Proştii satului

Reprezentativ

A apărut Kodruţa în faţa camerelor. Puţin răcită, şi-a suflat (în)discret nasul şi a întrerupt conferinţa de presă ad-hoc, tot din cauza râurilor de muci. Cine a văzut transmisia posturilor tv de ştiri, s-a lămurit că şefa DNA a bâlbâit-o la greu, convinsă fiind că noi, cei care privim, suntem proştii satului. „Să lăsam lucrurile penibile, gen cucuvele mov și alte culori. Să trecem la declarații serioase. În primul rând, nu comentez declarațiile unui inculpat fugar, (adică Ghiţă) care are mai multe dosare penale. O parte dintre ele sunt în instrumentare la DNA. O parte dintre ele sunt deja trimise în judecată. (…) Ca atare, nu comentez declarațiile unui inculpat fugar și nu doresc să intru în dialog cu acesta”. Ăsta a fost flashmobul Kovesi, din pragul Ministerului de Justiţie. De restu’ fericire.

Şi UE ne crede demult proştii satului, sau ai clasei, depinde cum priveşti. Şi nu numai pe noi, pe toţi “săracii”, foşti comunişti din UE. Pe unii mai puţin pe alţii mai mult. Pe noi mai mult, că n-avem nici puterea economică, nici coloniile lor şi nici – hai s-o spune pe româneşte – sânge în instalaţie. Oricât s-ar da de rotunzi cei de la guvernare, indiferent de stânga sau dreapta (care nici măcar nu există, există doar o adunătură de indivizi ce au făcut banul mare, depinzând unii de ceilalţi), niciunul nu s-a împotrivit vreunei directive a CE. Pentru că au de luat banălău, ce evident se duce şi în buzunarul lor. Nu direct, că nu sunt atât de proşti, prin fel de fel de firme şi firmuliţe de interpuşi. Am spus asta, aşa, ca să vadă că nu toţi romanii înghit pe nemestecate tembelismul european aplicat la scara naţională, pentru că “aşa e bine”.

Astăzi vă voi povesti despre directiva CE 2001/37/CE, despre tutun şi aplicarea pe pachetele de ţigări a unor avertismente şi fotografii. Vă pot spune din capul locului, că indiferent ce scrie pe pachet, fumătorii nu se vor lăsa niciodată de cumpărat şi fumat de dragul directivei, nici în România, nici în alte părţi! Aveţi anexata la sfârşitul articolului directiva în cauză, citiţi şi minunaţi-vă de excesul de zel – citeşte prostia şi obedienţa – oamenilor de decizie din ţară românescă.

Directiva despre care vă vorbesc, are, normal şi excepţii, pentru că grecii au coaie. Nu şi romanii. Aţi văzut ce-au făcut astă vară şi cât de repede Europa i-a luat în braţe şi i-a pupat dulce pe botişor? De ce? Că NATO? Nu! Şi Turcia e în NATO şi are o grămadă de probleme. Şi noi suntem, dar în afară de nişte tinichele luate la suprapreţ, sub formă de avioane ieşite din uz şi nişte fregate excepţionale (acum 50 de ani!), nimic. Ba ne mai şi mândrim că avem flota!

lukiesSă revenim la tutun şi la obedienţa românească. În directivă nu scrie că pe pachetele de ţigări să se tipărească imagini şi mesaje pe 2/3 din suprafaţa de expunere. Scrie clar că “se va specifica” dar nicăieri nu se bate în cuie suprafaţa. Dar am descoperit o chestie, un agreement între Europa şi producătorii de tutun din Anglia şi SUA, sub franciza cărora s-au construit fabricile de ţigarete din Europa. Adică, în funcţie de scăderea vânzărilor din cauza “afişării negative”, compania respectivă va fi despăgubită cu un procent egal cu procentul pierdut de companiile producătoare. Mai clar, scade vânzarea ţigărilor, producătorii nu au de suferit. Şi atunci de ce toată tevatura asta? Produsele fabricate în UE gem de E-uri, otrava subtilă care atacă ficatul, plămânii şi rinichii, puii din fermele nemţeşti sunt plini de antibiotice, sucurile “naturale” provin din Dealurile Chimiei, ca şi vinul, dar pe niciunul nu scrie atenţie fraierilor, muriţi! Doar pe pachetele de ţigări, apare una care-şi scuipă plămânii sau îşi arata cu graţie cariile. De ce nu se pun astfel de etichete şi pe sticlele de vin, bere sau vodcă? Ei de ce! Pentru că în secunda doi, vor dispărea atât Parlamentul European cât şi toţi mahării din zonă. Pentru că nu s-au stabilit încă despăgubirile cu producătorii de vinuri, bere sau pui şi nici nu se vor stabili vreodată. La ţigări e mai simplu, sunt mai puţini şi mai puternici. În rest, toţi europenii, inclusiv românii, pot mânca căcat frumos ambalat, niciunul dintre cei de la Parlamentul European sau din guvernele locale nu are de suferit. Doar prostii. Adică noi, oamenii de rând. Mă gândeam cum ar fi să-i impună Mama Europa lui Putin, să pună capul de mort pe vodcă! Păi în două zile, le-a tăiat gazul, le-a închis robinetul cu petrol, a blocat Rotterdamul (care e mai mult de jumătate rusesc), le-a dat drumul ruşilor fără paşaport în Europa şi… să vezi atunci cadril! Hai, are cineva boaşe să-i impună asta lui Volodea?
În rest, despre ouţele lui Dragnea, nici nu se poate discuta, că el de-abia şi-a văzut sacii în căruţă, cum să se bată cu Marele UE? Văzut, văzut, dar pentru cât timp? Cine pariază cu mine că nu peste mult timp, Grindeanu va fi şeful PSD-ului? Nu credeţi? Hmm… Păi a rămas el Năstase fără PSD, a rămas Ponta, ce Dragnea e mai breaz? E pe lista scurtă…

Nu trebuie să cauți prea mult pe net ca să găseşti cât de periculoase sunt telefoanele mobile, cât de periculos este să folosești un cuptor cu microunde pentru a-ți încălzi mâncarea, cât de periculoasă este medicina modernă, sau cât de periculoase sunt rețelele WiFi. Cât de proşti sunt cei ce fac aceste studii apoi le distribuie pe Facebook, Twitter și alte rețele sociale, altor proşti care le iau de bune, “că aşa au auzit ei din surse sigure” nu scrie nicăieri. Scrie doar că “folosite timp îndelungat, pot provoca moartea, impotenţa, cauzează cancer, afectează dezvoltarea fizică și emoțională a copiilor”.

Proştii satului? Aşa o fi…

tabac-1-1 tabac-1-2 tabac-1-3 tabac-1-4 tabac-1-5 tabac-1-6 tabac-1-7 tabac-1-8 tabac-1-9 tabac-1-10

Pe guvernanţi îi doare în cur de sănătatea românilor de oriunde. Până când?

Reprezentativ

PlansN-aş fi scris asta, dacă nu eram martorul unei nenorociri. Dacă nu asistam neputincios la plânsul unei mame şi la strigătul mut al unui tată. Niciodată durerile lumii nu se compară cu durerea ta, niciodată suferinţa universului nu te afectează aşa de mult ca suferinţa propriului tău copil.

Am auzit şi trăit destule. Am văzut ignoranta sub toate formele ei, dar niciodată nu mi-am imaginat că ignoranţa oficializată duce atât de des la nenorociri. Am văzut medici care au salvat copii din ghearele morţii, dar am văzut şi medici care în inconştienţa lor au lăsat copiii să moară. Oamenii se duc la medic să-i vindece, dar şi doctorul e om, are zile bune şi zile rele, l-a ignorat nevasta sau i s-a pişat câinele în pantofii cei albi. Aşa că, vine la serviciu cu bagajul de insatisfacţii de acasă, bagaj ce se repercutează direct asupra pacientului, care vine la doctor ca la Mântuitor. Vorbim deseori despre părinţi inconştienţi care, în ignoranţa lor îşi lasă copiii de izbelişte, doar pentru faptul că aşa au fost ei crescuţi, cu cheia de gât, cu o bucată de pâine cu “ceva” în ghiozdan şi iată că au ajuns “oameni”, oameni care la rândul lor au copii, ce vor creşte exact în acelaşi fel, părinţii fiind un exemplu inconştient sau subconştient, demn de urmat. Voi vorbi astăzi despre copiii surzi, care se nasc aşa, sau, din cauza unor medici plictisiţi şi sătui de sistemul medical românesc, nenorocesc generaţii de oameni. Cum? Simplu. La naştere copilului i se fac nişte teste şi i se dă o notă, un calificativ, numit APGAR, calificativ ce i se dă copilului după primele minute de la naştere. Ţipă, strănuta, respiră singur, nu e roşu ca racu’, e de bine, îi pune dom’ doctor nouă sau zece şi cu asta basta. Părinţii sunt mulţumiţi, doctorul primeşte şpaga de rigoare şi… de aici încep belelele. Odată ajunşi acasă, părinţii îşi îngrijesc copii, plâng – le dau de mâncare, plâng – îi schimbă, plâng – îi iau în braţe şi viaţa îşi începe cursul normal şi chinuit. Ce nu fac medicii, din lipsă de timp sau din ignoranţă, nu fac TOATE testările copiilor nou născuţi. Statisticile spun că aproape 5 copii dintr-o mie se nasc cu deficienţe de auz, nu neapărat surzi complet, dar din diverse motive, cu un prag auditiv extrem de scăzut. Nimeni, dar absolut nimeni nu-şi testează copilul să vadă dacă acesta aude bine până în momentul în care, ajuns la o vârstă, copilul se va deosebi de ceilalţi, se va închide în el, se va izola, va avea rezultate slabe la şcoală şi multe altele. Atunci părinţii vor da fuga la doctor, vor începe analize, testări, presupuneri, tratamente costisitoare. Un implant cohlear costă în România peste 30.000 euro pentru o singură ureche, iar suma asta nu e la îndemâna oricui, mai ales că, de obicei, cei loviţi de nenorocire fac parte din familii modeste, pentru care mia de euro este un vis îndepărtat… Aşa şi? Vă veţi întreba de ce scriu şi am scris asta. E simplu. După naştere, copilului i se poate face o testare auditivă, care durează câteva minute. Mii de probleme se pot astfel rezolva de la început, fără ca mai târziu acestea să se acutizeze. Cinci minute! Atât! Şi viaţa unui om poate lua altă turnură. Alt sens. Pe cine interesează asta? Pe toţi cei care au copii şi nepoţi, mai puţin pe onorabilii de la Ministerul Sănătăţii. Mai puţin pe ministrul ăla tâmpit care vine la Marie Curie “în vizită colegială” şi pe care nu-l interesează sănătatea copiilor, ci propriile apariţii la tv. De ce în Europa se dă o atât de mare importanţă sanatătii copiilor nou născuţi, din toate punctele de vedere, iar în România chestia asta e pe planul paişpe? Pentru că pe guvernanţi îi doare în cur de sănătatea românilor de oriunde. Până când?