emisiune tv, acum câteva zile. Era obosit, doborât de boală, singur şi trist… Se mişca greu, boala şi greutatea nu-l lasă să facă mai mult de câţiva paşi, cu greu. Îi spunea reporterei că l-au uitat toţi, că nu are prieteni, că nu-i mai deschide nimeni uşa… Reportera o ţinea pe-a ei, ca majoritatea reporterilor de astăzi, pe care nu-i interesează nimic, iar odată ajunşi la un post tv, ştiu totul, mai puţin limba romană. L-a pus pe bietul om, care abia vorbea, să cânte. Ilie a fredonat câteva versuri din “Dragoste la prima vedere”. Sunau mai mult a strigăt de revoltă şi ajutor. Revolta unui om a cărui voce a vândut peste 600.000 de discuri, a cărui voce se aude şi acum la radiourile naţionale, dar care mai are doar câteva zile sau câteva ore de stat printre noi… Uitat de toţi, uitat de cei ce l-au aplaudat, l-au adulat şi erau in stare să-i sărute picioarele. Uitat de miile de femei care suspinau, uitat de de miile de bărbaţi care îi foloseau cântecul drept pretext pentru a-şi întâlni sau minţi iubitele… Uitat de statul care îi ciunteşte pensia…

Dacă în căutările voastre pe posturile de radio îi veţi auzi vocea, vocea aceea inconfundabilă de bas bariton care cântă nişte versuri simple, naive chiar: Pe cărarea vieţii/Trec câte o dată/Cu speranţa vagă/De-a te întâlni/Ne cunoaştem parcă/De o viaţă întreagă/Neavând puterea/De a ne vorbi…

…nu uitaţi că Micolov vă iubeşte… Oriunde v-ati afla, oriunde v-a dus viața, Ilie Micolov uriașul cu suflet de artist, va iubeste, cu dragoste la prima vedere… Voi îl mai iubiţi? Dacă da, faceţi în aşa fel încât trecerea lui spre raiul artiştilor să nu fie întunecată şi dureroasă. Mai daţi-i o clipă lui Ilie Micolov… dăruiţi-i o clipă de bucurie, asa cum el v-a dăruit o viață…

 

„Suntem aici, peste tot!”

Reprezentativ

Articolele publicate până acum ca şi articolul de față, nu sunt o promovare a mişcării sataniste, ci o informare cu privire la aceasta, ce sub diferite forme exista în România şi dă destulă bătaie de cap părinţilor şi autorităţilor. Apariţia siturilor de socializare, a deschis larg porţile “cluburilor” sataniste din ţară şi din lume. Ritualurile încep online, apoi se mută în locuri pe care doar membrii clubului le cunosc. Negarea apartenenţei la asemenea grupări este extrem de vehementă, adepţii pozând în credincioşi – practicanţi chiar – până în momentul în care, ajungând la o anumită vârstă, nu mai dau socoteală nimănui despre acţiunile şi credinţa lor. Este binecunoscută recenta poveste a copilului unui politician, fugit de acasă şi recuperat cu greu de părinţi. Cazul a fost muşamalizat în mare parte, dar în anumite cercuri se cunoaşte adevărata poveste (de origine satanistă) a aventurii minorului…

Satanismul în România

Divinitatea de rezervaNumărul sataniştilor este destul de dificil de precizat, mai ales că mişcarea capătă pe zi ce trece mai multă trecere în rândul tinerilor. Nu este obligatoriu ca aceştia să participe la ritualurile sataniste, este suficient statutul de membru simpatizant. Simpatizanţii ascultă muzică de o anumită factură, heavy metal, trash, punk, etc, căutând să descopere mesajul ascuns în amalgamul de zgomote sau în textele melodiilor. Nu este obligatoriu să-l găsească. Se îmbracă într-un anumit fel, blugi rupţi, bocanci, impresie de ponosit, tricouri imprimate cu chipuri monstruoase, ori cu însemne hippy care, cu toate că au pătruns în conştiinţa socială ca însemne inofensive, au, unele dintre ele, o semnificaţie satanică. Asta nu înseamnă că toţi rockerii ar fi satanişti sau invers. Dar folosirea frecventă a expresiilor de genul „criminal”, „demenţial”, „bestial”, sau a sintagmelor de genul „a linge pe suflet” sau „a pune în lanţuri” defineşte clar un individ cu orientări (sau măcar simpatii) pentru satanism. Alte semne distinctive purtate de indivizii ce aparţin cultului satanist ar fi:

– Îmbrăcăminte cu Chipul Fiarei şi în mijloc imaginea Marelui Țap. Cunoaşterea semnificaţiei simbolului evidenţiază clar apartenenţa la un grup;
– Jocuri violente în cluburi (partenerii îşi izbesc puternic trupurile în timpul dansului);
– Semne de tăieturi la încheieturile mâinilor (legăminte de sânge) sau semne de înţepături în vene.
Oricum, o parte dintre membrii cultului îşi afişează făţiş apartenenţa atâta timp cât nu au comis fapte antisociale.

Pactul cu diavolul – noviciatul

gilmore-6606-ritual„Maestre vă recunosc drept Dumnezeul meu şi vă promit să vă servesc cu credinţă atâta timp cât voi trăi şi de aceea renunţ la credinţa mea, în Iisus Cristos şi Fecioara Maria şi toţi sfinţii din Cer, şi vă promit că vă voi adora şi vă voi omagia. De trei ori pe zi voi face cel mai mare rău posibil şi îi voi determina şi pe alţii să facă rău. În cazul în care voi dori să mă convertesc îţi voi da trupul meu, sufletul şi viaţa mea, ca ţinând la tine, pe care Ți le voi dărui fără să Ți le cer înapoi”.

Jurământul de mai sus se numeşte Pactul cu Diavolul şi se rosteşte de novici la întrarea în grup. Urmează apoi ritualul de iniţiere, sacrificiul trupesc şi însemnarea cu cuţitul a noului adept. „Sacrificul trupesc” se face prin violarea novicelui de către membrii grupului. Înainte de „sacrificiu” candidatului i se injectează morfină sau i se dă un alt drog. Apoi acesta face legământul de sânge cu ceilalţi membri ai grupării, care constă în scrijelirea unui însemn satanist pe o parte a corpului. Membrii mai vechi ling sângele şi rostesc formula „bine ai venit în sânul întunericului, fiu rătăcit al lui Satan”, apoi se rănesc la rândul lor şi îşi amestecă sângele cu al novicelui. Urmează o orgie sexuală şi în final, un sacrificiu animal său uman, făcut de liderul grupului secondat de novice, dacă iniţierea se face cu ocazia unei sărbători sataniste.

Ceremonialul ritual desfăşurat în grupuri nu este clar definit, rămânând la latitudinea şefului de grup să inventeze noi trepte şi praguri de iniţiere. Se bazează totuşi pe cele unsprezece (zece, plus homosexualitatea, adăugată de Crowley) grade de iniţiere de „inspiraţie” francmasonică, ale lui Lafayete Ron Hubbard fondatorul „Bisericii scientologice”. Membrii grupărilor afirmă că este necesar să „fii dur şi pur, trăind într-o libertate absolută” fără însă a preciza modalităţile de a ajunge la acestea.

Centrul Naţional Al Mişcării Sataniste

304798… s-ar afla la Ploieşti. În general numărul membrilor mişcării este greu de precizat întrucât o parte a membrilor nu-şi recunosc apartenenţa la grup, fiind stabilite reguli conspirative cum ar fi primirea unui „nume” care este folosit numai în relaţiile dintre membrii grupului. Dificultatea este accentuată şi de caracterul neorganizat al unor manifestări, fie ele de grup sau izolate. Totuşi, pe lângă „nucleele” ale căror membri nu pot fi cuantificaţi (Sălaj, Dâmboviţa, Timiş) au fost identificate grupuri de 5-15 membri (Buzău, Ialomiţa, Teleorman) şi au avut loc manifestări de grup ce au reunit 30-40 de persoane (Constanţa, Neamţ, Tulcea), precum şi unele izolate de doar câteva persoane (Covasna, Călăraşi, Vrancea, Galaţi, Harghita, Buzău).

Legăturile între grupări se realizează prin intermediul şefilor acestora, care participă la „întruniri” (conform calendarului, pe care l-am publicat în numărul trecut) şi care transmit „colegilor” noutăţile în materie. Sataniştii din Sălaj au întâlniri dese cu grupurile din Cluj, Bihor, Maramureş pe care le frecventează periodic. Cum spuneam mai sus, Centrul Naţional al misării se află la Ploieşti, iar la Cluj şi Braşov centrele zonale din Transilvania. Cu câtva timp în urmă, s-au identificat şi filiale la Oradea şi Baia Mare.

Modalităţile de atragere a adepţilor s-au bazat şi se realizează în continuare pe exploatarea atitudinilor extravagante şi prin propagandă în special printre tinerii de 15-25 ani, fani ai curentelor Death, Trash, Punk, și chiar Hip-hop. O altă categorie, mai restrânsă, din care se recrutează adepţi ai mişcării sataniste sunt persoanele pasionate de ocultism şi magie neagră. Promovarea dogmelor de tip satanic s-a realizat şi prin tipărirea unor publicaţii şi cărţi care tratează fenomenul: „Magii secolului XX”, „Satanismul din muzica rock”, „Ocultismul”, „666”, „Vineri 13” şi altele.

„Suntem aici, peste tot!”

cos-anniversary-posterArad: În localitatea Ineu funcţionează o organizaţie satanistă întemeiată de un student cu patru ani în urmă. Autori neidentificaţi au profanat în noaptea de 5 spre 6 iunie 1996 zece pietre funerare din cimitirul evreiesc din cartierul Grădişte, înscrisurile ducând la concluzia că acţiunea a fost întreprinsă de un grup satanist.

Argeş: În Câmpulung Muscel s-a constituit în 1996 un grup de zece satanişti cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani, majoritatea liceeni conduşi de un (fost) elev al Liceului „Dinicu Golescu”. „Liderul” provenea dintr-o familie destrămată, tatăl său având antecedente penale. După ce în 1997 lider al grupului a devenit „Cătă” (20 ani) ce provenea dintr-o familie de intelectuali, grupul s-a mărit la 20 de membri, cei mai mulţi fiind elevi ai Liceului „Dinicu Golescu”. Acţiunile noului lider poartă amprenta orientărilor imprimate de cercurile sataniste din complexul studenţesc „Regie” Bucureşti cu care „Cătă” întreţinea relaţii strânse. Iniţial membrii grupului se întâlneau la „Clubul Sănătăţii”, iar după ce consumau droguri uşoare şi alcool săvârşeau ritualuri satanice în cimitirul „Flămândă”. Sinuciderea prin intoxicaţie medicamentoasă (sau supradoză?) în martie 1997 a unuia dintre membrii grupării, (Ovidiu Paul Covăi, 22 ani) drept consecinţă a crezului său – a provocat un scandal public, determinând schimbarea locului de adunare. Prin intermediul fiului unui patron de bar, grupul din Muscel a amenajat la demisolul clădirii în care se afla barul un „club pentru rockeri” pe pereţii căruia au lipi afişe şi înscrisuri specifice cultului: Pentagrama, Capul de Mort, Capul de Drac şi Svastica.

Alba: La Alba Iulia au fost identificate mai multe grupări de tineri, îndeosebi elevi, cu preocupări sataniste. S-au remarcat prin violenţă grupările „Răzleţii” din Aiud (desfiinţat în 1994) şi „Recalcitranţii” din Blaj, constituită în 1995.

Bucureşti: În 1994 ia fiinţă mişcarea „ALLZDAM” (All is Damned – totul este blestemat) – formată sub influenţa mişcării de sorginte satanistă „Noua Acropolă”. Întrunirile adepţilor, iniţial într-o discotecă din pasajul Victoria, au luat rapid forma ritualurilor desfăşurate în cimitirele Bellu şi Reînvierea.

O altă grupare, Fraţii Stăpânului, se autorecomandă drept „cult de elită ce respinge credinţa în Christos”. Adepţii acestei lucrări se pregătesc prin rugăciuni, adresate lui Satan, iar misiunea lor este de a preîntâmpina Apocalipsa. Ritualuri se remarcă prin sadism, iar întrunirile au loc într-o „casă de rugăciuni” din Bucureşti.

Una din manifestările sataniste de amploare a avut loc la 24 iunie 1996 la Arenele Romane. La concertul de muzică rock „Old Nick Show” (Concertul Satanei) au participat numeroşi satanişti din Bucureşti şi din ţară cu vârste cuprinse între 15 – 18 ani. La concert au fost remarcaţi „Partizanul” şi „Legionarul”, cel din urmă autointitulându-se liderul punkerilor din Bucureşti.

Bacău: „Biserica lui Satan” are nuclee în oraşele Târgu Ocna şi Oneşti, formate în special din elevi de la Liceul „Costache Negri” şi studenţi. Unul dintre liderii mişcării, Cătălin Gabriel Rusu a fost reţinut de Poliţie în iunie 1997, în Bucureşti, în timp ce se plimba pe stradă cu un craniu şi cu o lumânare aprinsă. A fost internat în spitalul nr. 9 pentru 11 zile.

Botoşani: La Dorohoi în 1994 a fost constituită o organizaţie satanistă de către un student la Iaşi şi un elev de la Liceul Agroindustrial din Şendriceni. Aceştia organizau întâlniri în cimitirul evreiesc sau ortodox, ascultau muzică rock şi se drogau cu aurolac. La Botoşani, sataniştii pretind că gruparea lor „Ucenicii lui Satan” are peste 200 de membri. Grupul foloseşte pentru comunicare coduri secrete iar la primirea în grup se depune jurământul „Moarte lui Cristos”, cu o mână pe un craniu. În cadrul reuniunilor se sacrifică pisici, câini şi păsări.

Bihor: se cunosc trei grupări în municipiul Oradea şi una în Marghita.

Buzău: primele manifestări de gen au apărut în 1995 când două persoane din Cernavodă au „iniţiat” mai mulţi tineri din Buzău în tainele satanismului. Ulterior, „iniţiaţii” şi-au creat propria lor rockotecă într-un bar aflat în centrul oraşului, cunoscut sub numele de „Barul sataniştilor”. Din grupare fac parte şi tineri din Bacău şi Ploieşti. În „arsenalul” lor sunt incluse spray-uri paralizante, lanţuri şi arme albe.

Caraş Severin: Gruparea satanistă din Reşiţa compusă din fete şi băieţi între 12 şi 16 ani utilizează ca semn distinctiv eşarfe albe sau colorate cu inscripţia V.I.T.R.I.O.L. (acronimul expresiei latine atribuite lui Paraclesius „caută în adâncul pământului şi vei găsi piatra ascunsă”). Ei se întâlnesc în cimitire, ritualurile fiind conduse de un mentor înfăşurat în timpul ceremoniei într-o eşarfă albă pe care este scris „Kill The Holly Virgin” (Ucide Sfânta Fecioară). Se consumă droguri şi băuturi alcoolice menite să „înlesnească comuniunea cu spiritele” precum şi cea dintre membrii grupului, care este totală inclusiv în sens fizic.

Botoşani: La Dorohoi în 1994 a fost constituită o organizaţie satanistă de către un student la Iaşi şi un elev de la Liceul Agroindustrial din Şendriceni. Aceştia organizau întâlniri în cimitirul evreiesc sau ortodox, ascultau muzică rock şi se drogau cu aurolac. La Botoşani, sataniştii pretind că gruparea lor „Ucenicii lui Satan” are peste 200 de membri. Grupul foloseşte pentru comunicare coduri secrete iar la primirea în grup se depune jurământul „Moarte lui Cristos”, cu o mână pe un craniu. În cadrul reuniunilor se sacrifică pisici, câini şi păsări.

Bihor. Se cunosc trei grupări în municipiul Oradea şi una în Marghita.

Buzău. Primele manifestări de gen au apărut în 1995 când două persoane din Cernavodă au „iniţiat” mai mulţi tineri din Buzău în tainele satanismului. Ulterior, „iniţiaţii” şi-au creat propria lor rockotecă într-un bar aflat în centrul oraşului, cunoscut sub numele de „Barul sataniştilor”. Din grupare fac parte şi tineri din Bacău şi Ploieşti. În „arsenalul” lor sunt incluse spray-uri paralizante, lanţuri şi arme albe.

Brăila. În 1994 se constituie grupul „Satanis”, fără activităţi sataniste propriu zise.

Caraş Severin: Gruparea satanistă din Reşiţa compusă din fete şi băieţi între 12 şi 16 ani utilizează ca semn distinctiv eşarfe albe sau colorate cu inscripţia V.I.T.R.I.O.L. (acronimul expresiei latine atribuite lui Paraclesius „caută în adâncul pământului şi vei găsi piatra ascunsă”). Ei se întâlnesc în cimitire, ritualurile fiind conduse de un mentor înfăşurat în timpul ceremoniei într-o eşarfă albă pe care este scris „Kill The Holly Virgin” (Ucide Sfânta Fecioară). Se consumă droguri şi băuturi alcoolice menite să „înlesnească comuniunea cu spiritele” precum şi cea dintre membrii grupului, care este totală inclusiv în sens fizic.

Constanţa. Primele grupări au fost înfiinţate de un emisar al „Fraţilor Stăpânului” din Bucureşti. Acesta furniza ţigări cu haşiş elevilor din liceele „Traian” şi „George Călinescu” din Constanţa prin intermediul a doi satanişti locali” „Şacalul” şi „Hiena”. Activităţile sataniştilor din Constanţa au fost mul mai numeroase decât în alte judeţe. La 3 mai 1995, lingă conductele de termoficare de lângă staţia CFR Constanţa a fost găsit cadavrul lui Ionescu Traian, de 41 de ani, alcoolic, ce prezenta o plagă tăiată în regiunea gâtului. Pe faţă şi pe trup cadavrul prezenta zgârieturi în forme neregulate realizate cu un corp ascuţit. Peste cinci zile, la 9 mai, la numai 800 de metri de locul unde a fost găsit cadavrul lui Ionescu Traian, este găsit Marcu Vancea de 50 ani, tot cu gâtul tăiat. Pe trupul acestuia, s-au găsit aceleaşi urme, de această dată distingându-se foarte clar pentagrama satanică. Victimei i s-a furat haina de piele. În urma cercetărilor efectuate, Poliţia i-a identificat şi arestat autorii celor două omoruri. Ei se numesc Horaţiu Pintilie de 21 ani, Tiberiu Pintilie de 18 ani şi Marcu Vancea de 19 ani, din Constanţa, adepţi cultului satanist, iar la percheziţia efectuată la domiciliul acestora, s-au găsit obiecte specifice cultului şi dovada că cele două omoruri au fost săvârşite în cadrul unor ritualuri satanice.

În noaptea de 16 spre 17 mai 1997 s-a prezentat la Poliţia din Constanţa Tudorache Dan Florentin, de 18 ani, care a declarat că şi-a ucis mama. Din cercetările Poliţiei a rezultat că în aceeaşi noapte, în jurul orelor 1, acesta i-a aplicat mamei sale mai multe înţepături cu o furculiţă, apoi a lovit-o cu un casetofon şi un scaun, după care a ştrangulat-o cu un cablu electric. În camera lui Tudorache Dan Florentin au fost găsite însemne sataniste, iar în timpul anchetei acesta a declarat că a premeditat omorul.

La 14 aprilie 1997, în comună Raşova judeţul Constanţa, Costea Cristina, de 16 ani, elevă la Grupul şcolar „Atomo-Electric” din Cernavodă s-a sinucis ingerând o substanţă toxică. Aceasta avea destul de des discuţii cu părinţii, aceştia nefiind de acord că fata făcea parte dintr-o grupare satanistă.

Altă sinucidere, la Tulcea. Costel Grecea de 17 ani, fost elev al Liceului de Construcţii din localitate, s-a spânzurat la 16 ianuarie 1996. Din cercetările Poliţiei din Tulcea a rezultat că Grecea Costel, care îşi manifestase convingerile sataniste începând din 1995, a atras-o în grup şi pe prietena să V.N., de 16 ani, elevă. Au hotărât să se sinucidă împreună ca sacrificiu suprem adus lui Satan. Pentru asta, au închiriat o cameră la un hotel din Tulcea şi au trecut la săvârşirea ritualului ce avea ca punct final actul suicid. Dar, din cauza greutăţii corpului, cordonul de pânză folosit de V.N. s-a desfăcut. Ea a încercat din nou să se sinucidă tăindu-şi venele, dar şi această tentativă a eşuat, datorită stării psihice a acesteia.

Covasna. În judeţul Covasna există mai multe persoane cu preocupări sataniste. Printre aceştia, se numără elevi ai Liceului Economic, ai Grupului şcolar „Perspektiva”, cântăreţi de muzică rock (Sfântu Gheorghe). În ziua de 1 mai a fiecărui an, sataniştii se întâlnesc la peştera Almaşului din judeţul Harghita aflată la 20 km de oraşul Baraolt şi sărbătoresc „Ziua Focului”.

Cluj. Profanarea unui număr de 82 de morminte din cimitirul Mănăştur-Zorilor din noaptea de 10 spre 11 mai 1997 poartă semnele ritualurilor sataniste. Tot la Cluj, a fost înfiinţată o „filială metafizică” a sectei „Fiii lui Lucifer” al cărei guru era Owen Smith, cetăţean american „venit în România pentru a face lumină”.

La festivalul de muzică rock, organizat în zilele de 19-20 iunie 1997 în municipiul Dej, de Alexandru Filip liderul formaţiei pop-rock „Sunet Transilvan”, au participat formaţiile „Eternal Morning” din Vaslui, „Funeral Ceremony” din Dej şi „GOD”. În repertoriul abordat, vestimentaţia precum şi evoluţiile scenice ale trupelor amintite se regăseşte întreaga simbolistică satanistă. Fanii acestora au încercat să-şi copieze idolii.

Dâmboviţa. Primul grup format din 30 de tineri a apărut în anul 1995 la Târgovişte, întâlnirile membrilor realizându-se în parcul Chindia. „Ideologul” grupului era un student, cunoscut sub numele de „Anonimus”. Sataniştii din Târgovişte aveau ca locuri de întâlnire barurile „LM” şi „Fiord”.

În oraşul Pucioasa, un grup de rockeri satanişti se întâlneau la restaurantele „Parc” şi „Debarcader”. Liderul grupului este poreclit „Pufu” iar membrii grupului poartă medalioane cu simboluri naziste şi folosesc salutul nazist când se întâlnesc.

Dolj. La Craiova s-a format un grup de elevi şi studenţi grupat sub denumirea „Sataniştii” care îşi declarau apartenenţa „Bisericii lui Stan”. Locul de întâlnire al acestora era barul din parcul de lângă magazinul Mercur, vizavi de sediu Prefecturii.

Galaţi. În cursul anului 1966 se constituie un grup de satanişti sub denumirea „Cavalerii iadului”. Sub influenţa „Galaxienilor” din Kiev, un grup de maici de la Mănăstirea Vladimireşti se închină la „Spiritul lui Opal”.

Gorj. La târgu Jiu a activat o grupare satanistă sub denumirea de „Wehrmacht” căreia îi este atribuită profanarea cu simboluri satanice a Coloanei lui Brâncuşi. În Țicleni, a activat o grupare compusă din cincisprezece tineri cu vârste între 14 şi 20 de ani care avea ca scop „organizarea unui sistem de viaţă satanist”.

Iaşi. În rândul studenţilor de la Universitatea ieşeană există o puternică grupare satanistă cu legături în toată ţara. Primul nucleu satanist, intitulat „Frăţia” s-a constituit în 1994 incluzând în mare parte elevi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 19 ani. Aceştia se adunau în catacombele complexului arheologic din zona Cina, unde, pe fondul consumului de alcool şi marijuana săvârşeau ritualuri sataniste şi orgii sexuale de grup. În cursul anului 1995, ca lider al staniştilor ieşeni a fost acceptat un cetăţean canadian cunoscut sub pseudonimul „Isidor”, care îi aduna pe tineri la fiecare sfârşit de săptămână în cimitirul Eternitatea. „Petrecerea” începea cu alcool şi droguri apoi se trecea la săvârşirea ritualului şi orgii sexuale în grup. Nu a lipsit nici profanarea de morminte. În cadrul grupului, fiecare membru primea o poreclă şi un număr (de exemplu EAST 17), depunea jurământul satanist, îşi cresta braţele cu lama iar sângele colectat era consumat de ceilalţi membri ai grupului. Majoritatea membrilor grupului frecventau „punkoteca” barului „Timiş” unde consumau alcool amestecat cu diazepam şi alte substanţe halucinogene.

Ilfov. La Brăneşti a activat grupul denumit „Îngerul Morţii”.

Harghita. În fiecare dintre cele şase licee ale oraşului Odorheiul Secuiesc există grupări de câte 10 – 15 persoane care formează nuclee de „novici”, conduse de un şef. Liderul unei asemenea grupări este „Peţi” care şi-a axat preocupările pe „satanizarea”tinerilor” încercând să legalizeze activitatea sub acoperirea unui club de muzică. Violenţa din mediul satanist a culminat cu un suicid, în spiritul sloganului „cel ce se sinucide devine sluga lui Satan, ceea ce înseamnă perfecţiunea”. Denes Mathe (elev) după ce a avut prima tentativă de sinucidere în septembrie 1996, s-a sinucis la sfârşitul lunii ianuarie 1997, ultimul mesaj al acestuia fiind „Ne întâlnim în iad!”. La Odorheiul Secuiesc sataniştii se întâlneau la barul „Siculus” iar la Miercurea Ciuc în barul „Tâlos”. În Ghiorgieni, iniţierile ezoterice erau organizate în localul „Bradul de Argint”.

Hunedoara. Gruparea „Bisericii lui Satan” din Simeria a devastat în 1994 o parte a cimitirului ortodox, distrugând cruci şi monumente funerare pe care le-au mânjit cu sânge animal.

Mureş. În municipiul Târgu Mureş fiinţează grupuri de rockeri satanişti încă înainte de 1989. Cea mai importantă grupare este „Fiii Satanei” formată exclusiv din tineri de naţionalitate maghiară. Printre membrii grupării au fost identificaţi elevi de la liceul „Unirea” din localitate. Rockerii se întâlneau la barul „Dery” provocând scandaluri cu ceilalţi tineri. În cadrul ceremoniilor practică sacrificii animale.

Neamţ. Fenomenul satanist a fost semnalat în trei licee din oraşul Piatra Neamţ: „Calistrat Hogaş”, „Petru Rareş” şi „Liceul de Artă”, lider al mişcării fiind un solist de muzică rock. În perioada 2-4 iunie 1995 sataniştii din judeţ constituiţi în asociaţia de tineret „Fun Rock” au organizat o manifestaţie în piaţa Ştefan cel Mare sub acoperirea acţiunii „Ecomont ’95”. Cu acest prilej, liderul acestora i-a incitat la violenţă, acţiunea finalizându-se cu acte de vandalism în cimitirul „Eternitatea”. Şeful sataniştilor din Patra Neamţ, cunoscut de poliţie pentru comportamentul său violent, susţine că ar avea puteri paranormale. El a participat la un curs organizat de o grupare satanistă din Ungaria în 1995.

Deşi satanismul a pătruns cu ani în urmă pe filiera „Universităţii Elba”, unii dintre membrii grupării sataniste intenţionează să adere la organizaţia „Fraţii Stăpânului” din Bucureşti. Printre aceştia se află tineri neintegraţi social sau intraţi în conflict cu factorii educaţionali. Unul dintre ei, susţine că un satanist are dreptul de a lua viaţa unei persoane dacă „simte” că într-o viaţă anterioară a fost părintele acesteia.

Satu Mare. Un grup de elevi de la Liceul Doamna Ghica se aduna în timpul nopţii în incinta unui imobil aparţinând comunităţii evreieşti unde disecau broaşte la lumina lumânărilor cu scopul de a obţine „puteri supranaturale de la Lucifer”. Unul dintre membrii grupului se supără atât de tare pe profesorii de la liceu care „îl asupreau”, încât într-o noapte dă foc cataloagelor.

Sălaj. Două grupări sataniste au activat în oraşele Zalău şi Jibou. Tineri de 15-20 ani din aceste oraşe, fani ai muzicii rock, poartă drept semne de identificare a grupului de apartenenţă crucifixuri întoarse cu semnul „666”, vestimentaţie de culoare neagră şi geci de piele cu semnul „cap de mort”.

Sibiu. În anul 1994 a fost înfiinţată la Sibiu o grupare satanistă al cărei lider poreclit „Priest” (Preotul) a participat la profanarea mormintelor din criptă Bisericii Ursulinelor (romano-catolică) fapt pentru care s-a ales cu o pedeapsă de 9 luni la locul de muncă. În localitatea Ocna Sibiului un grup de elevi au profanat în noapte de 22 spre 23 martie 1997 monumente funerare atât din cimitirul ortodox cât şi din cel reformat.

Teleorman. În oraşele Alexandria, Turnu Măgurele, Zimnicea şi în comunele Buzescu şi Orbeasca s-au constituit grupuri de tineri care au adoptat practici şi simboluri specifice „Bisericii lui Satan”. Grupurile sunt bine structurate şi au locuri de întâlnire bine stabilite.

Timiş. În anul 1994 a apărut şi s-a extins rapid mişcarea „Deaderilor”. Iniţial grupul de cincizeci de tineri se întrunea într-o pădure unde se făceau orgii sexuale şi sacrificii de animale. În timp au câştigat audienţă, sediul lor fiind rockoteca „Subway” din Timişoara. Începând din 1995, aceştia au un lăcaş de cult propriu pe strada Revoluţiei, unde predicator este Dan Lasaskevici. Grupurile de satanişti se întâlnesc

La „Blues Club-Crossroad” unde consumă alcool şi droguri uşoare, apoi se duc la cimitir unde sacrifică animale sau practică sexul în grup.

Tulcea. Mişcarea „Satanistă” din Tulcea a apărut ca urmare a acţiunilor desfăşurate de „deaderii” timişoreni aflaţi pe litoral în anul 1994. În oraş activează trei grupări sataniste formate de elevi ai liceului Economic, Naval şi Şcoala Normală. În cadrul ritualurilor aceştia practică frecvent sacrificiile de animale.

În noaptea de 8 spre 9 martie sataniştii tulceni au profanat cimitirul din localitatea Parcheş, iar în noaptea de 2 spre 3 mai a aceluiaşi an cimitirul din comuna Sarichioi.

Vaslui. Simboluri ale sataniştilor au fost desenate pe unele monumente din oraşul Vaslui.

Vrancea. În comună Vidra, un grup de tineri şi-au declarat aderenţa al „Biserica lui Satan”. Iniţiatorul grupului era fiul unui inginer care a locuit o perioadă în Bucureşti. Membrii grupului se întâlnesc în cimitir pentru aşa zise „şedinţe de spiritism”.

Articolul l-am scris în urmă cu 12 ani, pe baza documentaţiei puse la dispoziţie de Inspectoratul General al Poliţiei, Direcţia Poliţiei Judiciare. Anumite pasaje și declarații le-am copiat ad literram. L-am completat apoi, pe masura ce trecea vremea cu date culese de pe net.

Opinii

Am stat de vorbă cu vreo câţiva adepţi ai cultului. Toţi au acceptat să se spovedească, cu condiţia să nu le fac public numele ci doar porecla (aleasă atunci sau probabil avută).

Opiniile de mai jos aparţin unor oameni care trăiesc printre noi. Au fost culese în urma cu câteva luni. Cum vă spuneam la începutul serialului, fiecare este liber să creadă în ce sau în cine vrea. Fiecare este liber să adere la orice cult, indiferent de orientare. Probabil, în scurt timp, Biserica lui Satan va fi recunoscută oficial şi în România. Dar oricare ar fi cultul, orientarea sau religia, un singur lucru este periculos: fanatismul. Iar fanaticii, oricare ar fi ei, ucid…

tumblr_inline_o32noug7jr1r3n9tn_540Iago, 17 ani elev al Liceului I.L. Caragiale (Bucureşti): „Am intrat în grup acum doi ani. La început din curiozitate, apoi, după ce am priceput mai bine concepţiile acestei religii am aderat din tot sufletul. A fi discipolul lui Satan este un lucru înălţător. Nu ştiu de ce Biserica Ortodoxă sau cea catolică nu înţeleg că noi ne închinăm tot unui fiu al lui Dumnezeu, cel pe care acesta l-a alungat din Rai. În viaţă dacă faci bine, primeşti întotdeauna rău, ca în proverbul acela cu facerea de bine. Eu n-am mai făcut de multă vreme bine nimănui şi am avut numai realizări. Ultima, şi aş spune destul de importantă, tata mi-a cumpărat o maşină. Până acum o mai foloseam pe a lui, fără permis, dar de acum înainte am carul meu. Cum învăţ? Destul de bine. Îngerul Negru veghează asupra mea.”

(N.a.: Liceul Caragiale din Bucuresti, este de mai multi ani, pe primul loc in “topul” consumatorilor de droguri)

Pixxy, 16 ani, elevă, Liceul Jean Monnet București. E mişto. Mă îmbrac cool, fac băieţii rost de trenţe de dincolo la nişte preţuri de-ţi crapă capu’. Am dat pe-o geacă de piele cu Capu’ de Țap doar două milioane şi o oră de sex oral, care nu se pune. Ne întâlnim, ascultăm muzică, mai tragem o pipă, o punem din când în când. Sunt unele care zic nu, nu le obligă nimeni, dar mie îmi place. N-am sacrificat nimic, dar o cruce două, tot am întors pe dos.

Ureche, 17 ani, elev Liceul Tonitza: Îmi fac singur desenele care mă interesează. Mai greu e cu bijuteriile. Un set de inele ca astea (capete de mort, pentagrama, steaua lui David, n.r.) costă destul de mult. Mi le-a adus cineva din State. Din când în când, mă droghez cu gaşca şi atunci totul e altfel. Tu te-ai drogat vreodată? Încearcă, n-o să regreţi. Sigur, costă o „marfă” de calitate, dat ai mei au o afacere care merge şi nu mă plâng. Nu suport pisicile, le-aş omorî pe toate fără nici un ritual. Ultima a fost o pisică neagră pe care am tăiat-o cu mâna mea şi i-am băut sângele, de sărbători.

Nana, 16 ani, Colegiul National Mihai Eminescu, Constanţa. Am citit şi eu ce aţi scris voi acolo. Tâmpenii, numai tâmpenii. Eu n-am auzit că cineva din grupul nostru să fi tăiat gâtul la vreun boschetar şi fac parte din grup de când aveam 12 ani, cu sora mea. Ce dacă ascultam muzică în cimitir, deranjează pe cineva? Morţii oricum n-aud, iar celorlalţi le e frică să vină noaptea acolo.

Sfântul Francisc, student, Bucureşti. „Sunt în Biserica lui Satan de aproape 4 ani, mai bine zis de când eram în liceu. Am văzut multe, nu vreau să vorbesc despre ele cu cineva din afara cultului. Voi, creştinii de rând, ortodocșii, habar n-aveţi că mai există şi altceva decât religia voastră. Deschideţi bine ochii, pentru că va veni ziua în care veţi veni la noi şi ne veţi implora în genunchi să vă primim în rândurile noastre, dar va fi prea târziu. Ceea ce numiţi voi păcate, nu sunt altceva decât fapte bune, care vi se vor întoarce înzecit. Dă-mi un singur exemplu din Biblia voastră în care să nu fie vorba de incest. Dă-mi un singur exemplu de toleranţă. Vorbesc de adevărata Biblie, Vechiul Testament. Cel Nou a fost scris pentru săracii cu duhul, ce urmau să se prosterneze în faţa unei manipulări politice. Nu-mi mai vorbi de adevărurile biblice, le ştiu. Ca să combaţi o doctrină trebuie să o cunoşti. Satanismul nu este o mişcare, este o religie, singura adevărată, iar intoleranţa a fost ridicată la rang de religie nu de satanişti ci de creştini. Sacrificii există în toate religiile, mielul pe care îl mâncaţi cu atâta poftă de Paşti nu este un sacrificiu inutil, adus unui zeu inexistent? Nu uita: Va veni Ziua. Curînd.”

Paradă ieftină, laude aiurea sau adevăruri spuse de adolescenţi ce abia îşi încep viaţa? Nu ştiu şi sincer, nu mai interesează. De aici înainte, părinţii, şcoala, SRI-ul şi Poliţia au treabă. Mult mai multă treabă. Exacerbarea fenomenului satanist apare ca o contrapondere a fenomenului religios, atât de prezent în viaţa noastră cotidiană. Popii ortodocşi umblă din casă în casa, sub diverse pretexte religioase. Martorii lui Iehova la fel. Și mulţi alţii, care propovăduiesc „adevărata credinţă”. De ce n-ar apărea (dacă cumva n-au apărut deja) Martorii lui Satan sau ai lui Lucifer? Oamenii sunt construiţi în aşa fel încât să creadă în “ceva”. Cei ce nu “cred” sunt scoşi într-un fel sau altul în afara “normalităţii” creştine, penticostale, baptiste, yehoviste sau sataniste. Aşa şi? Ateii rămân atei!

Ce oameni! Să rataţi voi VALUL? Să nu vă iluminaţi? Să nu treceţi în a cincea dimensiune? Nu-i nimic, vineri 30, vine APOCALIPSA! Intre timp, vine Iisus. S-a hotărât! Biserica e cu noi!

Reprezentativ

Toată lumea a făcut mişto de bietul val, cum că ba nu l-au văzut, ba că unii au fost la serviciu, ba stai să vezi că n-a ajuns în Italia, că de ce nu vine şi el normal, de la est la vest şi o ia invers şi alte prostii d-astea. Lume necredincioasă frate, lume rea, care nu dă doi bani pe ce spun ezotericii! O să vă pară rău atunci când tanti Tanţa, care până acum vă ghicea în cafea, vă va spune viitorul, trecutul (ca prezentu-l vedeţi) fără cafele, fără bobi şi fără (Doamne fereşte!) programul de computer. Pe ea a prins-o iluminarea, pe voi nu!
Dar, dacă nu credeţi în ezoterici, în ceva tot trebuie să credeţi. În ce zice Biblia, cartea cărţilor şi religia, ştiutoarea ştiutorilor. Evanghelia după Matei, capitolul 24:29, spune: „Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai dă lumină ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui “. Iar în Evanghelia după Luca, 21:25-26, stă scris: „Şi vor fi semne în Soare, în Lună şi în stele, iar pe Pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina “.

La Matei se zguduie, la Luca se clatină. Nimeni nu vede că e copy/paste. Nici nu trebuie să vadă, trebuie doar să creadă, nu să şi cerceteze. Feisbucul e plin de strigăte deznădăjduite, de chemări la pocăință, de credincioşi care pupa tot ce le iese în cale, de la poza lui Arsenie Boca la oasele de prin cutiuţele de argint, meşteşugit făcute şi scump plătite din “donaţiile oamenilor de bine”. Nu exista biserica să n-aibă măcar o icoană făcătoare de minuni, una plângăcioasă sau un os sfânt.

Vine Luna Neagră! „Aceste semne ne transmit că Iisus vine curând. Ne apropiem de sfârşitul lumii şi sfârşitul vieţii pe Pământ, pentru toate fiinţele umane. În fiecare zi, trebuie să ne apropiem de salvatorul nostru Isus Hristos. Căci nimeni nu poate scăpa de ceea ce urmează să se întâmple pe Pământ “, a scris pe Facebook un adept al teoriei conspiraţiei. „Domnul va face Luna roşie ca sângele, iar apoi neagră. Vă sună cunoscut? “, a scris un altul. (Aici am citat din adevărul.ro) Păcătoşilor, pocăiţi-vă! Puneţi-vă cenuşa în cap, ungeţi-vă trupul cu ulei de măsline, spălaţi-vă dracului pe picioare şi luaţi-o încet, încet, către biserică. Acolo vă aşteaptă un nene foarte serios, îmbrăcat în negru, cu un pic de barbă (sau fără, dar acum barba e în trend), care vă va spune că lumea e plină de păcătoși, (cei de față nu se pun), iar Dumnezeu e mare şi puternic şi-i va pedepsi pe cei ce au greşit (cei de față nu intră în calcul).

Până şi bietul Radu Banciu (chelul ăla de la B1, care în fiecare seară dă lecţii de geografie, istorie, fotbal politic şi de mortul zilei) s-a speriat îngrozitor de luna asta neagră, de apocalipsa şi şi-a luat la revedere de la telespectatorii lui, dar n-a avut încotro, contractul e contract şi a spus că va rezista pe metereze până va rămâne singur, singurel pe Calea Victoriei. Săracu’…

Tot din adevărul.ro, care la rândul lui citează express.co.uk, copiez şi eu: Vineri, 30 septembrie a.c., va avea loc fenomenul „Luna Neagră “pe care mulţi îl asociază cu venirea Apocalipsei. Spectaculosul fenomen se produce atunci când partea iluminată a Lunii este prinsă în umbra Pământului, ceea ce o face imposibil de văzut. Fenomenul se întâmplă aproximativ la fiecare 32 de luni, dar de data aceasta are o semnificaţie deosebită datorită altor activităţi din univers, ce vor avea loc în această lună. Prima zi a lunii septembrie a adus cu ea un „inel de foc “, o eclipsă de soare, Luna aliniindu-se cu Pământul şi Soarele deasupra Africii, strălucitorul astru fiind făcut să pară întunecat. Acest lucru, adăugat fenomenului „Luna Neagră “, îi face pe mulţi să se teamă de ce este mai rău… Au ăştia un limbaj… „strălucitorul astru”, „alte activităţi din univers”… Parcă au tradus cu Google translate din swahili. Sau scrie unul pentru care limba de lemn e o delicatesă!

Concluzie: Dacă rataţi apocalipsa de vineri, e naşpa rău de tot! Măcar pregătiţi-vă temeinic, faceţi şi voi un grătar, o ciorbă de burtă, o ieşire la iarba (cât mai e) verde. Că dacă nu, o să vă pară rău. Aşa cam v-a părut rău că nu v-a lovit valul şi nu v-a luat calul.

Apropo, să nu uit: dacă pierdeţi şi acest sfârşit al lumii, ceea ce nu pot să cred, mai vine unul pe 11 octombrie, unul pe 26 şi altul pe 21 decembrie. S-auzim de bine!

Săptămâna în care pleacă actorii

Reprezentativ

Ieri dimineaţă a plecat Gyuri. Azi dimineaţă a plecat şi Papaiani. Mâine cine pleacă? Ăştia doi, au plecat dis de dimineaţa, s-o ia de la capăt. Unde? Habar n-am, dacă ar fi să ne luăm după ce spun popii şi religia, undeva la iarbă verde. După alţii, în locul în care sufletele îşi găsesc odihna. După greci, se duc în împărăţia lui Hades, unde Persephone îi pune să facă ce-au făcut toată viaţa. Asta după ce luntraşul Charon îi trece Styxul pentru câţiva bănuţi şi-i păzeşte de Cerber. D-aia mortul trebuie să aibă bani în buzunare, sau să arunce viii cu bani pe la răscruci, să aibă ţigănuşii şi babele ce aduna. Realitatea însă, e ceva mai crudă: Îi plimba prin oraş cu maşina neagră, confortabilă, îl arata mulţumii “ia uitaţi-vă ce mort frumos aven noi!” apoi îi depun într-o capelă, cu flori la cap şi bani pe ochi. Monezile de 50 de bani par a fi cele mai bune pentru asta. La capelă, vin unii şi alţii, nu să-I plângă pe cel mort, ci să-şi plângă de propria milă, speriaţi de inevitabilul ce va veni. De complezenţă aduc câteva flori, întotdeauna cu soţ, dar dacă-i întrebi de ce cu soţ, habar n-au. Sau răspund “aşa e bine”. Florile se aduceau morţilor ca să mascheze mirosul, aşa cum se proceda şi cu miresele. Acum morţii nu mai put, n-au când să intre în putrefacţie şi, în plus, băieţii de la “pregătire” îi îmbălsămează să “țină” câteva zile bune. Apoi apare un popă, sau mai mulţi care-şi ţin spectacolul, întotdeauna acelaşi, scos pe nas în silă de parcă n-ar fi plătiţi pentru ce fac. Şi încă plătiţi bine de tot. Pentru câteva clipe, oamenii uită de mort, se uita la show-ul popii şi-şi fac cruci a “ucigă-l toaca”. (Asta cu toaca vine din vechime, de când oamenii credeau că toaca alunga dracii din şi de lângă biserică. Aiurea, toaca îi chema pe călugări să-şi spună poezia de seară sau de dimineață, să se spele frumos pe mâini şi vina la masă). După ce popa şi-a terminat spectacolul, mortul e scos din capela şi dus la groapă. Popa mai ţine un speech şi-l coboară pe bietul mort la întuneric. În momentul ăla e clar pentru toţi că s-a dus dracului garanţia, gata, ăla e mort definitiv, nu se mai întoarce decât în vise.  Babele îşi plâng iar de milă, moşii lăcrimează pe furiş, gândindu-se la cheful de după şi căutându-se prin buzunare după Triferment (dacă, Doamne fereşte, l-am uitat acasă?!?). Pentru că dacă n-ai Colebil şi Triferment nu poţi mânca prea mult la pomană. Şi cu asta basta, popa şi-a terminat tirada, baga la final un “Dumnezeu să-l odihnească” de parcă ăla cu barbă, altă treabă n-ar avea decât să-i facă patul mortului cu pricina. Cam asta e tot, de atunci încolo e mai greu de urmărit evoluţia celui băgat six fit under. Rămân ceilalţi, viii, care încep goana după “ajutorul de înmormântare” după ultima pensie şi alte fleacuri care-i ţin în activitate.

Aşa că, actori sau muritori de rând, odată şi odată ajungem să fim purtaţi pe braţe (mai nou cu un cărucior d-ăla ca la ambulanţă) şi băgat la doi metri sub scoarță, într-un loc concesionat pe douazeci și cinci de ani. Cât despre odihna veșnică în pace, nu durează prea mult. După șapte ani, oricum te deranjează rudele pentru reambalare, repoziţionare şi parastas. C-aşa-i la noi.

 

Pentagonul pregătește invazia Rusiei? (Propaganda rusească nu doarme!)

Reprezentativ

 

Am citit o serie de articole despre conflictul tacit (dacă pot spune aşa) dintre Rusia şi SUA. În cele ce urmează veţi citi două opinii ale unor specialişti în războiul rece, care, după cum susţin aceştia nu s-a terminat niciodată. Menţionez că opiniile din articolul de mai jos nu-mi aparţin, ci sunt luate de pe sursele citate la final. Dar, dacă e adevărat, noi cădem la mijloc, ca de obicei…

 

PENTAGONToate investițiile Pentagonului se rezumă la arme de atac, menite să execute invazii asupra altor state. De exemplu, cine are nevoie de avioane stealth pentru a-și apăra propriul teritoriu ? Washingtonul este singurul deținător de portavioane nucleare escortate de zeci de crucișetoare, distrugătoare, nave amfibii de asalt (portelicoptere) și submarine nucleare de atac, capabile să atace orice punct de pe glob. SUA mai deține și o flotă uriașă de peste 500 de avioane grele cargo, special creată să transporte divizii de blindate la zeci de mii de km distanță de continentul american. Rusia care a fost înconjurată de baze militare NATO este privită de Washington ca o imensă pradă, întrucît pe teritoriul imens al acesteia sunt concentrate 60% din resursele minerale, de apă potabilă, de teren propice agriculturii, de păduri ale Terrei.

După destrămarea URSS, cînd SUA a rămas singura superputere mondială, a fost consacrat clișeul că atunci cînd Washingtonul își propune o invazie militară asupra unui stat, mai întîi crează în opinia publică psihoza că acel stat este pe punctul de a-și ataca și ocupa vecinii. Atunci cînd armata americană este cea care invadează țara țintă, prin acest procedeu de război psihologic, derulat intens prin media aservită, agresiunea militară americană trebuie privită ca eliminarea amenințării asupra vecinilor statului țintă. Cum pentru SUA , în realitate ”războiul Rece” nu s-a terminat niciodată, de peste doi ani a declanșat războiul psihologic, avînd ca țintă Rusia, reușind să oblige UE și alte state vasale să-i impună sancțiuni economice. Pentru ca influența Rusiei să nu se extindă după succesul repurtat în Siria, e nevoie de o accelerare a pregătirilor pentru atacarea Rusiei numai că Barack Obama, fiind pe final de mandat nu poate decide nimic, hotărîrea revenindu-i viitorului președinte al SUA.

Unde ar putea ataca SUA ?

Baze NATOSUA nu vizează o debarcare în Estul îndepărtat al Rusiei, ci ca și Napoleon sau Hitler, intenționează ocuparea obiectivului strategic al Rusiei care este capitala sa, Moscova. Planul inițial al SUA era ca prin ”Euromaidan” Ucraina să fie atrasă în sfera sa de influență, bazele marinei ruse din Crimeea să fie cedate marinei militare americane și Ucraina să devină stat membru NATO. De pe teritoriul Ucrainei urmînd a se declanșa invazia NATO asupra Rusiei, distanța de la Lugansk pînă la Moscova fiind de 600 km. Planul inițial a fost dat peste cap prin “referendumul” care a decis alipirea Crimeii la Rusia. Ulterior, datorită războiului civil din Donbass, americanii nu mai pot declanșa nicio agresiune militară asupra Rusiei, din Ucraina.

Prin urmare, planul SUA a fost revizuit, stabilind Țările Baltice ca zonă de plecare. Din acest motiv, SUA face presiuni puternice asupra Suediei și Finlandei să adere la NATO, pentru ca teritoriul lor să fie folosit în manevra de forțe și mijloace de atacare a Rusiei. De la granița Letoniei pînă la Moscova sunt  600 km și pe această direcție nu există niciun obstacol natural care să pună probleme de ordin militar.

Pentru a „descuraja” Rusia, Pentagonul a măririt de patru ori cheltuielile militare pentru campania anti-rusă în țările europene de la granița cu Rusia, a dislocat încă o brigadă de blindate în Țările Baltice și Polonia, încălcînd Actul Fondator al Tratatului Rusia-NATO din 1997 și a decis mărirea flotei militare de la 272 la 350 nave de luptă. De aceea, planul strategic al Pentagonului poate cuprinde o invazie militară fulger, dusă sub comanda NATO, cu armament clasic, plecînd din Țările Baltice și Polonia, direct către Moscova. Urmată de schimbarea conducerii politice reprezentată de Vladimir Putin și de o retragere treptată, concomitent cu cedarea către Letonia, Estonia și Ucraina a unei bucăți din teritoriul Rusiei. Granița de vest a Rusiei ar putea fi fixată pe aliniamentul St. Petersburg-Veliki Novgorod, Tver-Kaluga-Volgograd. Datorită transformării rapide a armatei chineze într-una modernă, capabilă să pună mari probleme SUA și aliaților din zona Pacificului de vest, Pentagonul nu va disloca toată tehnica de luptă disponibilă în Europa. El va păstra în rezervă 1/3 din forțele și mijloacele armatei SUA pentru a putea face față unui atac surpriză al Chinei.

 Care ar fi fereastra de timp?

Invazia militară a Rusiei poate fi executată cu succes de SUA doar pînă în 2018, după care șansele de reușită scad dramatic, întrucît Pentagonul va pierde superioritatea tehnologică în multe domenii, în fața armatei ruse și conflictul se va transforma într-unul mondial, cu utilizarea armamentului nuclear.

Cîștigarea supremației aeriene

Rusia este axată pe o armată de aparare, excelînd la capitolul avioane de interceptare și sisteme de rachete AA foarte mobile, greu de reperat și performante, capabile să detecteze și să doboare chiar și avioanele americane de generația a V-a. De aceea, armata SUA, sprijinită de aliații săi din NATO, nu vor putea cuceri niciodată supremația aeriană. Cu mari eforturi, pot realiza parțial superioritatea aeriană, pentru perioade scurte de timp, pe anumite direcții, de la granița Rusiei, pe o fîșie cu adîncimea de 300 km. Pentru a crea culoare sigure de zbor în apărarea AA rusească, americanii vor fi obligați să folosească în primul val de atac 220 de avioane (15 bombardiere B-2, 160 de F-22A și 45 de F-35). În cele două compartimente carenate, B-2 poate lua 16 bombe ghidate prin fascicol laser GBU-31 (900 kg) sau 36 de bombe în casete CBU-87(430 kg) sau 80 de bombe GBU-38 (200 kg). Avionul F-22A poate fi înarmat cu două bombe JDAM (450 kg) sau cu opt bombe de 110 kg. Un impediment major este acela că racheta anti-radar AGM-88E, cu raza de acțiune de 140 km, este prea mare pentru a intra în boxele carenate ale avioanelor F-22A și F-35 (lungime 4,1 m, ampenaje 1 m) și dacă este acroșată pe pilonii din aripi compromite ”invizibilitatea” acestor avioane. Țintele preponderente ale primului val fiind pistele de decolare-aterizare ale aviației militare ruse și sistemele componente ale zonelor de excludere, A2/AD bubble.

Referitor la avionul F-22A, din rapoartele Pentagonului reiese că acesta a fost încîntat de rezultatele obținute de F-117 (primul avion de generația a V-a) în prima campanie a Golfului și în Iugoslavia. De aceea inițial, Pentagonul a comandat 750 de avioane F-22A pentru înlocuirea avioanelor F-16 din Forțele Aeriene. Odată ce spionajul militar american a descoperit că Rusia a testat cu succes chiar pe avioanele F-117 americane, noul radar anti-stealth 96L6E, Pentagonul a redus comanda la 339 de avioane F-22A. În timp ce americanii dezvoltau și testau proiectul F-22A, rușii deja creau antidotul la acest avion, adică sistemul de rachete S-400 Triumf care utiliza mai multe echipamente de detecție printre care și 96L6E. Așa că F-22A a ajuns să fie produs în doar 187 de exemplare.

Pentru a complica sarcina apărării AA rusești, simultan cu avioanele din generația a V-a, vor fi lansate 500-800 de rachete de croazieră de pe navele de suprafață și de pe submarinele americane dislocate în marea Baltică. Șanele rachetelor de croazieră de a-și atinge țintele sunt mici, întrucît Rusia deține aproximativ 250 de avioane de vînătoare cu rază mare de acțiune, cu viteza maximă de Mach 2.83 (3.500 km/h), specializate în interceptarea avioanelor E-3 Sentry (AWACS) și a rachetelor de croazieră: MiG-31. Radarul avionului MiG-31 poate descoperi de la 320 km, urmărind 24 de ținte, simultan cu atacarea a opt dintre acestea, cu rachete R-33/37, cu raza de acțiune de 300 km și viteza Mach 6.

Totodată, avioanele americane F-18, F-15E, B-52 și B-1B pot lansa fără să se apropie de granița Rusiei (și să intre în raza de a rachetelor S-400), mini rachete de croazieră AGM-154 sau AGM-158, cu o rază de acțiune cuprinsă între 110 și 1.000 km. Acestea vizând cu precădere navele de luptă din flota rusă a mării Baltice și bateriile rusești de rachete sol-sol 9K720 Iskander (rază de acțiune 500 km) și OTR-21Tochka Iskander (rază de acțiune 180 km). Eficacitatea acestui prim val s-ar putea exprima prin neutralizarea în cel mai fericit caz a 30 % din rețeaua radar de supraveghere aeriană rusească , a 30 % din batalioanele de rachete S-300 și S-400 rusești, dispuse între Moscova și granițele cu Țările Baltice, neutralizarea a 40 % din componentele sistemelor automatizate C4I (cu precădere a componetelor de cercetare-bruiaj), blocarea pe aerodromuri a peste 200 de avioane și elicoptere rusești, iregularități în structura de conducere operativă a rușilor, etc . Totuși, pierderile estimate ale americanilor și aliaților lor pot ajunge la 60-70 % din aeronavele și rachetele de croazieră care intră în spațiul aerian rusesc, în primul val.

Care este impedimentul major în cucerirea supremației aeriene?

 În jurul orașului Sankt Petersburg și în enclava Kaliningrad, rușii și-au creat două sisteme automatizate C4I (Comanda, Control, Comunicatii, Computere, Informatii si Interoperabilitate), pentru împiedicarea obținerii supremației în razboiul radioelectronic (Electronic warfare -EW), dus de sistemele de cercetare terestre, aeriene si cosmice americane. C4I subordonează printre altele și echipamentele Krasukha-4 de tip SIGINT și COMINT (interceptarea tuturor rețelelor de comunicații). Krasukha-4 mai bruiză și radarele de supraveghere de pe sateliții militari americani din familia Lacrosse / Onyx, radarele militare bazate pe sol din statele vecine, cele aeriene de tip AWACS, E-8C și pe cele montate pe avioanele americane de recunoaștere RC-135 sau fară pilot RQ-4 Global Hawk. Armata rusă dispune și de echipamente de bruiaj a senzorilor electrono-optici de ghidare a bombelor și rachetelor inamice, dirijate pe fascicol laser și în infraroșu, dar și prin GPS. Acestea sunt relativ puține și dispuse în apropierea obiectivelor importante.

Sistemele C4I rusești au permis și crearea a două zone de excludere (Anti-Access/Area Denial -A2/AD bubble), impenetrabila pentru toate mijloacele NATO, odată cu integrarea în C4I a cîte două batalioane de rachete AA mobile cu rază mare de acțiune de tip S-400 și a mai multor baterii mobile cu rază scurtă de acțiune Tor-M2 și Pantsir-2M. Pentru a se putea apăra, Rusia va trebui să înceapă să-și dezvolte zona de continuitate a sistemelor automatizate C4I & EW & A2/AD bubble, de la Sankt Petersburg, de-a lungul graniței cu Țările Baltice, pînă în enclava Kaliningrad.

Un sistem S-400 poate urmări și ataca 80 de ținte aeriene care evoluază cu viteze de pînă la 17.000 km/h, de la distanța de 400 km, utilizînd informații radar dar și de la senzori multispectrali bazați pe sateliți. Rusia dispune în prezent de 20-25 de batalioane cu cîte 8 sisteme de lansare x 40 de rachete S-400 (aproximativ 180 instalații de lansare S-400). Opt batalioane S-400 sunt dispuse în jurul Moscovei și unul se află în Siria. Rușii mai pot aduce la granița cu Țările Baltice și în Belarus, alte batalioane S-400, mai existînd în dotare aproximativ 1.100 de instalații de lansare S-300 (130 de batalioane S-300), cu raza de acțiune de 200 km, mai vechi decît S-400, dar rezistente la bruiaj, modernizate la standardul PMU-1/2 și ca urmare a dotării cu radarul 96L6E. Un sistem mai perfecționat decît S-400, este S-500 care se află în testare și va începe să doteze armata rusă din 2017.

Datorită echipamentelor de cercetare-bruiaj de tip SIGINT, COMINT, electron-optice și anti-GPS, extrem de eficiente și numeroase ale Rusiei, NATO nu va obține supremația în razboiul radioelectronic (Electronic warfare -EW). Sistemul automatizat rusesc C4I & EW & A2/AD dispus în Siria a împiedicat coaliția anti-Stat Islamic, condusă de SUA să descopere din timp obiectivele rebelilor care urmau a fi atacate de bombardierele rusești. Pentru a fi comunicate de americani via-satelit, rebelilor susținuți de ei. De aceea, în primul val de atac, este de așteptat ca SUA să lovească în proporție de 60-70 % ținte false, de pe teritoriul Rusiei.

Valurile următoare de atac ale aviației SUA urmînd să fie asigurate cu bruiaj de avioane EF-18 și de pe navele marinei militare americane, staționate în marea Baltică. Datorită efectului slab în cîștigarea supremației aeriene din primul val, următoarle valuri de atac ale NATO vor înregistra pierderi din ce în ce mai grele. Dispozitivul aerian al SUA urmînd a fi compus din cel puțin 5.000 de avioane și elicoptere aparținînd Forțelor aeriene, Marinei și Infanteriei marine. La care se pot alătura 1.500 de aeronave aparținînd aliaților din NATO.

Flota navală americană

5Pe lîngă trupele de uscat și avioanele de luptă dislocate în Țările Baltice, Polonia și alte state NATO din Europa, cel mai probabil, Pentagonul va trimite în marea Baltică, ca forță de invazie cîteva zeci de grupări navale compuse din opt portavioane, opt portelicoptere, zeci de nave de desant ale Infanteriei Marine, crucișetoare purtătoare de rachete, distrugătoare și submarine de atac. Cărora li se pot alătura două portavioane italiene, unul francez și unul spaniol, împreună cu grupările navale de protecție.

Rusia poate ataca aceste grupări de nave cu rachetele de croazieră Kalibr NK și Kh-101 care au o rază de acțiune de 2.500-4.000 km și elemente de ”invizibilitate” pentru radar, dar zburînd cu viteză subsonică (800 km/h), pot fi doborîte pe timpul apropierii finale. În schimb, racheta navă-navă și litoral-navă rusească P-800 Onix este mai greu de neutralizat, întrucît are o viteză de Mach 2.8 (3.000 km/h) la nivelul mării și o rază de acțiune de 300 km. La fel de greu de lovit este și racheta navă-navă P-500 Bazalt care are o viteză de Mach 2.5 și o rază de acțiune de 550 km. Începînd din 2017, Rusia va fi înzestrată cu noile rachete 3M22 Zircon specializate anti-portavion, capabile să zboare cu viteză hipersonică, la înălțimi mici. 3M22 Zircon are o viteză de apropiere de Mach 6.2 (6.500 km/h) o rază de acțiune de 400-1.000 km și poate fi lansată de pe nave, submarine și de pe avioane. Pentru această rachetă, începînd din 2018, marina militară americană nu are antitdot.

Trupele de uscat americane

 Conform evaluărilor americane, tancul rusesc T-80 (existent în număr de 550-3.000 în armata rusă) este net inferior tancurilor M1 A1/2 Abrams americane, Leopard 2 germane, AMX 56 Leclerc franțuzești și Challenger 2 britanice. Tancurile T-72B3, trecute prin modernizări succesive (circa 1.300 în armata rusă) sunt mai performante ca T-80 și puțin inferioare AMX 56 Leclerc și Challenger 2. TancurileT-90 (550 în armata rusă) sunt egale cu AMX 56 Leclerc și Challenger 2, dar cu puțin inferioare lui M1 A1/2 Abrams și Leopard 2. Mașina de luptă a infanteriei ruse (BMP-3 și BMP-2) este inferioară celei americane M2 Bradley, transportorul amfibiu blindat rusesc BTR-80/82A este inferior lui Patria AMV și sensibil egal cu Stryker (familia Piranha).

Noul tanc T-14 Armata, superior tuturor tancurilor existente a intrat în pre-producția de serie, în 2017 armata rusă urmînd să recepționeze primele 100 de tancuri T-14. Comparînd tancurile germane Leopard 2, americane M1A2 Abrams, franţuzeşti AMX 56 Leclerc şi britanice Challenger 2, cu T-14 Armata, rezultă un raport de 2,5- 4/1 în favoarea tancului rusesc.

Mașinile de luptă ale infanteriei T-15 și Kurganets-25 sunt cele mai puternice din lume, înregistrînd același raport în favoarea lor, în raport cu blindatele occidentale. Producția de serie a T-15 și Kurganets-25 urmînd să înceapă în 2017. Noul transportor amfibiu blindat rusescVPK-7829 Bumerang depășește sub același raport toți competitorii existenți, producția de serie și livrarea către armata rusă urmînd să începă în 2017. Așadar din 2018 Rusia va dispune de cele mai performante blindate din lume și acest aspect va schimba radical raportul de forțe într-o viitoare confruntare armată.

În primul și al doilea război din Golf, Pentagonul a demonstat că o apărare pregătită din timp, ca cea irakiană care dispunea de nenumărate blindate, poate fi străpunsă şi învăluită de trupe cu o mare mobilitate şi protecţie împotriva armelor antitanc, precum blindatele de ultimă generaţie. Grupările de tancuri americane M1A1 Abrams au cooperat cu cele compuse din maşinile de luptă ale infanteriei M2 Bradley, reuşind să avanseze prin luptă 150-250 km/zi, în deşert. Neutralizînd punctele de sprijin ale infanteriei inamice, a grupăriilor de artilerie, a aliniamentelor antitanc şi a blindatelor uşoare. În breşele făcute de blindate fiind introduse masiv transportoarele blindate LAV-50(Piranha) ale Infanteriei Marine americane.

Succesul blindatelor americane n-ar fi fost obținut fără executarea în prealabil de mari operațiuni aeropurtate, efectuate concomitent cu vînătoarea de blindate inamice, dusă cu aviația și elicopterele de atac.Spre deosebire de deșertul irakian, vestul Rusiei este dens populat, pretabil la desfășurarea în mediul rural a numeroase grupuri sau nuclee de rezistență, înarmate cu sisteme sol-aer portabile (MANPADS), ceea ce face ca manevra pe verticală, reprezentată de operațiunile aeropurtate să fie puțin probabilă. Armata rusă poate disloca în vestul Rusiei peste 500 de sisteme 9K331M Tor-M1, 9K22 Tunguska și Pantsir-S1compuse din două tunuri cal.30 mm și opt rampe de rachete diriajte pe fascicol infraroșu (rază de acțiune 12-20 km). În afaraacestora, trupele de uscat din vestul Rusiei dispun de alte cîteva mii de sisteme sol-aer din familia de rachete sol-aer portabile Strela și Igla. Împotriva familiei de rachete sol-aer portabile Strela și Igla, dirijate pe emisia calorică, elicopterele AH-64, AH-1, OH-58 Kiowa, UH-60A ,CH-47 Chinook și avionul cu rotoare mobile V-22 Osprey, utilizează echipamentul de bruiaj AN/ALQ-144/147/157.

Începînd din 2015, subunitățile de apărare AA care asigură protecția diviziilor de desant aerian din armata rusă au fost dotate cu rachetele portabile 9K333 Verba. Din 2016 acest sistem a început să fie introdus masiv și la trupele de uscat. Echipamentele de bruiaj de pe elicopterele americane nu pot ”păcăli” senzorul de autoghidare al rachetei Verba care lucrează simultan în trei benzi de frecvență din spectrul vizibil și infraroșu. Sistemele Verba lucrează cu complexul de cercetare electronică, bruiaj și conducere automatizată Barnaul-T al unităților de desant aerian rusesc. Barnaul-T neutralizează prin bruiaj ochit în frecvență, radarele aeronavelor inamice și folosește generatoare de interferență laser, menite să împiedice dirijarea rachetelor și bombelor laser lansate de aeronavele inamice.

 

Omenirea se află în plin război mondial climatic de câţiva ani

1Un general NATO, Fabio Mini, a făcut declaraţia anului, avertizând că omenirea se află într-un război mondial climatic de câţiva ani.

În condiţiile în care cei mai mulţi dintre oameni se aşteptau ca următorul război mondial să aibă la baze armele convenţionale, se pare că cele mai importante guverne ale lumii au aprins deja un altfel de conflict. Acest război este unul nou, care are la bază armele chimice ce sunt îndreptate spre modificarea climei.

Generalul NATO Mini a oferit un interviu şocant unei televiziuni italiene şi susţine că cel de-Al Treilea Război Mondial se află în plină desfăşurare şi cea mai puternică armă este cea cu care se modifică clima. Din această cauză lumea din ziua de astăzi este lovită de furtuni puternice, cutremure majore, tsunami şi alte evenimente care pot aduce moartea. Exemplul concret pe care l-a oferit Mini este tsunami-ul produs în Indonezia în 2004. S-a ştiu cu mult timp înainte că un asemenea tsunami avea să se nască în urma unui cutremur de intensitate mare, dar pentru a nu se crea panică în rândul oamenilor informaţia a fost ţinută secretă.

2Conform declaraţiilor generalului, cele mai mari puteri ale lumii se folosesc de aceste arme de ultimă generaţie cu care pot modifica clima şi pot induce anumite fenomene care în trecut s-ar fi petrecut doar în mod natural. Marile puteri ale lumii şantajează astfel ţările mai mici şi în caz că nu se supun sau nu respectă normele impuse, atunci sunt atacate pe această cale.

Astfel, acest tip de arme este considerat în prezent mult mai periculoase decât bombele atomice pentru că pot extermina în cel mai silenţios mod oraşe întregi. Pentru a nu părea deplasat, argumentele celor spuse de Mini sunt susţinute prin proiectul „Seal”, realizat de omul de ştiinţă din Noua Zeelandă Thomas Leech, încă din 1946. Cercetarea a avut ca bază crearea de mici tsunamiuri în laborator. Succesul proiectului a fost recunoscut la nivel global şi imediat după încheierea cercetării, specialistul a fost înlăturat, iar rezultatele au fost trimise bazelor militare.

Astfel, încă din anii ’50 s-au dezvoltat primele arme climaterice. Odată cu trecerea anilor este imposibil să nu realizăm că aceste arme au fost perfecţionate pentru ca în ziua de astăzi să devină parte importantă din dorinţa nebună a unor naţiuni de a controla întreaga planetă.

Controlul climei și războiul geoclimatic

Oamenii şi-au dorit întotdeauna să poată controla vremea, să nu mai depindă de capriciile unor „zei” neîndurători. De la săgeţile trimise în nori până la rachetele moderne pentru spargerea norilor, mulţi au încercat să influenţeze clima.

În 1950, cercetătorul Wilhelm Reich (1897-1957) a dezvoltat un sistem de aparate ce permitea influenţarea vremii, producerea sau alungarea norilor de ploaie şi furtună. Cercetările sale se bazau pe o formă de energie denumită de el „orgon” care poate fi asimilată cu „chi-ul” chinezesc şi „PRANA” din terminologia sanscrită. Aparatele sale aveau rolul de a capta şi dirija fluxuri de energie orgonică pentru a produce efecte în diverse experimente, legate de însănătoşirea unor bolnavi, amplificarea energiei emisă de o substanţă radioactivă, controlul vremii etc.

Dispozitivul pentru controlul vremii consta din diverse tuburi cu diametre diferite dispuse concentric, ce aveau la un capăt cabluri ce făceau legătura cu un acumulator orgonic. Construcţia semăna cu o „baterie” de artilerie ce era îndreptată în sus, către cer. În funcţie de setările aparatului, acesta permitea formarea de nori aducători de ploaie sau împrăştierea lor. Există la ora actuală firme care folosesc acest tip de aparate, montate pe aripile unor avioane, pentru a produce sau îndepărta ploile.

Din proiectul de control al climei initiat de Wilhelm Reich au derivat apoi altele, cum ar fi experimentul Philadelphia, Montauk şi proiectul HAARP.

Proiectul HAARP

3Un proiect important dezvoltat de guvernul SUA pentru controlul climei este HAARP (High Frequency Active Auroral Research Project) – Proiect de Cercetare a Rezonanţei Aurorale în Câmp de Înaltă Frecvenţă. Proiectul de cercetare aurorală se referă la studierea efectului pe care îl are o rază de energie din banda RF (radio frecvenţă) focalizată în straturile inferioare ale ionosferei, cu ajutorul unui sistem complex de antene.

Dr. Rosalie Bertell confirmă că „cercetătorii armatei americane lucrează la un aşa-numit «sistem climatic» conceput ca o armă potenţială. Metodele includ producerea de furtuni şi modificarea traseului vaporilor în atmosferă pentru a produce inundaţii sau secete cu ţintă exactă.”

Încă din anii ’70, fostul consilier al securităţii naţionale americane Zbigniew Brzezinski a prevăzut în cartea sa „Între două epoci” că „tehnologia va pune la dispoziţia conducătorilor celor mai multe dintre naţiuni tehnici de războaie secrete, dintre care numai un mic număr va putea fi cunoscut de opinia publică. Tehnicile de modificare a climei vor putea fi folosite pentru a produce perioade prelungite de secetă sau furtună.”

De altfel, cercetările realizate până în prezent au creat un arsenal de tehnici pentru un adevărat război geofizic (E. Străinu, 2000, 2003), tehnici care pot produce:
– dispersarea ceţii, a norilor şi modificarea regimului de precipitaţii;
– formarea ceţii şi a norilor;
– producerea grindinei;
– obţinerea unor materiale necesare modificării proprietăţilor electrice ale atmosferei;
– introducerea în atmosferă a câmpurilor electromagnetice;
– provocarea şi dirijarea furtunilor, tornadelor şi a uraganelor;
– producerea artificială a ploii şi zăpezii;
– controlul fulgerelor şi al maselor plasmatice atmosferice;
– modificări ale climei prin topirea calotei polare;
– deteriorarea stratului de ozon şi a ionosferei;
– modificări ale parametrilor fizici, chimici şi electrici ai mărilor şi oceanelor, controlul fenomenului „El Nino”;
– producerea valurilor mareice mari – tsunami;
– provocarea cutremurelor de pământ etc.

Marc Filterman, fost ofiţer francez, a descris câteva tipuri de arme neconvenţionale ce folosesc frecvenţele radio. El se referea la „războiul climatic”, indicând faptul că „SUA şi fosta URSS deţineau cunoştinţele tehnice necesare pentru a declanşa schimbări climatice bruşte (uragane, secete etc.) chiar de la începutul anilor ’80. Aceste tehnologii fac posibilă declanşarea de perturbări atmosferice folosind unde radar de frecvenţă foarte joasă (Extremely Low Frequency – ELF).”

Programul HAARP, desfăşurat în Gokoma, Alaska şi administrat de forţele aeriene şi maritime ale SUA, reprezintă o nouă generaţie de arme sofisticate, dezvoltate în cadrul „Iniţiativei Strategice de Apărare” a SUA. Proiectul a fost lansat de „Direcţia de Vehicule Spaţiale” aparţinând „Laboratorului de Cercetare a Forţelor Aeriene.” El constă în principal dintr-un sistem de antene puternice, capabile să controleze modificări locale ale ionosferei.

Cercetătorul Nicholas Beigich, implicat în campania anti-HAARP, descria acest proiect ca fiind „o tehnologie de fascicule de unde foarte puternice, care ridică zone ale ionosferei prin concentrarea unui fascicul şi încălzirea acelor zone. Undele electromagnetice sunt reflectate apoi pe pământ şi penetrează absolut orice, cu viaţă sau fără viaţă”.

Dr. Rosalie Bertell afirmă că „HAARP este un încălzitor gigantic care poate cauza distrugeri în ionosferă, creând nu numai găuri dar şi incizii lungi în stratul protector care împiedică radiaţiile mortale să bombardeze planeta”.

Dezinformarea opiniei publice

HAARP a fost prezentat opiniei publice ca un program de cercetare ştiinţifică şi academică. Documentele militare americane sugerau că principalul obiectiv al HAARP era să exploateze ionosfera în scopuri de apărare. Fără să facă referiri clare la programul HAARP, un studiu al forţelor aeriene americane a subliniat utilizarea „modificărilor induse ale ionosferei ca o metodă de schimbare a modelelor climatice şi de distrugere a comunicaţiilor şi radarelor inamice.”

Prima companie care a furnizat armatei echipamentul HAARP a fost ARCO Power Technologies, subsidiară a ARCO Oil Company. ARCO dorea să găsească o utilizare pentru cele 30 000 de miliarde m3 de gaze naturale din nordul Alaska. Deoarece livrarea acestora către consumatorii civili s-a constatat că este nerentabilă, s-a hotărât utilizarea gazelor pentru alimentarea transmiţătoarelor. Sponsorul proiectului a fost Departamentul de Apărare al Forţelor Aeriene şi Maritime ale USA.

Scopul proiectului (nedeclarat public) a fost realizarea unui scut energetic planetar folosind ionosfera ca deflector de rază, pentru a transmite cantităţi mari de energie radiantă pe teritoriul ţărilor inamice, perturbându-le comunicaţiile, armamentul şi industria electronică. De asemenea, HAARP avea drept scop studierea posibilităţii de a realiza comunicaţii nedetectabile între submarine, explorări geofizice, controlul proprietăţilor undelor radio cât şi generarea de semnale fantomă pentru radarele inamice aflate oriunde pe glob.

Alte efecte ale proiectului HAARP:

4– Declanşarea de haos meteorologic local la utilizarea puterilor mari, de 1,7 GW.
– Scăderea concentraţiei de ioni de calciu din ţesutul cerebral al oamenilor care au fost expuşi la iradieri mai mari de 0,8 mW/cm2 şi o frecvenţă de 147 MHz, la o modulare cu semnal variabil cuprins între 6 şi 20 Hz. S-a observat o stimulare a neuronilor pe frecvenţa modulatoare de 16 Hz.
– Posibilitatea de a alimenta prin inducţie electromagnetică un avion aflat la 30 km înălţime, timp de 10000 de ore, avion ce are doar o bobină de recepţie a puterii emise ce o transferă apoi blocului motor.
– Posibilitatea de a perturba grav sănătatea şi psihicul subiecţilor care sunt ţinta unui experiment. Amintim oboseală cronică, iritare, pierderea memoriei, cataractă, leucemie, defecte la naştere şi cancer, dar şi modificarea compoziţiei sanguine, a colesterolului, presiunii arteriale, pulsului şi chimiei cerebrale.
– Posibilitatea de a scurtcircuita întreaga încărcătură ionosferică (ionosfera fiind vazută aici ca armatura exterioară a unui condensator sferic planetar) cu suprafaţa terestră (care e vazută aici ca fiind armatura de polaritate opusă a aceluiaşi condensator sferic planetar).
– Posibilitatea de a perturba stratul de ozon. Dacă acesta e lovit pe o frecvenţă egală cu frecvenţa la care O3 se descompune în O2, atunci radiaţiile UV pot atinge suprafaţa Terrei distrugând toate formele de viaţă.

Conform dr. Rosalie Bertell, HAARP „este o parte a unui sistem integrat de arme care au consecinţe devastatoare asupra mediului. Este probabil ca proiectul să fie prezentat publicului ca un scut spaţial împotriva armelor din spaţiul extraterestru sau chiar ca un instrument pentru refacerea stratului de ozon !!!” HAARP poate contribui la schimbările climatice prin bombardarea intensivă a atmosferei cu raze de frecvenţă ridicată. Undele de frecvenţă joasă reflectate pot afecta creierul omului şi pot avea efecte asupra mişcărilor tectonice. HAARP are capacitatea de a modifica câmpul electromagnetic al Pământului.

Cum HAARP controlează uraganele

S-a vorbit foarte mult despre HAARP, programul american de cercetare asupra frecvențelor aurorale active, prin intermediul căruia poate fi manipulată vremea dar poate fi influențată și mintea oamenilor. Și totuși, unii încă mai cred că toate controversele stârnite în jurul acestui program sunt doar o simplă teorie a conspirației. Filmul pe care vi-l propunem în continuare prezintă imagini captate din satelit în timpul a două puternice uragane, în care se pot vedea formațiuni noroase stranii, ce nu apar în mod natural. Prezența acestor anomalii ce au influențat direcția de propagare a respectivelor uragane, constituie o dovadă clară a faptului că fenomene meteorologice au fost manipulate.

Uraganul Joaquin, al doilea ca intensitate din zona Atlanticului în 2015, s-a dezlănțuit la sfârșitul lunii septembrie 2015 și amenința coasta Statelor Unite. Pe înregistrările furnizate de satelit se poate observa cum s-a intervenit intenționat pentru a redirecționa uraganul spre insulele Bahamas și apoi spre Bermuda, ocolind Cuba și orașele americane. Pentru ca traiectoria să corespundă planului, programul HAARP a fost folosit în mai multe faze.

Uraganul Blanca, din luna iunie 2015, din oceanul Pacific, a fost de asemenea controlat de forțele militare americane cu ajutorul armelor de modificare a vremii (titularul progranului HAARP este Departamentul de Apărare a Statelor Unite).

Redirecționarea uraganelor se produce printr-un fel de explozie la nivelul norilor și curenților din ionosferă. Cu ajutorul antenelor HAARP sunt trimise cantități enorme de unde de joasă frecvență în stratul inferior al ionosferei, care încălzesc acest strat generând ascensiunea lui, urmată de apariția unui puternic curent descendent. Când acest curent descendent se lovește de straturile mai dense aflate în partea superioară a norilor, el se răspândește radial, formându-se nori tubulari la linia de înaintare a formațiunilor noroase. Nori tubulari apar în mod obișnuit acolo unde furtuna tinde să se disipe, dar niciodată nu apar mai mulți odată, în serie, dacă sunt formați pe cale naturală. Fiecare nor tubular este consecința unui curent descendent ce a lovit partea superioară a norilor și s-a răspândit radial. Norii tubulari creați prin intervenția HAARP sunt stabili, persistă ore în șir, păstrându-și forma chiar și atunci când se deplasează rapid, așa cum o fac norii singulari naturali. „Spargerea” masei de nori în nori tubulari are ca efect redirecționarea furtunii.

Modificările generate în ionosferă de programele HAARP sunt responsabile și de apariția unor găuri în stratul de ozon. Dimensiunile tot mai mari ale găurilor în stratul de ozon permit razelor ultraviolete nocive (UV-B) să ajungă pe pământ, afectând viața pe Terra. Din anul 2002 și până în prezent, cantitatea de UV-B a crescut cu 800%!

SURSE: http://www.ziaruldegarda.ro, news.russiatoday.ro, http://www.acs-rss.ro, http://www.efemeride.ro,

O maică de la mânăstirea Paltin Petru Vodă a fost zdrobită în bătaie, chinuită și alungată. De ce? Pentru că s-a îmbolnavit iar stareța mănăstirii a crezut că e “o curvă borțoasă!”

Reprezentativ

Cazul “Iasmina Popescu” nu este unul încheiat. Continuam verificările și ancheta noastră, pentru ne-am lovit până acum de un zid de tăcere din partea mănăstirilor din Neamț și de răspunsuri ambigue din partea autoritatilor. De exemplu, comisarul șef Paul Tablan, șeful Poliției Neamț declară pentru Mesagerul de Neamț: Eu am mari îndoieli că este ceva adevărat, dar am verificat fiecare aspect, să ne asigurăm că nu este vorba despre comiterea vreunei infracțiuni. Dacă ar fi ceva real, am discuta despre ucidere din culpă și chiar ar fi un dosar simplu de instrumentat. Dar nu avem nicio victimă, această persoană nu există, n-a făcut nimeni plângere și, din câte am înțeles, prietenul ei, care susținea că ar fi tatăl copilului, a afirmat că, de fapt, el n-a întâlnit-o niciodată”.
Reiau declaratia:Eu am mari îndoieli că este ceva adevărat, dar am verificat fiecare aspect, să ne asigurăm că nu este vorba despre comiterea vreunei infracțiuni (…) n-a făcut nimeni plângere și, din câte am înțeles, prietenul ei, care susținea că ar fi tatăl copilului, a afirmat că, de fapt, el n-a întâlnit-o niciodată”. Când l-a întrebat cineva ceva pe “tatăl copilului”, cum și în ce context, nu spune. Doar că “am făcut verificări”. Haida de, și noi am facut și ne-a dat un pic altfel. Iar am mari îndoieli și am verificat nu prea merg împreună, dar dacă așa a spus dom’ comisar, care din câte a înțeles… știe el mai bine, nu-i așa colegi?
Tot din Mesagerul de Neamț: „Am auzit de acest subiect și am făcut verificări la mănăstire”, ne-a declarat preotul Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. „Din informațiile pe care le deținem, această persoană nu făcea parte din obștea Mănăstirii Agapia. Cred că este bine să vă adresați organelor de poliție, care vă pot confirma că nu apare nicio persoană cu acest nume ca fiind domiciliată în Agapia, nici măcar cu viză de flotant și nici născută în 1989”.
Pe taica popa l-a cam luat gura pe dinainte: (…) să vă adresați organelor de poliție, care vă pot confirma (…) adică, lasă frate că am vorbit eu și cu poliția să tacă dracu din gură! Iar „verificările” făcute de Constantin Sturzu & Co sunt la fel de… temeinice. A auzit, n-a auzit, doar duhul sfânt (sau dracu’?) poate sti. Nu s-a gândit însă nicio clipă că datele personajului în cauză ar fi altele. Noi da.

Articolul din Mesagerul de Neamț, excelent scris dar părtinitor, nu face altceva decât să “apere” sfânta biserică și mănastirile aferente de blasfemia ateilor, a celor care n-au nimic sfânt. Întrebare: BOR ce are sfînt? Dar mafia bisericilor din Neamț? Știe cineva ceva? Nooo… Cine plătește, conduce parada!

In cele ce urmează, vă voi transcrie povestea măicuței Andreea, așa cum mi-a fost scrisă de unul dintre apropiații săi. Nu voi modifica nimic, vă voi spune doar că am stat de vorbă cu măicuța Andreea la telefon și cu sora acesteia, Alisa Elena din Italia și mi-au confirmat povestea. Andreea a fost chinuită, lovită în cap de mai multe ori, urmărită, bătută… De ce? Pentru că așa a vrut stareța Ilona Roxana Bujor  de la mânăstirea Paltin Petru Vodă. Povestea măicuței Andreeea nu se termină odată cu scrisoarea. Ea va continua până când cineva din mafia mănastirilor nemțene va plăti pentru asta. Deocamdata, așa cum am spus, tuturor le e frică să vorbească sau, au niște interese ce sunt mai presus de orice…


CI RUSUStimate domnule Vasilescu,
Vă voi prezenta pe scurt povestea tristă și adevărată a unei călugărițe care a stat în Schitul de maici care acum se numește Mânăstirea Paltin Petru Vodă. Numele real al călugăriței este Rusu Petronela Anișoara și are numele de călugărie Andreea. Acum se află la o soră care locuiește în Italia cu soțul și cei doi copii. Este dezamăgită total de sistemul mânăstiresc și nu dorește să se mai întoarcă vreodată într-o mânăstire. Am purtat mai multe discuții cu ea. O cunosc din anul 2003.
Ilona Roxana Bujor, stareța Mănăstirii Paltin din Petru Vodă, cu numele de călugărie Iustina, care este și medic de familie declarat la dispensarul Poiana Teiului, a supus-o la rele tratamente pe această călugăriță, Andreea. Abia în anul 2015 sora ei, Gherasim Alisa Elena, a hotărât să reclame la Colegiul Medicilor Neamț sub nr.637/19.08.2015, cu recurs nr X35/ 21.01.2016 și la Ordinul Asistenților Medicali Neamț aspectele ce le veți afla mai jos. Vă trimit și câteva însemnări olografe ale călugăriței Andreea, dar vă expun și eu câteva amănunte care nu sunt prezentate clar.

Venită de prin 1996 în Mănăstirea Petru Vodă, atunci ca soră de mănăstire, a fost călugărită de părintele Iustin Pârvu la data de 11.12.1998. A stat până în anul 1999 în mănăstirea de călugări. Adunându-se vreo 6 călugărițe, părintele Iustin le-a trimis la 1 km mai la vale unde s-a constituit un schit nerecunoscut niciodată de Mitropolitul Daniel Ciobotea. Abia în anul 2008, mitropolitul Teofan a recunoscut oficial Mănăstirea Paltin Petru Vodă. Până în noiembrie 2008 călugărițele au funcționat pe lângă Fundația Petru Vodă, transformată ulterior de stareța Iustina Bujor, pentru a prelua toată puterea în mîinile ei, în Fundația Justin PârvuDeși bolnavă și cu o constituție firavă, maica Andreea a fost pusă la muncă și mai ales a stat câțiva ani continuu la bucătărie. Gătea mâncare și servea zilnic pentru 20 – 30 de persoane și în anii din urmă chiar până la 100 de persoane pe zi (călugărițe, muncitori, vizitatori). În luna iunie 2011 a fost acuzată că a rămas însărcinată. Am înțeles că a fost detașată” o perioadă la stâna mănăstirii, undeva deasupra viaductului de la Poiana Teiului. Cum singură explică, ea are o boală hepatică severă și i se umflă foarte tare burta. Fără vreo investigație medicală și fără vreun consult de specialitate, o asistentă pripășită la mănăstire, Maria Pântea Moglan, a decis împreună cu stareța Iustina Bujormaica Andreea este însărcinată. Cu ochi de specialistă”, incompetenta stareță-medic a stabilit ad-hoc că este vorba despre o sarcină  în 6 luni.

Declaratie 1Afirmațiile maicii Andreea referitoare la hotărârea părintelui Iustin de a o scoate din mănăstire i-au fost transmise acesteia de către stareță. Pentru conformitate, cunoaștem mai multe cazuri în care stareța Iustina transmitea sec maicilor din subordine: „Așa a zis părintele Iustin”. În realitate, erau deciziile ei și avea grijă ca maicile respective să nu ajungă să vorbească cu bătrânul Iustin.

Deci au dus-o într-un bordei din pădurea de brazi deasupra Mănăstirii Petru Vodă. I-au dat telefonul cu toate contactele șterse. Îl putea suna doar pe un călugărul Ciprian Țăruș, în care maica Andreea avea încredere și care o păzea stând la vreo 50 de metri mai jos, într-un alt bordei din pădure.

Declaratie 2Declaratie 3Interesant este faptul că maica Andreea este în posesia unei Cărți de alegător în care apare într-o bluză (nu in haine monahale). Data emiterii este 05.07.2011. Maica Andreea afirmă că a fost dusă forțat pentru a i se schimba CI și domiciliul. Ea avea CI emisă în 2010, valabilă până în anul 2020 cu domiciliul în Petru Vodă și fotografiată în haine monahale. Nu se justifica schimbarea domiciliului la niște persoane din Dămuc (părinții asistentei Moglan Maria) necunoscute maicii Andreea.

Carte de alegator RUSUTotodată subliniez faptul că stareța Iustina a avut grijă să-l pună pe preotul călugăr Irinarh Jipa să sune familia Andreei și să-i anunțe că maica Andreea a plecat la Ierusalim pe termen necunoscut, pentru a nu mai fi căutată și pentru a justifica lipsa telefonului. După vreo două săptămâni părinții au primit un nou apel telefonic prin care li se spunea că fata lor a ajuns la Ierusalim și este bine.

Izolată în pădure Andreea era vizitată la 2-3 zile de asistenta Maria Moglan și călugărul Ciprian care-i aduceau de mâncare. Maria Moglan o obliga să recunoască faptul că este însărcinată, încât maica Andreea ajunsese să creadă și ea că s-ar fi întâmplat acest lucru, deși nu înțelegea cum. Peste ani, când a făcut controlul ginecologic, a mers cu inima strânsă și cu frica: „Dacă au pus pe cineva noaptea sau sedată să fac ceva ce eu nu știu?”. Examenul este relevant și relevă adevărul: femeia nu avut niciodată un contact sexual cu un bărbat.

Cerându-i o anumită carte din chilia ei din mănăstire, asistenta Moglan i-a adus-o iar maica a găsit însemnat un număr de telefon al unei surori (Soescu Maria) de-a ei din Iași. Profitând că într-una din zile călugărul Ciprian, care era și șofer, a anunțat-o că pleacă la un drum mai lung, a telefonat surorii ei. Aceasta a venit cu o mașină până la bariera de la drumul forestier, indicată de maică, de unde a fost preluată și a plecat la Iași. A locuit o perioadă într-o cameră de cămin.

Când și-a dat seama că maica a fugit de la locul de izolare din pădure, stareța a intrat în panică. Altfel nu se explică faptul că la ora 2 noaptea, părinții ei au fost treziți de prezența la poartă a preotului călugăr Irinarh Jipa, a Mariei Moglan aduși cu mașina de călugărul Ciprian Țăruș (sau de fratele lui tot călugăr). Aceștia i-au amenințat pe părinți să tacă din gură pentru că fata lor ar fi rămas însărcinată, ar fi avortat în WC ul mănăstirii și speriată a fugit din mănăstire. Creduli, părinții au acceptat minciunile, chiar acuzând-o pe fată că le-a ascuns adevărul. Acuzația cu avortul a fost reluată de stareța Iustina Bujor în fața părinților și a unor membri din comisia de la Colegiul Medicilor. Așa s-a ajuns la controlul ginecologic și la dezvăluirea minciunii stareței – medic Ilona Roxana Bujor.

Tatăl maicii a ajutat-o, după evenimentele prezentate, să-și ridice o căsuță pe pământul Mănăstirii Văratec. Căsuța există și acum.

Certificat medicalÎn urma reclamațiilor făcute în 2015 de sora maicii, au început presiunile și amenințările stareței Iustina Bujor. Stareța mănăstirii Văratec Iosefina a fost chemată la Iași. Iustina Bujor a amenințat-o că nu se lasă până nu o dă afară din Mănăstirea Văratec pe Stareța Iosefina Giosanu. (Iosefina Giosanu este sora arhiepiscopului Ioachim Băcăuanu de Roman și Bacău). Iosefina Giosanu a încercat să o determine pe maică să-și retragă plângerile.

În luna noiembrie 2015, Anisoara Petronela Rusu a mers la Iași să depună o plângere la Mitropolie, împreună cu sora ei Maria Soescu și o altă doamnă din Piatra Neamț, exarhul mănăstirilor Nichifor Horia a luat-o separat și a încercat să o convingă să-și retragă plângerile amenintând-o.

De frică, maica Andreea a fost luată de sora ei Alisa Gherasim în Italia, unde se află și acum. Nici Colegiul Medicilor Neamț, nici Mitropolia Moldovei și Bucovinei și nici Patriarhia, care au fost sesizate în scris nu au luat nici o măsură. Se spune că stareța Iustina Bujor este susținută de persoane influente.

Gherasim Alisa și Rusu Petronela Anișoara pot fi contactate în Italia la nr. de telefon (…).

Rugămintea lor este să nu fie modificat adevărul, ci să fie prezentate faptele așa cum au fost relatate.

(…)

Atat pentru astăzi.

Voi reveni cu alte detalii, pe masură ce le voi primi de la măicuța Andreea. Vreau să-l aud pe popa Sturzu cum spune că n-a existat maicuța Andreea. Vreau să-l văd pe dom’ comisar Tablan cum verifică și are mari îndoieli că… a verificat!

Voi reveni cu povestea Iasminei, pe măsură ce autoritățile vor hotărî să se miște, iar colegii mei vor strânge TOATE informațiile.

Celor ce au citit articolul și au comentat le multumesc. Celor ce m-au înjurat, le transmit cele cuvenite. Lor, mămicilor lor că nu i-au avortat la timp și mai ales, celor ce NU i-au învățat să înjure corect românește.

Un șeic idiot spune: “România este pământ islamic ce trebuie eliberat!”. Alt atentat în Turcia

Reprezentativ

Atentat TurciaUn sinucigaş şi-a detonat centura cu explozibil pe o stradă aglomerată din Istanbul. A luat după el patru nevinovaţi şi a băgat în spital peste douăzeci. De ce? Pentru că Allah e mare, iar în raiul lor îl aşteaptă o grămadă de virgine, patru capre şi două cămile. Habotnicia religioasă în stare pură duce la moarte. Nu e primul şi nici ultimul. Asta ne aşteaptă şi pe noi, “România este pământ islamic ce trebuie eliberat”, a spus şeicul Omar Bakri, unul dintre cei mai importanţi militanţi islamiști din lume. Dacă s-ar întâmpla chestia asta în România, sigur se lasă cu măcel, românii nu sunt nici francezi, nici englezi, nici turci. În câteva zile n-ar mai exista picior de arab, chiar dacă unii sunt oameni care îşi văd de treaba lor. Sper să nu vedem asta… Să vedem totuşi ce se întâmplă în lume. Turcia este o ţară majoritar musulmană care până nu demult a sprijinit (spun unii) într-un fel sau altul Statul Islamic. Au venit ruşii “să fac ordine” şi câteva săptămâni presa a vorbit despre declaraţiile belicoase ale lui Putin şi Erdogan. Primul – proprietarul Rusiei, al doilea al unei jumătăţi bune din Turcia, adică ceva mai sărac. După ce s-au bălăcărit, au căzut la pace, într-un fel în care n-a aflat nici vantu’ nici pământu’. Adică s-au înţeles, ruşii au început să plece din Siria iar turcii au lăsat-o mai moale cu bla-bla-ul despre violarea teritoriului. Toţi au tăcut, iar Turcia a primit trei miliarde de euro de la UE să-i ajute pe emigranţi. Pretul tăcerii plătit de toată Europa, inclusiv de noi.
Francezii însă, ţin morţiş să-i descopere şi să-i “judece” pe autorii atentatelor de la Paris din 13 noiembrie 2015, în care au fost ucise peste 130 de persoane. Ieri au pus laba, la Bruxelles, pe trei dintre complicii atentatorilor. La Bruxelles, adică tot la ei acasă, că ce mi-e Franţa, ce mi-e Belgia, surori de suflet şi de limbă. (Aici ar trebui să fac o paranteză mai lungă şi să vă spun că iniţial Parlamentul European şi toate celelalte organisme europene, trebuiau să fie la Paris, dar nemţii au sărit în sus, că prea bate la ochi, ruşii au strâmbat din nas, iar englezii au spus că insula lor e cea mai potrivită. Au căzut în final la pace şi Bruxellesul a devenit ceea ce este astăzi, l’ombelico del Europa)
Aşadar au mai fost prinşi câţiva arabi, unii spun că trei, alţii vreo cinci, care vor trebui să spună de ce i-a pus dracu (sau Allah) să pună bombe la Paris, cine sunt complicii şi altele asemenea. Complicii? E simplu, jumătate dintre francezi sunt de origine arabă, cealaltă jumătate a devenit rudă prin alianţă cu Islamul. Sigur că ştiţi, dar vă reamintesc că jumătate din Africa, o bucăţică din Asia şi o grămadă de alte provincii din lumea largă au fost colonii franceze până nu demult, iar cetăţenii lor aveau aceleaşi drepturi ca francezii. Aşa că, asta cu complicitatea arabă e greu de stabilit în Franţa. Nicio problemă, poliţia o va îngropa, după ce vă mai găsi câţiva ţapi ispăşitori, fără mamă, fără tată, care să plătească oalele sparte.
Revenind la Turcia, corespondentul televiziunii Rusia Today, (culmea, prima că a ajuns la locul atentatului împreună cu cei de agenţia de presă Dogan) Vasip Sahin spune că printre răniți s-ar afla trei cetățeni israelieni. Hopa! Aşadar în curând Israelul îşi va băga oficial coada în Turcia. Neoficial e demult, dar acum va trebui să participe cot la cot cu autorităţile turce la “elucidarea” cazului. Cu alte cuvinte se împute treaba şi mai rău. Rău de tot. Israel egal USA. Problema e alta, ca la Istanbul n-a avut loc doar un atentat ci mai multe, despre care deocamdată nimeni nu suflă o vorbă. Surse (ce ne-am face fără ele?!) din poliţia turca spun pentru Bloomberg tv ca doi dintre atentatorii de la Istanbul au ajuns în Turcia cu valurile de refugiaţi. Să credem asta? Nici vorbă, erau nişte curzi fanatici care habar n-au pe ce lume trăiesc. Au făcut bum! și gata, aia cu imigranţii nu se pune.
Problema despre care vroiam să vorbesc şi despre care am mai povestit de vreo câteva trei ori, (vezi articolele “Otrăviţi femeile, ascundeţi fântânile! Sau invers. Vin hoardele!”) este ca Iohannis şi Cioloș au cedat la presiunile Berlinului şi Bruxellului şi au acceptat să cazeze emigranţii din Siria, Libia sau de aiurea în România. Deocamdată se fac pregătiri la Vama Veche, 2 Mai şi Limanu. S-au făcut şi pe la Arad. Uite ce spune Pro tv-ul (şi alte surse): În localitatea Vama Veche, din județul Constanța, la mai puțin 20 de metri de granița cu Bulgaria, mai multe echipe de muncitori lucrează la foc continuu pentru a termina de reabilitat o fostă unitate militară. În acest loc urmează să fie cazați mai mulți cetățeni sirieni, care vor face parte din cota refugiaților repartizaţi ţării noastre. Poliţia de frontieră, conform Agerpress o baga p-aia cu: „La fostul sediu al Sectorului Poliţiei de Frontieră ‘Vama Veche’, situat în comună Limanu din judeţul Constanţa, în apropierea punctului de trecere a frontierei Vama Veche, se efectuează lucrări de întreţinere şi igienizare ale spaţiului şi construcţiilor adiacente. Acest spaţiu, ca orice alt sediu al Poliţiei de Frontieră, poate fi folosit şi pentru activităţile specifice ce sunt derulate de instituţia noastră în cazul depistării unui grup de imigranţi (triere, identificare, amprentarea migranţilor etc). Instituţia noastră pregăteşte astfel de spaţii de triere, în apropierea frontierei, în vederea respectării OUG nr. 53/2015 pentru stabilirea unor măsuri aplicabile în cazul apariţiei la frontiera de stat a unui aflux de migranţi”, se arată într-un comunicat al Poliţiei de Frontieră Constanţa.” Adică, băă, eşti prost? Noi?

Despre arabii ce vor veni în România… rămâne de văzut. Avem SRI, SIE, şi alte structuri care se ocupă de chestia asta. Sper să se ocupe, că dacă face vreun arab nebun, bum! la Bucureşti, Timişoara sau Iaşi, cei peste zece mii de arabi din România cu cele şaptezeci de moschei şi cincizeci de muftii o vor lua din loc urgent sau… Allah să-I aibă în paza lui!

Afara ninge.

 

Partea a doua: Otrăviţi femeile, ascundeţi fântânile! Sau invers. Vin hoardele!

CutitPoliţiştii de frontieră din sectorul Lunga a găsit la prima percheziţie, optsprezece cuţite de diferite dimensiuni, asupra emigranţilor care au intrat ieri ilegal în ţară. În perimetrul unde au fost arestaţi, au fost găsite aruncate două arme albe (cuţite, n. n.) militare şi alte obiecte. (Ştire pe surse – Poliţia de frontieră)

Am primit azi noapte un comment la articolul pe care l-aţi citit ieri. Iniţial, după ce l-am citit superficial, vroiam să-i răspund expeditorului la maniera „bă, nu-mi merge Google translate, las-o dracu’ aşa”. L-am citit însă a doua oară şi mi-am dat seama că omul, cred că sirian de origine, avea şi el un pic de dreptate. Ip-ul şi mailul erau într-adevăr din Franţa. Avea dreptate doar la un colţ, nu mai mult. Iată postul pe care il citez, asa cum apare şi in commenturile articolului:

din franta on 17/01/2016 la 02:58 said: sa stii ca si european de west nu au problem cu romanii cat timp ele raman in tara lor. faceti pe ofticat de refugiat, dar ati cam uitat ca romanii au invadat europa inainte de syrian, si au adus cu el mentalitate salbatic, lipsa lor de educatia si de respect, si sa nu uitam de tendinta la schmekerie furt escrocerie. de fapt nu trece o zi in west fara sa apar in ziar probleme cu romanii. Si nu va obosit sa bagati la inaintare tigan, ca totii stim bine ca nu doar tigan fac problem.

Dacă ne gândim bine, cel ce a trimis commentul are şi el asa cum am spus, într-un fel, dreptatea lui. După ’89 aproape patru milioane de romani au plecat din ţară, pentru o viaţă mai bună, pentru nişte bani care să le asigure lor şi copiilor lor un trai decent. Romanul nu ştia ce înseamnă trai decent, pentru foarte mulţi dintre români, un apartament de trei camere şi o Dacie, era “realizarea” personală maximă. “Are Casă, are şi Maşină, are Servici, a făcut Armata, e băiat aranjat” devenise ceva definitoriu pentru individul dinainte de decembrie ’89. După ’89 a început exodul romanilor spre occident. Au plecat oameni normali, care au muncit şi muncesc în continuare, dar şi javre care au făcut o grămada de belele. Sigur că ziarele au scris, generalizând “romanii un jefuit, romanii au ucis” s.a.m.d. Dar în rapoartele poliţiilor din toată lumea, nu romanii sunt pe primul loc, alţii deţin front page-ul ştirilor de la ora 5. Arabii, albanezii şi în general indivizi ce nu se ocupau cu altceva nici în ţara lor. Răufăcători exista oriunde în lume, nemernicia n-are graniţe.

Dar românii, indiferent unde s-au dus, în orice ţară au poposit, n-au construit biserici, n-au cerut ca limba oficială a ţării respective să fie romana, s-au adaptat rapid, au învăţat limba şi şi-au văzut fiecare de treaba lui, indiferent dacă era de bine sau de rău. Am văzut romani care după doi-trei ani vorbeau perfect limba ţării în care trăiau, cu accent chiar, spre deosebire de străinii care sunt în românia de zeci de ani şi care vorbesc stricat româneşte. Dar asta e o altă discuţie.
Romanii n-au cerut niciodată nimănui să interzică o sărbătoare. Musulmanii au cerut. Oktoberfestul cade într-o bucată de ramadan. Au făcut scandal să se interzică, n-aveau niciun drept să facă asta dar au făcut-o. De ce? Pentru că Allah… nu era de acord cu ţâţele pe jumatate goale ale nemţoaicelor! Romanii pleacă în occident, muncesc şi-şi fac o casă la ei în ţară, urmând ca la un moment dat să se întoarcă. Musulmanii vor să rămână în ţara în care au ajuns şi la un moment dat să fie mai mulţi ca localnicii. Romanii nu. Musulmanii aduc cu ei fundamentalismul şi pedeapsa (citeşte crimă) creştinilor pentru că nu se închina lui Allah. Pe romani îi doare-n cur de religie, indiferent de sectă. Pentru romani, biserica din occident este un fel de club în care se mai întâlnesc din când în când ca să-şi planifice grătarul şi şpriţul. Romanii nu se roagă în mijlocul străzii cu curu-n sus, “că a venit ora de rugăciune”, ei îşi fac trei cruci rapide şi basta. N-am auzit că un român ar fi participat la crimele Al Quaida sau ISIS. N-am văzut că un roman ia gâtul unui musulman pentru că e musulman. Şi încă ceva, foarte important, n-am văzut prea mulţi romani emigrând în ţările musulmane, dar am întâlnit o grămadă de musulmani în România. Care mai vor acum şi Moscheea Neamului. Unde dracu’ îşi fac romanii în lumea arabă Catedrala Neamului?

MascatDeci, dacă vreţi voi musulmanii să plecaţi în occident, n-aveţi decât, Merkel e mare şi bună. Ca Allah. Mergem şi noi. Dacă vrei să-i musulmanizaţi pe nemţi, n-aveţi decât. Dacă vrei să-I faceţi pe francezi să se închine la Allah, e problema lor. Dar la noi NU! Noi avem o mare problemă, ne-am închinat câteva sute de ani Înaltei Porţi, ne-au supt aia sângele şi toate bogăţiile, de au ajuns mari pe spinarea noastră. Ajunge, gata. Mergeţi la Merkel, la Obama şi de ce nu la Putin? Ce, acolo e naşpa? La noi dacă ajungeţi cam daţi de dracu. Şi dracu nostru e negru rău…

Aştept comentariile voastre. Spuneţi-vă părerea, nu doare. Le voi publica pe toate, fără excepţie, indiferent de natura lor.

 

Fotografii de pe AK47