Iar și-a băgat dracu’ coada în BOR! Adânc!

Reprezentativ

Publicam în urmă cu câteva săptămâni articolul Biserica Ortodoxă Română – complicele crimelor religioase?, articol care a stârnit o grămadă de comentarii atât pe blogul meu, pe facebook și mai ales în lumea “nevăzută” a băieților în fustiță. Informația a fost preluată de posturile tv de știri, de ziare şi de câteva bloguri. Ca să nu vă întrerup din citit, vă spun că era vorba despre un teolog, preotul Vasilică Militaru, care a făcut o plângere penală BOR, prin care (veţi vedea mai jos detaliile) cerea aducerea învățăturilor religioase în concordanță cu legile românești, “(…) cu mențiunea că orice cult religios, asociație religioasă sau grupare religioasă are obligația să respecte Constituția și legile României și să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, conform art.5, alin. (4) din Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general la cultelor.” Prima reacție a fost a BOR, prin purtătorul de cuvânt, care a încercat să minimalizeze demersul lui Militaru, făcându-l  un pic nebun! Nebun pentru că a ieșit din linie și a cerut ca și Biserica să respecte legea. Și nu doar BOR, ci și celelalte culte religioase din România. Deci, cine ridică vocea și atrage atenţia că Biserica a greșit, nu doar e nebun, ci și iresponsabil! Am primit o grămadă de telefoane, de la “fețe bisericești”, mai mari sau mai mărunțele, care îmi cereau imperativ textul plângerii penale, pentru a ști cu ceva timp înainte de ce este acuzată Biserica. Nesimţirea a mers până acolo încât am fost “amenințat” cu excomunicarea din biserica ortodoxă, iar la răspunsul meu tranșant „mi se rupe”, băiatul în fustiță a tăcut, apoi a adăugat moale “da, dar nu vei mai fi înmormântat cu preot…”. Mă și vedeam văduvind biserica de taxa de înmormântare, chestie care m-a întristat foarte tare. Și acum sunt un pic trist… Altul, tot din tagmă, neștiind despre ce e vorba, dar știindu-mi telefonul, mi-a reproșat că “le răpesc oamenilor iluzia nemuririi…”. Păi dacă tot e o iluzie și tu, ca preot afirmi asta, de ce vă mai zbateți să faceți oamenii să creadă în iluzii? Răspunsul e simplu: ochiul dracului! Discuții au fost multe, unele de un infantilism ridicol, altele amenințătoare, “s-a vorbit” despre focul iadului și blestemul sfinților, despre liniștea veșnică și aprovizionarea cu smoală, concluzia fiind aceeași: vrem “și noi” textul plângerii! Uite-l! De comun acord cu Vasilică Militaru, am decis să-l public. Și totodată să atrag atenția șefilor cultelor creștine să-și pună acoliții să citească foarte atenți textul, pentru că, indiferent de orientarea cultului lor, încalcă într-un fel sau altul legile românești. Spun acoliții, pentru că nu-l văd pe Dan Ilie Cobotea sau pe Ioan Robu “să piardă timpul lor extrem de prețios” cu lecturarea celor treizeci de pagini ale plângerii penale. Sau, mai știi? Că doar ei îşi „pun binecuvântarea”, adică dau BT-ul final lucrărilor religioase, “cărţile sfinte”, în care crima, adulterul, homosexualitatea și prostituția sunt ridicate la rang de “învăţături sfinte”!

Mai jos aveți textul integral al plangerii penale.

 Către: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU                                                                                                  

                                    DOMNULE PROCUROR GENERAL

Asociația NEAMUL ROMÂNESC prin reprezentant legal Militaru Vasilică, în calitate de președinte al Asociației și de preot desemnat al grupării religioase Credința Neamului Românesc, (…) cu adresa de corespondență Agenția Poștală Poiana Largului, Județul Neamț, cod poștal 617347, formulează prezenta

PLÂNGERE PENALĂ

Împotriva prezumtivilor făptuitori Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu numele Dan Ilie Ciobotea și membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu adresa de corespondență Administrația Patriarhală, Cancelaria Sfântului Sinod, Aleea Dealul Mitropoliei, nr.25, RO – 040163, București IV, pentru săvârșirea infracțiunii de „promovare în public a unor idei și concepții rasiste și xenofobe precum violența și crima pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase și inferioritatea altora” prevăzută și pedepsită de art. 2, lit.a, și art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, modificată și completată cu Legea 217/2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr.558/27.07.2015.

Motivele plângerii:

În fapt, susnumiții au promovat și promovează public texte care incită la ură religioasă, au propagat verbal și în scris idei și concepții rasiste și xenofobe precum ura și violența pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unei rase și inferioritatea altora, incitarea la xenofobie. Totodată, susnumiții au promovat și promovează public persoane care au săvârșit crime, pe motive etnice, rasiale și religioase. Aceste crime au atins dimensiunea genocidului și a crimelor împotriva umanității, așa cum sunt definite astăzi în legislația internațională.

Astfel, susnumiții au îndrumat, binecuvântat și aprobat tipărirea și comercializarea pe teritoriul României a cărții intitulate Biblia ortodoxă din care cităm de pe pagina de început: „BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”.

Vom proba faptul că publicația aparținând cultului BOR, indicată mai sus, conține texte care prezintă crime comise cu violențe și masacre, mergând până la dimensiunea de genocid, săvârșite de o populație ce se considera superioară în raport cu celelalte rase, tratate ca rase inferioare. Toate crimele ce vor fi expuse în prezenta Plângere penală au ca justificare „idei și concepții precum rasismul, xenofobia și superioritatea unei rase față de altele, considerate inferioare, pe motive etnice, rasiale și religioase”, conform legislației în vigoare.

Totodată, membrii Sfântului Sinod aprobă anual „Calendarul creștin ortodox”, tipărit și comercializat pe piața bisericească în milioane de exemplare. În acest Calendar sunt nominalizate personaje biblice criminale care sunt cinstite ca „Sfinți”.

Sfinții criminali beneficiază, în cadrul cultului B.O.R., de slujbe speciale ce conțin rugăciuni dedicate glorificării activității lor criminale.

Aceiași sfinți din Calendar, cu activități criminale dovedite, sunt pictați pe pereții și pe icoanele zecilor de mii de biserici ortodoxe din România. Sute de biserici și mănăstiri ortodoxe au desemnat hramul, adică ocrotitorul, unui sfânt care a săvârșit un masacru pe motive religioase.

Ziare tipărite, ziare on-line și pagini on-line, adică publicații oficiale ale Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române și ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, promovează ideile și concepțiile interzise prin legea specială în România. Vom proba cum însuși Patriarhul Daniel promovează public, prin predicile sale, aceste persoane cu activitate criminală și cu activități evidente de xenofobie și rasism pe motive etnice, rasiale și religioase.

La finalul Plângerii penale sunt expuse, ca probe, temeiurile legale privind responsabilitatea făptuitorilor indicați.

Cultul Biserica Ortodoxă Română are obligația, potrivit dispozițiilor art. 5, alin.(4) ale Legii 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, „să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”, inclusiv să respecte prevederile legale referitoare la interzicerea promovării publice a ideilor și concepțiilor rasiste și xenofobe pe motive etnice, rasiale și religioase. Fiind o organizație religioasă de utilitate publică, cu atât mai mult trebuie să respecte legile în vigoare

Biblia ortodoxă, denumită și Sfânta Scriptură, este considerată de cultul BOR o culegere de texte sacre revelate, scrise sub inspirația Duhului Sfânt. În Biblie sunt expuse numeroase dialoguri directe cu Dumnezeu, care acordă caracterul sacru al respectivelor texte scripturistice.

Pentru a proba afirmațiile de mai sus, vom cita dintr-un manual de studiu pentru elevii de seminarii teologice ortodoxe din România.

„Teologia Dogmatică – Manual pentru seminarii teologice”, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, pr.prof.dr. Isidor Todoran și arhid.prof.dr. Ioan Zăgrean precizează în paginile 72 și 73, cităm:

„Sfînta Scriptură sau Biblia (de la grecescul ßißƛioƞ, ßißƛiɑ – carte, cărți) este o colecție de cărți sfinte, scrise de prooroci, apostoli și alți oameni aleși, sub inspirația Duhului Sfînt; ea cuprinde adevăruri de credință, norme de purtare, precum și unele relatări istorice, pe care Dumnezeu le-a descoperit spre a fi scrise, păstrate și transmise credincioșilor în scopul mântuirii. Deoarece ea cuprinde adevăruri descoperite de Dumnezeu, i s-a spus și Cuvântul lui Dumnezeu.”. A se vedea fila nr.1, Anexa nr.2.

Același Manual citat expune structura Bibliei: „Sfînta Scriptură se compune din două părți, și anume: Vechiul Testament și Noul Testament. Vechiul Testament ne înfățișează istoria revelației de la Adam până la Hristos și cuprinde 39 de cărți canonice sau inspirate, la care se adaugă încă 13 cărți și fragmente de cărți necanonice, dar bune de citit, fiind ziditoare de suflet …”. (Teologia Dogmatică – Manual pentru seminarii teologice, pag.73). A se vedea fila nr.2, Anexa nr. 2.

Citatele din prezenta Plângere penală sunt extrase din primele cinci cărți ale Vechiului Testament considerate „canonice sau inspirate”.

Manualul de teologie atribuie lui Dumnezeu toate scrierile Vechiului Testament.

„Întreaga Scriptură este o operă inspirată de Duhul Sfînt. Deși în cărțile Vechiului Testament nu se afirmă nicăieri că ele sînt cărți inspirate, din numeroase locuri rezultă că autorii acestora le-au scris după porunca lui Dumnezeu.”. (Teologia Dogmatică – Manual pentru seminarii teologice, pag.73). A se vedea fila nr.2, Anexa nr. 2.

Probe privind faptul că Dumnezeu din Vechiul Testament este considerat, de către cultul BOR, același cu Dumnezeu „Tatăl” din Sfânta Treime.

Biserica Ortodoxă Română mărturisește pe Dumnezeul Sfintei Treimi, care include și pe Dumnezeu Tatăl, conform art.1 din Statutul privind organizarea și funcționarea BOR: „Biserica Ortodoxă Română este comunitatea creștinilor ortodocși (…) care mărturisesc pe Dumnezeu în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pe temeiul Sfintei Scripturi”.

Este de notorietate teologică faptul că Dumnezeu „Tatăl” din Sfânta Treime este identificat cu Dumnezeul Vechiului Testament: „Dumnezeirea Tatălui, necontestată de nimeni dintre cei ce cred, chiar și eretici fiind, Tatăl este general afirmat ca Dumnezeu, «atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor», și așa în toate mărturisirile de credință, în cult și în rugăciuni, ca tată al tuturor.”. (Teologia Dogmatică – Manual pentru seminarii teologice, pag.128). A se vedea fila nr.3, Anexa nr. 2.

În general, când BOR vorbește despre Dumnezeu, se referă la persoana Tatălui.

„Referitor la numirile date Persoanelor divine: Tatălui i se atribuie numele de Dumnezeu, Fiului de Domn și Duhului Sfânt de Duh, fără ca prin aceasta să fie despărțiți și nici amestecați, ci de aceeași ființă și putând fiecare în parte să fie numit Dumnezeu, Domn și Duh.”. (Teologia Dogmatică – Manual pentru seminarii teologice, pag.132). A se vedea fila nr.4, Anexa nr. 2.

Creștinii ortodocși sunt educați că Dumnezeu din Sfânta Treime, prin Fiul său Iisus Hristos, interzice oamenilor sub titlul de poruncă divină, orice crimă sau agresiune fizică asupra semenilor. Totodată, Dumnezeului „Tată” îi este atribuită porunca „Să nu ucizi” din Decalog sau Tablele Legii.

Dar potrivit Sfintei Scripturi Ortodoxe, același Dumnezeu din Sfânta Treime, denumit frecvent „Dumnezeul lui Israel” și considerat „Tatăl” de către dogma ortodoxă, comandă și binecuvintează crime religioase în masă. Dumnezeu „Tatăl” este prezentat în Biblie ca un Zeu răzbunător, nemilos, însetat de sânge uman, ucigaș de copii nevinovați și de mame.

Este vorba despre o eclesiologie dihotomică și de o manipulare religioasă de tip subliminal ce induce în eroare credincioșii ortodocși. Ei sunt învățați că Dumnezeu odată poruncește categoric „Să nu ucizi” și condamnă orice tip de crimă, indiferent de motivul acesteia, iar în alte situații același Dumnezeu acceptă crima și chiar o comandă personal.

Un Dumnezeu al iubirii față de toți oamenii, nu poate fi în același timp un Dumnezeu ucigaș.

Agravant este faptul că toți clericii ortodocși, care activează sub controlul strict al ierarhilor Sinodului, aprobă tacit crima pe motive religioase și consideră că Dumnezeu făcea un act de dreptate divină atunci când aceste crime erau comise de oameni în numele Lui. Ierarhii ortodocși, majoritatea cu doctorate universitare și profesori la facultățile de teologie, motivează invariabil: „Noi nu putem nega ceea ce a hotărât Dumnezeu. Așa ne învață Sfânta Biserică pentru că așa scrie în Sfânta Scriptură.”. Și, la fel sunt educați toți teologii, viitori clerici, în seminariile și facultățile de teologie ortodoxă din întreaga țară.

Dar nimeni nu a prezentat un atestat semnat de Dumnezeu, prin care Acesta să autentifice  crimele atribuite Lui în Vechiul Testament.

Vom proba faptul că personaje biblice precum Moise și Ilie, care au săvârșit crime în masă pe motive etnice și religioase, sunt glorificate și proclamate „Sfântul Prooroc Moise” și „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” de către cultul creștin Biserica Ortodoxă Română.

În Biblia ortodoxă se acreditează explicit ideea, fascistă conform legilor în vigoare, că un popor „ales de Dumnezeul lui Israel” avea dreptul să omoare toate celelalte popoare care-i stăteau în cale, să jefuiască și să ocupe teritorii pentru a-și asigura supremația pe întreg pământul. Dumnezeu, prezentat ca fiind incoerent în luarea deciziilor, încălcându-și propriile porunci divine, comanda uciderea celor care refuzau să-I recunoască supremația și poruncile prezentate prin „aleșii” Lui pe pământ. Iar persoanele, „alese” de Dumnezeu și recunoscute „sfinte” de către cultul BOR, executau crimele religioase.

„Teologia Dogmatică – Manual pentru seminariile teologice” prezintă elevilor români, în acord cu textele biblice indicate, tocmai ideea superiorității unui popor denumit în mod xenofob și rasist „poporul ales”, la pag.208, cităm:  „Hotărârea divină de alegere a unui popor din chaldeanul Avram, ca urmare a înmulțirii fărădelegilor între oameni și a căderii în idololatrie, va aduce cu sine de acum înainte pregătirea omenirii în vederea mântuirii pe două linii: pe cea a poporului ales și pe cea a popoarelor păgâne.”. A se vedea fila nr.5, Anexa nr. 2.

Afirmațiile predate elevilor seminariști sunt false. Sfânta Scriptură abundă de „fărădelegi” și de „căderi în idololatrie” produse de însuși poporul denumit „ales”, provenit din chaldeanul Avram. În mod xenofob și rasist, poporul geto – dac al strămoșilor românilor este denumit „popor păgân” de către cultul BOR pentru că nu era „popor ales”.

Textele de mai jos susțin discriminatoriu existența unei rase superioare, denumită în Biblia ortodoxă rasa semită a evreilor sau israeliților, care nu trebuie să se „spurce” prin întreținerea de relații sexuale cu femeile aparținând altor rase, de ne-evrei, considerate „inferioare”. Deasemeni, textele prezintă cazuri clare de rasism și xenofobie pe motive religioase.

Lecturarea Bibliei face parte din educația religioasă a minorilor, fiind recomandată de către profesorii de religie în școlile și liceele românești, fără o atenționare expresă asupra violenței și crimelor din pasaje precum cele ce vor fi citate. Copiilor români li se inoculează ideea fascistă de existență a unui popor evreu „ales”, fapt recunoscut și de majoritatea populației românești.

Aceste texte sunt justificate în fața elevilor ca fiind demonstrarea Atotputerniciei lui Dumnezeu și o formă de pedagogie divină privind pedepsirea celor ce nu I se supun. Deasemeni se transmite explicit concepția că repezentanții „poporului ales” au dreptul să facă orice, inclusiv crime, în numele lui Dumnezeu.

Există oricând pericolul ca unul dintre textele biblice prezentate mai jos să fie citite de către copii, adolescenți sau persoane adulte care să înțeleagă că Dumnezeu poate comanda oricând unor oameni „aleși” săvârșirea de crime și violențe împotriva celor care ar îndrăzni să-I nege existența.

Invocând astfel de texte declarate sfinte, există oricând riscul ca anumite persoane religioase exaltate să copieze modelul biblic și să-și ucidă semenii pe motivul că „Dumnezeu le-a poruncit, așa cum au primit poruncă Moise sau Ilie”.

Deasemeni, există pericolul public de apariție a unor organizații care, după exemplul Dumnezeului Vechiului Testament, să promoveze incitarea la ură, xenofobia, rasismul, superioritatea unei rase pe motive religioase și inferioritatea altora, precum și discriminarea religioasă. Toate aceste fapte pot fi oricând justificate folosind modelul violențelor și crimelor „sfinte” prezentate în Sfânta Scriptură.

Prin urmare, este inadmisibil ca românilor credincioși ortodocși să li se mai prezinte în anul 2018 exemple de sfințenie ale unor criminali, precum și fapte xenofobe și criminale de tipul celor expuse mai jos.

Întrucât legea românească interzice promovarea ideilor și concepțiilor xenofobe și rasiste și totodată condamnă promovarea ideologiei superiorității unor rase, pe motive etnice sau religioase, este obligația noastră să supunem, atenției organelor judiciare, izvoarele educației primare religioase efectuată pe baza unor texte scripturistice cu asemenea idei și concepții ilegale explicite.

Totodată, cultul religios denumit Biserica Ortodoxă, ce a fost declarat prin lege instituție de utilitate publică, a menționat „Biserica Ortodoxă Română este biserica Neamului Românesc” la art.5, alin.2 din Statutul privind organizarea și funcționarea BOR.

Asociația Neamul Românesc are printre obiective, cităm: „crearea unui climat moral religios sănătos, în care toţi cetăţenii români să convieţuiască şi să muncească paşnic; conştientizarea liderilor religioşi şi a clerului din România, că interesul Neamului stă deasupra intereselor de cult religios sau grupare religioasă; conştientizarea acestor lideri religioşi că Dumnezeu este Unul, indiferent de modul dogmatic şi canonic în care Îl interpretează ei; scopul cultelor trebuie să fie pacea şi iubirea indivizilor dintr-un Neam, şi nicidecum învrăjbirea şi dezbinarea lor în numele lui Dumnezeu”. A se vedea filele nr.3-4, Anexa nr. 1.

În aceste condiții, Asociația Neamul Românesc se consideră direct vătămată de apologia crimelor xenofobe, rasiste și religioase, făcută public de ierarhii cultului religios B.O.R.. Mai ales că acest cult religios este majoritar și este recunoscut, prin lege, persoană juridică de utilitate publică (conform art.8, alin.1 din Legea 459/2006).

Totodată ne constituim parte civilă în procesul penal, urmând a stabili cuantumul despăgubirilor materiale în funcție de cheltuielile prilejuite de respectivul proces.

Violența și crima pe motive etnice și religioase sunt prezente frecvent în Vechiul Testament, dar ne vom limita la câteva exemple relevante ca probe.

  1. Probe privind promovarea ideilor și concepțiilor de tip xenofob și rasist în textele Bibliei ortodoxe

Textele următoare promovează explicit ideologia privind superioritatea unui popor, denumit „sfânt” și „ales”, față de toate toate celelalte popoare și neamuri ale pământului, considerate inferioare pentru că erau necredincioase în raport cu „adevărata credință”. Este prezentat un Dumnezeu terorist, nemilos și răzbunător care „împrăștie frica și groaza peste popoare” de pe pământ, aflate „sub tot cerul”, în favorarea unicului „popor ales dintre toate neamurile” și „din toate popoarele de pe pământ”. Acest „popor ales” este nominalizat în Biblia ortodoxă ca „poporul evreu” sau „poporul israelit”.

Concepția rasistă și xenofobă a împărțirii întregii umanități între „evrei”, „poporul ales”, și „ne-evrei”, cuprinzând toate celelalte popoare și neamuri decât evreii, persistă până în zilele noastre. Această concepție rasială de împărțire a oamenilor între „evrei” și „ne-evrei” este menționată în art.2, lit.(a) din Legea 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului. Vom prezenta câteva texte biblice relevante în acest sens.

„De vei asculta cu luare aminte glasul său şi vei face toate câte îţi poruncesc şi de vei păzi legământul Meu, Îmi veţi fi popor ales dintre toate neamurile, că al Meu este tot pământul, iar voi Îmi veţi fi preoţie împărătească şi neam sfânt. Spune cuvintele acestea fiilor lui Israel: De veţi asculta cu luare aminte glasul îngerului Meu şi veţi împlini toate câte vă voi spune, voi fi vrăjmaş vrăjmaşilor tăi şi potrivnicilor tăi le voi fi potrivnic.”.(Ieșirea 23, 22), pag.93 Biblia anexă.

„Din ziua aceasta voi începe Eu a împrăştia înaintea ta frică şi groază peste popoare, sub tot cerul; cei ce vor auzi de tine se vor cutremura şi se vor îngrozi de tine.” (Deuteronom 2, 25), pag.196 Biblia anexă.

„Că eşti poporul sfânt al Domnului Dumnezeului tău şi te-a ales Domnul Dumnezeul tău ca să-I fii poporul Lui ales din toate popoarele de pe pământ.”. (Deuteronom 7, 6), pag.202 Biblia anexă.

Nimeni nu va putea sta înaintea voastră; Domnul Dumnezeul vostru va aduce frică şi cutremur peste tot pământul dinaintea voastră, în care veţi călca voi, după cum v-a grăit.”. (Deuteronom 11, 25), pag.208 Biblia anexă.

„Dacă tu, după ce vei trece peste Iordan, în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da, vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei împlini cu băgare de seamă toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, atunci Domnul Dumnezeul tău te va pune mai presus de toate popoarele pământului. (Deuteronom 28, 1), pag.224 Biblia anexă.

Ideile rasiste și xenofobe se materializau prin exterminarea unor populații care stăteau în calea poporului evreu „ales” refugiat din Egipt. Textul de mai jos promovează public supremația exclusivă a unui „popor ales”, inclusiv supremația financiară, asupra altor popoare, considerate inferioare. Conform textelor considerate sfinte, Dumnezeu nu avea altă grijă pentru un popor refugiat, aflat într-o zonă deșertică, lipsit de hrană și de apă, decât promisiunea unor viitoare afaceri financiare profitabile, precum și asigurarea dominației „peste multe popoare”.

„Domnul îți va deschide comoara Sa cea bună, cerul, ca să dea ploaie pământului tău la vreme și ca să binecuvinteze toate lucrurile mâinilor tale; și vei da împrumut multor popoare iar tu nu vei lua împrumut; vei domni peste multe popoare, iar acelea nu vor domni peste tine.” (Deuteronom, 28; 12), pag.224 Biblia anexă.

Acest text se completează cu o altă poruncă xenofobă emisă de Moise. Interdicția poporului evreu de a avea un rege ne-evreu de neam „străin”: „Când vei ajunge tu în pământul ce ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău şi-l vei lua în stăpânire şi te vei aşeza în el şi vei zice: Îmi voi pune rege peste mine, ca celelalte popoare, care sunt împrejurul meu, Atunci să-ți pui rege peste tine pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău: dintre fraţii tăi să-ţi pui rege peste tine; nu vei putea să pui rege peste tine un străin, care nu este din fraţii tăi.”. (Deuteronom 17,14-15), pag.214 Biblia anexă.

Textul testamentar de mai jos incită la crime pe motive religioase îndreptate împotriva întregii umanități, „de la un capăt până la celălalt al pământului”. Grav este faptul că nu este precizată explicit perioada de valabilitate pentru astfel de atrocități, deci s-ar putea interpreta ca fiind valabilă și astăzi.

„De te va îndemna în taină fratele tău, fiul tatălui tău, sau fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau femeia de la sânul tău, sau prietenul tău care este pentru tine ca sufletul tău, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care tu şi părinţii tăi nu i-aţi ştiut, Dumnezeilor acelor popoare, care locuiesc împrejurul tău, aproape sau departe de tine, de la un capăt până la celălalt al pământului, Să nu te învoieşti cu ei, nici să-i asculţi; să nu-i cruţe ochii tăi, să nu-ţi fie milă de ei, nici să-i ascunzi; Ci ucide-i; mâna ta să fie înaintea tuturor asupra lor, ca să-i ucidă, şi apoi să urmeze mâinile a tot poporul. Să-i ucizi cu pietre până la moarte, că au încercat să te abată de la Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei.” (Deuteronom, 13, 6-10), pag.210 Biblia anexă.

Următoarele texte scripturistice incită la crime, violențe, distrugeri și jafuri pe motive religioase. Nu se fac precizări explicite în Biblie dacă aceste texte sunt valabile și astăzi, sau dacă sunt considerate expirate și ilegale.

„De vei auzi de vreuna din cetăţile tale, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă ca să locuieşti, Că s-au ivit în ea oameni necredincioşi dintre ai tăi şi au smintit pe locuitorii cetăţii lor, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care voi nu i-aţi ştiut, Caută, cercetează şi întreabă bine, şi de va fi adevărat că s-a întâmplat urâciunea aceasta în mijlocul tău, Să loveşti pe locuitorii acelei cetăţi cu ascuţişul sabiei, s-o dai, blestemului pe ea şi tot ce este în ea şi dobitoacele ei să le treci prin ascuţişul sabiei.” (Deuteronom 13,12-15), pag.210 Biblia anexă..

„De se va afla la tine, în vreuna din cetăţile tale, pe care ţi le va da Domnul Dumnezeul tău, bărbat sau femeie, care să fi făcut rău înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău, călcând legământul Lui, Şi se va duce şi se va apuca să slujească altor dumnezei şi se va închina acelora, sau soarelui, sau lunii, sau la toată oştirea cerească, ceea ce eu n-am poruncit; Şi ţi se va vesti şi vei auzi aceasta, să cercetezi bine şi de se va adeveri aceasta şi se va fi făcut urâciunea aceasta în Israel, Să scoţi pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care au făcut răul acesta la porţile tale şi să-i ucizi cu pietre.” (Deuteronom, 17, 2-5), pag.214 Biblia anexă..

De subliniat faptul că acest Dumnezeu este considerat Tatăl din Sfânta Treime de către cultul Biserica Ortodoxă Română.

Probe privind texte biblice ortodoxe care expun explicit crime, violențe și jafuri pe motive rasiale, etnice și religioase.

B.1. SFÂNTUL PROROC MOISE – LEGIUITORUL, CRIMINAL ÎN SERIE DE COPII ȘI FEMEI

Prezentăm un număr de șapte texte biblice care atestă că, în formă continuată, Moise a ucis și a comandat crime în masă asupra unor oameni nevinovați, inclusiv femei și copii. Crimele expuse în textele Bibliei ortodoxe depășesc 100.000 de victime umane. Precizăm faptul că același Moise este proclamat de către cultul BOR drept „Sfântul Prooroc Moise” și este sărbătorit în calendarul ortodox în ziua de 4 septembrie a fiecărui an cu un „Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Moise”.

Personajul biblic Moise, este recunoscut în mediul religios drept omul care a stat de vorbă cu Dumnezeu pe Muntele Tabor. Acesta este renumit pentru că a adus poporului israelit, fugit din Egipt, celebrele „Table ale Legii” adică Decalogul sau cele zece porunci.

Una dintre poruncile, pe care Dumnezeu le-a dictat lui Moise, a fost „Să nu ucizi.”. Înțelegem că porunca divină era valabilă inclusiv pentru personajul biblic Moise, intermediarul dintre Dumnezeu și poporul israelit.

Din punct de vedere al legii creștine, care interzice și condamnă crima de orice natură, este cel puțin bizar cum Dumnezeu Tatăl ar fi avut nevoie să aleagă un criminal ca și Moise, pentru a-I face reclamă în fața egiptenilor și pentru a-L reprezenta în fața unui popor israelit debusolat, refugiat în pustiu.

Sunt de compătimit greutățile prin care a trecut poporul israelit refugiat din Egipt, dar acțiunile criminale ale liderului lor religios, și ale unor triburi fidele acestuia, nu pot fi acceptate ca modele religioase pentru societatea creștină românească a secolului XXI. Societatea creștină a evoluat astfel încât astfel de manifestări religioase extremiste sunt interzise prin lege.

Moise își legitimează acțiunile criminale prin expunerea unor presupuse dialoguri cu un Dumnezeu al Vechiului Testament, numit în mod frecvent „Domnul Dumnezeul lui Israel” sau „Domnul Dumnezeul evreilor”: „Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi.” (Ieșirea 3,13), pag.70 Biblia anexă; „Iar ei vor asculta glasul tău. Atunci vei intra tu şi bătrânii lui Israel la Faraon, regele Egiptului, şi-i veţi zice: Domnul Dumnezeul Evreilor ne-a chemat. Lasă-ne dar să mergem în pustie, cale de trei zile, ca să aducem jertfă Dumnezeului nostru.”. (Ieșirea 3, 18), pag.70 Biblia anexă; „Dar tu să zici lui Faraon: Aşa zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Israel este fiul Meu, întâi-născutul Meu.”(Ieșirea 4, 22), pag.71 Biblia anexă; „Atunci a zis Domnul către Moise: Intră la Faraon şi-i spune: Acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasă pe poporul Meu să-Mi slujească!” (Ieșirea 9, 1), pag.76 Biblia anexă; „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei” (Ieșirea 20, 2), pag.89 Biblia anexă; „Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel (…) să ucidă fiecare pe fratele său, pe prietenul său și pe aproapele său” (Ieșirea 32, 27), pag.104 Biblia anexă; „Și a zis Domnul către Moise: Ia pe toate căpeteniile poporului şi le spânzură de copaci pentru Domnul” (Numerii 25, 4), pag.179 Biblia anexă; „Apoi a grăit Domnul cu Moise și a zis: «Răzbună pe fiii lui Israel împotriva Madianiților» (…) Și au lovit ei pe Madian, cum poruncise Domnul lui Moise, și au ucis pe toți cei de parte bărbătească” (Numerii 31, 1,2 și 7), pag.185 Biblia anexă; „Când Domnul Dumnezeul tău te va duce în pământul la care mergi ca să-l moşteneşti şi va izgoni de la faţa ta neamurile cele mari (…) şapte neamuri, care sunt mai mari şi mai puternice decât tine – Şi le va da Domnul Dumnezeul tău în mâinile tale şi le vei bate, atunci să le nimiceşti, să nu faci cu ele legământ şi să nu le cruţi.”. (Deuteronom 7, 1-2), pag.202 Biblia anexă..

 

B.1.1 Textul biblic nr.1 – Moise a asasinat un egiptean din motive etnice xenofobe.

„Iar după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieşit la fiii lui Israel, fraţii săi, şi a văzut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu dintre fiii lui Israel, fraţii săi; Şi căutând încoace şi încolo şi nevăzând pe nimeni, el a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.”. (Ieșirea 2, 11-12), pag.69 Biblia anexă.

Textul considerat sacru ne relatează episodul în care Moise, aflat încă în Egipt, ucide un egiptean ca pedeapsă pentru că bătuse un conațional israelit. Este un episod evident de xenofobie dusă până la rasism: egipteanul trebuia pedepsit cu uciderea pentru că se atinsese de un membru al poporului „ales” al Dumnezeului lui Israel. Aceasta era mulțumirea israelitului Moise, pentru ajutorul acordat de egipteni tribului lui Iacov-Israel, care fusese primit în pământul Egiptului, pe vremea unei secete devastatoare.

Să ne imaginăm actualizarea lecției biblice pentru un român care, văzându-și un confrate român, aflat la muncă în străinătate, l-ar ucide pe angajatorul de Neam străin care îl supune la munci grele și rele tratamente pe fratele său de Neam românesc.

 B.1.2 Textul biblic nr.2 – Moise a comandat uciderea a 3.000 (trei mii) de israeliți pe motive religioase.

“A stat la intrarea taberei şi a zis: «Cine este pentru Domnul să vină la mine!» Şi s-au adunat la el toţi fiii lui Levi. Iar Moise le-a zis: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: «Să-şi încingă fiecare sabia sa la şold şi străbătând tabăra de la o intrare până la cealaltă, înainte şi înapoi, să ucidă fiecare pe fratele său, pe prietenul său şi pe aproapele său. Şi au făcut fiii lui Levi după cuvântul lui Moise.». În ziua aceea au căzut din popor ca la trei mii de oameni.” (Ieşirea 32, 26-28), pag.104 Biblia anexă.

Astfel a lovit Domnul poporul, pentru viţelul ce îşi făcuse, pe care-l turnase Aaron.”. (Ieșirea 32, 35), pag.105 Biblia anexă.

Aceasta este pedeapsa cumplită aplicată de Moise, și atribuită lui Dumnezeu, în momentul în care fratele său, Aaron, împreună cu poporul lui Israel au turnat un viţel de aur la care se închinau. Bineînțeles că Aaron nu este ucis, deși turnase vițelul.

Să actualizăm modelul biblic prin exemplul unui lider al unui cult religios român care ar comanda adepților săi uciderea tuturor românilor, considerați păgâni și eretici, care aleg să se închine altui Dumnezeu decât Dumnezeul Bisericii Ortodoxe Române.

 B.1.3 Textul biblic nr. 3 – Moise a comandat uciderea a 24.000 (douăzeci și patru de mii) de israeliți și moabite pe motive etnice și religioase. Un adevărat genocid uman, dacă ne raportăm la numărul populației din acele timpuri.

„Atunci s-a aşezat Israel în Sitim, dar poporul a început să se spurce, păcătuind cu fetele din Moab. Că acestea îi chemau la jertfele idolilor lor şi mânca poporul din acele jertfe şi se închina la dumnezeii lor. Aşa s-a lipit Israel de Baal-Peor, pentru care s-a aprins mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel. Şi a zis Domnul către Moise: «Ia pe toate căpeteniile poporului şi le spânzură de copaci pentru Domnul înainte de asfinţitul soarelui, ca să se abată de la Israel iuţimea mâniei Domnului». Atunci a zis Moise către judecătorii lui Israel: «Ucideţi fiecare pe oamenii voştri care s-au lipit de Baal-Peor». Dar iată oarecare din fiii lui Israel a venit şi a adus între fraţii săi o madianită, în ochii lui Moise şi în ochii întregii obşti a fiilor lui Israel, când plângeau ei la uşa cortului adunării. Atunci Finees, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, văzând aceasta, s-a sculat din mijlocul obştii şi, luând în mână lancea sa, A intrat după israelit în sălaş şi i-a străpuns pe amândoi, pe israelit şi pe femeie, în pântece; şi a încetat pedepsirea fiilor lui Israel. Cei ce au murit de pedeapsa aceasta au fost douăzeci şi patru de mii.„. (Numerii, 25,1-9), pag.179 Biblia anexă.

Un alt episod biblic criminal xenofob și rasist religios. La îndemnul lui Dumnezeu, Moise comandă uciderea tuturor israeliților și a partenerelor acestora, fete din Moab, pe motivul că se închinau dumnezeului fetelor moabite, Baal-Peor. Asistăm la un alt text sacru ce acreditează ideea că Dumnezeu comandă în mod direct și explicit acte criminale împotriva unor oameni dintr-o altă rasă, diferită de cea a triburilor semite, conduse de Moise și fidele Dumnezeului lui Israel.

Iubirea curată și nevinovată dintre bărbați și femei aparținând a două rase diferite, israeliți și moabite, este prezentată drept „păcat” și „spurcăciune” și este pedepsită cu violențe sângeroase și masacre.

Aflăm din textul, considerat sacru de către cultul BOR, cum toate căpeteniile poporului israelit „au fost spânzurate  de copaci pentru Domnul”. Scopul a fost „ca să se abată de la Israel iuţimea mâniei Domnului”. Totodată au fost ucise toate fetele din Moab care s-au iubit cu partenerii lor israeliți.

Ciudat este faptul că Dumnezeu nu s-a supărat și pe Moise care era căsătorit cu două soții, amândouă ne-evreice: o etiopiancă, deci o femeie de rasă africană, și cu Sefora, o femeie din Țara Madianului. Deasemeni, socrul lui Moise era preot care slujea altui dumnezeu decât Dumnezeul lui Israel. Deci Moise, un evreu cu amândouă nevestele ne-evreice dictează uciderea evreilor care se împreunau cu femei ne-evreice.

Este prezentat un Dumnezeu crud și mânios care trebuia împăcat prin jertfirea unor oameni. Un act sacrificial uman săvârșit în scopul unei presupuse împăcări a unui Dumnezeu însetat de sânge uman. Asistăm la acte criminale bazate pe xenofobie, ură rasială, exterminare în masă pe motive etnice și religioase, de o cruzime extremă. Toate atrocitățile sunt făcute la comanda explicită a Dumnezeului lui Israel, în numele acelui Dumnezeu și pentru liniștirea mâniei Lui.

Să încercăm adaptarea textului scripturistic la realitatea zilelor noastre. Un lider român ar comanda uciderea tuturor conaționalilor care s-au căsătorit cu femei ne-românce și care nu sunt adepte ale cultului majoritar creștin ortodox.

 B.1.4 Textul biblic nr.4 – Moise a comandat exterminarea a peste 32.000 (treizeci și două de mii) de bărbați, femei și copii. Genocidul a fost efectuat pe motive rasiale și religioase.

„Apoi a grăit Domnul cu Moise și a zis: «Răzbună pe fiii lui Israel împotriva Madianiților, și apoi te vei adăuga la poporul tău». Iar Moise a grăit poporului și a zis: «Înarmati dintre voi oameni pentru război, ca să meargă împotriva Madianiților și să săvârșească răzbunarea Domnului asupra Madianiților. Din toate semințiile fiilor lui Israel să trimiteți la război, câte o mie din fiecare seminție». Și și-au ales din miile lui Israel, câte o mie din fiecare seminție, adică douăsprezece mii de oameni, înarmați pentru război. Pe aceștia i-a trimis Moise la război, câte o mie din fiecare seminție; si cu ei a trimis la război pe Finees, fiul preotului Eleazar, fiul lui Aaron; și acesta avea în mâinile sale vasele sfinte și trâmbițele de strigare.

Și au lovit ei pe Madian, cum poruncise Domnul lui Moise, și au ucis pe toți cei de parte bărbătească. Impreună cu ucișii lor au căzut și regii madianiți: Evi, Rechem, Tur, Hur si Reba – cinci regi madianiți – și Valaam, fiul lui Beor, a căzut de sabie, împreună cu ucișii acelora. Iar pe femeile Madianiților și pe copiii lor i-au luat fiii lui Israel în robie; și toate vitele lor, toate turmele lor și toate avuțiile lor le-au luat pradă.” (Numerii 31, 1-9), pp.185-186 Biblia anexă.

„Atunci s-a mâniat Moise pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile miilor şi pe sutaşii care se întorseseră de la război, şi le-a zis Moise: «Pentru ce aţi lăsat vii toate femeile? Căci ele, după sfatul lui Valaam, au făcut pe fiii lui Israel să se abată de la cuvântul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsa asupra obștii Domnului. Ucideți dar toți copiii de parte bărbătească și toate femeile ce-au cunoscut bărbat, ucideți-le. Iar pe fetele care n-au cunoscut bărbat, lasați-le pe toate vii pentru voi.».”. (Numerii 31, 14-17), pag.186 Biblia anexă.

Avem toate datele unui genocid biblic de tip etnic și religios. Deși nu este precizat numărul exact al victimelor, se poate deduce dimensiunea masacrului după numărul de 32.000 al femeilor fecioare luate prizoniere: „Femei, care n-au cunoscut bărbat, de toate, treizeci şi două de mii de suflete.” (Numerii, 31,35), pag.186 Biblia anexă.

Textul biblic întrece orice închipuire în privința atrocităților comise de criminalul Moise în numele Dumnezeului lui Israel. Însuși Dumnezeu este menționat ca inițiatorul acestui masacru în care un întreg regat al Madianului, compus din cinci triburi, este exterminat total. Se menționează explicit motivul: „răzbunarea Domnului asupra madianiților”.

Totodată este relevată cruzimea ucigașului de copii, Moise, care, nemulțumit că războinicii lui Israel au ucis doar bărbații maturi, a ordonat fără milă executarea copiilor și femeilor: „Pentru ce aţi lăsat vii toate femeile? … Ucideți dar toți copiii de parte bărbătească și toate femeile ce-au cunoscut bărbat, ucideți-le.”.

Lipsa de milă a lui Moise, față de femei și copii, este inexplicabilă, având în vedere că una dintre soțiile lui, Sefora sau Semfora, era fata lui Ietro, preot al Madianului. În Madian s-a refugiat Moise din Egipt, după asasinarea unui egiptean. Moise a răsplătit țara gazdă a Madianului, din vremurile de prigoană, prin exterminarea în masă a tuturor locuitorilor.

În fruntea celor doisprezece mii de israeliți, invadatori și ucigași, se afla levitul Finees, fiul preotului Eleazar, care era nepotul de pe frate al lui Moise. Atrocitățile săvârșite sunt prezentate ca și crime religioase, întrucât fiul preotului lui Dumnezeu „avea în mâinile sale vasele sfinte”.

Din punct de vedere teologic, aceasta este o adevărată jertfă ritualică umană de proporții uriașe. Acest masacru are dimensiunea unui uriaș holocaust închinat Dumnezeului lui Israel, dacă se raportează numărul victimelor la dimensiunea populației pământului din acele timpuri. Textele relatează că totul a fost trecut prin foc.

Masacrele umane au fost însoțite de distrugeri și jafuri de proporții săvârșite de israeliți, desigur, tot la comanda lui Dumnezeu.

„Toate cetăţile lor din ţinuturile lor cu toate satele lor le-au ars cu foc. Toată prada şi tot ce-au apucat de la om până la dobitoc au luat cu ei. Robii, prada şi cele apucate le-au dus la Moise, la preotul Eleazar şi la obştea fiilor lui Israel, în tabăra din şesul Moabului, care este lângă Iordan, în faţa Ierihonului. În întâmpinarea lor au ieşit din tabără Moise, Eleazar preotul şi toate căpeteniile obştii”. (Numerii 31, 10-13), pag.186 Biblia anexă.

Însuși Dumnezeu a dispus împărțirea prăzilor de război din care o parte, numită „dare pentru Domnul”, a revenit „preotului Eleazar ca dar înălțat Domnului”, iar o altă parte a fost împărțită „leviților, care slujesc la cortul Domnului”. Un preot al lui Dumnezeu a primit cotă parte din prada de război.

Iarăşi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: «Socoteşte prada de război, de la om până la dobitoc, împreună cu Eleazar preotul şi cu căpeteniile seminţiilor obştii; Apoi împarte prada în două, între oştenii care au fost la bătălie şi între toată obştea. De la oştenii care au fost la război, ia dare pentru Domnul, câte un suflet la cinci sute, din oameni, din vite, din asini şi din oi. Acestea să le iei din partea lor şi să le dai preotului Eleazar ca dar înălţat Domnului. Iar din jumătatea cuvenită fiilor lui Israel să iei unul la cincizeci din oameni, din vite, din asini şi din oi; şi pe acestea să le dai leviţilor, care slujesc la cortul Domnului».” (Numerii 31, 25 – 30), pag.186 Biblia anexă.

Porunca divină, de împărțire a prăzilor, a fost respectată întocmai.

„Şi au făcut Moise şi Eleazar preotul cum poruncise Domnul lui Moise. Atunci s-a găsit pradă rămasă din cele luate şi aduse de cei ce fuseseră la război: şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi; Şaptezeci şi două de mii de boi;  Asini, şaizeci şi una de mii; Femei, care n-au cunoscut bărbat, de toate, treizeci şi două de mii de suflete.” (Numerii, 31, 31 – 35), pag.186 Biblia anexă.

Înșiruirea prăzilor din text, conține în sine o discriminare rasială. De remarcat că în descrierea prăzilor de război sunt prezentate întâi animalele și la urmă femeile fecioare rămase în viață, luate ca sclave sexuale. Animalele erau mai valoroase decât femeile sclave.

Concepția tratării mai prejos decât animalele a unor ființe umane, considerate inferioare pentru că nu aparțineau „poporului sfânt ales”, este o concepție de ură contra umanității. O asemenea concepție se găsește în toate Bibliile cultului B.O.R..

Războinicii israeliți și-au răscumpărat păcatele masacrării unei întregi populații, prin aducerea aurului jefuit ca ofrandă lui Dumnezeu. Textul de mai jos expune explicit: „noi am adus prinos Domnului, fiecare ce am putut dobândi din lucrurile de aur: lanţuri, brăţări, inele, cercei şi salbe, pentru curăţirea sufletelor noastre înaintea Domnului”.

„Atunci au venit la Moise căpeteniile oştirii, căpeteniile peste mii şi sutaşii, şi au zis către Moise: «Robii tăi au numărat pe oştenii care ne-au fost încredinţaţi şi n-a lipsit niciunul din ei. Şi iată noi am adus prinos Domnului, fiecare ce am putut dobândi din lucrurile de aur: lanţuri, brăţări, inele, cercei şi salbe, pentru curăţirea sufletelor noastre înaintea Domnului». Şi a luat Moise şi Eleazar de la ei toate aceste lucruri de aur. Aurul acesta, care s-a adus prinos Domnului de către căpeteniile peste mii şi peste sute, a fost tot şaisprezece mii şapte sute cincizeci de sicli. Oştenii au prădat fiecare pentru ei. Şi a luat Moise şi preotul Eleazar aurul de la căpeteniile peste mii şi peste sute şi l-au dus în cortul adunării, pentru pomenirea fiilor lui Israel înaintea Domnului.».” (Numerii, 31, 48 -54), pag.187 Biblia anexă.

Ce ar presupune aplicarea modelului biblic în zilele noastre. Românii să fie îndemnați de Dumnezeu, să ocupe o țară străină și, distrugând toate orașele importante și satele, să ucidă toți locuitorii țării ocupate, bărbați, femei și copii.

 B.1.5 Textul biblic nr.5

Moise prezintă exterminarea copiilor, femeilor și bărbaților locuitori ai regatului Heșbonului și de distrugere totală a cetăților regatului. Același DumneZeu comandă masacrele. Rezultatul războiului „sfânt” a fost un adevărat genocid prezentat în Biblia ortodoxă: „am nimicit toate cetăţile lui, bărbaţi, femei şi copii, şi n-am lăsat pe nimeni viu”. Ca de obicei, distrugerea cetăților a fost urmată de un jaf de proporții.

„Atunci mi-a zis Domnul: «Iată, încep să-ti dau pe Sihon Amoreul, regele Heşbonului, şi pământul lui; începe a stăpâni pământul lui». Iar Sihon, regele Heşbonului, cu tot poporul său, ne-a ieşit înainte să se lupte la Iahaţ. Dar Domnul Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre şi l-am bătut pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui. În vremea aceea am luat toate cetăţile lui şi am nimicit toate cetăţile lui, bărbaţi, femei şi copii, şi n-am lăsat pe nimeni viu. Numai vitele lor şi cele jefuite din cetăţile cuprinse de noi ni le-am luat.”. (Deuteronom 2, 31-34), pag.196 Biblia anexă.

Textul nu comportă explicații suplimentare.

B.1.6 Textul biblic nr.6

Biblia evocă uciderea în masă a tuturor copiilor și femeilor din Țara Vasanului.

Un alt exemplu de exterminare totală a unui întreg regat cuprinzând șaizeci de cetăți: „ţara lui Og al Vasanului” pe care „noi l-am bătut, încât nimeni de la ei n-a rămas viu”. Și de această dată mascarul este atribuit lui Dumnezeu: „Domnul Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Vasanului, cu tot poporul lui”. Nici copiii și nici mamele lor n-au scăpat de cruzimea, de tip rasist și xenofob, a „poporului ales” ajutat de „Dumnezeul lui Israel”. Textul prezintă sec, fără vreo urmă de mustrare, rezultatul cruzimii asasinilor de copii și mame: „Şi le-am nimicit, cum făcusem şi cu Sihon, regele Heşbonului, pierzând fiecare cetate cu bărbaţi, femei şi copii”.

Domnul Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Vasanului, cu tot poporul lui, şi noi l-am bătut, încât nimeni de la ei n-a rămas viu. În vremea aceea am luat toate cetăţile lui, că n-a fost cetate pe care să n-o luăm de la ei. Am luat şaizeci de cetăţi, toată latura Argob, ţara lui Og al Vasanului. Toate cetăţile acestea erau întărite cu ziduri înalte, cu porţi şi cu încuietori, afară de cetăţile neîntărite care erau foarte multe. Şi le-am nimicit, cum făcusem şi cu Sihon, regele Heşbonului, pierzând fiecare cetate cu bărbaţi, femei şi copii. Iar toate vitele şi cele jefuite prin cetăţi ni le-am luat ca pradă.”. (Deuteronom 3, 3-7), pag.196 Biblia anexă.

B.1.7  Textul biblic nr. 7 – Moise comandă exterminarea a șapte neamuri din țara Canaanului, viitorul Israel

Iată și textul ce conține concepții xenofobe precum interzicerea oricărui contact cu membrii a șapte neamuri canaanite, de origine semită, pe motivul superiorității poporului israelit față de toate celelalte popoare de pe pământ. Biblia ortodoxă prezintă exterminarea celor șapte neamuri într-un alt capitol. Nu se cunoaște dimensiunea numerică a masacrelor, nefiind menționată în textele biblice.

„Când Domnul Dumnezeul tău te va duce în pământul la care mergi ca să-l moşteneşti şi va izgoni de la faţa ta neamurile cele mari şi multe şi anume: pe Hetei, pe Gherghesei, pe Amorei, pe Canaanei, pe Ferezei, pe Hevei şi pe Iebusei – şapte neamuri, care sunt mai mari şi mai puternice decât tine – Şi le va da Domnul Dumnezeul tău în mâinile tale şi le vei bate, atunci să le nimiceşti, să nu faci cu ele legământ şi să nu le cruţi. Să nu te încuscreşti cu ele: pe fiica ta să nu o dai după fiul lui şi pe fiica lui să nu o iei pentru fiul tău, Că vor abate pe fiii tăi de la Mine ca să slujească altor dumnezei, şi se va aprinde asupra voastră mânia Domnului şi curând te va pierde.”. (Deuteronom 7, 1-4), pag.202 Biblia anexă.

„Că eşti poporul sfânt al Domnului Dumnezeului tău şi te-a ales Domnul Dumnezeul tău ca să-I fii poporul Lui ales din toate popoarele de pe pământ.”. (Deuteronom 7, 6), pag.202 Biblia anexă.

„Domnul Dumnezeul tău va izgoni dinaintea ta popoarele acestea încetul cu încetul; nu poţi să le pierzi repede, ca să nu se pustiiască pământul şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele câmpului; Ci ţi le va da Domnul Dumnezeul tău şi le va pune în mare tulburare, încât vor pieri. Va da pe regii lor în mâinile tale şi tu vei pierde numele lor de sub cer: nimeni nu-ţi va putea sta înainte până îi vei stârpi.” (Deuteronom 7, 22-24), pag.203 Biblia anexă.

„Ascultă, Israele, de acum tu vei trece Iordanul, ca să intri şi să cuprinzi popoare mai mari şi mai puternice decât tine şi cetăţi mari cu ziduri până la cer.” (Deuteronom 9,1), pag.204 Biblia anexă.

Exterminarea celor șapte neamuri din Țara Canaanului, pentru a ocupa teritoriile acestora, este glorificată de către B.O.R. în „Canonul de rugăciune către Sfântul Prooroc Moise” aflat pe site-ul Doxologia al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, cităm:

„Cântarea a 6-a. Irmos: Jerttfi-voi Ție cu glas… Stih: Sfinte Proorocule Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Având oaste tare a Dumnezeului lui Israel, ai surpat şapte neamuri ale răutăţii canaaneilor, dând pământul lor poporului tău întru moştenire.”. (https://doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-prooroc-moise) (fila 3 Anexa nr.3)

Promisiunea lui Moise, de stârpire a acestor neamuri, va fi îndeplinită de către succesorul său, Iosua.

Să prezentăm o actualizare a exemplului biblic pentru români. Românii, plecați la muncă în țările Europei occidentale, constatând că acele teritorii sunt mai bogate, să invoce că Dumnezeu le-a dat dreptul de a le ocupa, exterminând neamurile care viețuiesc pe acele teritorii.

Nici unul dintre cele șapte texte biblice nu poate fi un exemplu demn de urmat în zilele noastre. Cine poate afirma astăzi că aceste texte criminale au caracter sacru? Ele sunt contrare învățăturilor creștine și spiritualității românești. În acest context, este inexplicabilă prezentarea, unui astfel de Dumnezeu, credincioșilor români.

Cine își mai poate închipui astăzi că un Dumnezeu Atotputernic, care a creat și guvernează întreg Universul infinit, ar fi avut nevoie de asemenea masacre între oameni pentru a-și impune supremația în fața altor dumnezei? Iar același Dumnezeu Atotputernic, care comanda uciderea de oameni, a creat și toate rasele umane de pe fața pământului. Dumnezeul cel Adevărat nu poate fi rasist, xenofob, fascist, antiromân sau antisemit. Un Dumnezeu care dă viață tuturor oamenilor nu poate comanda uciderea unor oameni.

B.2. SFÂNTUL ILIE – MĂCELARUL DE LA PÂRÂUL CHIȘONULUI

În cartea III Regi 18, 18-36, este prezentat un masacru, săvârşit cu cruzime și personal de către Ilie Tesviteanul . Vom proba faptul că personajul biblic este proclamat „Sfântul și Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul” de către cultul Biserica Ortodoxă Română și este sărbătorit în calendarul ortodox, în fiecare an, la data de 20 iulie. Desemeni BOR a alcătuit o rugăciune specială de cinstire denumită „Acatistul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul”.

Acesta este marcat cu cruce roșie în calendar, ceea ce presupune faptul că acea zi este o sărbătoare a Bisericii și se fac slujbe speciale în cinstea Sfântului Ilie.

Ilie Tesviteanul provoacă la o demonstraţie a puterii Dumnezeului lui Israel, în care el credea, patru sute cincizeci de prooroci ai zeului Baal şi patru sute de prooroci ai zeiței Aşterei. Baal şi Aştera erau doi zei la care se închinau mulţi israeliți pe timpul regelui Ahab şi a soţiei sale Izabela. Ilie cere regelui Ahab convocarea celor opt sute cincizeci de prooroci.

„Trimite dar acum şi adună la mine în muntele Carmel tot Israelul, dimpreună cu cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal şi cu cei patru sute de prooroci ai Aşerei, care mănâncă la masa Izabelei”.(III Regi 18, 19), pag.387 Biblia anexă..

În urma arderii ritualice a unui viţel pe jertfelnic, cu „foc pogorât din cer”, prin invocarea puterilor divine, Ilie iese învingător. „Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: «Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău.» .”(III Regi18,36), pag.388 Biblia anexă..

După jertfirea animalului, Ilie declanșează un veritabil măcel în numele Dumnezeului lui Israel: “Prindeţi pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei! Şi i-au prins, şi s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo.” (III Regi18,40), pag.388 Biblia anexă.

Textul următor întărește afirmația referitoare la crimele lui Ilie: „Şi a spus Ahab Izabelei, tot ce a făcut Ilie şi cum a ucis pe toţi proorocii cu sabia.” (III Regi19,1), pag.388 Biblia anexă.

Proorocul Ilie ar fi trebuit să cunoască și să respecte Decalogul care conținea și porunca „Să nu ucizi!”.

Menționăm că în textul biblic nu este specificat nici un comentariu critic despre gravitatea faptelor criminale ale Sfântului Ilie Tesviteanul. Se consemnează doar masacrul provocat într-o singură zi de Sfântul Ilie, care a omorât prin înjunghiere patru sute cincizeci de oameni din motive religioase.

Textul de mai jos consemnează o altă comandă directă a lui Dumnezeu pentru uciderea unor ființe umane:  „Şi a fost către el un glas care i-a zis: «Ce faci aici, Ilie?».” (III Regi 19, 13). „Şi a zis Domnul: «Mergi şi întoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc şi, când vei ajunge acolo, să ungi rege peste Siria pe Hazael; Pe Iehu, fiul lui Nimşi, să-l ungi rege peste Israel; iar pe Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi prooroc în locul tău! Cine va fugi de sabia lui Hazael, pe acela să-l omoare Iehu, iar cine va scăpa de sabia lui Iehu, pe acela să-l omoare Elisei.».” (III Regi 19, 15-17), pag.389 Biblia anexă.

Dumnezeu i-a comunicat lui Ilie să-l desemneze pe Elisei ca înlocuitor în rolul de prooroc. Dar succesorul la postul de prooroc avea datoria sfântă ca în continuare să asasineze oameni în numele lui Dumnezeu. Se dă impresia că asasinarea oamenilor făcea parte din fișa postului de prooroc.

Mai mult, aflăm că Dumnezeul lui Israel l-a recompensat pe Ilie, pentru fidelitatea sa și activitățile criminale, cu o răpire miraculoasă la cer.

„În vremea când Domnul a vrut să înalţe pe Ilie în vârtej de vânt la cer Ilie a plecat cu Elisei din Ghilgal.” (IV Regi 2, 1). „Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer. Iar Elisei se uita şi striga: «Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!» Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două.” (IV Regi 2, 11-12), pag.396 Biblia anexă..

Au fost prezentate cele mai relevante texte, în condițiile în care Biblia ortodoxă conține numeroase alte concepții condamnate de legile actuale ale României.

Probe privind promovarea în public, de către cultul B.O.R., a personajului Moise cu activități criminale xenofobe, rasiste, antisemite, de tip fascist

 Proba C 1

Publicația denumită „Calendar Creștin Ortodox 2018”, conține 48 de pagini, cu specificația, cităm: „editat de Arhiepiscopia Bucureștilor și Patriarhia Română, tipărit la Tipografia Cărților Bisericești, Toate drepturile rezervate”, conține 48 de pagini. Pe pagina de început se menționează, cităm: „Calendar creștin – ortodox 2018, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Daniel, Arhiepiscopul Bucureștilor, Locțiitorul Tronului Cezareii Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”.

Publicația Bisericii Ortodoxe Române „Calendar creștin ortodox” prezintă la pagina 30, în luna „Septembrie – Răpciune”, din care cităm: „4 M Sf.Sfințit Vavila, episcopul Antiohiei; Sf. Proroc Moise; Sf. Mc. Petroniu”.

A se vedea Anexa „Calendar Creștin Ortodox 2018” – original.

Proba C 2

Vom prezenta un „Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Moise” publicat de publicația on line Doxologia.ro care se prezintă ca „Site realizat de DOXOLOGIA MEDIA. Mitropolia Moldovei și Bucovinei, ©2018 doxologia.ro”.

La adresa https://doxologia.ro/despre-noi, este specificat: „Portalul doxologia.ro este un proiect al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei – Arhiepiscopia Iaşilor, dezvoltat şi administrat de Doxologia Media, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.”.

Mitropolia Moldovei și Bucovinei, parte componentă a BOR (conform art. 6, alin.(2) din Statut BOR), este direct și nemijlocit condusă de către Mitropolitul Teofan Savu, membru al Sfântului Sinod (conform art. 12 din Statut BOR), deci direct responsabil pentru slăvirea publică a acțiunilor criminale ale prorocului Moise.

Adresa rugăciunii prezentată on line este: https://doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-prooroc-moise

Textul rugăciunii este prezentat în Anexa nr. 3, filele 1-6.

„Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Moise”, rugăciune oficială a Bisericii Ortodoxe Române, îndeamnă la lăudarea criminalului Moise: „Dintre prooroci mai întâi să fie lăudat Moise, ca unul care întâiul a vorbit cu Dumnezeu faţă către faţă, nu întru năluciri de însemnări, ci ca în chip de trup văzându-L pe Dânsul.”. (fila 1 Anexa nr.3).

Rugăciunea B.O.R. afirmă că Moise, criminalul în serie, a fost trimisul lui Dumnezeu, numindu-l „Dumnezeiesc povățuitor al poporului” și „mântuitor al neamului tău Israel”: „Cântarea 1, glasul al 4 lea, Stih: Sfinte Proorocule Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Ca pe un Dumnezeiesc povăţuitor al poporului şi mântuitor al neamului tău Israel, te-a dat pe tine Dumnezeu, Sfinte Proorocule Moise, văzătorule de Dumnezeu, precum a făgăduit părintelui tău, celui ce prin ungerea făgăduinţei i s-a vestit mai înainte naşterea ta.”. (fila 1 Anexa nr.3).

Rugăciunea Bisericii Ortodoxe induce ideea criminală că Dumnezeu a mântuit „Neamul lui Israel” prin crime, jafuri și prin ocupări abuzive de teritorii, săvârșite asupra altor popoare, considerate inferioare. Inferioritatea celorlalte popoare de ne-evrei deriva din faptul că nu se închinau „Dumnezeului lui Israel”.

În Cântarea a 4 a, Canonul de rugăciune al B.O.R. glorifică uciderea de către Moise a tuturor întâilor născuți dintre egipteni, comparând criminalitatea acestuia cu activitatea pacifistă și iubitoare a lui Iisus Hristos. Este o blasfemie justificarea criminalității lui Moise care „a ucis cele întâi născute ale Egiptului” prin asocierea cu activitatea exclusiv spirituală (duhovnicească) a lui Iisus Hristos care „a omorât tăria diavolească”: „Gângăvia limbii şi a glasului tău schimbându-se prin Dumnezeiască rânduială, văzătorule de Dumnezeu, te-ai arătat slujitor al Tainelor cele înfricoşătoare ale lui Dumnezeu şi cu răni ai lovit Egiptul. (…) Cele întâi născute ale Egiptului le-ai ucis, precum şi Hristos a omorât tăria diavolească; că cele ce lucrai tu, cu adevărat erau însemnare a celor viitoare, pururea pomenite.”. (fila 2 Anexa nr.3).

Canonul de rugăciune, promovat public de Mitropolia Moldovei și Bucovinei, cu binecuvântarea mitropolitului Teofan, slăvește un episod de ucidere a tuturor întâi născuților din poporul egiptean, gazda primitoare a poporului evreu atunci când o secetă prelungită amenința dispariția prin înfometare a tribului lui Iacov. Crimele glorificate de rugăciunea B.O.R. se regăsesc și în textele biblice ortodoxe: „Iar la miezul nopţii a lovit Domnul pe toţi întâi-născuţii în pământul Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care şedea pe tron, până la întâi-născutul robului, care sta în închisoare, şi pe toţi întâi-născuţii dobitoacelor. Şi s-a sculat noaptea Faraon însuşi, toate slugile lui şi toţi Egiptenii, şi s-a făcut bocet mare în toată ţara Egiptului, căci nu era casă unde să nu fie mort.” (Ieșirea 12, 29-30), pp.80-81 Biblia anexă.

În Cântarea a 6 a, Canonul de rugăciune al BOR slăvește exterminarea celor șapte neamuri ale Țării Canaanului, în vederea ocupării cu forța a teritoriilor în care acestea viețuiau pașnic: „Având oaste tare a Dumnezeului lui Israel, ai surpat şapte neamuri ale răutăţii canaaneilor, dând pământul lor poporului tău întru moştenire. Stih: Sfinte Proorocule Moise, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.”. (fila 3 Anexa nr.3).

Desigur că ierarhia BOR nu poate explica în ce consta „răutatea canaaneilor”. Regăsim expresii explicite privind existența unui Dumnezeu războinic care înarma poporul lui Israel pentru a face dreptate prin exterminarea popoarelor declarate „ale răutății” pe motivul că încurcau planurile de expansiune ale acestuia.

Rugăciunea se referă la textele biblice prezentate din Deuteronom 7, 1-24, pp.202-203 Biblia anexă. Exterminarea „celor șapte neamuri ale răutății canaaneilor” este descrisă detaliat în cartea Iosua, pp.235-262, Biblia anexă.

Proba C 3

Icoane ale Sfântului Proroc Moise se regăsesc în bisericile și mănăstirile ortodoxe românești. Mostre ale reprezentărilor iconografice, în care apare criminalul Moise, sunt prezentate pe site-ul Doxologia al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

https://doxologia.ro/sfant-sarbatoare/119375/icoane/p/2%2B3

Proba C 4

O altă probă privind promovarea publică a lui Moise, care a desfășurat activitățile criminale rasiste și xenofobe expuse în prezenta Plângere penală, este acordarea hramului, adică a Sfântului ocrotitor Moise, unor lăcașuri de cult ortodoxe.

Însuși Patriarhul Daniel a oficiat Sfânta Liturghie într-un paraclis al unei Mănăstiri ortodoxe din Techirghiol, având hramul Sfântul Proroc Moise. Acest paraclis a fost sfințit cu acest hram de însuși conducătorul B.O.R.. Cităm din „Ziarul Lumina”, publicația Patriarhiei Române, din articolul intitulat „Credința, vederea prin harul Duhului Sfânt” din „Ziarul Lumina”, publicat în ziua de 24 aprilie 2017: În cuvântul de învăţătură, rostit la finalul Sfintei Liturghii săvârşite în paraclisul cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” şi „Sfântul Proroc Moise” de la demisolul noii biserici de zid a Mănăstirii „Sfânta Maria”-Techirghiol, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat semnificaţiile cunoaşterii spirituale prin credinţă, care vine din auzire şi înţelegerea duhovnicească. (…) Paraclisul cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” şi „Sfântul Proroc Moise” de la demisolul bisericii de zid a fost sfinţit în anul 2009 de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. (fila 7 Anexa nr.3).

(http://ziarullumina.ro/credinta-vederea-prin-harul-duhului-sfant-121958.html)

Proba C 5

Ziarul Lumina a publicat în data de 4 septembrie 2017 articolul intitulat: „Să nu ne facem stăpâni în casa Stăpânului!”. Conform articolului, Patriarhul Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în data de 3 septembrie 2017. (http://ziarullumina.ro/sa-nu-ne-facem-stapani-in-casa-stapanului–125839.html) filele 9-10, Anexa nr.3.

În predica rostită, Patriarhul Daniel a afirmat și a susținut ideea superiorității unui popor, „ales dintre celelalte popoare” de însuși Dumnezeu: „Dumnezeu a ales poporul evreu ca să lucreze în via Sa, adică să pregătească mântuirea neamurilor. L-a ales din celelalte popoare”. (fila 9 Anexa nr.3).

Deși este obligat să cunoască integral textele Sfintei Scripturi, inclusiv cele prezentate în Plângerea penală, fiind doctor în teologie, a omis să critice faptele criminale, xenofobe și rasiste săvârșite de „poporul ales de Dumnezeu”. Se poate concluziona că Patriarhul Daniel promovează tacit apologia crimei religioase.

Patriarhul Daniel a afirmat public: „Pilda aceasta ne arată că Dumnezeu a ales poporul evreu ca să lucreze în via Sa, adică să pregătească mântuirea neamurilor. L-a ales din celelalte popoare și i-a dat Legea prin Moise și multe reguli religioase, morale și cultice pentru a-l ajuta să-și păstreze identitatea și să împlinească o misiune sfântă.”. (fila 9 Anexa nr.3).

Cunoscător al tuturor textelor Sfintei Scripturi, inclusiv al celor criminale expuse în prezenta Plângere penală, Patriarhul B.O.R. cu multiple doctorate interne și internaționale, a elogiat „misiunea sfântă” a poporului evreu și a lui Moise: „și i-a dat Legea prin Moise și multe reguli religioase, morale și cultice pentru a-l ajuta să-și păstreze identitatea și să împlinească o misiune sfântă”. (fila 9 Anexa nr.3).

Dar Patriarhul a omis să critice activitatea criminală a lui Moise, primul încălcător al Legii divine. Dacă Moise a adus Legea, atunci tot el a fost primul care a încălcat flagrant Legea și acest lucru trebuie subliniat.

Proba C 6

Tot Ziarul Lumina a publicat în articolul „Comuniune fraternă și coresponsabilitate misionară” textul intitulat „Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Şedinţa solemnă cu participarea Întâistătătorilor şi delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, Moscova, 2 decembrie 2017.”. (http://ziarullumina.ro/comuniune-fraterna-si-coresponsabilitate-misionara-128679.html) filele 11-12, Anexa nr.3.

Patriarhul Daniel a recunoscut în 2 decembrie 2017 că titulatura sa de „patriarh” provine de la „patriarhii biblici, Avraam Isaac și Iacov”, care „au fost părinții și conducătorii spirituali și politici ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise”. Este evident că Moise este considerat cel mai important conducător spiritual și politic al poporului evreu, din moment ce Patriarhul Daniel îi numește pe ceilalți „predecesori ai lui Moise”. Patriarhul avea obligația morală să sublinieze și activitatea criminală a „părintelui și conducătorului spiritual” Moise.

„Instituţia patriarhatului în Biserică îşi are obârşia în primul mileniu creştin, când episcopii unor oraşe importante ale imperiului creştin au primit titlul de patriarh. Acest titlu amintea de patriarhii biblici, Avraam, Isaac şi Iacov, părinţii şi conducătorii spirituali şi politici ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise (cf. Ieşire 3, 15).” (fila 11, Anexa nr.3)

De remarcat în discursul Patriarhului Ciobotea, nostalgia pentru reunirea puterii prin „conducerea spirituală și politică a poporului” asemenea patriarhilor, predecesori ai lui Moise. Patriarhul Daniel nu ar trebui să uite activitățile criminale ale primului Patriarh Miron Cristea care „a poftit”, împotriva canoanelor, la conducerea spirituală și politică a României interbelice.

 Probe privind promovarea în public, a personajului Ilie, de către cultul B.O.R.

Proba D 1

La pagina 27 a publicației BOR „Calendar Creștin Ortodox 2018” este menționată cu litere roșii la luna „Iulie – Cuptor”, cităm: „20 V †) Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul„. Crucea roșie semnifică faptul că aceasta este o zi de sărbătoare însemnată a cultului B.O.R. în care se săvârșesc slujbe speciale închinate sfântului zilei. În această zi se citește și o rugăciune numită Acatistul Sfântului Proroc Ilie. A se vedea Anexa „Calendar Creștin Ortodox 2018” – original.

Proba D 2

Rugăciunea specială închinată unui criminal periculos, denumită „Acatistul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul”, se găsește în toate edițiile cărților de rugăciune denumite „Ceaslov” sau „Acatistier” publicate de cultul Bisericii Ortodoxe Române. Acatistul este publicat de publicația on line Doxologia.ro la adresa: https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-prooroc-ilie-tesviteanul

În rugăciunea specială Ilie este supranumit „mărirea patriarhilor” și „îndrumătorul ierarhilor”, adică măcelarul de la pârâul Chișonului este „mărirea” patriarhului Daniel și îndrumătorul „ierarhilor” Sfântului Sinod al BOR.

Prezentăm un fragment din „Icosul 3″ al Acatistului: Bucură-te, mărirea patriarhilor și podoaba proorocilor; Bucură-te, lauda celor feciorelnici și mărirea cuvioșilor; Bucură-te, îndrumătorul ierarhilor și tăria mucenicilor; Bucură-te, că ai întors pe calea adevărului pe fiii lui Israel orbiți de nelegiuire și necredință; Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!” (fila 14, Anexa nr.3).

Episodul înjunghierii a 450 de proroci de altă credință religioasă este prezentat ca o victorie divină: „Bucură-te, că ai întors pe calea adevărului pe fiii lui Israel orbiți de nelegiuire și necredință”.(fila 14, Anexa nr.3).

Vom prezenta fragmente relevante din care reiese modul de glorificare a lui Ilie făcut de către cultul BOR. Criminalul Ilie este numit „alesul Domnului”, „preamărite profetule” și „preamărite proorocule”. Rugăciunea conține cuvinte ca „laudă îți aducem ție, profetule al lui Dumnezeu Ilie”. Faptele de crimă asupra prorocilor lui Baal sunt prezentate într-un dialog al credinciosului cu criminalul: „Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea lui Baal, aspru mustrător al împăraților nelegiuiți”. În opinia cultului BOR, criminalul Ilie a fost „alesul Domnului”.

„Condac 1: Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea lui Baal, aspru mustrător al împăraților nelegiuiți strălucind cu văpaia râvnei pentru Dumnezeu atotțiitorul, cu sfințenia vieții și a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri și vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, laudă îți aducem ție, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală către Domnul, slobozește-ne pe noi din toate nevoile și necazurile cu rugăciunile tale, pe noi cei ce-ți cântăm : Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!”. (fila 13, Anexa nr.3)

„Condac 2: Văzând nelegiuire și răzvrătire în Israel, preamărite profetule, te-ai întristat cu duhul și în râvna pentru slava lui Dumnezeu te-ai aprins, pentru că fiii lui Israel se închinau la idolii cei urâți și de Dumnezeu cel adevărat se îndepărtau, Căruia toate oștile cerești cu cutremur Îi cântau : Aliluia!”. (fila 13, Anexa nr.3)

„Icos 5: Toți israelitenii văzând că, la rugăciunea ta, foc de la Domnul din cer s-a pogorât peste jertfa ta, preamărite proorocule, de s-a aprins și, mistuind-o pe ea, au ars toate: lemnele, pietrele precum și apa, căzut-au cu fețele lor la pământ, strigând : Cu adevărat Domnul Dumnezeu Acela este Dumnezeul cel adevărat ! Și au crezut oamenii în Dumnezeul ce adevărat, iar pe proorocii cei mincinoși i-au junghiat.”. (fila 15, Anexa nr.3)

În Icosul 5, rugăciunea BOR denaturează adevărul istoric, afirmând în fals că israelitenii au comis crimele. În realitate, am demonstrat că textul biblic prezintă explicit cum Ilie a ucis 450 de prooroci. Este dovada manipulării ordinare a credincioșilor ortodocși. Cultul BOR profită de credulitatea credincioșilor care nu au timp să studieze cu atenție scrierile biblice.

A se vedea Anexa nr.3, filele 13-19 „Acatistul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul” copie xerox.

Proba D 3

Criminalul Ilie este reprezentat în icoane din zecile de mii de biserici și mănăstiri ortodoxe din România. Spațiul limitat nu ne permite să anexăm la Plângerea penală copii xerox după aceste icoane. Icoane ale Sfântului Ilie sunt postate pe site-ul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Doxologia, la adresa indicată.
Mitropolia Moldovei și Bucovinei comercializează on-line astfel de icoane.

https://doxologia.ro/viata-bisericii/iconografie/icoane-ale-sfantului-prooroc-ilie-tesviteanul

https://magazinmmb.ro/icoana-b-sfantul-prooroc-ilie

Proba D 4

Însuși Patriarhul Daniel al B.O.R. a făcut apologia faptelor criminale ale lui Ilie Tesviteanul, într-o predică publică din care cităm: „Dacă rezumăm viața și faptele lui avem patru mari calități pe care trebuie să le scoatem în evidență: om al rugăciunii și al înfrânării, apărător al credinței adevărate împotriva rătăcirilor idolești, ajutător milostiv al săracilor, pedepsitor al celor care săvârșesc nedreptăți, a evidențiat Părintele Patriarh.”. (fila 20, Anexa nr.3)

Folosind expresiile „apărător al credinței adevărate împotriva rătăcirilor idolești” și „pedepsitor al celor care săvârșesc nedreptăți”, Patriarhul Daniel se referă strict la textul biblic din III Regi cap.18, versetele 18-40.

Deși are pretenția că promovează o religie a păcii și a iertării, Patriarhul Daniel a amenințat public că Sfântul Ilie este „răzbunător” și „pedepsitor”: „Este răzbunător aspru pentru cei care au fost adesea umiliți și pedepsitor al celor care săvârșesc multe nedreptăți”.(fila 20, Anexa nr.3)

De remarcat că doctorul în teologie și profesorul de teologie dogmatică Daniel Ciobotea a folosit timpul prezent, actualizând activitatea criminală a lui Ilie, care este „pedepsitor al celor care săvârșesc multe nedreptăți”.

Citatele sunt extrase din articolul intitulat „Patriarhul Daniel: Sfântul Proroc Ilie este ajutător milostiv al săracilor și pedepsitor al celor care săvârșesc nedreptăți” publicat în data de 20.07.2017, de Iulian Dumitrașcu, pe pagina de internet „Basilica.ro – Agenția de știri a Patriarhiei Române”. (http://basilica.ro/patriarhul-daniel-sfantul-proroc-ilie-este-ajutator-milostiv-al-saracilor-si-pedepsitor-al-celor-care-savarsesc-nedreptati/)

Patriarhul Daniel îndeamnă explicit monahii și monahiile din mănăstirile românești să urmeze exemplul Sfântului Ilie „pedepsitor al celor care săvârșesc nedreptăți” și „apărător al credinței adevărate împotriva rătăcilor idolești”. Se înțelege  că Patriarhul propovăduiește monahilor modelul Sfântului Ilie, inclusiv prin actele criminale prezentate anterior, cităm: „El devine astfel o prefigurare a monahismului încă din Vechiul Testament când nu exista monahism.”. (fila 20 Anexa nr.3)

Din același articol prezentăm un citat, ca probă a dimensiunilor elogierii unui sfânt cu idei și acte criminale xenofobe pe motive religioase: „De ziua Prorocului, Preafericitul Daniel își sărbătorește unul dintre ocrotitorii primiți la botez. Cu această ocazie, conducătorul Bisericii noastre a fost felicitat de ostenitorii Reședinței Patriarhale și de slujitorii Catedralei Patriarhale. La final, Patriarhul Daniel a transmis felicitări celor care îl au ocrotitor pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. Tuturor celor care poartă numele de Ilie le dorim ani mulți și binecuvântați, cu pace, bucurie, credință multă și fapte milostive, le-a urat Preafericirea Sa.”. (fila 20, Anexa nr.3)

Aflăm că însuși Patriarhul Daniel se mândrește că-l are ca ocrotitor de la botez pe criminalul religios Ilie, și-i felicită pe cei care poartă numele în amintirea unui xenofob religios.

Proba D 5

O altă predică expusă în articolul intitulat „4 virtuți ale Sf. Ilie evidențiate de Părintele Patriarh la Mănăstirea Techirghiol” și publicat în data de 20.07.2018, de Sorin Ionițe pe pagina de internet „Basilica.ro – Agenția de știri a Patriarhiei Române”. Anexa nr.3, filele 21-22. (http://basilica.ro/4-virtuti-ale-sf-ilie-evidentiate-de-parintele-patriarh-la-manastirea-techirghiol/)

În anul 2018 de sărbătoarea Sfântului Ilie, Patriarhul Daniel a copiat predica susținută în anul 2017. El a repetat ad litteram afirmațiile din anul 2017 de elogiere a celor 4 virtuți ale Sfântului Ilie: „În omilia rostită vineri, 20 iulie 2018, la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat patru mari virtuți ale Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul: Sf. Ilie a fost om al rugăciunii, al postului și al înfrânării; A fost apărător al credinței adevărate împotriva rătăcirilor idolești; A fost ajutător milostiv al săracilor; A fost și pedepsitor al celor care săvârșesc nedreptăți.” (fila 21 Anexa nr.3)

Este proba că, în formă continuată, Patriarhul a făcut afirmații xenofobe și de incitare la ură religioasă.

Deasemeni, același Patriarh Daniel a reafirmat modelul Sfântului Ilie pentru monahismul românesc: „Sfântul Proroc Ilie, ca și Ioan Botezătorul n-au întemeiat familie, au trăit în rugăciune, multă vreme în singurătate, în pustie, în post, nevoință și înfrânare și de aceea împreună sunt prototipuri ale vieții monahale”. (fila 21, Anexa nr.3) Comparația dintre cei doi este absurdă. În timp ce Ilie a fost un criminal, Sfântul Ioan Botezătorul a fost un om non-violent, lăsându-se ucis.

Totodată, acesta a elogiat activitatea criminală a lui Ilie: „Dumnezeu l-a trimis pe Prorocul Ilie la regele Ahab să-l mustre și să-i spună că dacă nu se întoarce la credința adevărată, strămoșească a evreilor va fi pedepsită toată țara și nu va ploua 3 ani și 6 luni”. (fila 21, Anexa nr.3)

O probă în sprijinul afirmațiilor că ierarhia BOR susține asimilarea dogmatică a Dumnezeului lui Israel cu Dumnezeu Tatăl din Sfânta Treime ortodoxă.

Patriarhul Daniel a afirmat public că Prorocul Ilie utiliza amenințarea cu pedepse la adresa regelui Israelului de la acea vreme „dacă nu se întoarce la credința adevărată, strămoșească a evreilor”. Una dintre pedepsele lui Ilie, în numele Dumnezeului lui Israel, a fost înjunghierea a 450 de evrei proroci care-l susțineau pe regele Ahab.

Patriarhul Daniel a susținut public ideea xenofobă că Ilie apăra „credința adevărată, strămoșească a evreilor”. În opinia Patriarhului, Ilie a efectuat asasinatele menționate în Biblia ortodoxă, în numele „credinței adevărate”.

Cultul Biserica Ortodoxă Română afirmă în mod exclusivist că deține „credința adevărată” în Dumnezeu, identificată de Patriarhul Daniel cu „credința adevărată, strămoșească a evreilor” apărată prin crime în masă de Sfinții Ilie și Moise.

Patriarhul Daniel a promovat în predică un Dumnezeu răzbunător, crud și asasin, afirmând public: „Și într-adevăr Dumnezeu l-a pedepsit și pe regele Ahab și pe Izabela și au sfârșit tragic.”. (fila 21, Anexa nr.3). Concepția Patriarhului este contrară Dumnezeului creștinilor, bun și iertător.

Proba D 6

Ziarul „Lumina” al Patriarhiei Române a publicat în data de 21 iulie 2017 un articol intitulat: „Sfântul Ilie, om al rugăciunii și apărător al credinței adevărate”. Anexa nr.3, filele 23-24. (http://ziarullumina.ro/sfantul-ilie-om-al-rugaciunii-si-aparator-al-credintei-adevarate-124613.html)

Acest articol constituie o altă probă privind promovarea publică a xenofobului criminal Ilie. Patriarhul Daniel a slujit Sfânta Liturghie cu prilejul sărbătoririi Sfântului Ilie în Paraclisul din Reședința Patriarhală care are hramul, adică sfântul ocrotitor, Sfântul și slăvitul proroc Ilie Tesviteanul.

Prezentăm un citat relevant în acest sens: „Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală şi-a sărbătorit ieri, 20 iulie 2017, cel de-al doilea hram, pe Sfântul şi slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârşită în acest sfânt locaş de rugăciune de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de slujitori. Sfânta Liturghie a fost precedată de o slujbă de binecuvântare a lucrărilor de înfrumuseţare şi reînnoire, ce s-au realizat la acest paraclis.”. (fila 23, Anexa nr.3).

 Proba D 7

Aceeași publicație cotidiană a Patriarhiei Române a publicat, în ziua de 22 iulie 2017, un articol intitulat: „Praznicul Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul”. Anexa nr.3, filele 25-27. (http://ziarullumina.ro/praznicul-sfantului-proroc-ilie-tesviteanul-124657.html)

Este o probă de incitare la ură religioasă și de apologie a criminalității religioase de către ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Publicația oficială a BOR afirmă că ierarhi ai BOR au îndemnat credincioșii ortodocși, aflați în pelerinaj la numeroasele mănăstiri transilvane, „să își păstreze credința vie, avându-l ca model pe Sfântul Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai importanți proroci ai Vechiului Testament”.

Cităm textul extras din articolul invocat: „La praznicul Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, pelerinii au participat la hramul a numeroase mănăstiri transilvane. Credincioșii au fost îndemnați de ierarhi să se roage și să își păstreze credința vie, avându-l ca model pe Sfântul Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai importanţi proroci ai Vechiului Testament, numit și „al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos”.”. (fila 25, Anexa nr.3)

Proba D 8

Articolul „În imagini: Cum a fost serbat Sfântul Ilie la mănăstirea ctitorită de Patriarhul Miron” publicat de Sorin Ionițe în data de 21 iulie 2018 pe site-ul Basilica.ro. Anexa nr.3, fila 28. http://basilica.ro/in-imagini-cum-a-fost-serbat-sfantul-ilie-la-manastirea-ctitorita-de-patriarhul-miron/

O altă probă care demonstrează că ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române promovează public un criminal xenofob.

În 20 iulie 2018, de ziua Sfântului Ilie, la Mănăstirea Sfântul Proroc Ilie din Toplița, județul Harghita, 6 ierarhi membri ai Sfântului Sinod al BOR l-au omagiat pe criminalul biblic: „Sfânta Liturghie din ziua sărbătorii Sfântului Proroc Ilie a fost oficiată de 6 ierarhi români și un ierarh bulgar: IPS Naum, Mitropolit de Ruse-Bulgaria, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, PS Lucian, Episcopul Caransebeșului, PS Andrei Episcopul Covasnei și Harghitei, PS Visarion, Episcopul Tulcii, PS Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei și PS Emilian Crișanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Aradului”. (fila 28, Anexa nr.3)

Articolul menționează că „la eveniment a fost prezent Victor Opaschi, Secretar de Stat pentru Culte”, ceea ce probează faptul că un înalt funcționar public al Statului român participă la elogierea publică a criminalului xenofob Ilie.

Proba D 9

Articolul „Patriarhul Daniel a sfințit centrul Sfântul Ilie din Călimănești” publicat de Sorin Ionițe, în 7 septembrie 2018, pe site-ul basilica.ro la adresa http://basilica.ro/patriarhul-daniel-a-sfintit-centrul-sf-ilie-din-calimanesti/

Este prezentat faptul că „Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfințit vineri, 7 septembrie 2018, Centrul Social-Pastoral „Sf. Ilie” din Călimănești-Căciulata, județul Vâlcea.”. Centrul aparține Patriarhiei Române. (fila 29, Anexa nr.3)

În cuvântarea ținută, Patriarhul Daniel a explicat de ce acest centru social pastoral poartă numele de Sfântul Ilie: Sfântul Ilie a stat și lângă apă, la râul Cherit, și la munte, așa că aici și apa Oltului și muntele se leagă împreună și aduc slavă lui Dumnezeu.”. (fila 29, Anexa nr.3)

Este încă o probă că un criminal biblic, care a săvârșit atrocitățile descrise, este slăvit de către Patriarhul B.O.R.. Acesta nu a menționat în predica sa nimic despre activitatea criminală a celui care este considerat ocrotitorul unui centru de cazare pentru persoanele care merg la tratament balnear.

Probe care atestă responsabilitatea Patriarhului și a membrilor Sfântului Sinod privind promovarea în public a Bibliei, a Calendarului creștin ortodox, a manualelor de teologie și a celor de religie, a site-urilor oficiale ale BOR ce conțin „idei și concepții rasiste și xenofobe precum violența și crima pe motive etnice și religioase”.

Probele se regăsesc în „Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române” aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 53/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 50 din 22 ianuarie 2008. HG 53/2008 a fost emisă pentru organizarea executării Legii 489/2006, în temeiul art.29, alin (3) și al art.108 din Constituția României. Statutul B.O.R. a fost aprobat de Sfântul Sinod al B.O.R. conform prevederilor art.14, lit.f din respectivul Statut B.O.R..

„Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române” se găsește publicat pe site-ul patriarhia.ro la adresa:

http://patriarhia.ro/images/documente/statutul_bor.pdf

A se vedea Anexa „Compact Disc”, fișierul: statut_bor.

Proba E 1

Statutul B.O.R. prevede explicit responsabilitatea tuturor membrilor Sfântului Sinod privind publicarea Sfintei Scripturi, a calendarului bisericesc și a manualelor de teologie, conform art.14:

„Art. 14 – Atribuțiile Sfântului Sinod sunt:

  1. d) hotărăște în privința canonizării sfinților și emite tomosul de proclamare a canonizării;
  2. x) inițiază, autorizează și supraveghează traducerea, diortosirea, editarea și difuzarea Sfintei Scripturi, tipărirea și răspândirea cărților de cult, a calendarului bisericesc, a manualelor de teologie și a manualelor de religie; supraveghează din punct de vedere dogmatic, liturgic și canonic, lucrările de arhitectură, pictură, sculptură și alte forme de artă bisericească ortodoxă și ia măsurile cuvenite în caz de abateri;
  3. t) aprobă normele privind organizarea și funcționarea unităților de învățământ teologic preuniversitar și universitar, precum și pe cele privind predarea religiei în școlile de stat, particulare și confesionale. Stabilește normele privind învățământul confesional de toate nivelurile, precum și programele pentru catehizarea tinerilor și adulților;”.

Biblia sau Sfânta Scriptură este editată, tipărită și difuzată exclusiv de Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, condus de Patriarhul Daniel, conform art.162 din Statut B.O.R..

„Art. 162 – (1) Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române este condus de Patriarh, iar activitatea sa este coordonată de unul din episcopii-vicari patriarhali, fiind administrat de Permanența Consiliului Național Bisericesc. (2) Produsele Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române se distribuie eparhiilor, parohiilor, mânăstirilor și credincioșilor prin magazinele bisericești eparhiale. (3) Editura și tipografia Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române au exclusivitate în privința editării, tipăririi și difuzării Sfintei Scripturi, a cărților de cult și a manualelor de teologie, care se vor tipări numai cu aprobarea Sfântului Sinod.”.

 Proba E 2

Pe pagina de început a Bibliei ortodoxe este specificat explicit, cităm: ” BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”. A se vedea Biblia anexată în original.

 Proba E 3

În privința publicării „Calendarului creștin ortodox” este stipulată aceeași responsabilitate a membrilor Sinodului Bisericii Ortodoxe Române.

Statutul B.O.R. prevede fără echivoc: „Art. 164 – Sfântul Sinod aprobă anual calendarul bisericesc pe baza textului elaborat de Cancelaria Sfântului Sinod, care se tipărește la tipografia Institutului Biblic și tipografiile eparhiale, cu respectarea dreptului de copy-right, iar difuzarea se face în condițiile stabilite anual de Sfântul Sinod, numai în cuprinsul fiecărei eparhii.”.

Proba E 4

Același Statut al BOR specifică în mod imperativ drepturile de monopol asupra publicării Bibliei ortodoxe, a calendarelor și a tuturor cărților bisericești ortodoxe considerate bunuri necesare activității de cult: „Art. 165 – Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, precum și eparhiile care au tipografii și ateliere proprii, sunt obligate să ia măsurile necesare pentru respectarea prevederilor legale în vigoare privind dreptul exclusiv al Bisericii de a produce și a valorifica obiectele și bunurile necesare activității de cult.”.

„Prevederile legale în vigoare privind dreptul exclusiv al Bisericii”, invocate în art. 165 din Statut BOR, se regăsesc în Legea 103/1992 actualizată. Într-adevăr cultul denumit Biserica Ortodoxă Română (prescurtat B.O.R.) deține prin lege exclusivitatea asupra multiplicării și valorificării cărților ortodoxe, inclusiv a Bibliei ortodoxe și a Calendarului creștin ortodox, pentru 86,5% din populația României, declarată ortodoxă conform datelor ultimului recensământ.

În acest sens, au fost făcute numeroase Plângeri penale semnate de reprezentanții cultului Biserica Ortodoxă Română împotriva celor care au îndrăznit să valorifice produse de cult ortodox fără acordul expres al B.O.R..

Proba E 5

Majoritatea membrilor Sfântului Sinod al BOR, inclusiv Patriarhul Daniel, are rangul de episcop sau arhiepiscop al unei eparhii. Aceștia au drepturi statutare privind conducerea directă și nemijlocită a întregii activități bisericești din eparhie. Statutul BOR prevede dreptul acestora de a conduce efectiv eparhia precum și atribuția lor de a reprezenta eparhia în justiție, conform: „Art. 86 – (1) În eparhia sa, chiriarhul își exercită întreaga slujire în comuniune cu Sfântul Sinod. (2) Chiriarhul își exercită dreptul de a conduce eparhia din momentul întronizării și al primirii gramatei din partea mitropolitului său canonic, respectiv din partea Patriarhului pentru mitropolit. Art. 88 – Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) exercită următoarele atribuții: f) reprezintă eparhia în relațiile cu autoritățile publice centrale și locale, în justiție și față de terți, personal sau prin delegați;”.

În drept, faptele prezentate se încadrează la infracțiunea de „promovare în public a unor concepții rasiste și xenofobe precum violența și crima pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase și inferioritatea altora” prevăzută și pedepsită de art. 2, lit.a, și art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, modificată și completată cu Legea 217/2015 și cu Legea 157/2018, cităm:

Art.2, lit. a) prin organizație cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înțelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care își desfășoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepțiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura și violența pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase și inferioritatea altora, incitarea la xenofobie, recurgerea la violență pentru schimbarea ordinii constituționale sau a instituțiilor democratice, naționalismul extremist. În această categorie pot fi incluse organizațiile cu sau fără personalitate juridică, partidele și mișcările politice, asociațiile și fundațiile, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerințele prevăzute la prezenta literă;

Art.5 Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.”

Din punct de vedere legal, cultul denumit Biserica Ortodoxă Română este o organizație religioasă cu personalitate juridică de interes public, potrivit prevederilor art.8, alin.(1) din Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor

„Art. 8. – (1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.”.

Aceeași Lege 489/2006 prevede, la art.5, alin. (4), că Biserica Ortodoxă Română  „are obligația să respecte „Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.

” Art. 5 – (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”.

Or, OUG 31/2002 modificată și completată cu Legea 217/2015 este o lege organică ce trebuie respectată.

Mențiuni speciale privind Plângerea penală

Menționăm că prezenta Plângere penală nu se referă la critica textelor biblice din Bibliile sau Cărțile Sfinte care aparțin altor culte, etnii sau minorități religioase din România. Ea face referire numai la Biblia ortodoxă, la care au acces milioane de români credincioși ortodocși. Clerul BOR interzice credincioșilor ortodocși lecturarea celorlalte Biblii, ale denominațiunilor creștine neortodoxe, sub pretextul traducerii incorecte, declarându-le „eretice” și lipsite de harul Duhului Sfânt.

Este de datoria organelor judiciare să identifice, dacă textele criminale menționate sunt prezente și în alte Biblii din România, aparținând altor culte, asociații sau grupări religioase, și să aprecieze sancționarea lor în contextul legislativ actual.

Deasemeni, demersul nostru juridic nu dorește asocierea trecutului istoric al poporului israelit, prezentat în Biblia Ortodoxă, cu poporul evreu din zilele noastre. Astăzi, poporul evreu beneficiază de protecția unui Stat numit Israel, care este recunoscut, cu drepturi internaționale egale cu ale celorlalte state ale lumii contemporane. Cu siguranță legile actualului stat Israel acordă libertatea religioasă tuturor cetățenilor săi și respectă legislația internațională privind crimele în masă și genocidul. Cu siguranță că nici un evreu de astăzi nu mai poate accepta venerarea crimelor săvârșite de unii strămoși.

Minoritatea evreilor din România, ca și majoritatea românească, are dreptul egal garantat la libertatea de gândire, de conștiință și de religie conform prevederilor art.9, alin.(1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cât și ale art. 29, alin.(1) din Constituția României. Cu mențiunea că orice cult religios, asociație religioasă sau grupare religioasă are obligația să respecte Constituția și legile României și să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, conform art.5, alin.(4) din Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general la cultelor.

Prezenta Plângere penală conține 26 file și are următoarele anexe:

Anexa nr.1 conține 4 file copii xerox;

Anexa nr.2 conține 5 file copii xerox;

Anexa nr.3 conține 29 file copii xerox;

„Biblia sau Sfânta Scriptură”, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2015, 1416 pagini, original;

„Calendar creștin-ortodox, 2018”, Editat de Arhiepiscopia Bucureștilor și Patriarhia Română, Tipărit la Tipografia Cărților București, 48 pagini, original;

Compact Disc ce conține 3 fișiere: adrese probe, anexa3, statut_bor.

Președintele Asociației Neamul Românesc

Vasilică Militaru

Reclame

Chiolhan la Mănăstirea Petru Vodă

Reprezentativ

Sâmbătă, acu’ pe 16 iunie, mare chiolhan mare, la mănăstirea Petru Vodă. Pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba, este mănăstirea din județul Neamţ, unde şi-a trăit ultimii ani din viaţă călugărul Iustin Pârvu. Şi tot acolo a produs o grămadă de bani, bani ce au intrat cu graţie atât în buzunarele largi ale mănăstirii de taici cât şi în ale celei de maici, pentru că la Petru Vodă sunt două mănăstiri, nu departe una de alta. De ce spun că se va lăsa cu mare chef? Pentru că și românul cu fustiţă trebuie să se bucure, atât la înmormântare, cât şi la nuntă. Pe http://mănăstirea.petru-voda.ro apare un anunţ, scris de cineva care a învăţat limba română cu un profesor rus, născut-crescut în Grecia: Sîmbătă, 16 Iunie 2018, se va săvîrşi pomenirea de 5 ani a mutării la cele veşnice a Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu. Liturghiea arhierească începe la ora 8:45 a dimineţii (ora Bucureştiului). În seara de Vineri, 15 Iunie, va fi slujbă de priveghere, începând cu ora 20 (ora Bucureştiului). Pentru că România se întinde pe vreo cinci fuse orare, să se ştie că zona judeţului Neamţ, funcţionează de dimineaţă până seară după ora Bucureştiului, nu, Doamne apără și ferește, după a Moscovei! (Paranteză: Le mulţumesc colegilor mei, jurnaliştii din Neamţ, care vor relata cu pioşenie şi evlavie evenimentul şi cărora nu le voi da numele, pentru că, patronii ziarelor lor online sau tipărite, sunt buni amici cu mai marii Bisericii din zonă, cu Poliția, Consiliul Județean şi alţii…)

La comemorare vor fi prezente o grămadă de fețe (și dosuri) bisericeşti, care după ce se vor da în spectacol, se vor retrage, după preferinţe, la mănăstirea de maici, sau vor rămâne la cea de călugări. Pentru că evenimentul se desfăşoară în post, postul Sfinţilor Apostoli (sau Postul Sânpetru), care a căzut cam aiurea anul ăsta, gloata va primi, probabil, câte o sarma (de post) şi o bucată de mămăligă, pentru care va lăsa minimum 15 lei de căciulă! Restul meniului nu se va ști de prostime, pentru că vor beneficia de el doar unșii, în spatele ușilor închise. Cum tot în spatele uşilor închise, se va decide dacă peste doi ani, Iustin Pârvu va fi propus pentru canonizare. Deocamdată, memoria bătrânului produce în continuare bani, la mormântul său “se produc minuni”, iar o minune apărută în „Libertatea” sau „Can-Can”, produce la greu! V-o reamintesc doar pe aia, care s-a întâmplat într-o iarnă, când maicile au schimbat florile de pe mormânt, le-au acoperit cu un clopot din sticlă, iar clopotul s-a aburit în formă de om! Credincioşii aburiți de abureala de pe geam, au dat buzna şi… au plătit facturile mănăstirii pe vreo trei ani!

Cum vă spuneam mai sus, tot ce poartă sutană şi are “grade” în Biserica Moldovei, va participa la chiolhan. Cu o singură excepţie, fără grade, preotul Vasilică Militaru, pe care cei de la Petru Vodă nu-l au la inimă. Atât stareţul Hariton Negrea cât şi Justina Bujor, n-au ochi pentru Militaru. De ce? Pentru că Vasilică Militaru este cel care a stat în ultima perioadă a vieţii lui Iustin Pârvu alături de acesta şi este “deţinătorul unor adevăruri care nu trebuie spuse”, atât despre mânăstirile din Petru Vodă, cât şi despre viaţa lui Iustin Pârvu. Mai mult, spre deosebire de foarte mulţi chiriaşi vremelnici ai celor două mănăstiri, Militaru e popă însurat, are două licenţe (politehnică şi teologie pastorală), ştie patristică, şi l-a mai pus dracu să scrie cărţi, atât despre viaţa din închisoare a lui Iustin Pârvu, cât şi despre credinţa Neamului Românesc (Părintele Iustin Pârvu – Testament pentru Neam, Biserica din temniţă – Mărturisire şi jertfă creştină în închisorile comuniste – România 1948-1964, Credinţa Neamului Românesc – autori Vasilică Militaru și Luminiţa Militaru). Şi nu se potoleşte, scrie în continuare. Iar după cum spun oamenii din sat, părintele Vasilică are har, tot ce spune el se îndeplineşte şi… “ferească Dumnezeu să-l mânii pe Părintele Vasilică, doar dacă se uită la tine, cu ochii ăia, intri-n pământ! Iar când te ajută, o face din toată inima… Om ca el, mai rar! Dar, îți mai spun odată, să te ferească Dumnezeu de blestemul părintelui Vasilică…

Sincer, eu nu cred că e dracul chiar aşa de negru, nici părintele Vasilică o ciudățenie, doar că un om erudit face cât o grămadă de proşti. Iar de proşti, Țara Românească nu duce deloc lipsă. Cât despre bunătate, d-aia s-a făcut preot, e meserie vocaţională, nu te faci popă sau doctor dacă n-ai vocaţie, aşa cum nu te poţi face nici învăţător… Nu-l cunosc personal pe preotul Militaru, dar din povestirile colegilor mei, care au vorbit mult cu el, am tras o concluzie, ce mi s-a confirmat în urma unor discuţii telefonice cu acesta. Aceea că popa știe carte, nu doar ce ţine de religie, ci şi de istorie, matematică, economie, filozofie… Am mai aflat că este legatarul testamentar al lui Iustin Pârvu, și va „deschide public testamentul bătrânului la momentul la care acesta a dorit să fie deschis. Deocamdată, nici românii, nici Biserica şi oamenii ei, nu sunt pregătiţi să afle adevărul…” Şi Biserica ştie asta, știe că Iustin Pârvu îl vizita acasă pe Militaru, sau stăteau de vorbă ore nesfârşite la el în chilie şi bănuieşte doar, că Vasilică a scris tot ce-i spunea bătrânul. Şi toată mănăstirea ştie că, Iustin Pârvu i se adresa lui Vasilică cu “Frate Vasile”, ceea ce îl aducea cumva pe tânărul preot la acelaşi nivel cu bătrânul călugăr…

S-a tot scris despre “Testamentul părintelui Justin lăsat poporului român”, despre învăţăturile acestuia, despre pildele bătrânului, dar nimeni, niciodată nu a văzut semnătura Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu pe un document atât de important, pe care acesta să şi-l însuşească şi mai ales, să-l semneze. Rămâne de văzut, sau rămâne un secret, ca A Patra Profeţie De La Fatima, pe care nici până în ziua de astăzi Biserica Catolică n-a dezvăluit-o.

Asta e cam nasol pentru BOR, care şi-ar dori să fie (vorba poeziei comunistoide a lui George Lesnea)în cele ce sunt / Și-n cele ce mâine vor râde la soare / E-n pruncul din leagăn / Și-n omul cărunt / E-n viața ce veșnic nu moare.” Biserica nu prea e, d-asta are draci, pentru că există câte unii, ca Vasilică Militaru, care “ascund” documente de valoare, doar că aşa vor ei! Unii pe care îi blamează, dar de care oamenilor bisericii le este cam frică, “ce, te pui cu nebunu?”. Așa că, cu toate că s-au gândit la Militaru, cei de la Petru Vodă n-au avut curajul să-l invite la comemorare. Unul dintre colegii mei, a stat de vorbă cu “cineva mare, foarte mare” din conducerea Bisericii moldovene care, la întrebarea acestuia, de ce nu va participa şi preotul Militaru la pomenire, a răspuns senin „Nu ştiu, poate nu vrea, întrebaţi-l pe dânsul.” L-am întrebat şi eu pe preotul Militaru, la telefon, dacă se va duce şi mi-a răspuns, în dulcele grai moldovenesc: “Nu-mi place să merg nicăieri unde nu sunt dorit. Cât a trăit Părintele Iustin, fratele meu întru cuget, aveam la cine mă duce… Acum… la cine?”. Se pare că “dragostea” dintre Militaru și oamenii mănăstirii Petru Vodă e… reciprocă!

Demult, înainte de a deschide ochii mari pe viață, am citit cărţile lui Damian Stănoiu, printre care şi “Cum petrec călugării”. Mi s-a părut atunci un fel de blasfemie… hazlie! Îl ştiam pe preotul din sat, care venea la bunicu-meu şi se îmbătau de comun acord, ca pe un om bun, care de fiecare dată ne aduce câte ceva, un coş cu mere sau când se coceau cireşele, un coş cu cireşe, pe care cu greu, după numărătoare, îl împărţeam cu frate-meu…

Vă veți intreba (sau nu) de ce am tot scris și scriu despre mănăstirile din Moldova. Pentru că, de acolo se dă “ora exactă” a Ortodoxiei românești, de acolo vin majoritatea șefilor și, mai ales, patriarhii BOR. Ora Bucureștiului creștin se dă din Moldova. De acolo, călugărimea dictează, într-un fel sau altul, mersul Bisericii din România. Din Moldova vine grosul banilor în BOR și multe altele, despre care voi vorbi cu dragoste creștinească la un moment dat.

Deocamdată, chiolhan, mare chiolhan la Petru Vodă. Cum au petrecut călugării și (sau cu?) călugărițele, data viitoare!

PS: Mai jos, e un fragment din Acatistul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, care mie mi-a plăcut, dar, de care unii se sperie, alții nu-l citesc, iar cei mai mulți nu recunosc stilul inconfundabil al lui Homer…

Icosul 6

Se îngrozesc mulţimile diavolilor numai auzind de numirea ta, părinte al părinţilor Vasile; iar noi credincioşii cântând, aducem ţie laudele acestea:
Bucură-te, fulger care arzi pe duhurile satanei celei spurcate;
Bucură-te, tunetul care risipeşti sfaturile cele necurate;
Bucură-te, cel ce cu armele duhului te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, ca prin acelea pe puterile cele potrivnice le-ai sfărâmat;
Bucură-te, cel ce pe fiul împăratului l-ai vindecat;
Bucură-te, că pe mulţi din adâncul păcatului ai ridicat;
Bucură-te, că pe cel lepros l-ai tămăduit;
Bucură-te, că pe cei cu fapte bune prin Duhul i-ai cunoscut;
Bucură-te, îngerul cel pământesc;
Bucură-te, omul cel ceresc;
Bucură-te, sare tainică a învăţăturii;
Bucură-te, luminat povăţuitor al mântuirii;
Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Biserica nu lasă morţii să se odihnească în pace… Și câștigă o gramadă de bani!

Reprezentativ

Undeva, într-un sat din Dâmbovița, o bătrână plânge… Banal, veţi spune, de obicei bătrânele mai și plâng câteodată. “De ce plângi?” “Mi-au luat gardul din cimitir. Gardul cu care era împrejmuit mormântul nostru, al meu şi al lui bărbatumeu. Şi al mamei. Când mă voi duce acolo, nu mai e mult, vor călca peste noi, peste mormintele noastre… Cine mai ţine cont că acolo oamenii îşi dorm somnul de veci?” “Cine ţi-a furat gardul, ţiganii?” “Nu. Popa. Popa Călin l-a tăiat și la dus la fier vechi… Cică banii luaţi pe gard se vor duce în contul bisericii. Păi nu plătim destul la Biserică? Gardul era făcut de bărbatmeu, cu mâinile lui, să fie acolo, să nu ne calce nimeni în picioare după ce nu vom mai fi…” Bătrâna s-a dus şi şi-a răscumpărat gardul de la fier vechi. A plătit pe el de trei ori preţul cu care îl vânduse popa. “L-a făcut al meu, cu mâinile lui, de ce să-l las la ăia?”

N-am crezut în ce spunea bătrâna şi am început să întreb, ce, cum şi de ce se întâmplă astfel de lucruri. Am vorbit la Primăria comunei Finta, din Dâmbovița. De acolo, am aflat, că la un moment dat, în urmă cu câţiva ani, “s-a primit” o circulară de la judeţ, prin care Primăria trebuia să-i cedeze bisericii din comună, suprafaţa de teren pe care era cimitirul, cu titlul de proprietate definitivă. Adică terenul respectiv se scade din terenul comunei şi ajunge în proprietatea BOR. Lucrătura se face underground, biserica, profitând de superficialitatea Legii 18/1991, (republicata în 1998). Cică la mijloc ar fi chestia aia cu pământurile bisericii, care n-au putut fi recuperate în totalitate dar… se vor recupera pe bucățele. Şi nu teren arabil, ci acolo unde oamenii plătesc obligatoriu. Pai, cine nu moare?

Biserica își începe afacerea şi reconcesionează parcelele din cimitir locuitorilor comunei, modificând evident şi preţul concesiunii. Dintr-o dată, Statul este privat de o anumită sumă, care intră fără impozit în buzunarele BOR. De ce? Uite-aşa, c-aşa vrea Înalt Prea Investitorul, iar guvernanţii pun botul fără să crâcnească, că doar ei votează cu mâna pe Biblie, (aşa să le ajute Dumnezeu!), Biblia este instrumentul de bază al Bisericii, iar în statul laic numit România, aşa se procedează. Laic ziceam? Hmm…

Pe baza acestor acte, legale, popa începe să taie gărduleţele din cimitir şi să le ducă la fier vechi, chiar dacă acestea existau de zeci de ani şi scăpaseră, într-un fel sau altul, de ţiganii “colecţionari” de fier vechi. Banii colectați intră – zice popa – în fondul bisericii! Ce, nu e recolta de pe pământul bisercii? De ce taie gărdulețele? Cică să alinieze mormintele! Ce e debandada asta în cimitir, fiecare îşi îngroapă mortul cum are chef? Aș fi curios cum va lua popa mortul de urechi să-l tragă cincizeci de centimetri mai încolo, cu criptă cu tot, să-l alinieze și să facă alei! Şi dacă face popa alei, suprafaţa cimitirului creşte cu aleile, nu-i aşa? De unde mai ia doişpe metri de pământ? De la Primărie, normal! Ce dacă se încalcă şi Legea 102/2014, 2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, nicio problemă, Biserica a pus laba pe pământ şi, dacă are chef, poate să desfiinţeze cimitirul şi să construiască acolo orice, un mall de exemplu, nu există nicio clauză în actul de transfer de la Primărie la Biserică în acest sens! Iar dacă cineva, vrea cumva să-şi împrejmuiască mormântul părinţilor cu un gărduleț, tot biserica are soluția! O firmă specializată și agreată de BOR, unde fierul este binecuvântat şi sfinţit chiar de marele Mihaiță Nifon, (fost episcop al Sloboziei, iar din 1999 arhiepiscop al Târgoviştii) şi contrasfințit de Înalt Prea Investitorul Daniel Al Trafaletului! Dacă cumva, îl împinge păcatul pe enoriaș să refuze să plătească amenajările, biserica are dreptul să-i rezilieze unilateral contractul de concesiune şi să reconcesioneze locul de veci altcuiva! Totul absolut legal! Și mortu’? Mortul nu se pune, săculeț, groapa comună, ura și la gară!

Preot Florin Călin, (foto facebook)

De ducerea la îndeplinire a ordinului în comuna Finta, se ocupă Florin Călin, preot paroh la biserica cu hramul Sfântului Nicolae, cum e în scriptele Patriarhiei. Florin Călin a făcut Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ioan Gură de Aur” din Târgovişte apoi Universitatea Valahia. S-a însurat şi a primit o parohie “frumoasă”, de 4.500 de suflete vii. A inventat, de comun acord cu Mihăiță Nifon, PATRU “botezuri” pe an şi mai multe alte “sfinţiri”. Pe bani, normal. Chitanţe la botezuri, nunţi sau înmormântări? Cui i-ar folosi? Mortul nu comentează, rudele sunt ocupate cu altceva, iar la nuntă e prea mare veselia ca să ne împiedicăm de fleacuri d-astea! Popa Călin are și el plan la vânzarea lumânărilor, la calendare dar nu iese (Doamne fereşte!) din cuvântul mai marilor săi de la Târgovişte sau Bucureşti. Are, normal, cont pe facebook, cont de instagram şi twitter şi din când în când, mai bagă câte un pelerinaj pe la mănăstiri cu copiii de la şcoala din comună, aşa, ca puştii să nu cumva să uite “credinţa strămoşească”. La ţară, părinţii nu comentează deciziile popii şi ale şcolii, “cum să se facă de râsul satului?” iar popa profită de ocazie şi-i îndoctrinează religios pe bieţii copii. (Detaliile le găsiţi aici: http://www.dambovitanews.ro/social/12027-pelerinaj-al-unor-tineri-din-parohia-finta.html)

Preot Florin Călin, (foto facebook)

Într-o ocazie oarecare, Înalt Prea Investitorul Daniel Al Trafaletului l-a mângâiat pe cap, l-a binecuvântat pe popa Calin şi i-a spus ”bravo bă băiatule!” De atunci, popa se simte unsul şi trimisul lui Dumnezeu pe pământul Fintei Mari!

Despre Înalt Prea Investitorul n-are rost să vorbim aici, ştiţi destule, însă am aflat câte ceva despre Nifon Mihaiță, poate nu știați cine e. Dau copy/paste (și culmea, o mai și spun!) unui text apărut în (România Curată – Dâmboviţa)

 

 

Cine este IPS Nifon Mihaiță, numit Mihaiţă Nicolae la naştere?

 Este cumva „preotul cu microfon” care informa autoritățile comuniste asupra exilului românesc din Londra, oferind informații despre Ion Rațiu și fostul suveran Mihai al României?

Da, conform unor extrase dintr-o notă de convorbire din 1975, publicată în Evenimentul zilei în 2 aprilie 2001: „Redacţia noastră a intrat în posesia unui document al Departamentul Cultelor, întocmit în 1975, prin care actualul Arhiepiscop de Târgovişte, pe atunci doctorand la Londra punea la dispoziţia autorităţilor comuniste informaţii despre românii din exil. În acea perioadă, I.P.S. Nifon Mihaiţă (Mihaiţă Nicolae pe numele său din buletin) era şi cântăreţ la parohia ortodoxă romana din Londra.
Întors de la studii în luna iunie 1975, Mihaiţă Nicolae a fost convocat la Departamentul Cultelor de către tovarăşul director Eugen Munteanu. La convorbiri a participat Percea Ana – îndrumător. Nota de Convorbire cuprinde 29 de pagini dactilografiate şi conţine tot ce ştia doctorandul despre orice persoană care putea interesa regimul comunist. Printre numele celor cântaţi se număra Regele Mihai, Ion Raţiu, Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu.

Ochiul vigilent al doctorandului a urmărit inclusiv corul parohial şi echipa de dansuri, descrise şi ele cu acuitate. Deşi nu sunt note informative către Securitate, mărturiile lui Mihaiţă seamănă izbitor cu un raport informativ, oferit oamenilor partidului (P.C.R. – n.r.) care ajungea inevitabil pe masa de lucru a Securităţii. Este de notorietate faptul că Departamentul Cultelor era înţesat de ofiţeri de securitate care lucrau la vedere sau acoperit. Notă se termină cu menţiunea îndrumătorului Ana Percea, care a şi semnat-o cu menţiunea i s-a garantat doctorandului Nicolae Mihaiţă secretul celor relatate de el.

Vă prezentăm în continuare extrase din spovedania lui Nicolae Mihaiţă către Departamentul Cultelor.

Persoane cu orientare mai reacţionară

Doctorandul Mihaiţă N. a început cu următorii: Ion Raţiu, în vârstă de circa 60 ani, rămas în Anglia, cu puţin înainte de începutul celui de-al doilea război mondial, fiind student la Drept în Anglia. A fost totdeauna adept al Partidului Naţional-Ţărănist şi a rămas aşa şi în prezent. Este fiul avocatului dr. Ion Raţiu din Ardeal. S-a căsătorit cu o englezoaică foarte bogată. În momentul de faţă este proprietarul unei companii de transporturi navale, astfel că lucrează cu ordinul milioanelor de lire. Este de religie greco-catolic. Este preşedintele Asociaţiei culturale a românilor din Anglia (ACARDA – nume sub care este cunoscut). Aceasta asociaţie pretinde să fie organul reprezentativ al romanilor din Anglia. Asociaţia are un consiliu de conducere ales din doi în doi ani. Câţiva dintre membri sunt următorii: Horia Georgescu – secretar (50 ani), Vulpe – casier (fost funcţionar la Secţia comercială a ambasadei romane din Londra, care a rămas în Anglia); Bloch Lionel (evreu de origine, avocat, se pare că a emigrat în timpul celui de-al doilea război mondial); Silviu Craciunaș (are circa 60 ani, soţia românca, are o situaţie materială foarte bună, coproprietar al unei firme comerciale, tip binevoitor în general faţă de biserica română, în special la insistenţele deosebite ale soţiei lui); dr. Mihai Cârciog (circa 55-60 ani, are bune posibilităţi materiale, după zvonuri ar deţine un capital de peste 100.000 lire, soţia lui Sanda Cârciog este o femeie energică, fosta preşedintă a comitetului de doamne sub Ion Raţiu, comitet desfiinţat în 1957 o dată cu plecarea pr. Gâldău în America); (…)

Persoanele mai importante ale reacţiunii din Anglia

(…) Mihai de Hohenzollern (fostul rege). Este stabilit în Elveţia şi este în corpul de directori ai unei companii comerciale. Datorită afinităţilor lui cu familia regală britanică este adesea invitat la Londra pentru a participa la aniversări, ceremonii, partide de vânătoare.

După informaţiile pe care le deţine doctorandul Mihaiţă Nicolae, el nu are legături cu romanii şi nici cu ACARDA, ci numai cu câteva persoane din aşa-zisul cerc regalist, dar în mod sporadic. Vizitele lui la Londra trec în general neobservate, atât în rândurile emigraţiei româneşti, cât şi în presă engleza. Aceasta datorită faptului că ideea republicană prevalează din ce în ce mai mult asupra celei monarhice.
Se observă o clară indiferentă faţă de Mihai de Hohenzollern în cadrul comunităţii româneşti, inclusiv în rândul reacţionarilor. Mihai de Hohenzollern dispune de mijloace substanţiale financiare care provin din partea soţiei lui, o prinţesă daneză. (???)

La întoarcerea din străinătate, toţi preoţii făceau un raport

Înalt Prea Sfinţitul Nifon Mihaiţă, Arhiepiscopul Târgoviştii, are o biografie extrem de interesantă. De altfel, Înalt Prea Sfinţia este arhicunoscut pentru că este singurul ierarh ortodox care nu a stat în toată viaţa sa, o zi în mânăstire ca monah. După Seminar şi Institutul Teologic, I.P.S. Nifon Mihaiţă urmează cursuri de doctorat la Bucureşti, Londra, Oxford, Ierusalim, Geneva. Hirotonit în aceeaşi zi ieromonah şi arhimandrit.
Consilier Patriarhal pentru Sectorul Relaţii Externe Bisericeşti
, 1982-1985. La 24 noiembrie 1985, este hirotonit episcop vicar patriarhal pe problemele Relaţii Externe. Din 1994, episcop al Sloboziei, iar din 1999 arhiepiscop de Târgovişte.

Nifon: “Am făcut studii de doctorand la Londra, în 1975, dar nu-mi amintesc precis dacă la întoarcere mi s-a cerut un raport. Îmi amintesc doar că am fost chemat pentru discuţii, la Departamentul Cultelor, unde într-adevăr, Munteanu era director şi Percea Ana era o funcţionară. Au fost discuţii la Departamentul Cultelor, la care au asistat persoane pe care nu le cunoşteam, dar bănuiam că erau de la anumite organe. De fapt, la întoarcerea din străinătate, toţi preoţii făceau un raport al participării la acţiuni, dar nu se mergea în amănunte, ne-a declarat Înalt Prea Sfinţitul Nifon, Arhiepiscop al Târgoviştii. Întrebat dacă a colaborat cu fosta Securitate, I.P.S. Nifon a răspuns: Doamne fereşte!

Și bunica era fată mare!

Buuun. Întrebare: Cum să fie BOR de acord cu incinerarea? Nu tu loc de veci concesionat, nu slujbe la mormânt, nu acatiste (30 – 70 lei), nu pomenire, nu colivă, nu gărduleț omologat, nu lumânări cu logo-ul Patriarhiei, nimic. Păi ce afacere e asta?

Pentru că…

În România există 2.859 de comune care au 12.957 sate. 320 de orase. Cam în fiecare sat, e un cimitir. In fiecare cimitir, sunt cam 1.000 de morminte. Mai mult de jumatate au garduri… Asta afacere! Și guvernul scutește BOR de taxe.

Vorba lu’ Celentano “Băăă, ejti prost?!?”

 

Cui pupă popa poala?

Reprezentativ

Pope Francis (L) kisses the hand of Holocaust Survivor Eliezer (Lolek) Grynfeld (2-R) during a memorial ceremony in the Hall of Remembrances in the Yad Vashem Holocaust memorial in Jerusalem, Israel, 26 May 2014. EPA

Am descoperit  niște fotografii pe care merită să vi le arăt. Papa, Papa de la Roma, mai precis de la Vatican, se închină Ochiului Dracului. Cum? Păi uite așa. La ceremonialul din 26 mai 2014, din Sala Rememorării (Yad Vashem Holocaust memorial) din Ierusalim Papa Francisc i-a pupat mâna lui David Rockefeller, așa în semn de omagiu, zice-se. La coadă așteptau Henry Kissinger și David Rothchild. Averea celor doi, Rockefeller și Rothchild reprezintă cam o treime din PIB-ul mondial. O fi mult? Cert e că, dacă Papa le-a pupat mâna, Vaticanul a primit o subvenție din care să trăiască în liniște încă vreo 300 de ani… Ar trebui ca și Înalt Prea Investitorul Daniel să înceapă să pupe câte ceva. Aveți sugestii?