Vasile. Cel care își plânge morții…

Aproape în fiecare seară, plec spre București pe DN1, la ore destul târzii. La un moment dat, pe la Balotești, un câine mare și negru sare în spatele mașinii, latră ca un nebun apoi se retrage strategic sub gardul din marginea drumului. Cei care merg frecvent pe DN1 îl cunosc și-l feresc, cei ce trec pentru prima oară frânează violent ca să nu-l bage sub roți pe maidanez. Câinele insă, n-are nicio problemă, latră furios, cu toate că, dacă oprești mașina o ia fugă. E prezent la “datorie” în fiecare moment al zilei și al nopții, de parcă ar avea o misiune de îndeplinit. “Navetiștii” de pe DN l-au botezat Vasile și din când în când, îi aruncă din goana mașinii cîte ceva. Într-o seară, m-am oprit (după ce mi-am luat porția obligatorie de lătrături) un pic mai încolo și am încercat să-i dau ceva de mâncare. Cățelul s-a apropiat, a latrat de-un salut, a luat frumos osul și a plecat spre gardul unde-și face veacul. Când să mă urc în mașină, un moșulică îmi spune buna seara. Îi răspund, iar omul, fară nicio introducere, începe sa-mi spună povestea lui Vasile. “Mă-să era o cățea neagră, mare, care avea culcușul dincolo de gard, gardul de tablă, ăla vopsit în verde, acu’ nu mai e verde, că s-a schimbat proprieterul și l-au facut altfel. Cățeaua a fătat vreo șase pui, toti negri ca ea, numai unul era tărcat, pe unii i-au luat oamenii buni la suflet, pe alții i-au calcat mașinile, că erau mici și proști și oamenii aruncă mâncare în mijlocul drumului… Mai rămaseseră doi, cățelul tărcat și Vasile, pe care nu-l cheama Vasile, așa îi spuneți voi, ăștia de pe deneu, îl cheamă Câine și atat. Într-o seară, cineva a aruncat în mijlocul drumului niște oase. Cățelul tărcat a fugit să apuce unul. Era mic… l-a făcut praf o mșină… Eram acolo. Cățeaua a început să urle și a fugit spre el. Murise… L-a luat în gură să-l aducă la gard, acasă… O altă mașină care venea cu viteză, i-a lovit pe amndoi… praf i-a făcut, i-a întins pe asfat. Căteaua a murit cu puiul în gură, cu puiul ei tarcat… așa au și ridicat-o maturătorii… Pe ăla negru l-am luat eu în brațe, se zbatea și urla săracu… L-am luat la mine acasă, dar a fugit și de atunci stă pe marginea drumului și înjură, da, da, înjură mașinile care i-au omorît mama. Să fie vreo trei ani…”

Dacă treceți pe DN1, dinspre Ploiești spre București iar pe la Balotești vă latră un câine mare și negru, nu-l înjurați… E doar Vasile, care își plânge morții…

caine

Reclame

Ce dracu se întâmplă, chiar suntem toți tâmpiți?

„Ne confruntăm în întreaga lume, cu o conspiraţie monolitică şi nemiloasă, care se bazeazã în mod primordial, pe jurăminte secrete şi pentru a-şi extinde sfera de influenţă se bazeazã pe infiltraţie în loc de invazie, pe subversiune în locul alegerilor democratice, pe intimidare, în locul libertãţii de a alege…” Sunt cuvintele lui John Fitzgerald Kennedy, JFK, preşedintele american asasinat în 1963, spuse cu puţin înainte de a fi împuşcat. De cine? Nici până în ziua de astăzi nimeni nu ştie, cu toate că au existat o grămadă de aşa zişi vinovaţi, care au sfârşit în marea lor majoritate, asasinaţi la fel ca preşedintele. Documentarul pe care vă sugerez să-l urmăriţi, extrem de actual astăzi, cu toate că a fost făcut acum opt ani, vă va purta într-o lume pe care n-aţi avut de unde s-o cunoaşteţi, ea nu este prezentă în mass media la care aveţi acces şi mai mult, informaţia este ascunsă de ochii lumii. De ce? Pentru că, în orice situaţie cunoaşterea înseamnă putere, iar puterea nu va sta niciodată în mâinile poporului, chiar dacă toţi politicienii clamează democraţia. De câteva zile, Donald Trump a devenit preşedintele Americii. Este asta o conspiraţie? Nu, poporul a votat! Aiurea, când are poporul dreptate? Niciodată.

Dacă aveţi timp, urmăriţi filmul. Are două ore, e subtitrat în româneşte. Dacă n-aveți prea mult timp… lăsaţi-l să treacă pe lângă voi, iar atunci când vă veți întreba DE CE, răspunsul va fi o ridicare din umeri. Vreți asta?

Aveţi mai jos scenariul primelor douăzeci din minute de film.

O conspiraţie globală există. Nevăzută. Termenul în sine „secretizat” este respingător, într-o societate liberă şi deschisă. Controlul, Vegherea, Colectarea informaţiei, cu toţii ştim că ea există dar în ce constă? Pentru fiecare întrebare privind lumea în care trăim, există o teorie a conspiraţiei oferită de undeva, celor căreia i se adresează. Aceste teorii ale conspiraţiei sunt în număr de sute şi aproape întotdeauna, tind să se afunde sau, în cel mai bun caz, duc spre altă conspiraţie şi tot aşa la infinit. Chiar dacă devine evident pentru cei mai mulţi că ceva nu este în ordine şi că un anume fel de conspiraţie globală chiar există, este încă foarte greu de văzut ce presupune ea exact şi unde adevărul se află cu adevărat. Jonh F. Kennedy a descris-o astfel: „Ne confruntăm în întreaga lume… cu o conspiraţie monolitică şi nemiloasă care se bazează în mod primordial pe „jurăminte secrete” pentru a-şi extinde sfera de influenţă, care se bazează pe infiltraţie în loc de invazie, pe subversive în locul alegerilor democratice pe intimidare, în locul libertăţii de a alege. Este un sistem ce concentrează vaste resurse umane şi materiale pentru crearea unei maşinării unitare, deosebit de eficiente ce combină armată, mijloace diplomatice, inteligenţă, mijloace economice, ştiinţifice şi operaţiuni politice, operaţiunile îi sunt ascunse, nu publicate, greşelile îi sunt îngropate, nu apar în ziare iar dizidenţii îi sunt aduşi la tăcere…

Nu încurajaţi nici o cheltuială nu îi este anchetată nici un secret nu îi este dezvăluit Mai târziu, în încercarea de a conduce o investigaţie asupra asasinării lui Kennedy directorul FBI, John Edgar Hoover manifestă aceleaşi sentimente când spune: „Individul devine handicapat când este confruntat cu o conspiraţie atât de monstruoasă ce-l face să creadă că e imposibil ca ea să existe”

Este timpul ca oamenii din întreaga lume să pună piciorul în prag şi să acorde atenţie urgentă, importanţei acelor două fraze dar totuşi iţi vine să spui, „chiar dacă am face asta, cum ar putea individul obişnuit să ajungă la rădăcinile acestei probleme?” Și chiar dacă vom ajunge vreodată la rădăcinile ei, ce am putea face?”

Şi acestea amândouă sunt întrebări foarte bune…

Ei bine, cea mai bună metodă de a începe este să renunţi la fluorura din dietă şi să încerci să înţelegi istoria reală. Apoi învaţă să priveşti fiecare ştire dintr-o perspectivă globală. Ignoră ce-ţi spun ei să crezi şi încearcă să încadrezi evenimentul acolo unde aparţine, la scară globală. Apoi foloseşte acel străvechi proverb grecesc:

„Cui Bono?” (Cine beneficiază?) Şi mai important, când descoperi un adevăr, dezvălui o minciună sau găseşti o anomalie, spune-le prietenilor, răspândeşte informaţia cât poţi de mult pentru că mass media, cel mai probabil nu o va face. Dar cel mai important dintre toate este să fii conştient de ceea ce te înconjoară privind dintr-o perspectivă globală. Să vezi imaginea de ansamblu. Lumea întreagă e un teatru şi tot ce se întâmplă este planificat să se întâmple astfel şi sunt anumite tipare…
Uită-te la istorie şi fii conştient de lecţiile ei, dar nu o lua ca atare. Nu insista asupra pierderilor din trecut sau pe trecutul tău personal care pare că se repetă. De asemenea uită-te la viitor şi vezi că el depinde de cum ni-l facem fiecare din noi, dar nu te axa prea mult pe acest aspect… Nu sta aşteptând să se întâmple miracole sau evenimente care să schimbe lumea, câştiga înţelepciune şi cunoaştere. Priveşte imaginea de ansamblu. Trecutul şi viitorul vor deveni evidente. Căutând adevărul despre ceea ce se întâmpla în această lume, sunt multe piste false de care te loveşti şi un număr vast de conspiraţii din care poţi alege. Multe dintre ele par posibile pentru că, multe dintre ele sunt parţial adevărate, dar toate sunt proiectate în aşa fel încât să nu ducă nicăieri, sunt proiectate doar pentru a-ți distrage atenţia. Totuşi, când cineva trece dincolo de limita lor normală, devine vizibil că la baza tuturor conspiraţiilor, este una foarte reală, fiind în acelaşi timp sclipitoare şi înfricoşătoare prin simplitatea ei şi de departe, cel mai deştept lucru care l-a făcut cel care a săvârşit-o, a fost să construiască o cultură a conspiraţiilor.

O parte marginală a societăţii a perpetuat ani de zvonuri şi nenumărate alte non existențe şi parţial informative conspiraţii, pentru a reprima adevărul şi a perpetua un aer interminabil de ridicol în jurul subiectului.
Discuţii despre extratereştri…
Tehnologii secrete…
Porţi galactice…
Muşamalizări extraterestre…
Conspiraţii guvernamentale…

Toate sunt subiecte care ar putea sau nu fi adevărate şi sunt mereu proiectate pentru a alimenta imaginaţia și a distrage curioşii şi pentru a oferi substanţă celor care ştiu că ceva se întâmplă dar pur şi simplu nu ştiu ce anume În ultimul timp suntem martorii celei mai complete şi plauzibile posibilităţi dintre toate. O teorie care pare să le explice perfect pe toate celelalte…

 

Cretinismul fundamentalist a ucis din nou!

nisa6Aseară la Nisa, 84 de oameni, între care mai mulţi copii, au murit şi mai mult de 150 au fost răniţi, (clik pentru imagini video de la fața locului) într-un atac chiar de Ziua Naţională a Franţei. Oamenii erau adunaţi pe Promenade D’anglais pentru a urmări focurile de artificii. Autorul atacului a fost ucis de poliţişti. El se numea Mohamed Lahouaiej Bouhlel şi era un franco-tunisian în vârstă de 31 de ani. MAE de la Bucureşti a confirmat că printre răniţi se afla şi doi romani, unul în stare destul de gravă.

Nisa 1

Se moare trist. Se moare în chinuri. Se moare…

moarte copy

Am vazut în mijlocul drumului un câine lovit de o maşină. Am oprit. Nu murise, cu toate că era pe jumatate zdrobit de camionul care trecuse în viteză. L-am tras la marginea drumului şi i-am închis ochii care mai aveau o fărâmă de viaţă… L-am mângâiat pe cap, între urechile pline de sânge. A răsuflat adânc, mai mult a horcăit şi a murit. La câţiva metri, un alt câine a început să urle… Îşi jelea prietenul mort sau doar blestema oamenii, maşinile şi câinii… Un câine a murit la marginea drumului… Niste oameni au murit în centrul Bucureştiului…
Se moare din cauza incompetenţei. Se moare din cauza unor idioţi care au considerat că nu e cazul să investească în spitale. Se moare din cauza unor imbecili pentru care buzunarul lor este mai important ca viaţa unor oameni. Se moare din cauza unor păgâni, întronaţi în fruntea unei biserici ce nu face altceva decât să fure şi “să se roage” chipurile pentru “sănătatea” celor mulţi, să adune bani cu lopata apoi să-i investească în megalomanie. Se moare aiurea, pe muzică rock, sau jazz, sau pur şi simplu se moare pe şosea, din cauza aceloraşi cretini care în loc să facă şosele adevărate, baga în buzunar milioane de euro şi o duc bine. Se moare din cauza altor prosti, care deşi au putere, o consumă în “dosare” prefabricate, politice sau îşi îndreaptă ura viscerala către un precupeţ care fură la cântar. Corupţie? Ce e aia? “Marii corupţi” fac puşcărie (dacă fac!) în condiţii de lux, la “semiliber”, mănâncă ce au chef şi fut când li se scoală, iar oamenii de rând mor… Mor în chinuri, mor încet pentru că SISTEMUL căruia ÎI PLĂTESC TAXE, pentru care ANAFUL are o mie de maşini şi câteva mii de angajaţi, (care maşini au ocupat cu nesimţire Casa Presei, cu toate că au o parcare dedicată), SISTEMUL îşi bate joc. Care sistem? Ăla care are un parlament format din 40% analfabeţi, indivizi care şi-au terminat liceul înainte de a intra în parlament şi şi-au luat doctoratul la jumătatea celui de-al doilea mandat. Dacă ştiam, nu-mi mai frecam creierul douăzeci şi cinci de ani, mă apucam de furat şi acum eram probabil cot la cot cu ei. Eram şi mă uitam cu “milă” la muribunzi şi la mamele lor, ridicând din umeri. Aşa cum fac cei 588 de parlamentari pe care îi doare în cur de durerea tuturor. Ei fac comisii să analizeze ce s-a întâmplat. Ce s-a întâmplat cretinilor? Un dement a stropit tavanul cu o substanţă inflamabilă să alunge gândacii. Altul fără sa ştie, i-a dat foc. Un accident, că atâtea altele, sau o crimă cu premeditare? Cine descoperă asta? Mai are importanţă? Sigur că are. Dar pentru morţi e la fel. La fel ca lumânarea, care luminează dar nu încălzeşte, la fel ca slujba de pomenire, care se aude dar nu are ecou. Când va avea ecou plânsul mamelor în urechile gloatei de îmbuibaţi post revoluţionari care nu fac NIMIC pentru noi, pentru pulime, prostime, gloată? Când se vor trezi toţi tinerii, când se vor organiza şi vor face într-adevăr ceva pentru ei înşişi? Am ieşit în stradă, am “dat jos” chipurile un guvern corupt, care nu va pleca de acolo încă vreo câteva săptămâni şi care, chiar dacă rămâne îl doare în cur de toţi şi de toate ştiind că oricum pleacă. Când se va trezi preşedintele Iohannis, care o pupa cu drag în cur pe madam Merkel imediat după alegeri? Unde este ajutorul german pentru oamenii ăia care se zbat între viaţă şi moarte? Unde? Se materializează doar în autospecialele Mercedes, cumpărate cu BANI de guvern şi evident cu spaga de rigoare. Atât. Restul… comisii de analiza. Avem ministru al sănătăţii? NU! Avem ministru de externe? Nici atât! Avem preşedinte? Aiurea! A bâlbâit un comunicat şi a zis că-i pare rău. Aşa şi? Ştie cineva că ruşii au cele mai performante tratamente pentru arşi? Ştie cineva că japonezii şi chinezii sunt aşi în tratarea arsurilor, de orice fel? A interesat asta pe cineva? Patriarhul a făcut şi el pe mortu-n păpuşoi, a trimis nişte băieţi cu fuste să le cânte prohodul celor de la Colectiv şi cam atât. Şi ştie, că nu e prost, că în Georgia ex-sovietică există nişte super spitale pentru arşi, aia au trecut prin războaie, Iar patriarhului Georgiei, (omul care conduce de fapt ţara) dacă îi cerea ajutorul, fiţi siguri că ăla nu-l refuza. Dar e mai simplu să faci slujbe de pomenire decât să dai o mână de ajutor. Huo!
Se moare oameni buni, vor muri tineri, tineri care n-au nicio vină, decât pe aceea de a fi fost într-un loc nepotrivit într-un moment fatal… Dacă unul, DOAR UNUL dintre cretinii cu girofar despre care am pomenit mai sus, păţea ceva, ştia tot mapamondul, era tratat în cele mai mari clinici din lume PE BANI PUBLICI fără se se mai ostenească cineva că completeze formularul E 112 sau dracu’ mai ştie care.
Ce facem? Îi lăsăm pe tineri să moară? Îi lăsăm pe guvernaţi să-şi bată joc? Îl lăsăm pe boul ăla de ministru al sănătăţii să ridice din umeri? De ce? Au murit patruzeci si cinci… Mai trebuie să moară? Se pare că da…

Bob Dylan cânta demult, o melodie pentru morţii lui din Vietnam:
“Câţi mai au de murit/Ca s-aflăm în sfârsit/Ca oameni prea mulţi au murit…
Răspunsul prieteni, e suflare de vant…”