Cică vine iar cutremuru’. Ăla mare!

Reprezentativ

Contactul intempestiv al bucilor cu gheaţa se intensifică. N-avem nicio vină că pantofii, bocancii sau cizmele n-au cuie, iarna ne-a luat iar pe nepregătite. Suntem în a doua lună de primăvară, Ianuarie şi cine mai credea că de Bobotează poate fi ger în halul ăsta? Mai şi ninge, bate vântul, în loc să înflorească cireşii. Că aşa e pe la noi. Avem o autostradă, ca vai de capul ei şi aia e înzăpezita. Dacă vrei să ajungi la Constanta, musai s-o iei prin Viena şi dacă ai un pic de noroc, să te sui în avionul de Istanbul. De acolo, dacă scapi întreg, mai vezi. Bucureştiul e sub cod roşu, ca şi primarul general, care îi dă afară pe cei de la RATB, pune alţii, dar până se apucă ăia noi de treabă, vine toamna. Primul ministru decimează şefimea de le Metrorex, aşa le trebuie, pe aia i-a durut în cur de bucureşteni dintotdeauna. În Moldova zăpada e cât casa, o fată a născut în şenilată un băiat, căruia i se va spune John. La Vaslui a îngheţat ţuica în damigene ceea ce sună a dezastru naţional. La Galaţi urlă crivăţul a pagubă, noroc cu netul, că altfel informaţia n-ar mai circula. Pe la televiziuni se plimba fantoma lui Ghiţă, această nouă Elodie. O telenovelă în care se regăsesc mai marii ţării, de la SRI la DNA, poporul înghite doar ce-i da RTV-ul sau A3, pe nemestecate, pentru că nu ştie (sau n-a aflat?) că politica e curva iar politicienii cei mai buni băieţi din lume. Ca noutate, au scos-o p-aia cu “Ghiţă nu e fugar, e martor protejat” adică vezi Doamne,  noi ne-am născut sâmbăta şi era ger. Despre cauţiunea (sau pseudo-cauţiunea) pe care a iest Ghiţă de la Beciul Domnesc nicio vorbă. O căruţă de bani, pe care el fugitivo trebuia s-o piardă. O fi pierdut-o, n-o fi pierdut-o nu se ştie. Toată lumea e cu ochii şi urechile pe ce mai pârăşte Ghiţă. Dacă spune adevărul, e cam naşpa, dacă minte, e vai de curul lui. În nicio variantă însă, nimeni nu va face nimic. A, uitai! Se va face o comisie, care va îngropa cazul. Kodruţa va veni din concediu şi va spune că Ghiţă minte, că aşa se comportă un “fost”, rănit la orgoliu. Şi cam atât. Ăla stă bine mersi la căldurica, joacă bambilici cu Mazăre la umbra bananierului iar fraierii fac rating televiziunilor de ştiri. Ai rating, ai pub. Ai pub, ai bani. Ai bani, ţi se rupe de restu’! Păi nu e bine aşa? Este! Şi afară ninge, ninge şi bate vântul. Şi mai vine şi cutremurul ăla mare, să ne facă fărâme-fărâmiţe, acum când ne-au super îngheţat bucile. Aşa spune la tv, parcă poţi să ştii? Cică ştie un nene, dar nu spune decât pe bucăţele, să nu bage spaima în popor. El, Mircea Radulian spune că vine acopalispa, anul ăsta, nici mai devreme nici mai târziu. Cică savanţii britanici şi nu numai, susţin asta. Altul (Mihai Diaconescu) tot din gaşca de la INEP spune că nţ! Că e o poveste de pe un sit, pe care scrie în fiecare an că la noi vine beleaua. Aşa şi? Adevărul e că nici dracu nu ştie când şi dacă va fi cutremur, toată lumea îşi dă cu presupusul. După ştirea asta, la teve vine o tanti cu bufeuri şi medicamente anti. Cică i-au trecut! Nu suflă o vorbă despre ce-a mai făcut, a luat doar suplimentu’ala alimentar şi e iarăşi verde şi aptă. Mda. Tot la teve, o înmormantare cu lăutari şi dansatoare la bară, la Singapore. Am lamurit-o şi cu ziua capului lui Ion de ieri. Oamenii se bucură când cineva rămâne fară cap, asa că a fost aniversare. La mai multe. Poate mai cad niste capete, ale ştim noi cui, să ne bucurăm. Dacă nu, nu. Să revenim. Afară e cald şi bine, au inflorit gutuii, Dragnea a făcut salariul 3000 de euro indiferent dacă munceşti sau nu. Doar că… pe buticul din colţ scrie în araba (şi engleză!), aerul condiţionat cam scârţâie şi… ce bine e aici în Dubai! Dau cu mâna de perete şi mă trezesc! Futui!

Afară ninge… aşa şi?

Anunțuri

Eu îl iubesc pe Moș Crăciun!

Reprezentativ

Până pe la 6-7 ani Moş Crăciun exista! Când îţi spune un copil mai mare şi rău că Moşul e doar o poveste şi că părinţii, bunicii sau mătuşile îţi cumpără jucăriile, îţi vine să-l omori violent! Pe urmă îţi trece, accepţi convenţia şi te bucuri de cadouri. Devii la rândul tău Moş Crăciun. Evident, citeşti poveştile despre el, inventate de scriitorii şi preoţii care îl trag spre partea religioasă pe bietul moş. Ştii că nu există, ştii că e o poveste dar accepţi convenţia pentru a înfrumuseţa viaţa copiilor. Moşul nu face rău, aduce daruri copiilor cuminţi. Dacă părinţii îţi sunt săraci, n-ai fost cuminte, dacă nu… moşul îţi iartă micile greşeli.

Nu acelaşi lucru se întâmplă cu Dumnezeu, Iisus şi toată pleiada de sfinţi şi sfinte, moaşte şi alte închipuiri. Pentru unii, ei continuă să existe şi după cei şapte ani de copilărie. De ce? Nu e o poveste la fel ca a moşului? Nu, vor răspunde credincioşii, NU, EI EXISTA! Unde frate? “În fiecare dintre noi, în sufletul tău!” Şi de aici încep ameninţările. Nu crezi? Vei arde în ligheanul (lacul, cazanul, tomberonul, depinde de imaginaţia fiecăruia) cu smoală! Când? Păi… după moarte. Atunci nu mai simt nimic. Eşti prost şi te bate Dumnezeu!  Nu mă bate! Ba da! Îţi vei petrece viaţa de apoi în iad! Discuţia poate continua la nesfârşit, de fapt continua la nesfârşit pe facebook, în grupurile de creştini şi atei. Dacă întrebi un credincios despre Moş Crăciun, îţi va spune că nu există, ca o fi existat cândva, că nu scrie în Biblie, etc. În schimb Iisus foșgăie printre noi, ia notițe şi le bagă în arhivă. Tot ce se întâmplă, e cu voia lui Dumnezeu, dacă tragi o bășină sau dacă iți rupi gâtul, tot voia Lui e. Dumnezeu (în picturi, poze, statui) e tot timpul supărat și încruntat. Moș Craciun zâmbește. De ce?

Până când? Până când îi va locul divinitatea de rezervă. Până când o religie va fi înlocuită cu alta. Moş Crăciun însă, va rămâne veşnic, poate se va numi altfel, dar va aduce mereu bucurie copiilor în miezul iernii. Eu îl iubesc pe Moș Crăciun! Restu’…