„ÎI URĂSC PE AMERICANI!”

Am o cunoștință, un nene, Nea Nelu, trecut bine de 60 de ani, care a făcut rusă la școală, a locuit de când i-a dat sindicatu’ casă, (trei camere decomandate, două băi, bucătărie, balcon mareee!) la etajul nouă în Baltă Albă, (ce noroc, la 10 ploua prin plafon și până l-au reparat ăia de la ICRAL au trecut cam trei ani) și care, pe la treizeci de ani, a fost trimis (de sindicat, cum de cine?) într-o excursie la Moscova. Acolo a stat o săptămână, a văzut Kremlinul și Piața Roșie, plus că într-o seară i-au dus cu grupul la o cârciumă unde cânta o formație de ruși, (ruși adevărați, nu ţigani d-ai noștri!) unde omul nostru s-a îmbătat crunt pe la a patra vodcă și a fost cărat de colegii de excursie în cârcă până la căminul unde fuseseră cazați. Ce amintiri! Când au fost plimbați pe Arbat, omului i s-a permis să cumpere o brânzoaică de la un chioșc, (ce gust, ce de brânză, niciun pic de griș, așa cevaaa…) pe care a dat 30 de copeici dar așa gust și bunătate n-a mai gustat în viața lui! Brânzoaica i-a fost dată într-o punguță specială, din plastic, pe care a păstrat-o cu sfințenie până nu demult. Și a ajuns la concluzia că, cea mai frumoasă țară din lume e Rusia, ce știi tu?

Atunci a început să-i urască pe americani! Americanii, care au nimicit Vietnamul, au omorât Cambodgia, au prigonit comuniștii și l-au învățat pe Tito numai prostii! Niște nemernici, care nici măcar nu aveau habar de măreția poporului sovietic, frate și prieten!

Nu v-am spus că Nea Nelu a fost strungar la IOR și după ce a terminat profesională, a făcut liceul la seral, (cu greu, nu ca acuma) și după, a ajuns la apogeul carierei făcând școala de maiștri. Deci, a fost maistru mecanic, cu specialitatea prelucrător prin așchiere, care știa strungul pe dinafară, știa să-l demonteze și să-l monteze la loc. Acum nu mai există așa ceva, cine mai știe, copiii ăștia abia dacă apucă se afle ce e ăla batiu! (Nota mea: Batiu = Construcție de metal pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic stabil, cu rol de fixare. Habar n-aveam ce e ăla!)

Toată viața lui, omul a regretat comunismul și tinerețea, a povestit de o mie de ori cui avea chef să asculte cum a fost la Moscova și i-a urât visceral pe imperialiștii americani. Desigur, l-a votat pe Iliescu, (tizu’ meu, cum să nu-l votez?!) apoi a fost foarte trist când Iliescu și-a terminat mandatele. (Ăștia de acum? Niște nemernici vânduți imperialiștilor americani, care sug sângele poporului!) Aproape toate parantezele sunt citate din gândirea lui Nea Nelu.

Nea Nelu are doi copii, o fată și un băiat. I-a dat la școală, a avut grijă să nu le lipsească nimic, i-a bătut să învețe, mai ales pe băiat, (care în liceu o cam luase razna, toată ziua pe la internet cafeuri, de la școală se ducea direct acolo, dar i-l scot eu din cap!). A stat de vorbă cu diriginta, (o doamnă frumoasă, ştia și limba rusă!) iar doamnă frumoasă i-a spus că dacă vrea să nu se mai ducă băiatul la internet cafe, să-i ia un calculator, că are înclinație spre tehnică. Nea Nelu a băgat la cap, dar parcă nu-i venea să creadă. Dar, a făcut un împrumut la CAR, plătibil în doi ani, că pentru fericirea băiatului… trebuie! Într-o zi, l-a luat pe băiat de mână, după ce a discutat la o bere cu profesorul de informatică, (un tip pletos, cu perciunii până la bărbie, cum de-l lasă ăștia profesor, și arată așa, nu știu!) Era prin ’98 – ’99. Cu profesorul și cu băiatul, Nea Nelu, cu o grămadă de bani în buzunar, a ajuns la magazin. Acolo, n-a mai zis nimic, doar domn profesor și băiatul au vorbit, au ales o magauae albă și un televizor mai mic, că așa trebuia, ne-au dat ăia o grămadă de cutii mai mari sau mai mici, pe care le-am cărat cu multă grijă până la mașină. Avea mașină Nea Nelu, o Dacie 1310, pe care o scotea doar la sfârșit de săptămână, să meargă în pădure la Snagov să facă un grătar, sau odată pe an, în concediu la mare, (că la munte nu-i place nevestii… și ce frumos e la munte, dar asta e…) sau dacă era vreo înmormântare pe la țară, de unde au plecat acum nu știu câți ani el și nevasta, tot cu mașina se duceau. Au pus cutiile în mașină, apoi, odată ajunși acasă, le-au descărcat tot cu grijă și le-au dus în camera băiatului, unde ăla mic avea un birou. Au montat computerul (băiatul și domn profesor) apoi Nea Nelu și domn profesor s-au dus la bodega din cartier să ude echipamentul. A aflat și domn profesor cum a fost în Rusia, cât de frumoasă e și cât de tare îi urăște Nea Nelu pe americani…

Au mai trecut câțiva ani. Fata a intrat la medicină, mare bucurie mare, iar băiatul la politehnică. Nea Nelu îi vedea pe acasă doar seara târziu, fata se ducea în camera ei, băiatul într-a lui, iar el și coana mare stăteau în bucătărie până târziu, mai la o bere, mai la un pahar de vorbă…

A venit privatizarea, s-a vându pe un leu IOR-ul, Nea Nelu și-a pierdut locul de muncă, dar s-a angajat la o firmă (particulară, meseria e meserie, nu ți-o ia nimeni) ca strungar cu categorie mare și de acolo s-a pensionat.
Fata a terminat facultatea, a făcut rezidențiatul apoi, contrar rugăminților lui Nea Nelu, a plecat la Paris… Jale mare jale, dar asta e, dar e fată mare, majoră, știe ce face…

Băiatul în schimb… cu băiatul e altă poveste. (După ce a terminat facultatea, a făcut el ceva, un program pe calculator, ceva, nu știu ce și l-au luat americanii! Adică nu l-au luat, l-au chemat la ei, cică să lucreze acolo, că era foarte bun. L-au chemat în valea silicoanelor, eu știam că silicoanele se pun în țâțe, o fi acolo o vale a țâțelor, nu știu, nu mi-a spus prea multe, dar acolo e, în Valea Silicoanelor! Parcă aici, la noi, n-avea destule țâțe? Avea, dar… asta e!)

Au trecut alți ani. Fata s-a măritat la Paris, Nea Nelu a fost la cununia ei, ce frumos e pe la Paris, dar n-a prea avut timp să vadă cine știe ce, că însurățeii au plecat în luna de miere, undeva departe la o mare, iar Nea Nelu cu muierea au venit la București. Frumos la Paris, dar parcă tot Moscova e cea mai frumoasă... S-a însurat și băiatul în America, dar nu le-a ieșit viza la timp și n-au putut ajunge la nuntă… Când le-a ieșit viza, au lăsat cheia la o o vecină să le ude florile și-au făcut bagajul și au plecat la băiat. Tooocmai la San José! Au făcut o jumătate de noapte și o zi cu avionul până pe Coasta de Vest, i-a așteptat băiatul la aeroport, a venit cu nevastă-sa, care era tot româncă de-a noastră, din Calafat, era și gravidă săraca! Câteva zile, Nea Nelu a dormit ziua și a stat treaz noaptea, până când s-a adaptat la ora Coastei de Vest, zece ore diferență față de București. Și-a revenit într-un final, iar fiu-său i-a suit pe amândoi în mașină să le arate America… Câteva zile, i-a tot plimbat, au fost și la San Francisco, la ocean, (la oceanu’ Pa-ci-fic!)…

Dacă Nea Nelu se apucă de povestit, despre cum a fost în America, nu-l mai oprești! Și Rusia? Neaaaa! Nimic nu se compară cu America! Acolo stau români, America e românească! Și ce case au! Fiu-meu? Are o casă maaare, cu vreo șase camere, piscină, da, piscină adevărată, de aia mare, am făcut baie în ea și eu și nevastă-mea, dar ea nu știe să înoate așa de bine. Au și palmieri în curte, palmieri adevărați, ca ăia din ghivece de la noi, dar maaari! Și n-au nici sobe, nici calorifere, acolo e mereu cald! E mai frumos ca în Rusia? Ce? Rusia? Niciodată! Acolo e comunism nemernic, nu libertate, ce nu știu eu? Cea mai frumoasă țară din lume e America, așa să știi! E țară românească acolo, nu ca în Rusia! Ce știi tu? Și când o naște noră-mea, mergem iar, să aibă a mea grijă de copil, că în mexicancele alea, nu prea ai încredere, așa să știi!

Îmi aduc aminte de un banc interzis pe vremuri…

Un ascultător întreabă Radio Erevan: Care este cel mai frumos oraș din lume?
Radio Erevan răspunde: Cel mai frumos oraș din lume este Erevanul.
Ascultătorul întrebă: Câte bombe pot distruge cel mai frumos oraș din lume?
Radio Erevan răspunde: Rectificăm, cel mai frumos oraș din lume este Moscova!