Ion și Maria

Bucureştiul nu este doar Centrul Vechi, Piaţa Victoriei sau puzderia de mall-uri în care piţipoance de tot felul şi “vedete” de doi lei îşi plimbă fizicul şi-şi fac selfie-uri pentru facebook, rânjindu-şi dinţii şi ţuguindu-şi botul siliconat. Bucureştiul e VIAŢĂ, viaţa de dincolo de ştirile mondene, dincolo de politică, cu oameni de rând, cu săracii cei mai săraci, care-şi duc traiul de pe o zi pe alta şi pe care nu-i vede nimeni…

18La parterul blocului în care locuiesc, funcţionează mai multe fast food-uri, adică niște buticuri în care se vînd covrigi, șaorma, merdenele, sărmăluțe în foi de varză (plus viță) și alte mâcăruri de luat acasă sau de mâncat din mână pe trotuar. Mai la vale, e un magazin al Fondului Plastic și un second hand, cu mărfuri “absolut noi, cinșpe lei orice produs”, o altă șaormărie ceva mai scumpă, în care la loc de cinste găsești celebra șaorma de “pui, vită plus curcan, cu aromă de berbecuț!”.  În capăt e o tutungerie de la care nu mi-am putut lua niciodata țigări “de-ale mele” pentru că “nu prea cere lumea d-astea și dacă nu cere, de ce să luăm? Am înteles că nu au frigiderele adecvate stocării și n-am mai încercat. Tot în zonă, o gramadă de florării și florărese, gureșe, unele negre, altele (tot negre, dar…) blonde cu ochii albaștri. Restul parterului e ocupat de CEC, Poștă și vreo câteva bănci care au trecut demult de criză, dupa cum arată doamnele XXL care ies în fața băncii la fumat. Peisajul pe care vi-l descriu, se afla undeva între Piața Matache și Gara de Nord, destul de aproape de autogara de unde pleacă microbuzele spre Ploiești.

Din peisaj fac parte Ion și Maria, doi aurolaci bătâni, pe care chiar așa îi cheamă, Ion și Maria. Sunt frați. Ion mai ajută florăresele pentru o bere și câțiva lei, iar Maria cerșeşte cu sârg. Cerșește lângă șaormării, face naveta între cele două, capată destulă mâncare și pune totul într-o pungă jegoasă de plastic. Seara împarte mâncarea copiilor strazii…

Ion are un câine. Pe câine îl cheamă Labă. Cu Ion m-am “împrietenit” de când i-am salvat câinele din mașina hingherilor. După ce i-au dat două după ceafă și un șut, doi hingheri i-au luat câinele și l-au băgat în mașină. Ion urla ca din gură de șarpe, “mi-ați luat frateleeee!!!” Plângea cu lacrimi amare, dar cine să bage în seamă durerea unui aurolac isteric? M-am dus la mașină, cunoșteam câinele de câţiva ani buni, nu se despărțea niciodată de Ion, hingherii s-au uitat lung la mine, m-am uitat și eu la ei, apoi am scos din portofel cincizeci de lei și le-am facut semn sa-mi dea cățelul. S-au făcut că nu pricep, atunci am luat lațul din mana unuia și i l-am pus de gât. Ceilați au încercat ceva, dar am stâns mai tare și am spus încet: vreau câinele. Hingherului cu lațul de gât i se faceau ochii din ce în ce mai mari. Celălalt  a deschis ușa mașinii și câinele lui Ion a zbughit-o în aplauzele câtorva gură cască și în urletele Mariei. Cred că șoferul dubei sunase la Poliție, dar până să ajungă am plecat. Culmea e, că nu m-am ales nici macar cu o înjurătură…

Aseară, Ion și câinele erau la locul lor, lângă șaormărie. Maria nicăieri. Când m-a văzut, Ion s-a ridicat brusc și m-a salutat militărește, apoi mi-a spus: “vino să-ți arat ceva”. L-am urmat, am ocolit pe la dracu’ în praznic și am ajuns în spatele blocului. Acolo era Maria. Stătea în genunchi lângă o cutie destul de mărișoară și avea în mână un biberon cu tetina foarte subţire. În cutie, trei pisoi cărora încă nu le dăduseră ochii. “Sunt de la pisica albă, o știi, aia cu coada înfoiată… A calcat-o mașina de gunoi azi dimineață… acum sunt și ei singuri, la fel ca noi… dar am eu grijă să nu crească fără mamă…” Nu știam pisica albă cu coada înfoiată. Îi știam doar pe Ion și Maria, doi cerșetori cu sufletul cât Gara de Nord…

201646x404

Reclame

Pe Putin l-a cam luat capu’, vrea război mondial!

După cum se aude, Rusia se pregăteşte de război. De război cu toată lumea, cu americanii, cu romanii şi cu cine se mai bagă. Putin a ajuns la saturaţie şi ameninţa că da drumul la rachete peste Europa, dacă se mai baga NATO între el şi Siria. Că destul s-a băgat în Turcia şi uite ce a ieşit. De fapt, după cum zice Putin, al treilea război mondial a început demult. Pe rus ori l-a luat capul, ori are o problemă cu Nataşa lui, altfel nu abera în halul ăsta.
Rusia nu e capabilă în momentul ăsta să susţină un conflict armat, economia ţării şi condiţiile sociale nu-i permit. Armata rusă este (după cum afirma analiştii militari de la ei şi de peste tot) cam la 10% din capacitatea armatei americane. O fi mai mult, dar nu cine ştie ce.
Conform site-ul de știri Znak, citat de The Sun, președintele Federației Ruse Vladimir Putin a ordonat ca toți oficialii ruși trebuie să-şi aducă acasă membrii familiilor lor care locuiesc în prezent în străinătate. De ce? Să vină să se înroleze în marea Armată Roșie? Putin probabil. Cred că Putin, ajuns la limita disperării şi simţind că-i cam pleacă Rusia în Statele Unite, o dă pe ameninţări. Dar poţi să ştii? Ai noştri (hotnews.ro) citează şi ei şi se documentează de pe unde pot, că d-aia sunt agenţie de ştiri.

La televiziunile ruseşti, al treilea război mondial pare să fi început deja/Cele două scenarii ale politologilor: O nouă Yalta sau legea străzii – dacă nu poţi evita bătaia, da primul. Pentru cine urmăreşte televiziunile ruseşti, al treilea război mondial pare deja să fi început, scrie AFP

La principala televiziune de stat, prezentatorul emisiunii vedetă de duminică seara anunţa ca bateriile antiaeriene ruseşti din Siria vor doborî avioanele americane.
La canalul de ştiri Rossia 24 se difuzează un reportaj despre pregătirea adăposturilor antinucleare din Moscova
.
La Sankt Petersburg, site-ul de ştiri Fontanka anunţa că guvernul ar putea raţiona pâinea ca pregătire pentru un viitor război, în ciuda explicaţiilor autorităţilor, care afirmă că vor doar să stabilizeze preţul f
ăinii.
La radio, se discută despre exerciţii de „apărare civilă” care mobilizează, potrivit
Ministerului pentru Situaţii de Urgenţă, 40 de milioane de ruşi timp de o săptămână.
Cei ce se plimba pe străzile Moscovei pot admira spre exemplu imensele graffiti „patriotice” făcute de artiştii pro-Putin de la organizaţia „Set”, cum este un urs imens, simbolul Rusiei, care distribuie unor porumbei albi veste antiglonţ.
Cauza acestei febre legate de „al treilea război mondial” este ruptura, în 3 octombrie, a negocierilor dintre Washington şi Moscova legate de conflictul sirian, după eşecul unui armistiţiu negociat de cele două puteri la Geneva, în septembrie.
Atunci, bombele ruseşti şi siriene au transformat Alepul în „infernul pe pământ”, potrivit ONU.
Pe teren, armata rusească a continuat acţiunile în forţă, amplasând în baza s
a navală din portul sirian Tartus baterii antiaeriene, apte să distrugă avioane de vânătoare, dar şi corvete echipate cu rachete care pot, teoretic, să scufunde nave de război. Altfel spus, o demonstraţie de forţă care vizează nu jihadistii sau rebelii sirieni, ci marina şi aviaţia americane.

Două scenarii
La Moscova, unde ziariştii ruşi şi occidentali se culca şi se trezesc primind comunicatele Ministerului rus al Apărării, climatul de confruntare este transmis şi amplificat de mass media. Purtătorul de cuvânt al armatei ruseşti, generalul Igor Konashenkov, adresează avertismente Casei Albe, Pentagonului şi Departamentului de Stat.
„Reamintesc ‘strategilor’ americani ca rachetele antiaeriene S-300 şi S-400 care asigura acoperirea aeriană a bazelor ruseşti din Hmeimim şi Tartus au o rază de acţiune ce poate surprinde orice aeronavă neidentificată”, spunea el,
la 6 octombrie, într-un avertisment aproape direct la adresa SUA.
La televiziunea de stat Rossia 1, prezentatorul Dmitri Kissilev, care conduce şi agenţia de presă Ria Novosti, rezuma declaraţia generalului Igor Konashenkov pentru „oamenii simpli c
a voi şi ca mine”: „Vom doborî avioanele americane! Apoi, el dezvăluie „planul B” al Statelor Unite în Siria. „Planul B în mare este că SUA vor recurge direct la forţă împotriva armatei siriene a preşedintelui Bashar al-Assad şi a aviaţiei ruseşti”.
„Ar trebui să ne temem de aceste provocări? Aşa s-au angajat SUA în război
și în Vietnam”, spune Kissilev, înainte de a avertiza din nou occidentalii: rachetele amplasate în Kaliningrad, enclava rusească din apropierea Poloniei, pot transporta focoase nucleare.
„Rusia actuală este mai mult pregătită, înainte de toate psihologic, noii spirale de confruntare cu Vestul”, rezuma Gheorghi Bovt, într-un editorial publicat pe site-ul Gazeta.ru.
Politologii iau în calcul dou
ă scenarii, ţinând cont de dificultăţile economice ale Rusiei. Primul, optimist, în care cele două puteri vor cadea de acord asupra noilor condiţii de coexistenta, „un Yalta-2”, referinţă la împărţirea zonelor de influenţa între SUA şi URSS după al doilea Război Mondial. Al doilea scenariu, cel catastrofic, Rusia va reacţiona după o lege a străzii binecunoscuta: „dacă bătaia nu poate fi evitată, dă primul”.
Într-un interviu pentru Ria Novosti, ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, cel care a iniţiat în urmă cu 30 de ani, la Reykjavik, împreună cu preşedintele american Ronald Reagan începutul sfârşitului Războiului Rece, avertiza recent: lumea flirtează „periculos cu zona roşie”.
Miercuri, într-un prim se
nm de detensionare, Moscova anunţa o reuniune internaţională dedicată Siriei, la Lausanne, sâmbăta, între secretarul american de Stat John Kerry şi ministrul rus al Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, în ceea ce pare o întâlnire a ultimei şanse.”  Cam asta e sinteza Hotnews.

 “Putin a ordonat ample exerciţii militare în Rusia, Crimeea şi la graniţa cu Ucraina. Este stare de alertă completă” scrie protv.ro. În Crimeea e alertă demult, de când au intrat tancurile fără nume şi au anexat Crimeea Rusiei. Acum s-au apucat să repare aeroporturile distruse tot de ei şi să întărească paza la frontiere. Aşa şi? Nimeni nu suflă o vorbă despre China şi India, care în orice situaţie, s-ar băga în conflict. Germania nu zice nimic, doar trage cu urechea şi şopteşte pe la colţuri. Germania a fost dintotdeauna prietena rusiei, cu toate că, ruşii de fiecare dată le-au cam tras-o, dar istoria nu face altceva decât să consemneze. Nimeni nu învaţă din istorie. Nici ruşii, nici nemţii.

Că lumea a luat-o razna, se vede cu ochiul liber. Că noi suntem la mijloc, se vede şi asta. Suntem în NATO, ne-au vândut aia nişte avioane F16, ne-au instruit piloţii prin Portugalia, toate bune şi frumoase, doar că portughezii şi-ai luat cu banii câştigaţi din vânzarea avioanelor nişte avioane noi, pe când, noi suntem foarte bucuroşi că am luat nişte jucării second hand, buuune, după cum declară oficialitățile noastre. Vorbea ministrul Apărării de parcă-i luase tat-su trenuleţ, bicicletă, plus role, toate într-o zi!

putin-2De toate astea, pe Putin îl doare fix în cot. Se ceartă cu Obama şi spune că nu se poate vorbi coerent cu un astfel de om. Ca şi cum cu el, cu Putin, se poate vorbi coerent. Până la urmă, tot Putin zice că “Există nevoia de a ne comporta ca nişte parteneri şi de a ţine cont de interesele celuilalt. Noi suntem pregătiţi să facem acest lucru. Adică, vorba lui Firicel, “Băăă, eşti prost?”

Poate fără nicio legătură (aparentă) cu ce am scris mai sus, citesc şi această ştire “Într-o scrisoare adresată directorului general al UNESCO, Irina Bokova, și publicată pe Twitter, ministrul israelian al educației Naftali Bennett acuză UNESCO că oferă un „sprijin imediat terorismului islamist” și anunță suspendarea de către comisia israeliană UNESCO a „tuturor activităților profesionale cu organizația internațională”. Irina Bokova este un diplomat bulgar cu studii la… Moscova.

În rest, totul e pe făgașul normal. Popii cunună copii de 12-13 ani, fără să le pese de lege, Catedrala Mântuirii lui Daniel merge înainte, Dragnea face liste electorale și nu-l baga pe Ponta şi peste două săptămâni vine iar sfârșitul lumii!

Să nu spuneți ca nu v-am spus!

A murit Gyuri Pascu

Azi dimineaţă a apărut o ştire:

Ioan Gyuri Pascu a murit în locuinţa fostei sale soţii, din cartierul bucureştean 23 august. Actorul suferea de diabet. La ora 4 dimineaţa i s-a făcut rău, iar soţia a sunat la ambulanţă. Medicii au încercat să îl resusciteze timp de 45 de minute, însă fără rezultat. Trupul neînsufleţit al lui Ioan Gyuri Pascu a fost preluat de legişti, care vor stabili cauza decesului.

N-am fost prieten cu Ioan Gyuri Pascu. Ne cunoşteam demult, de când am făcut matinal la 7 ABC, ne-am intersectat de câteva ori şi am băut niște cafele împreună. Pe urmă ne-am întâlnit doar întâmplător. Ce faci? Trăiesc, spre disperarea unora. În rest? În rest… cum ştii. Îmbătrânesc, ca şi tine. Bine pa! Pa! Da, e adevărat, îmbătrânim, încet dar sigur, iremediabil. Când pleacă unul din generaţia mea, mă apuca toţi dracii. Televiziunile îi face pe „repede înainte” un necrolog în imagini, cu secvenţe din spectacole, cu rânjete şi aplauze. Cam atât. Peste câteva zile, va fi uitat. Nici măcar nu-l au pregătit, cum îl au la bătrânii actori. Necrologul lui Radu Beligan a stat vreo cinci ani în arhivele televiziunilor, în stând by. Din când în când, mai adăugau câte ceva. Montajul final a fost făcut în ziua morţii. Pentru Gyuri s-au apucat să caute azi dimineaţă. Va fi scurt, doar aşa, în trecere, pentru că mult mai important e Johannis, Ciolos şi toată pleiada de no name-uri care apar politic la tv.

Ce poţi să spui în asemenea momente? Că-ţi pare rău, că era aşa şi pe dincolo, că a fost într-un fel, că… bla, bla, bla. N-ajută la nimic, nici pe el, nici familia, nici arta, nimic. A plecat, e bun plecat…

Bine, pa! Pa…

Am văzut pe Facebook că GAZETA de SUD de la Craiova a sărbatorit 21 de ani de existenţă. La mulţi ani şi multă baftă le urez eu, Dragoş Vasilescu, cel care a “inventat” Gazeta de Sud

gazeta-de-sud-craiova_c0d3e0af1f75beCum a fost?

Prin februarie ’95, când era deja cu un picior în Bucureşti, aflu de la Tibi Pătru şi Ion Spânu (amici pe vremea aia) că cineva are chef să facă un ziar local. Omul se numea/numeşte Eugen Arnăutu şi era “trimisul” fraţilor Păunescu pe pământ oltenesc. Tibi şi Spânu făcuseră mai multe drumuri pe la Arnăutu, cam fără succes. Într-o zi, fac un proiect pe un colţ de computer (pe vremea aia computerele cam rare în Ţara Românească) şi mă înfiinţez la biroul lui Arnăutu, pe undeva pe Calea Bucureşti la un parter de bloc. Mă întâmpină o secretară drăguţă, ţâţoasă şi bine făcută, care-mi spune că şeful nu e, să revin. “Îl aştept” îi zic şi mă instalez pe un scaun. Fata face feţe-feţe şi tace. La un moment dat se aud voci în biroul “şefului” şi se deschide uşa. Un individ de vreun metru nouăzeci în costum de “fost utecist” mă fixează, apoi o întreabă răstit pe biata fată care nu-şi găsea locul: “Dânsu’ cine e?” Fata ridică din umeri şi bâlbâie ceva, la care omul se întoarce spre mine şi mă întreabă la fel de răstit: “Cu mine doriţi?” “Da” răspund calm, dar faţa mea probabil spunea cu totul altceva. Mă invită cam în silă în birou, birou ce la vremea aceea arata cam ca birourile mediocre din ziua de astăzi, dar avea un fel de ştaif… plus nişte icoane pe pereţi. Îi spun pentru ce am venit, îi dau hârtiile. Face o grimasă şi le ia, se uită, se uită la barba mea şi-mi zice: “Mai sunt nişte băieţi care îmi propun aceeaşi chestie”. “Ştiu” îi răspund, “tocmai d-aia am venit să n-o daţi în bară”. Arnăutu îmi aruncă o privire ciudată, mirat de “tupeul” meu, apoi realizează că ţine în mână exact lucrul de care avea nevoie. Se uită la frontul ziarului, care a rămas neschimbat până în ziua de astăzi şi îşi schimbă discursul, din arogant în mieros. Începem o discuţie de aproape două ore, trecem la persoana I-a,  punem la punct demararea proiectului şi apariţia ziarului Gazeta de Sud, cotidian al oltenilor de pretutindeni. Batem palma şi din momentul ăla încep să caut echipa. Aveam experienta ziarului “Situaţia” şi a revistei Orion, ştiam cu ce se manâncă presa şi cam cine m-ar putea ajuta în proiect. Aşa ca, am “dat cu goarna”.

Primele “şedinţe de redacţie” le-am avut într-o cârciumă, a unui fost redactor al editurii Scrisul Românesc, Dan-Ion Vlad, la subsol. Erau doar Marian Mirescu, Liviu Paciuga, şi Doni Florea. Pe urmă a apărut şi Adi Voinea, (care pe vremea aia făcea taximetrie şi era corespondent al ziarului Ziua, al lui Roşca Stănescu) Florin Ţanovici, Cristi Posea şi alţi vreo câţiva. Voinea era ca de obicei mofluz şi sceptic, Mirescu exuberant iar ceilalţi nu prea ştiau cu ce se mănâncă presa. Discuţiile din cârciumă au durat câteva zile, apoi Arnăutu a făcut rost de un spaţiu, într-un apartament cu patru camere din centru, fostul apartament al lui Cristian Gaţu, (handbalistul, pentru cine-şi mai aduce aminte) şi am început să jucăm “la perete”. Redacţia s-a format încet, Arnăutu “a dăruit masa” cu un Oltcit amărât, neavând prea mare încredere în ceea ce făceam noi acolo. Apoi microbul l-a prins. Ne-am mutat în fosta clădirea a IPJ-ului, într-o hală la parter. Am tipărit la Slatina, pe tipar plan, am pierdut o grămadă de nopţi acolo, apoi la Craiova, în nişte condiţii de tot rahatu’ pe care n-am să vi le înşir acum. Întrebaţi-l Adi sau pe Mama Ina (care coordona la început, de acasă, acurateţea ziarului, baieţii fiind mici…) Toate detaliile începutului Gazetei de Sud şi nu numai, cu oameni, fotografii, întâmplări le veţi găsi în cartea “Craiova, halta mea de suflet”, ce va fi tipărită în scurt timp.

Cert e, că după cheful numărului 100, am plecat de la Gazeta de Sud, rănit în orgoliu şi în dragoste de-o puştoaică ce-mi picase cu tronc şi datorită căreia am mai păstrat apartamentul în care fusese redacţia vreo câteva luni bune. Aflase şi Arnăutu de poveste, avea mereu draci, draci care se materializau în nişte scandaluri crunte. D-ale vieţii… Aşa că am luat-o din loc la Bucureşti, iar Adi Voinea a rămas pe vecie şeful Gazetei de Sud. Asta a fost, au trecut de trei ori câte şapte ani, e de bine, Gazeta de Sud este unul dintre puţinele ziare tipărite care au rezistat pe hârtie şi sper că va rezista multi ani de-acum incolo. Asta pentru că oltenii sunt încăpăţânaţi. Hotărâţi. Ai dracu’. Oameni de oameni. La mulţi ani Gazetei şi celor ce o fac. La mai mare!

 

Băăăăăă, eşti prost?! Băăăăă, eşti nebun?!

Imagine

Trei Maimute(Las Fierbinţi, dialog între Celentano şi Firicel)

Să zicem că te duci la biserică să te cununi. Dacă popa te face rob, al oricui, îl dai în judecată pentru defăimare şi ţi-ai scos cheltuielile de nuntă, pentru că eşti un om liber care trăieşte după legea lui Dragnea. Şi dacă ţi-ai tras nunta pe video, ai şi probe. Tot probe ai şi de la botez, când te bagă popa cu forţa în apă, ţi-a lezat demnitatea şi onoarea şi mai ales, fiind în pielea goală, te-a şi defăimat social ((…) fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la o categorie de persoane „care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiţii culturale, apartenenţă politică, orientare sexuală, origine socială, dizabilităţi (…)). Postezi poza pe facebook şi te-ai scos cu cheltuielile până la facultate.

Persoana care se consideră vizată de defăimarea socială poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare defăimării sau anularea situaţiei create prin discriminare, în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei sau „de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei”, se zice în iniţiativa legislativă a lui Liviu Dragnea. De ce nu cinci?

Aşa că, adio „Las Fierbinţi”, adio „prostule care eşti tu prost”, adio şi n-am cuvinte „roaba lui Dumnezeu”!

Mergând mai departe cu tâmpenia, vedem mai jos în lege, că Televiziunea Romana, aparţine de drept Teleormanului şi are obligaţia să „includă în grila de programe emisiuni pentru promovarea toleranţei faţă de diferenţele de grup, ce vor reprezenta minim 1% din totalul timpului de emisie, al fiecărui post de televiziune sau de radio pe care îl au în administrare” (…). Are în administrare, că e vorba de SRTV. Aici mă apuca toţi dracii, mie îmi opreşte Electrica pe factura ei, birul pentru tvr, iar Dragnea de la Teleorman ajuns mare sef, o pune la muncă. Auzi bă nea, ţi-a făcut tac-tu post tv în curte, lângă căcăstoare? Eşti mogul media pe banii mei? Ia dă-mă tu în judecata că te făcui bou. Acu’ sau peste vreo trei ani să nu ştiu ce m-a lovit.  Aşa şi? Să te mai întreb ceva: eu pot să dau în judecată guvernul din care faci parte pentru accizele pe care le plătesc la benzină? Este o lezare a demnităţii mele de roman şi de european. Sau dau guvernul în judecată pentru tva-ul aplicat la mâncare, la bere, la medicamente? Dar dacă dau guvernul în judecată că-mi maltratează şi defaimează maşina pe drumurile desfundate şi pline de gropi, se pune? Dacă da, votez cu două mâini, sunt de acord cu aberaţia de libertate şi mă declar (de parcă n-aş fi!) adept al lui Orwell până la adânci bătrâneţi. Dar si al lui Celine, “futu-vă rasa în cur!” (Am citat din “Moarte pe credit” a francezului pomenit mai sus, laureat al mai multor premii. N-a luat el Nobelul, dar de înjurat ştia să înjure). Aşa că, dedic cu dragoste jumătate din cartea lui Louis-Ferdinand Céline domnului Liviu Dragnea şi celor care l-au sfătuit să fie mai al dracu’ ca dracu’! Crezi bă nea Livică, că dacă te aleg aia şefu’ ăl mare la partid, ajungi şi prim-ministru? Că cam asta ţi-ar fi intenţia. Apropo, cacofonia o citez din tine, adu-ţi aminte de şcoală de vară unde ai vorbit la lume şi ai făcut gramatica praf. Stau şi mă întreb iar, cine a fost cretinu’ care a născut ideea, că pe ăla care o susţine îl ştiu. Şi mai mult decât atât, dacă ai tăi te susţin că n-au încotro, cum rămâne cu restul de indivizi care înjură şi plătesc impozite? Dacă te dau toţi în judecată, după legea pe care vrei s-o arunci pe piaţă că i-ai făcut proşti? Ştim că din cei 5.720 de km pătraţi ai judeţului vreo mie sunt ai tăi, dar ajunge? Ca în Teleorman pământul e ieftin…

Tâmpenia legislativă a teleormăneanului, azi-mâine, se va materializa. Într-o lege organică! Asta dacă suntem o ţară de idioţi. Suntem?