A murit Anna. Anna lui Lorenzo…

Reprezentativ

Din ‘89 până acum, au plecat din România peste 3,5 milioane de romani. Asta o spun statisticile oficiale, dar nu ştie nimeni precis câţi au plecat. Doar când au nevoie de voturi, guvernanţii socotesc pe repede înainte numărul romanilor cu drept de vot din diaspora. Şi întotdeauna, indiferent de ce se întâmplă acolo, în străinătate, la secţiile de vot, în ţara ajung exact câte voturi trebuie, pentru a înclina balanţa spre candidatul ales de cei din umbră, care veghează ca nu cumva România s-o ia pe alt drum decât cel dorit de ei. Aşa a fost şi aşa va fi mereu, nu doar la noi, pretutindeni. În urmă cu peste o sută de ani, Mark Twain, celebrul romancier american spunea: „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”.

În Italia, a poposit în urmă cu mulţi ani, Nina Frunză Corduneanu, o bucovineancă născută la poalele Obcinei Mari, într-un loc mirific şi încărcat de istorie: Vatra Moldoviţei. A plecat, aşa cum au plecat şi ceilalţi romani, să-şi găsească “un rost” şi o viaţă mai bună… N-o să spun toată povestea Ninei, o să vă spun doar ca de ceva vreme, de vreun an şi ceva, Nina l-a găsit pe Edy Frunză şi au hotărât să înceapă o viaţă nouă. Edy e bucureştean şi a plecat din România, la Amsterdam. S-au logodit în iarnă şi, să vedem când o pun de-un chef, de nuntă! (Îmi pare rău că nu ne-am văzut de Crăciun în Bucureşti, dar nu scăpaţi voi aşa uşor!) Oricum vom vedea dacă va fi Edy al lui Nina sau Nina lu’ Edy!

Ce veţi citi mai jos, e scris de Nina. Ea nu doar că munceşte de-i sar capacele, mai şi scrie. Publică pe facebook, unde în altă parte? Am sfătuit-o să-şi facă un blog şi să adune tot ce a scris, poate vreodată se va gândi să scrie o carte despre cum a fost, şi mai ales, de ce…

 

A murit Anna. Anna lui Lorenzo…

Îi știam de ceva vreme, iar în puținul timp liber pe care îl am, le mai băteam din când în când la ușă să schimbăm două vorbe și să-l ajut pe el cu îngrijirea soției, deși, ca de fiecare dată, îmi spunea „te rog Nina, nu e nevoie. Prezența ta aici, e mai mult decât suficientă”.
El are 63 de ani, ea avea 84. O diferență destul de mare de vârstă, dar nu cred niciodată ca ar fi fost un impediment în a se iubi în continuare, cum au făcut-o în toți cei 15 ani, de când se cunoscuseră, într-o excursie în Sicilia.
Câteodată, când ea se simţea mai bine, el îmi arata fotografii. Fotografii pe hârtie, pe care le scotea dintr-o cutie frumoasă de bomboane, pe care era desenată o inimă roşie. Ritualul, întotdeauna acelaşi. Scotea o fotografie, i-o arăta mai întâi ei, ea zâmbea, înclina uşor din cap şi închidea ochii… Probabil rememora clipele frumoase petrecute acolo, undeva și vedea în spatele ochilor închiși marea, soarele și vântul cald al Siciliei… El începea să vorbească repede, să-mi spună unde a fost făcută fotografia, când şi, mai ales, cât de frumos a fost atunci…

Acum, când le trec pragul, văd starea ei de sănătate agravându-se, iar pe el, tot mai optimist că ea va fi bine. Îmi oferă repede un scaun, intotdeauna același, cu tapițerie roșie, un pic uzată. Camera foarte de curată și îngrijită, dar cu un miros greu de iod și alcool sanitar, de la pansarea rănilor pe care le avea Anna pe șolduri. Mă așez și o privesc. Dormea. Atât de mică și slabă, îmi spun în gând… să aibă 45 de kg? Nu cred.
Lorenzo, un om voinic și cu o alură impunătoare, se ridică de pe fotoliul comod ce îl folosea și ca pat, în nopțile în care ea nu se simțea bine.
– Pun repede de o cafea!
– Mulțumesc! Sau… mai bine nu, voi ieși afară să fumez. Știți prea bine că nu o pot bea fără tutun.
Zâmbește.
– Eu o fac oricum. N-am băut deloc astăzi.
Revine cu două cești de cafea și în timp ce o sorbea cu nesaț, mă întreabă:
– Oare o linguriță de cafea, a omorât pe cineva? Știi, ea iubea foarte mult cafeaua.
– Nu, de fapt… nu știu…
– Mai bine nu, decât să am mustrări de conștiință, mai bine nu…
– S-a schimbat mult frumoasa mea, dar cel mai tare mă doare că nu mă mai ascultă… nu vrea să mai mănânce… îmi spuse Lorenzo lăsând capul în jos…
Anna fusese o femeie foarte frumoasă. În fotografii era întotdeauna zâmbitoare, cu o dantura perfectă. Imi amintesc de o fotografie în care ei beau cafea la o terasa de la malul marii… Dar boala și trecerea anilor şi-au pus amprenta.
– Va fi bine, știu asta… Îi sărută mâna și o mângâie ușor pe frunte. Ridică privirea către fereastră și adaugă:
– Va ploua la noapte, vântul de azi, asta prevestește.
Îi zic un simplu „da”, evitând să mai spun altceva, lăsându-l să aleagă singur cărei întrebări i-am răspuns. Îi vedeam nedumerirea de pe chip, mă privea fix în ochi, aștepta să continui… să-i spun și eu “va fi bine”, dar mi-era frică să-l mint…
Mă ridic, trecuse mai bine de o oră de când eram acolo, iar pofta de a fuma îmi tulbura starea.
– Îţi mulțumim, nu am cuvinte…
– Nu trebuie, eu vă mulțumesc! Aș fi vrut să adaug pentru lecţia de viaţă, pentru dragostea voastră, pentru… dar aveam un nod în gât…

Au trecut câteva zile. În sfârșit, soarele s-a făcut văzut în dimineața asta, după lungi şi interminabile zile ploioase și friguroase. Merg la magazinul din cartier să-mi încarc telefonul. Mă opresc o secundă, la auzul clopotelor ce băteau, împrăștiind ecoul lor până în celălalt capăt al orașului. O clipă, îmi trece prin minte Moldova mea și o zi de sărbătoare în care se auzeau clopotele, de la cele trei biserici…
– Ai aflat Nina? Mă întreba Rafaella, vânzătoarea din magazin. Rafaella vedea tot, afla tot, știa tot, în cartier nu mișca nimic fară ca ea să afle. 
– A murit Anna, i-a găsit nepoată-sa… El dormea pe fotoliu, alături de ea…
Am amuțit. Uitasem și pentru ce intrasem acolo.
Rafaella îmi tot dădea detalii, la care nu mai eram atentă. Mi-au venit in minte fotografiile în care un bărbat şi o femeie, zâmbeau sub soarele Siciliei… Și mi-a venit în minte filmul pe care l-am văzut în urmă cu ceva timp The notebook, mai precis finalul acestuia, puțin diferit de finalul povestirii mele.

Cei din film au plecat împreună…

Nina Frunză Corduneanu, Italia

 

Nota mea: Daca mai aveți povești, le astept.

Reclame

Vor fi atentate şi în România? Unii spun că da, alţii că nu. Aşa spuneau şi belgienii şi francezii…

Bruxelles 1Patru români au fost răniţi în atentatele de marţi de la Bruxelles. Unul dintre ei Claudiu Rusu, a fost deja externat, ceilalţi, potrivit Ministerului Afacerilor Externe, sunt în spitalele din capitala Belgiei. (Mediafax, Protv, alte surse)

Am vorbit aseară, până târziu, cu un amic din Belgia, întâmplător mai mult decât jurnalist, un român care locuieşte acolo de vreo patruzeci de ani, tată a patru copii, care mi-a spus cu subiect şi predicat, ca atentatele de la Bruxelles erau previzibile, poliţia se aşteaptă la asta, serviciile secrete franceze avertizând în mai multe rânduri oficialităţile belgiene că vor avea loc asemenea evenimente. Mai mult, că individul pe care poliţia belgiană l-a arestat, nu face parte din grupul celor ce au comis atentatele, este doar un găinar mărunt, arestat în lipsa de… altcineva. Iniţial nu l-am crezut, dar ştirea a fost confirmată de agenţiile de presă ceva mai târziu. Mi-a mai spus că alerta de gradul IV care este acum în Belgia nu face altceva decât să dea apă la moară “conspiraţioniştilor” care prevăd un viitor sumbru atât Belgiei cât şi Bruxelles-ului. Mi-a mai spus că doar în Bruxelles peste 30% sunt străini, marea lor majoritate arabi, iar ce s-a petrecut ieri se va repeta.
Tot aseară, în emisiunea lui târzie, Mircea Badea comenta cum că în România nu există pericolul unor atentate teroriste pentru că… România este un teritoriu neinteresant pentru mass media mondială, dând exemplu masacrul făcut de gruparea islamistă Boko Haram în Nigeria de care n-a vorbit aproape nimeni. Sigur, şi africanii sunt oameni şi sângele lor este tot roşu, nimeni n-a intervenit, chiar dacă evenimentele de acolo se întâmplă de ani buni. De ce? Pentru că… Cel mai bine ar fi să răspundă la asta Obama, Merkel sau Hollande, orice am spune noi, eu, Badea sau oricine altcineva, sunt doar răspunsuri din categoria “datu’ cu părerea”. Europa, este ceva mai aproape, aici sau la două ore de zbor cu avionul (sau trei cu low costul) iar islamul a pus piciorul în Europa şi continuă să vină. România face parte din Europa, e membră NATO, UE şi reprezintă o ţintă, indiferent de dorinţele lui Mircea sau ale mele. Ştie cineva dacă acum, în timp ce citiţi aceste rânduri, un descreierat îndoctrinat de islam nu pune un kil de cuie într-o pungă de plastic şi o plasează într-o bombă artizanală, aşteptând momentul potrivit? Nimeni. Ştie cineva, în momentul în care se înghesuie la metrou în Piaţa Victoriei, ce se afla în rucsacul pustiului cu gluga de lângă el? Nimeni. Ca-n reclamele de la tv, “nu e panică man”, nici la Istanbul n-a fost, nici la Bruxelles, dar uite că s-a întâmplat şi toată Europa e panicată. Până şi Albania şi-a dublat paza la intrările în ţară, Bulgaria la fel, de Serbia nu mai vorbim. Doar la noi, nimeni nu spune nimic, cea mai mare problemă a guvernului şi parlamentului a fost să interzică fumatul, parcă de această lege făcută pe picior ar ţine cineva cont. Nici măcar ei, cei care au votat-o. În Parlament se fumează, la Guvern la fel, adică ei au voie, fraierii trebuie să respecte legea. Aşa cum spuneam şi ieri, dacă se întâmplă ceva, face plici vreun dement într-un loc aglomerat, nu parlamentarii vor avea de suferit, la ei se ajunge mult mai greu.

Ţara noastră este pe “lista neagră” a teroriştilor. Nu este o informaţie “pe surse” este o informaţie publică, căutaţi pe google “românia pe lista neagră…” şi veţi vedea ce găsiţi. Aşa că situaţia nu e prea roză. Nu vreau să ne plângem morţii, nu vreau să devenim subiect de prima pagină, nu vreau ca lumea să fie cu ochii pe noi pentru moarte. Vreau să Statul să-şi facă datoria, să asculte telefoanele, pe mă-sa pe tat-su, pe cine vor ei, dar să nu condamne la moarte oameni nevinovaţi.

Le mulţumesc celor peste 5.000 de oameni care au citit cele scrise de mine, le mulţumesc celor peste 300 de cititori care au comentat articolul meu pe Facebook şi pe blog şi-i mulţumesc şi musulmanului din Constanţa care şi-a pierdut „trei minute preţioase din viaţa” să citească „asemenea aberaţii”. Din păcate pentru noi, “aberaţiile” despre care am scris şi care ţin prima pagină a ziarelor din întreaga lume civilizată, s-au întâmplat din vina şi cu participarea fraţilor săi întru credinţa, care la un moment dat, îndobitociţi de “învăţăturile” Coranului au luat viaţa, doar în ultimii zece ani, câtorva mii de oameni. Allah o fi el mare, dar din păcate pentru unii, nu prea se arată, iar virginele, caprele şi cămilele ce-i aşteaptă pe sinucigaşi, sunt nişte iluzii la fel de mari ca barba Profetului…

Otrăviţi femeile, ascundeţi fântânile! Sau invers. Vin hoardele!

Dupa atacul musulmanilor de la Koln60 de bărbaţi din Pakistan, Afganistan, Irak, Somalia şi Maroc au intrat ilegal în România, din Serbia, în noaptea de 16 ianuarie 2016, (vineri spre sâmbătă) în jurul orei 1:45. Din primele informaţii reiese că toţi imigranţii sunt de sex masculin şi au vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. Indivizii au fost prinși în zona localității Comloșu Mic, din județul Timiș. Cei 60 de imigranţi au fost transportaţi cu două autocare la sediul poliţiei de frontieră din Jimbolia, spaţiu ce permite procesarea persoanelor. (Sursă: toate posturile de ştiri)

N-am nimic cu marocanii, pakistanezii sau irakienii atâta vreme cât stau la ei în ţară şi nu dau buzna peste noi. N-am nicio problemă cu islamismul, catolicismul, budismul sau ortodoxia atâta vreme cât nu mi le bagă cineva pe gât. N-am nicio problemă cu nimeni, atâta vreme cât nu se amestecă în ciorba mea. Dar… dacă se amestecă, atunci e grav! Mă apuca toţi dracii şi încep să fac spume. Şi nu sunt singurul, ca mine mai sunt milioane de români. Pe care nu-i interesează aranjamentele lui Merkel sau ale lui Puţin cu islamul. Pe care nu-i interesează că Iohannis e de acord să primească sute de mii de indivizi de aiurea, să-i cazeze şi hrănească pe banii noştri. Nu-i interesează nici zâmbetul strâmb al lui Ciolos, nici comentariile politice ale lui Băsescu, nici că-i mângâie Dragnea pe cap la Budapesta, nici faptul ca justiţia nu e de acord cu literatura din puşcărie. Îi interesează doar că se dublează preţul laptelui, după ce s-a micşorat tva-ul, că se va scumpi benzina, acum, când barilul de petrol e la pragul minim şi îl mai interesează pe român, al dracului de tare, să ştie că femeia lui, mama, soţia, fiica sau iubita, este în siguranţă când iese pe stradă. Că nu vine unul brunet, de la dracu-n praznic şi trage de ea că are fusta scurtă, sau că n-are burca pe faţă. N-aveam noi destui tâmpiţi, ne mai trebuie? N-avem noi destui cretini care tâlhăresc femeile şi poliţia ridică din umeri? Ne mai trebuie alţii? Istoria povesteşte că atunci când năvăleau hoardele, românii otrăveau fântânile şi-şi ascundeau femeile şi copiii, puneau mâna pe secure şi coasă şi-şi apărau bucăţica lor de linişte, pământul pe care călcau şi aerul pe care-l respirau. Nu-i interesa că veneau aia de la apus sau de la răsărit, că se numeau tătari, turci sau ruşi, puneau mâna pe sabie. Şi nu se lăsau până când invadatorii nu se duceau dracului sau nu muşcau pământul. Acum, invazia se negociază la nivel politic, gulerele albe hotărăsc dacă românului îi trebuie sau nu chiriaşi în ţara lui, în casa lui. Pe român nu-l întreabă nimeni, dă-l dracu’ de prost, că tace şi înghite. Până când? Până ni se vor căca ăştia în cap şi ne vor interzice să ieşim pe stadă în pantaloni scurţi, ne vor interzice să ne trimitem soacrele la piaţă şi femeile la serviciu, că aşa scrie la Coran? La Bruxelles au interzis sărbătorile de iarnă, “ca să nu-i supere pe musulmani”, la Londra revelionul din stradă s-a făcut mai cu grijă, au plecat ăia rapid, la Köln nemţoaicele au fost atacate de musulmanii beţi, ce mama dracului se întâmplă în lume? Vreţi să fie şi la noi la fel ? Băăă, treziţi-vă dracului cât nu e prea târziu, cât încă mai putem trăi fără să otrăvim fântânile. Nu vă puneţi cu răbdarea românului, ăsta duce cât un tren de marfă, dar dacă îl calca cineva rău pe coadă, pune mâna pe coasă. Şi cum coase nu prea mai sunt, pune mâna pe Kalaşnikov, ca d-alea se mai găsesc. Să vezi atunci cum se aplică Şaria Românească. Cu sânge.

VEZI AICI URMARIREA IMIGRANTILOR LA GRANITA

Islamic-Lawmuslimsbonn