Moașa Lili și prostia oficială

Reprezentativ

Mi-am petrecut o parte din copilărie într-un sat “multicultural”, pierdut în Oltenia. Multicultural zic, pentru că jumătate de sat era locuit de bulgari, cealaltă jumătate de români. Bulgarii ajunseseră cu vreo sută de ani în urmă în zonă, de frica turcilor sau mai aproape, în prima jumătate a secolului XX, prigoniţi de ruşi. Li se spunea “sârbi”, acasă vorbeau “sârbeşte”, limbă pe care vrând-nevrând am învăţat-o şi eu. Satul, aşa cum v-am spus, era împărţit în două, Brebenii-români şi Brebenii-sârbi, hotarul fiind la moara din mijlocul satului. Nimeni nu ţinea cont de el, copiii din “români” veneau la şcoală în “sârbi” – existau două şcoli, cea din Brebenii-români avea doar patru clase, cea din sârbi opt – iar în afară de partidele de fotbal dintre copiii “sârbi” şi “romani”, altă rivalitate nu exista. Hora se făcea la Căminul Cultural, care era în “sârbi”, iar cuplurile se formau, fără a ţine cont de graniţa “multiculturală”. Chiar şi numele se romanizaseră, nu existau nume bulgăreşti sau ruseşti în sat. Doar câteva porecle mai aminteau de trecutul bulgăresc.

Aici am cunoscut primul ungur. De fapt, o unguroaică, Moaşa Lili. Moaşa era o zdrahoană de femeie şi fusese “adusă” în sat, de un localnic, inginer mecanic, care, făcându-şi şcoala la Cluj, găsise unguroaica şi o adusese prin măritiş, la el acasă. Femeia era asistentă medicală, cu diplomă. Le dăduse o mână de ajutor câtorva femei din zonă să nască acasă și așa i-a rămas numele: Moașa. Multă vreme am urât-o, pentru că, odată când eram bolnav, a venit la noi şi mi-a zis brutal “hai să-ţi bage curu’ în ac”, a scos dintr-o cutie de tablă o seringă imensă şi mi-a făcut, fără milă, o injecţie, care m-a duruuuut! Am urât-o şi pe mama, care n-a comentat şi nici nu mi-a luat apărarea, dimpotrivă râdea… Moașa Lili avea o fată, colegă cu mine, care câştiga toate concursurile “cum circulăm” ce se organizau la şcoală. Lua şi premiu! Maică-sa nu-și mai încăpea în pielea aia ungurească de bucurie, venea şi-i spunea maică-mii ce deşteaptă şi frumoasă e fie-sa, iar maică-mea, după ce pleca cotoroanţa, mă întreba doar atât: “tu de ce n-ai ştiut?” Atunci îmi venea să mă duc s-o trag de cozi pe deşteapta aia şi să-i arunc ghiozdanul roz drept în băltoaca din mijlocul drumului! Până a doua zi insă, îmi trecea… și impărteam pachețelul cu ea!

Anii au trecut şi am cunoscut apoi o grămadă de unguri şi mai ales unguroaice. Unii naţionalişti, alţii miserupiști, n-aveau nicio problemă cu etnia, erau români şi atât. Între ei vorbeau ungureşte, cu noi vorbeau întotdeauna româneşte. Am avut colegi de liceu, colegi de facultate, care niciodată nu şi-au pus problema autonomiei ţinutului din care veneau. Toţi vorbeau româneşte corect, chiar mai corect decât cei din regat. Iar unguroaicele… nu comentez!

Treaba s-a schimbat după ’89. Radical! În 20 ianuarie 1990, este dat publicității următorul comunicat. “În 18 ianuarie reprezentanții birourilor executive județean și municipal al FSN Mureș, ai Inspectoratului Școlar Județean, precum și conducerile Liceului «Alexandru Papiu Ilarian» și a Liceului “Bolyai Farkas” au dezbătut posibilitățile satisfacerii propunerilor unor elevi și părinți. S-a ajuns la următoarea hotărâre. Începând cu data de 1 septembrie 1990, Liceul “Alexandru Papiu Ilarian” va funcționa cu limbă de predare română, iar Liceul “Bolyai Farkas” cu limbă de predare maghiară”.

De aici a început Marea Bulibășeală. UDMR-ul, o asociaţie interetnică devenită partid (sau nu?) a început o mega propagandă antiromânească, căreia nu i s-a opus nimeni, politicienii români fiind ocupaţi să acumuleze cât mai mult şi cât mai repede (n-am spus să fure, da?) iar cei maghiari la fel. Chiar dacă în articolul 30 din Constituţie, la punctul 7 scrie clar: “Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri” dracu’ ține cont?
Udemeriștii au început să ceară “drepturi pentru minorităţi”, drepturi pe care minorităţile le aveau şi până atunci, dar care trebuiau neapărat “consfinţite” prin legi. UDMR-ul “strecoară” în Constituţia României articolul 6, care zice: “(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. La punctul doi, o mai bâlbâie (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.” Adică? Minoritarii nu sunt tot cetățeni români?

(Citind toată Constituţia, e clar că “părintele” ei, răposatul Iorgovan, a avut nişte deviaţii nasoale, dictate de Moscova (via Iliescu), Budapesta (via Tokes), sau altă Înaltă Poartă, ori… din creierii lui arşi de alcool. Altfel, nu putea să abereze în halul ăsta! Dar asta, e o altă poveste.)

Cert e ca politicienii maghiari au “câştigat” pas cu pas o serie de “drepturi”, unele în contradicţie flagrantă cu Legea Fundamentală, pe care le-au speculat după bunul plac. În nicio ţară din lume, nu exista şcoli cu predare în limba minorităţilor, ci doar în limba OFICIALĂ! În America există cursuri de spaniolă, franceză sau germană, pentru minorităţile din zonă, dar nu exista şcoli cu predare INTEGRALĂ în limbile respective. În Franța, exista cursuri de arabă, pe lângă engleză sau rusă, dar nu exista şcoli cu predare integrală în arabă, bască sau occitană. În Anglia, exista cursuri de welshă și, cu toate că în Valea Rhondei trăiesc mai mult de patru milioane de welshi, aceștia fac şcoala în limba engleză! Doar la noi ca la nimenea, din burta mă-sii, de la grădiniţă la facultate, în limba maghiară! Păi dracu mai învaţă limba oficială? Şi de ce ar învăţa-o? Ungaria îţi dă cetăţenie, Bucureştiul e la dracu-n praznic, ce dacă ungurii nu depăşesc un milion jumate? La recensământul populației din 2011 au fost înregistrați în România 1.227.623 etnici maghiari, reprezentând 6,1% din populația țării. Atât. Nu se pune, au voie să nu ştie româneşte, să-şi bage picioarele în cultura ţării care i-a fătat, să ignore fără nicio remușcare legile românești, să se pișe pe tricolor și să aştepte, nu să ajungă la Bucureşti, în capitală, ci la Budapesta.

Iar preşedintele “tuturor romanilor” poate să accepte steagul “ținutului secuiesc” și dea la schimb tricolorul! Că așa e politically correct!

D-aia nu mă mir când o vânzătoare cretinică, îl bagă în mă-sa pe românul care habar n-are de limba maghiară. Nu e vina ei. Ea e doar proastă, și-și aliniază prostia și ignoranța prostiei generalizate din România. Generalizate şi întreţinute oficial de un stat care, în prostia lui, acordă locuri prioritare în facultăţi țiganilor, locuri în parlament minorităților “altele decât cea maghiară” și este de acord cu orice altceva decât cu păstrarea identității romaneşti. Iar românul votează prostia pe-un kil de zahăr și unul de ulei, sau pe promisiunea că o va duce mai bine la paștele cailor! Sau la Budapesta!

In final, îi bag in mă-sa pe toți cei care n-au ințeles că tot ce am scris mai sus, nu este un pamflet, sau amintirile mele din copilarie, ci un urlet către urechile surde ale guvernantilor care, încet și sigur, se cacă în capul românilor și-i indeamnă să se ducă dracului, cât mai departe de prostia oficializată…

 

 

P.S. Eram în clasa a V-a, când inginerul a plecat cu toată familia la Târgu Mureș. De atunci, n-am mai văzut-o nici pe Moaşa Lili, nici pe fie-sa…

Anunțuri

Românii sunt proşti? Da, cred comercianţii marilor lanţuri de magazine

Reprezentativ

… care în afară de faptul că-şi ascund carnea stricată în mici condimentaţi excesiv şi carne tocată cu boia, cum vedeţi frecvent la tv, fura şi la preţurile de la raft, bătându-şi joc pe faţă de banii romanilor. Un exemplu (minor ar spune unii, semnificativ spun eu) este cel al produselor uzuale, pe care ar trebui să le cumpere tot romanul. Un amic, Cristi Mihăilescu, postează pe facebook două fotografii cu acelaşi produs vândut de supermarketul Kaufland în Germania şi în România. În Germania preţul este 1,69 euro iar în România 14.99 lei adică 3,34 euro/borcanul.

Kaufland (1) Pozele le vedeţi în front, le mai pun odată, să le vedeţi mai bine. Ca să fiu mai clar, este vorba despre preţul produsului Ungarische Gurken – castraveciori la borcan!
Dau share postării lui Cristi şi pe pagina de facebook a Kaufland-ului. Primesc răspunsurile următoare:

Kaufland România Bună, Dragoş. Conform detaliilor de pe etichete, preţul pe kilogram este foarte similar în ambele tari. Preţul pe kilogram în România este menţionat 20,82 lei, iar în Germania, 4,7 euro/kg echiv. A 21,15 lei la un curs aproximativ al euro. Sperăm să îţi fie de folos clarificările şi pentru alte informaţii îţi stau la dispoziţie. (Maria)

Răspund: Dragoş Vasilescu: Preţul de vânzare al produsului este dublu în magazinele din România, iar explicaţia dvs mi se pare un pic forțată. Nicio problemă, vom monitoriza prețurile comparativ și le vom face publice.

Kaufland raspunsuriKaufland România Bună, Dragoş. În acest caz preţul pe kilogram al produsului este similar în ambele tari, conform explicaţiilor de mai sus. În general pot exista diferenţe de preţuri de la o ţară la alta, întrucât există mai mulţi factori implicaţi în stabilirea preţului de vânzare al unui produs. Indiferent despre ce produs este vorba, te încurajăm să ne contactezi la Centrul Relaţii Clienţi atunci când ai o nelămurire pentru a se face verificări şi a primi un răspuns. Numai bine. (Maria)

Kaufland România Bună, Dragoş. Am revenit cu răspuns la mesajele tale şi te asigur că dorinţa noastră este de a-ţi oferi clarificări. În plus, colegii noştri de la Centrul Relaţii Clienţi, responsabili de înregistrarea şi soluţionarea sesizărilor îţi vor oferi tot sprijinul necesar în orice situaţie ce ţine de magazinele noastre. Îi poţi apela la 0800.080.888. O zi frumoasă. (Maria)

Nu mi-au fost de folos clarificările Mariei şi m-am apucat de documentare şi calcule. Am vorbit cu nişte amici care lucrează în sistemul Kaufland, cu alţi care fac transporturi şi am făcut nişte calcule legate de produsul repectiv:

4,24 euro x 4,5 (curs euro) = 19,12 lei preţ/kilogram Germania;
20,82 lei/4,5 (curs euro) = 4,82 euro preţ/kilogram România.
Până aici e mică diferenţă de doar… 1,70 lei. Mai departe:
1,69 euro preţ/borcan raft Kaufland Germania x 4,5 (curs euro) = 7,60 lei
14.99 lei preţ/borcan Kaufland România: 4,5 (curs euro) = 3, 34 euro
3,34 – 1,69 = 1,65 diferență
1,65 x 4,5 (curs euro) = 7,43 lei din prima!

Săpând mai departe am găsit:

Preţ maxim producător Ungarische Gurken (fără discount de volum, discount pe care sistemul Kaufland in are sigur) = 0,71 euro/borcan = 3,20 lei
Transport in UE = 0,10 euro/borcan = 0,45 lei
Cheltuieli depozitare, transport local, aranjare, prezentare = 0, 75 lei/borcan
3,30 + 0,45 + 0,75 = 4,4 lei
TVA 9% = 0,40 lei (care se recuperează)
4,4 + 0,40 = 4,8 lei
Adaos comercial 100% (!!!) = 4,8 lei = 9,6 lei. Până la 14, 99?

khneungarischegurkenDe ce românii trebuie să plătească mai mult pe un banal borcan de castraveţi? Ce conţine în afară de castraveţi ungureşti, ardei iute, sare apa şi câteva boabe piper şi muştar? Inteligenţa lui Merkel? Buricul lui Orban sau ce? OPC-ul, ANAF-ul, DNA-ul nu fac cumpărături de la Kaufland? Dacă pe ei nu-i doare pe noi da. Şi nu neapărat cei cinci lei în plus, (care la cei cu bani puţini se cunosc al dracului de mult, sunt cinci pâini), ci aşa, ca principiu şi pentru că suntem luaţi de proşti. Noroc că lumea-i mică acum iar românii de pretutindeni comunica între ei.

Kaufland-ul bagă texte la greu:

  • Satisfacţia clienţilor marchează acţiunile noastre zilnice.
  • Poziţia noastră în piaţă este determinată de un raport superior calitate/preţ. Da, da, daaa!

Dacă aveţi poze cu alte produse din lanţul Kaufland de oriunde, trimiteţi-le, le aştept. Să vedem care e diferenţa şi de ce? Ce partid încasează sponsorizările? Ca romanii nu sunt proşti, câteodată doar fac pe proştii, dar nici chiar aşa!