Homosexualii NU se pot căsători, însă POT să cunune!

Reprezentativ

AVERTISMENT: Pudibonzii şi credincioşii habotnici să NU citească acest articol, pentru că este o blasfemie, un act defăimător la adresa Bisericii şi slujitorilor ei. Așa și?

Am trăit între soldaţi, soldaţi adevăraţi, care nu luptau doar pentru gloria ţării lor, ci și pentru a lor personală. Nişte duri, pentru care cele douăzeci de ridicări la bară, de la intrarea în rândul lumii erau un fleac. O lume formată dintr-o treime bi, o cincime fetiţe şi restul straight. Dar fetiţele luptau mai al dracului ca bărbaţii, singura lor grijă fiind aceea de a nu-şi dezamăgi iubitul. Acolo legea era simplă: da sau nu. Dacă era „nu”, nu era nicio problemă, doar ca nu-ul trebuia să fie unul categoric şi definitiv. Dacă era “da”, era clar, “cuplul” se forma şi aşa rămânea până când unul sau celălalt plecau definitiv cu un glonţ în cap!

În sânul bisericii romaneşti, situaţia e alta. Mai rafinată, mai civilă, mai… pe la spate. Îmi povestea un amic, popă, cum şeful Facultăţii de Teologie din Iaşi, îi alegea pe cei mai inteligenţi și cei mai frumuşei studenţi din facultate, îi trecea prin patul lui, apoi le asigura parohii de top sau funcţii pe la Mitropolie, cu acces şi la parohiile bogate. Băieţii de rând, stăteau la coadă până când un popă bătrân pleca în raiul (sau iadul, după caz) popilor şi de abia atunci capătau o parohie. Sau plăteau de le săreau capacele, până la cincizeci de mii de euro, pentru o parohie „bogată”, la oraş. Adică, acolo unde se aduc tone de moaşte şi mii de fraieri cotizează să le pupe. Aţi auzit vreodată de vreun transfer provizoriu de moaşte la ţară? Foarte rar spre deloc… Eu n-am auzit.

L-am întrebat pe amicul cu pricina dacă el n-a… furat-o măcar aşa, să-şi facă o idee, dar a schimbat vorba. Bine, la parohia săracă pe care o are şi la cât e de urât, mă cam îndoiesc. Dar, poţi să ştii?

În comunităţile de masculi, există întotdeauna o parte destul de mare de gay, indiferent de dorinţa sau credința celor din jur. Se comportă normal, nu fac pipi pe vine ca fetele, dar, pentru ai lor, sunt fete de fete.

Iar voi fi acuzat că nu las “sfânta biserică” să-şi facă datoria, că am ceva cu Înalt Prea Investitorul, că mă macină faptul ca BOR nu plăteşte impozite, că sfinţii şi preacuraţii părinţi şi-o trag pe puteri, că religia lor e o mare bătaie de joc şi altele la fel. Nu e nimic din toate astea, dar când văd câtă prostie plătită e în ţara asta, şi câţi bani intră în conturile bisericii, devin brusc invidios, iar invidia trezeşte monstrul din mine!

Să le luăm pe rând. Nimeni n-a băgat în seama declaraţiile lui Constantin Țuțuianu – preot la biserica Cimitirului Central din Piatra Neamţ, care afirmă în mai multe rânduri ca Înalt Prea Investitorul s-ar fi dedat şi el la un pic de sodomie. Chiar un pic mai mult, iar popa Țuțuianu ar avea nişte declaraţii olografe despre cine şi cui i-a tras-o la un moment dat Înalt Prea Investitorul. Adică scrise de mânuţa “pasivului” care devenea şi activ, pentru plăcerea Mai Marelui, aşa, ca să nu rămână dator şi să se bucure şi Vlădica! După toate declaraţiile, pe care le puteţi citi sau asculta urmărind linkurile de la final, nimeni nu l-a caterisit sau dat afară pe Constantin Țuțuianu. L-au lăsat acolo unde era. Mai mult, Constantin Sturzu, purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, spune cu gurița lui: “De mai mulţi ani, este o situaţie dificilă în parohia menţionată, generată de comportamentul parohului Constantin Ţuţuianu. Arhiepiscopia Iaşilor monitorizează situaţia şi speră că preotul se va integra întru totul în rânduiala Bisericii Ortodoxe Române”. Atât şi nimic mai mult. BOR mut ca peştele! (Evident tăcerea se plăteste, nu-i așa?)

Despre exarhul Pavel Toderiță, băiat frumușel și destept, fost stareţ al mănăstirii Bistriţa, – „amanta” Înalt Prea Investitorului Daniel, nicio vorbă. Nici că a fost luat din creierii Moldovei şi mutat la Patriarhie, nici că are şi el, ca tot omul sărac, doar un biet hotel şi vreo trei pensiuni, nici că îi ajută cu dragoste părintească pe “nepoţeii” lui Daniel (care, spun gurile rele, ar fi chiar copiii Prea Înaltului). Ce, marele Alexandru Ioan Cuza, domn al Unirii definitive, n-a procedat la fel? N-a zis el ca a înfiat doi copii sărmani, să-i faca oameni, dar s-a descoperit că erau copiii lui, dintr-o relatie neoficială? S-a pus? Nu!

Pavel ToderițăCe-a mai făcut Pavel Toderiță la Bistriţa, scrie în presa din zonă:
Mănăstirea Bistrita-Neamt a vândut doua terenuri cu încălcarea Statutului BOR, iar descoperirea tranzacţiei de către mitropolitul Teofan s-a soldat cu mazilirea stareţului şi a călugărilor devotaţi. Aceştia au fost recuperaţi însă de Patriarh.

Afacerea imobiliară de la Mănăstirea Bistriţă a fost perfectata în lună martie, înainte ca IPS Teofan să fie ales noul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în perioada în care PF Daniel asigura locotenenta postului. Aproape 11.000 de metri pătraţi de teren au fost vânduţi de mănăstire către două persoane fizice, Mihai Apopii, şeful Camerei de Comerţ şi Industrie din Neamţ, şi Dan Gavriliu, patronul firmei Petroflex, iar suma obţinută a fost cu puţin peste două miliarde de lei.
Arhimandritul Pavel Toderiță, fostul stareţ al mănăstirii, a încheiat afacerea fără să aibă aprobarea Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Iaşiului, aşa cum cer reglementările BOR, iar aceasta a fost descoperită în urmă cu câteva săptămâni, imediat după instalarea în funcţie a noului mitropolit de la Iaşi.

Mai multe detalii aici: https://theologhia.wordpress.com/tag/pavel-todirita/ sau aici http://curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=2119&Itemid=395

Mizilic, pe lângă afacerile BOR-ului. Voi reveni pe larg într-un alt articol, în care voi povesti despre întâlnirile de taină de la Durău, de pe vremea pe în care Daniel era doar mitropolitul Moldovei. Ce dracu, doar pereţii au urechi, casetofoanele banda, (pe vremea aia) informația circulă şi nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită!

Alta mai nouă:

Un nou scandal zguduie Biserica Ortodoxă Română. Episcopul Slatinei şi Romanaţilor este acuzat că a întreţinut relaţii intime cu Arhiepiscopul Vrancei şi Buzăului

Sebastian al SlatineiEpiscopul Slatinei şi Romanaţilor este acuzat că a intreţinut relaţii intime cu Arhiepiscopul Vrancei şi Buzăului. Dezvăluirea a fost făcută de un fost preot, care-i cere episcopului Slatinei şi Romanaţilor să facă testul castităţii, ca să demonstreze că nu a întreţinut astfel de relaţii sexuale.
Preotul care face acuzaţiile a fost şi el implicat în 2010 într-o poveste cu tentă sexuală. El spune acum că totul a fost pus la cale de episcop, dar nu a putut demonstra şi a fost nevoit să se pensioneze pe caz de boală.
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Sebastian Paşcanu, este acuzat de un fost preot că în urmă cu șapte ani ar fi fost implicat într-un scandal sexual la Muntele Athos. „Este el însuşi Sebastian homosexual. Pe perioada când a fost în Grecia la studii ar fi dus viaţă intimă cu Ciprian Câmpineanu, actualul episcop de Vrancea şi Buzău”, spune fostul preot. De altfel, numele lui Sebastian Paşcanu a fost implicat de-a lungul timpului în numeroase scandaluri. În urmă cu șase ani un preot s-a sinucis după ce a fost dat afară. Într-un alt scandal, câteva zeci de măicuţe au fugit de la mănăstirea Brâncoveni, ca să scape de sub teroarea episcopului. Mitropolitul Olteniei îi ia, însă, apărarea lui Sebastian Paşcanu. În ciuda scandalului, preotul pensionat din Olt este convins că episcopul Slatinei şi Romanaţilor nu va accepta testul de castitate. (
antena3.ro)

Credeţi că va sta popa să-i bage dom’ doctor deștiu în cur, să vadă dacă are cumva muşchiuleţul deranjat? Aiurea! Chiar dacă ar fi aşa şi s-ar lăsa păcălit, va spune că, a fost două săptămâni constipat, de la o colivă cam veche şi d-acolo i se trage, nicidecum de la plăcuta sodomie…

Cât despre măicuţe, auzim doar de bine. Auzim că, mai nou, călugăritele de la mănăstirea Petru Vodă – Paltin, cele care au căzut în păcat şi au rămas gravide, sunt trimise să nască în Italia, apoi să-și vândă acolo copii. Intermediară este, evident, patroana mănăstirii, pardon stareţa, adică Preacuvioasa maică Schimonahia Justina Bujor, doamna doctor, despre care am mai vorbit şi evident voi mai povesti în scurt timp. Simplu, curat, fără complicaţii, nu ştie stânga radicală ce face dreapta creştină. Doar Daniel stiiieeee! Şi, normal, tace!

Așa in trecăt, am auzit ca Miss Bacău ’95 (sau ’96?) a luat drumul mănăstirii. N-a uitat însă de cele lumești, așa că, din când in când, mai scapă pe la iubitul ei. Sau vine el la ea și-i astampără poftele lumești pe bancheta din spate a Jeep-ului. (Doamne apără și păzeste! Aici băgați rapid trei cruci mari, da?) Asta e viața! Amin, deocamdată!

 

http://rezistenta.ro/patriarhul-daniel-ciobotea-este-homosexual/

http://www.ziarpiatraneamt.ro/piatra-neamt-orasul-nostru-2-interviu-cu-parintele-constantin-tutuianu-despre-istoria-orasului-piatra-neamt

http://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/neamt-preotul-blesteama-afuriseste-1_50aec66a7c42d5a663a03fdc/index.htm

UPDATE: În atenţia celor care mă înjura: Nu voi publica niciodată comentariile habotnicilor tâmpiţi care în loc să vină cu argumente, înjura. Dacă vrei să iei apărarea cuiva, vino cu argumente, nu cu citate din Biblie sau din creierii lui Ellen White sau Parham, ceea ce e cam la fel. Iar dacă cineva are totuşi chef s-o facă să se gândească bine (și din prima) că există şi “ba pe-a mă-tii”!

 

Anunțuri

Jumătate de noapte la Sihăstria

Reprezentativ

Vă rămasesem dator cu o poveste, poveste ce se leagă cumva de articolul pe care l-am scris în urmă cu câtva timp despre Patriarhul Daniel. După ce acesta își termină periplul prin lume (citește misiunea) adică prin SUA, Elveția, Canada și altele, la 6 august 1987 intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel. Despre Mănăstirea Sihăstria voi vorbi în cele ce urmează…

Aveam vreo șaptesprezece ani, eram în anul patru la liceu, am făcut cinci, de abia se inventaseră liceele de specialitate și dacă mă gândesc bine, aș fi făcut cu drag vreo șapte, dacă aș fi știut ce mă așteaptă… Așadar, aveam șapteșpe, făceam sport (cu Nea Petrică Mosoia, profesorul de sport care îmi era diriginte și antrenor de lupte) și abia așteptam vacanța de vară. În vacanță plecam de nebun să fac un ban prin cârciumile de pe litoral sau, plecam cu rucsacul în spate spre munții patriei dar, invariabil, ajungeam tot la… mare. În vacanța despre care vreau să vă povestesc, am hotărât, împreună cu doi amici de la Liceul de Muzică Pitești, (acum Dinu Lipatti) Sandu Săvulescu – violă și Bogdan Neculce – violoncel, să vizităm mănăstirile din Moldova. Am plecat cu autostopul până la București, apoi cu trenul până la Suceava. Am văzut Dragomirna, am coborât la Pătrăuți, Bogdana, Sucevița, Moldovița, Humor, apoi Voronețul, care atunci era o mănăstire frumoasă și un pic tristă, celebrul albastru din ilustrate dovedindu-se a fi un ultramarin spălăcit, nici pe departe albastrul care înfierbânta imagianația pictorilor. Ne-am întors la Gura Humorului și am ajuns într-un camion cu lemne la Târgu Neamț, apoi la Agapia. Cine a fost acum mulți ani la Agapia poate își mai aduce aminte de pârâul cu același nume, care curge pe lângă zidurile mănăstirii. Acolo am pus cortul, dar a venit la noi o maicuță tinerică şi fâşneaţă care ne-a spus că noaptea e frig și că, pentru douăzeci de lei, putem dormi la ea. Am plecat fără comentarii, femeia ne-a dat să mâncăm, am aflat ca avea douăzeci și șapte de ani și că “s-a retras” la mănastire din motive de… dragoste. Au mai venit încă două “colege”, am băut o sticlă de rom, apoi fetele au adus niște vin și… ne-a trezit toaca de utrenie de la manastire. Fetele au plecat oarecum rușinate și rumene în obrăjori, iar noi am dat cu banul unde să mergem: la Secu sau la Sihăstria. A picat Sihăstria. Am ajuns după apus, când soarele se ascunsese demult după munte. Ne-a deschis un călugăr bătrân, care, cred că nu mai atinsese apa de la potopul lui Noe. Ne-a cerut 25 de lei si ne-ai condus într-o chilie cu două paturi. Amicul Sănducu avea vreo 40 de kile, asa că, nu era o mare problemă. Din saltele, paiele, destul de bătrâne și ele, împrăștiau un miros de grajd abandonat în pripă. La un moment dat, în chilie a intrat un călugăr tânăr, imberb, cu niște obrajori bucălați și o privire cam umedă. S-a așezat pe pat, lângă mine. Din vorbă în vorbă, am aflat că îl cheamă Andrei și că saltelele au purici. Ca un facut, mâna i-a alunecat încet spre augustul meu posterior. În primul moment, am crezut că e un fel de salut de bun venit, ceva mai jos de umăr, dar parcă era prea jos! Așa că l-am prins de mînă și am început să-l strâng până a căzut în genunchi și a început să urle. Ce-a urmat, e simplu de povestit, a venit călugărul cel bătân, ne-a dat banii înapoi și am dormit în noaptea aia în cort, departe de mănăstire.

Cam asta a fost. Am stat o jumatate de noapte la Sihăstria. Cum s-o fi descurcat însă părintele Daniel, un an si ceva cu bucălatul?