Chestii obsesiv compulsive

Reprezentativ

Tot bucureşteanul ştie că de la Bucureşti la Braşov sunt doar… 183 de kilometri, pe hartă. În realitate sunt cel puţin 400 sau mai mult. Până la Comarnic – 125 kilometri, merge, dacă o “calci”, faci cam o oră şi un pic, (asta dacă nu ţii cont prea tare de regulile de circulaţie). Dacă ții cont şi mergi ca melcul, o oră jumate. De la Comarnic însă, dacă e vineri, faci trei ore până la Braşov ca popa! Şi chiar dacă nu faci politichie, începi să-ţi aduci aminte de PSD, de Ponta, de Iliescu &Co, de Băsescu, şi mai ales, cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, Dragnea. Ce frigidere pline au ăștia, habar n-aveţi! Dacă ai de făcut drumul ăsta dus întors într-o zi, e jale pe vale. Mai bine dai un mail sau un telefon şi-ţi ceri scuze că n-ai cum să ajungi, vei fi crezut sigur, decât să-ţi faci nervi şi să împrospătezi provizia de carne din frigiderele guvernanţilor. Asta e.

De ce vă spun asta? Pentru că ne-am programat ca sfârşitul lumii să ne prindă la Braşov, la un grătar şi un şpriţ cu amicii şi, mai mult, s-o punem şi de-o afacere. Dar, duminică dimineaţa, era musai să ajung la întâlnirea cu bloggerii, aranjată de Oana. Deci, curu-n maşina, plinul la prima pompă şi valea. Culmea culmilor, DN1 liber ca după Apocalipsă! Predeal, Azuga, Bușteni, Sinaia păreau orășele abandonate! Nu pietoni adormiţi, nu dacii-iști cu pretenţii de regi ai şoselelor, nimic! La doișpe şi un sfert, parcam lângă Parcul Tineretului. Loc de parcare – din prima! Ori am călcat într-un mare rahat, ori… N-aveam nimic pe încălţări, aşa că am luat-o lejer prin parc spre cafeneaua în care trebuia să ne întâlnim.

La locul cu pricina, (Cafeneaua Actorilor) o masă maaare, pe care erau doar scrumiere, ca la şedinţele de UTC de pe vremuri. Mâna Oanei, care probabil le-a atras atenția ospătarilor ca majoritatea bloggerilor fumează (urât obicei, da?) și că de restu’… mai vedem. Spre capătul mesei, la “prezidiu” Pantazi cu vreo câteva fete, care ajunseseră şi se instalaseră. Cu toate că, doamna sus amintită, declara în scris: “Cei mai mulţi suferim de ciudăţenii, fixaţii, timiditate, mânii, chestii obsesiv compulsive, complexe, suntem nişte asociali bine mascaţi de expunerea de pe bloguri, iar eu mai sufăr şi de mânia persecuţiei din când în când, aşa că a durat ceva până am prins curaj să ne aşezăm cu toţii la o masă.”

Păi aşa se aşează maniacii obsesiv compulsivi asociali, în capul mesei? Mai nou, ete că da! Mai târziu, locul din capul mesei a fost cedat Roxanei Mihaela Lintiș, psiholog, probabil singura în stare să modereze obsesiile (ălea de le zisei mai sus) participantelor? Cert e, ca din capătul celălalt al mesei aşa se vedea, doar părul Mihaelei, de culoarea apusului însângerat. Apusul a venit ceva mai târziu, dublând senzaţia de anxietate a unora dintre… noi. (Sărumâna pentru poze Mihaela!)

La un moment dat, s-a aşezat timid la o masă de alături, Ştefan Trepăduș, poetul pierdut. L-am invitat la masa mare, pentru că, între timp, după ce am trecut de fază, “îhî, îmi pare bine, eu sunt ăla” cu doamnele din capătul de vest, m-am instalat în capătul celălalt al mesei, să fiu mai aproape de ieşire când se va striga darul! După ce am schimbat vreo optsprezece cuvinte cu Ștefan, foarte vorbareț de altfel, în toată întâlnirea scoțând peste cincizeci de cuvinte, dintre care o treime “da” sau “nu”. Poetul pierdut s-a regăsit şi nu prea în grupul (aproape) geronto de la masă. Norocul a fost ca el şi încă vreo câteva fete, restabileau media de greutate, demolată rău de tot, de mine Mishuk și… alții.

Fabiola, Buburuza Diana si Oana

A apărut Fabiola cu Buburuza ei, Diana, care e deja cam cât maică-sa şi pentru câteva minute s-a creat aşa, un fel de rumoare (să zic iar obsesiv compulsivă, să nu zic?) care s-a calmat după ce am ascultat cum e pe A2 şi cum va fi la întoarcere, cum a fost la Cărturești și altele. Pentru cine n-a aflat, Fabiola e din Constantă, acolo trăieşte, scrie şi-şi exploatează la sânge cele trei GPS-uri, care, câteodată o mai şi trădează.

Ismail, Ana Bucoveanu si eu

Pe rând, masa s-a umplut, am dat din cap inteligent şi mi-am mormăit numele de câte ori a fost cazul. A apărut şi Ana Bucoveanu – constructor, șantiere, cizme, noroaie colegă de facultate, chiar dacă ea a terminat în Tei iar eu la Timişoara, ne ştim din 1900 toamna. Pe la unu, punctual ca orice turc care se respectă, a apărut Ismail Caramanla cu gașca din Măcin, adică Marcel Lupu, fost campion de box în secolul trecut, Titi Mocănici și Tair Pambi, nepotul lui Ismail. Şi am vorbit şi am povestit, inevitabil Ismail a trecut la dragostea lui virtuală de pe OC (Observator Creștin, grup de pe facebook) care l-a trădat (virtual) şi s-a incurcat (real) cu un… Și dă-i și luptă și bârfește și plânge-te și promite răzbunare și focurile iadului creștin și musulman! (Apropo, musulmanii au şi ei iad? Știam doar de raiul masculilor, ăla cu șapejdouă de virgine, care îi aştepta pe cei ce au luat gâturi creștine, restu’?)

Marcel Lupu, Titi si Ismail

Coperta cartii lui Ismail Caramanla (proiect)

Ismail mi-a promis că-și va termina cartea, la care scrie de ceva vreme, căreia i-am făcut şi coperta. Marcel Lupu a promis că se va apuca şi el de scris, are multe de spus din lumea boxului în care a trăit… Tot Ismail a dăruit masa cu nişte pișcoturi făcute la o fabrică din Măcin, a unui italian, iar Fabiola a fost cea care le-a “împărțit”. Dacă n-a venit Dede Cati cu baclavale… Ce baclavale a făcut mătuşa Leila data trecută, îmi plouă-n gura! Tair Pambi, nepotul lui Ismail, a scos şi el vreo douăzeci de cuvinte. În rest, vioara întâia la vorbit a fost Ismail, a doua Marcel Lupu, dar făceau pauze politicoase de câte ori Pantazi, cu paharul ei de Mojito (cu o plantaţie de mentă-n el) venea în capătul nostru de masă, să inspecteze cum refulează obsesiile obsesiv compulsive. Adică ce faceți, cum o duceți, vă bucurați că v-ați văzut, d-astea. (Moaa, ce mă va mai înjura!)

Mishuk

A aparut și iubita lui Mishuk și l-a extras (psihic) din gașca doamnelor. Poetul n-a mai avut ochi pentru nimeni, decât pentru ea. Noroc că apucasem să facem poze!

 

 

Ne-am luat rămas bun şi fiecare a plecat în treaba lui, Ismail cu gașca la meci. Eu o voltă la farmacie, Doamnei mele i s-a tras de la un iaurt grecesc, probabil făcut cu aracet, aşa că am luat Dicarbocalm şi NoSpa de la Băneasa şi valea! Adică dealul, că am luat-o pe DN1 spre nord…

 

Anunțuri

Ce faceți de Sfârșitul Lumii?

Reprezentativ

Uite că anul ăsta, sfârşitul lumii cade într-o sâmbătă. Adică mâine, 23 septembrie 2017! De ce râdeţi? Tot facebookul freamătă, toate rețelele creştine de socializare se roagă, bagă psalmi, citate din cartea sfântă şi voi râdeţi! E frumos aşa?

Vine iar Niburu, planeta aia nemernică și ne face pilaf! Trebuia să ajunga de ieri la noi, la București, dar s-a opus Gabriela Firea din toata puterea fiintei ei și a deviat-o, așa cum a deviat și furtuna – uragan. Așa va face și mâne, Consiliul General e în standby, primăriile de sector cu mătura la picior, să vină Apocalipsaaaa!

Nu e de glumit bre, la o căutare pe Google, găsim 700.000 de articole despre „End of the world 2017” (în engleză), „Fin du monde 2017” – 4.840.000 (în franceză), „Конец мира 2017” – 89.000.000 (în rusă) şi doar 222.000 în limba romană!

Textul de mai jos, îl puteţi citi pe libertatea.ro, în articolul (preluat de pe foxnewsProfeția care anunță sfârșitul lumii pe 23 septembrie. E totul scris în Biblie. A fost preluat și de ortodoxinfo.ro completat (cu meșteșug!) şi dat mai departe de alţii, inclusiv la canalele de ştiri. Informațiile de mai jos, mi s-au părut cele mai… “documentate”, d-aia le-am şi dat copy/paste. Dacă n-aveţi altceva mai bun de făcut şi nu vreţi să vă prindă sfârşitul lumii de poimâine nedocumentaţi, citiţi cele ce urmează. Dacă aveţi ceva mai bun de făcut, nu vă apucaţi de citit, sunt vreo 6 pagini de aberaţii, mai bine duceţi-vă şi luaţi-vă nişte beri, nişte mici şi nişte seminţe, că sfârşitul lumii durează! Eu abia aştept să treacă. Duminică, după sfârşitul lumii, mă duc la întâlnirea cu bloggerii din Parcul Tineretului (Cafeneaua Actorilor), seara e meci, luni o luăm de la capăt! Așa că, hai noroc și verde la aberaţii!

Un numerolog creştin suţine că sâmbăta viitoare va avea loc sfârşitul lumii, atunci când o planetă se va ciocni cu Pământul.

David Meade spune că în versetele lui Luca 21:25 – 26 se găsesc semnele că evenimentele recente, cum ar fi eclipsa de soare şi Uraganul Harvey, sunt dovezi că vine sfârşitul lumii: „Vor fi semne în soare, lună şi stele, iar pe pământ va fi suferinţă printre neamuri, încremenite de urletul mării şi al valurilor. Oamenii vor leşina de frică în aşteptarea lucrurilor care urmează să vină asupra omenirii, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor, cu putere şi mare slavă. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, îndreptaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie!”.

David Meade este sigur că o planetă ( Nibiru) ne va ucide pe toţi este că acest lucru ar fi scris atât în ​​Biblie cât şi în „Piramide”, potrivit foxnews.com. În cartea lui, Planeta X – Sosirea din 2017, Meade susţine că va exista o trecere apropiată a lui Nibiru sau chiar un impact direct.

„Este foarte ciudat că atât Marele Semnal al Apocalipsei 12, cât şi Marea Piramida din Giza ne indică un moment precis în timp – 20-23 septembrie 2017”, spune el.

Meade susţine că a fost scris în cartea Vechiului Testament din Isaia, capitolul 13, versetele 9-10 că: „Vedeţi, vine ziua Domnului – o zi groaznică, cu mânie şi mânie aprinsă – pentru a face ţara Pustii şi să distrugă păcătoşii din el. Stelele Cerului şi constelaţiile lor nu vor arăta lumina lor. Soarele care se ridică va fi întunecat, iar Luna nu-şi va mai da lumină”.

El vorbeşte şi despre o coincidenţă numerică uimitoare pe care o numeşte „convergenţa 33”: în Biblie, numele divin al lui Elohim apare de 33 de ori în Geneza; eclipsa a început în Lincoln Beach, Oregon – statul 33 – şi s-a încheiat la 33 de grade din Charleston, Carolina de Sud; o astfel de eclipsă nu a mai avut loc din 1918, ceea ce înseamnă 99 de ani – sau de 33 de ori trei.

Mitul cataclismului Nibiru datează din 1976, când scriitorul Zecharia Sitchin a susținut că două culturi antice din Orientul Mijlociu – babilonienii și sumerienii – au scris despre planeta gigant Nibiru care orbitează Soarele la fiecare 3.600 de ani.

Mai mulți autoproclamați ”clavăzători extraterestri”, precum Nancy Lieder au avertizat că urmează să aibă loc un impact între Pământ și Nibiru, iar acesta va duce la cutremure uriașe, tsunamiuri și inversare gravitațională, ceea ce va însemna practic sfârșitul vieții pe Terra.

NASA a confirmat existența unei noi planete, Planeta X, aflată departe în Sistemul Solar. Oamenii de știință au dovezi ale planetei misterioase de dimensiunile lui Neptun care orbitează soarele pe o orbită foarte alungită aflată dincolo de Pluto.

Ei au spus că aceasta ar putea avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât cea a Pământului și o orbită situată la o distanță de 20 de ori mai mare de Soare decât Neptun, având nevoie de 10-20.000 de ani pământești pentru a face un înconjor al astrului.

Mai mulți oameni de știință, astronomi și astrologi au anunțat aceeași dată la care vine sfârșitul lumii: „Pe data de 23 septembrie 2015, mulţi astronomi, mulţi oameni de ştiinţă că se întâmplă un lucru foarte, foarte ciudat, că este această stea care a apărut, aceeaşi stea care a apărut şi pe care ei o numesc steaua Betleem, steaua care a apărut în timpul în care Iisus s-a născut”, a mai spus David Meade.

Aici incep comentariile si completătările celor de la ortodoxinfo.ro. Și dă-i și luptă… Adică nu e ca ei, e ca noi!

Articolul din Libertatea, preluat de pe foxnews, este o altă dovadă a neputinței și căderii omului lipsit de Duhul Sfânt ce caută să iscodească Biblia.

Înșelatul David Meade își bazează întreagă conspirație pe câteva versete din Biblie, iar presa îl prezintă creștin. Sau cel puțin un soi de creștin. E surprinzător cu câtă ușurință împacă presa cele opuse…

Cum poate un creștin să fie numerolog, când numerologia este un sistem de vrăjitorie?! E posibil ca presa să fie pacălită de masca presudo-stiințifică sub care se prezintă noile vrăjitorii sau să o facă cu intenție…

David Meade continuă ideile haotice și absurde ale lui Zecharia Sitchin. Sitchin a fost arătat ca agent CIA, mason și prieten cu new-ageist-ul Jordan Maxwell. Deși se ocupa cu scrierile antice sumeriene și babiloniene, savanții în domeniu îl consideră un amator și un necunoscător al limbilor străvechi.

Succesul cărților lui Sitchin nu se datorează erudiției, ci se datorează promovării lor intense de către cei cărora le serveau interesului. La fel și înșelatul nostru poate face jocul cuiva, din interes sau din neștiință.

De altfel, nu se înțelege spațiul pe care îl ocupă în presă. Un conspiraționist ce lupta contra sistemului pe bune are ca arme doar platforme ca youtube sau facebook unde este grav cenzurat…

Noi, creștinii, nu ne apucăm să interpretăm cele scrise în Biblie după capul nostru, ci luăm tâlcuirile Sfinților Părinți, iar asta pentru că Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Cunoștința întocmai a cuvintelor Duhului se desoperă numai celor vrednici cu Duhul, adică numai acelora care printr-o îndelungată cultivare a virtuților, curățindu-și mintea de funinginea patimilor, primiesc cunoștința celor dumnezeiești, care se întipărește și se așează în ei, de la prima atingere, asemenea unei fețe într-o oglindă curată și străvezie.” (Sf. Maxim Mărturisitorul,Răspuns către Talasie65, în Filocaliavol. IIItrad. rom. de Pr. Dr. D. Stăniloae, p. 420)

Am văzut ce înțelege numerologul din versetele Luca 21: 25-26, acum să înțelegem ce spune Sfântul Duh:

Luca: Capitolul 21

25) Și vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ spaimă între neamuri și nedumerire din pricina vuietului mării și al valurilor.

26) Iar oamenii vor muri de frică și de așteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.

27) Și atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere și slavă multă.

28) Iar când vor începe să fie acestea, prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.

SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI – Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca

Apoi urmează iarăși cele pentru sfârșitul lumii, pentru că grăiește că „vor fi semne în soare, în lună și în stele”, căci fiindcă zidirea se schimbă, cu cuviință stihiile spre lucrări noi se prefac [preschimbă]. Și „mâhnire [spaimă] neamurilor” va fi, adică necaz tuturor cu „nedumirire” va fi amestecat, [încă] și marea cu vuiete înfricoșătoare va răcni; și valuri vor fi și turburare, încât oamenii mai să moară numai dintru frica și așteptarea celor ce vor să fie în lume.

Vezi că aici pentru sfârșit grăiește? Pentru că mai sus zicea că Ierusalimul va fi înconjurat și va fi călcat de oștile neamurilor, iar aici că în lume vor veni rele, întrucat pentru sfârșitul cel de obște îi este Lui acum cuvântul. „Căci puterile Cerului se vor clătina; și ce grăiesc că se vor turbura oamenii, când toată zidirea se va schimba, căci și înșiși Îngerii și Puterile cele mai întâi se vor turbura, și se vor înspăimânta de atât de înfricoșate schimbări ale lumii”.

„Și vor vedea pe Fiul Omului.” Cine? Toți: Și cei credincioși, dar și cei necredincioși. Și Îl vor vedea „venind pe nori”, ca un Dumnezeu „cu putere și slavă multă”, căci mai mult decât soarele va străluci atunci și El și Crucea Lui – și de toți va fi cunoscut.

Precum Venirea Domnului cea Dintâi spre înoire și a doua naștere a sufletelor noastre a fost, așa și Venirea cea de a Doua, spre a doua naștere a trupurilor noastre va fi. Pentru că sufletele au murit mai înainte, neascultând, iar trupurile, după nouă sute de ani ai neascultării, pe moarte cu lucrul au pătimit-o (Facerea 5,5). Prin urmare, prin Venirea cea Dintâi se și nasc a doua oară și se fac mai bune sufletele, iar prin cea de a Doua, trupurile.

Drept aceea și grăiește Domnul că „Atunci, cât acestea toate se vor face, ridicați-vă în sus cei îngreuiați cu stricăciunea și oarecum slovoziți-vă. Adică „izbăvirea” noastră sosește, anume cea desăvârșită slobozenie a amândurora, a sufletului și a trupului. Pentru că acest cuvânt aceasta se pare că însemnează, adică desăvârșita izbăvire de stricăciune, pe care și trupul atunci o va primi cu darul Domnului Celui Care va strica pe „vrăjmașul cel mai de pe urmă” – moartea (1 Corinteni 15, 26). Căci a stricat Domnul începătoriile și stăpâniile, iar sufletele le-a izbăvit. Dar a rămas moartea, cea care mănâncă trupurile noastre, care și aceasta, după ce se va strica, ne va fi nouă pricinuitoare de slobozenie și de izbăvire.

Text preluat din: Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca – Sfântul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, editura Sophia, 2007, pagina 293-294.

Mai departe susține o ciudată asociere între Cartea Apocalipsei și Marea Piramidă din Giza, ce pretinde că ne indică un moment precis în timp.

Apocalipsa: Capitolul 12

1) Și s-a arătat în cer semn mare: O femeie înveșmântată cu soarele, și luna era sub picioarele ei și pe cap purta cunună din douăsprezece stele.

SFÂNTUL ANDREI AL CEZAREII – Tâlcuire la Apocalipsă

Este bine să pomenim singure cuvintele lui Metodie: Femeia îmbrăcată în soare este biserica și ce este la noi biserica aceasta este lumina ei, la fel ce este la noi aurul și pietrele strălucitoare, acestea îi sânt ei stelele și stele mai bine și mai luminate decât altele. Și s-a suit femeia pe luna, luna socotesc că are această înțelegere, adică s-a așezat pe credința celor curățiți prin spălarea botezului și a celor slobozi de stricăciune, pentru că firea cea umedă din lună se trage și se muncește să-I nască a doua oară pe cei trupești spre cele duhovnicești, și la față și la chip să-i facă dupa asemănarea lui Hristos.

Marginal: Luna sub picioarele ei, adică stă sus înălțată biserica pe credința celor curățiți…

Și iarăși zice, nu se cade a se socoti să fie Hristos acel prunc ce s-a născut, că cu mult mai înainte de descoperirea lui Ioan s-a împlinit taina Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu și Ioan de cele de acum și de cele viitoare ne vorbește după lege și prorocește și mai târzou decât alții, așa că trebuie să mărturisim că biserica este ceia ce se chinuiește să-i nască, născându-i pe cei răscumpărați, precum zice Isaia (66) întru Duhul, mai înainte de ce a venit durerea din naștere, a fugit și a născut parte bărbătească, dar de la cine a fugit?

Dinaintea șarpelui, ca să nască Sionul cel înțelegător, oamenii parte bărbătească. Pentru aceia în fiecare om, Hristos se naște duhovnicește și pentru aceia biserica înfașă cu scutece și simte durerea până ce Hristos cel ce s-a născut ia formă în noi, ca fiecare împărtășindu-se cu Hristos, Hristos să fie și el. Până aici Metodie, iar de aici Andrei.

Însă Biserica s-a îmbrăcat în Hristos Soarele dreptății, pentru ca lumina lunii ce luminează noaptea, adică a legii și viata lumească ce se schimbă, ca pe o lună (lumea) sub picioare o are și pe cap s-a încununat cu cunună, adică cu dogmele Apostolilor (învățăturile lor) și cu faptele lor cele bune.

Marginal: Andrei prin luna de sub picioarele bisericii, înțelege legea veche și viața aceasta de acum, măcar că Sfântul Metodie altfel înțelege, cum am vazut.

Text preluat din: Tâlcuire la Apocalipsă – Sfântul Andrei al Cezareei, editura Pelerinul Roman, 1991, pagina 76-77.

Medea mai scoate un verset din Isaia ce i se pare că îi susține teoria, când, de fapt, e un verset a cărui semnificație nu o înțelege cu adevărat.

Isaia: Capitolul 13

9) Căci, iată, ziua Domnului vine cumplită, cu mânie și cu urgie, ca să facă lumea pustie și să îi piardă pe păcătoși din ea.

10) Căci stelele cerului și Orion și toată podoaba cerului nu își vor da lumina și se ca întuneca soarele răsărind și luna nu își va da lumina ei.

SFÂNTUL VASILE – Comentariu la Isaia

Mai sus a zis: „Ziua Domnului este aproape”, dar aici: „ziua Domnului vine, ca să facă lumea pustie”. Cel ce cercetează cu atenție cele redate, va afla că pasajele nu relatează amândouă despre aceeași zi. Cel dinainte [vorbește] despre sfârșitul propriu fiecăruia, pe care îl înfățișează aproape, dar cel de față despre cel universal. Căci va face lumea aceasta pustie, pentru că adaugă: “Și stele cerului și Orion nu își vor da lumina”. Poate că aceea este numită „zi” în sens propriu, datorită unității de stare; căci nu este întreruptă de noapte, nici seara nu o mărginește. Și pentru că în ea se arată cele ascunse ale întunericului, aceea este denumită în sens propriu „zi”.

Iar noapte este viată aceasta, în care faptele rușinii sunt asunse, de unde și spune: „Noapte a trecut, ziua s-a apropiat (Rom. 13, 12)”. Ziua aceea este numită „cumplită” (nevindecată), fiind cu mânie și cu urgie, în care nu se mai pot face ispășire, nici chinurile aduse cu ea nu mai pot fi vindicate. Deci, să nu ne păstrăm pentru acea zi mărturisirile, ci să luăm în seamă iconomia Scripturii, care dorește să nască frica de Dumnezeu și să-i învețe pe cei care o citesc să lucreze până în zi. „Vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. (In. 9. 4)”.

Cel care umblă în lumina poruncilor lui Hristos, [acela] este în zi. Cel care este lăsat întunericului veșnic va fi în noapte. În acea noapte nu mai este faptă, nici mărturisire, ci mâinile și picioarele sunt legate cu lanțurile propriilor păcate. Căci „legându-l de mâini și de picioare, aruncați-l în întunericul cel mai din afară.(Mt. 22, 13)”! Iar limba nu va mai grăi nici mărturisire, nici lauda lui Dumnezeu, fiind ocupată cu geamătul făcut ei de chinuri. De aceea, va veni ziua aceea cumplită.

Evident profetul descrie sfârșitul și schimbarea tuturor. Atunci lumina solară va păli și luna va fi un corp neluminos, și Orion, cel mai luminos dintre stele, nu va mai da lumină. „Stelele cerului și Orion nu își vor mai da lumina”, nu pentru că s-au întunecat prin strălucirea răsăritului soarelui. Aceasta se întâmplă în ziua de azi și este mărturisit de toți cei care scrutează fenomenele din cer, că astrele care se află la amisfera de deasupra pământului nu se sting, ci sunt asunse complet de razele solare printr-o lumină mai puternică.

De aceea, nimic din aceste fenomene conform naturii nu înfățișează Scriptura, ci întunecarea complete a stelelor și preschimbarea tuturor.

Text preluat din: Comentariu la Carea profetului Isaia – Sfântul Vasile cel Mare, editura Doxologia, pagina 311-322.

În continuare vorbește despre o coincidența numerică uimitoare al cărei sens nu îl prind. Văd doar o disperare lumească de a lega aspecte biblice cu evenimente din contemporan, într-o încercare penibilă de a justifica o prostie.

Pentru o mai mare credibilitate, ni se aduc ca „martori” – ai viitorului cataclism – mai mulți „clarvăzători extratereștri” care ne-au avertizat în legătură cu acest impact între Terra și Nibiru, Planeta X… Printre ei se numără și NASA ce a confirmat existeța unei noi planete.

În final, astrologia – o lucrare drăcească – este pusă alături de știință și astronomie pentru a da împreună o mărturie în sprijinul lui David Meade.

 

De asemenea, o altă profeție apocaliptică a devenit virală pe rețelele de socializare: SFÂRȘITUL LUMII este anunțat pentru vara anului 2017, fiind vorba acum de împlinirea unei generații biblice – 70 de ani de la nașterea statului Israel.

Cei care au făcut anunțul înfricoșător au pus cap la cap mai multe informații divergente: o eclipsă solară majoră, cuvinte din Apocalipsa lui Ioan, împlinirea a 70 de ani de când s-a creat statul Israel în 1947, precum și predicțiile unui rabin din secolul 20.

Grupul Unsealed aduce ca argument și teoriile lui Rabbi Judah Ben Samuel, care ar fi indicat anul 2017 ca sfârșit al timpurilor. Aceștia sunt convinși că împlinirea unei „generații biblice” de 70 de ani pentru Israel are un impact major asupra umanității.

Un alt indiciu sumbru vine de la savantul Isaac Newton, care a fost interesat de profețiile biblice și a încercat să le descifreze. Iată care e data pe care o avansează el pentru Apocalipsă.

Isaac Newton a fost interesat de profețiile biblice, căutând în textele sfinte pattern-uri din care să extragă coduri pentru a descifra predicțiile. Conform calculelor acestuia, Sfârșitul Lumii ar trebui să vină în anul 2060. Totuși, un autor contemporan care s-a aplecat asupra studiilor lui Newton, J.S. Helios, avea să scrie o carte pe această temă – “The Final Countdown: What Isaac Newton failed to discover” – susținând că „ceea ce Isaac Newton nu a reușit să descopere” e faptul că termenul limită e mult mai aproape de noi: ANUL 2017, scrie antenasatelor.ro.

Helios explică unde a greșit Isaac Newton: „Într-unul dintre calculele sale a folosit o perioadă de 1290 ani, care este menționată în capitolul 12 din Daniel, începând cu anul 609 d.Hr. Cu toate acestea, nimic important nu s-a întâmplat în acel an, pentru a justifica că acesta este începutul profeției. Investigând Cartea lui Daniel (12:11-12), am descoperit că perioada profeției este de fapt 2625 ani (1290+1335), și că începutul profeției nu este 609 d.Hr., cum a crezut Newton, ci 609 î. Hr. Prin urmare, 2625 ani după 609 î.Hr. înseamnă anul 2017. ”

609 î.Hr. este anul în care evreii au pierdut Regatul lui Iudeei în favoarea egiptenilor, după bătălia de la Meghido. Acest eveniment important în istoria evreilor se află la începutul unui lanț de evenimente, care va dura mii de ani, prevenind pe evrei că vor avea multe de trecut până la a avea o națiune independentă.

Sir Isaac Newton (1643 – 1727), renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society, este savantul aflat la originea teoriilor științifice care vor revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii.

În 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea atracției universale și, prin studierea legilor mișcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice. Până la Newton și după el, până în timpurile noastre, omenirea n-a cunoscut o manifestare a geniului științific, de o forță și o durată mai mare.

Ultimele cuvinte ale lui Newton, rostite cu puțin timp înaintea morții sale: „Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în fața mea.”

Sper ca e clar, da? Să n-avem vorbe!

 

PS: Nici americanii nu sunt prea departe:

https://www.usatoday.com/story/news/world/2017/09/20/world-end-saturday/685041001/

 

 

 

 

Macrina, Evloghia, Neonila și Filotheu al BOR-ului. Aaa, și Raluca!

Reprezentativ

La câteva zile după tragedia de la Colectiv, un călugăr despre care nu ştiam prea multe, Filotheu Bălan, spunea public, următoarele: „faptul că au murit mulţi tineri ascultând muzică macabră (ca să nu spun satanică) poate fi văzut că o pedeapsă de la Dumnezeu”… BOR n-a luat atitudine nici până în ziua de azi, ceea ce m-a îndreptăţit să cred că individul cu pricina, este într-un fel sau altul purtătorul de cuvânt neoficial al IPF Daniel. De fapt, cum bine ştiţi, a trecut destul timp până când Daniel şi-a pus băieţii în fustiţe la treabă, așa, de ochii lumii, că nu cumva enoriașii fideli să creadă că biserica nu s-ar implica și să nu mai plătească tributul de rigoare. Dar, cu excepţia unui show jalnic, făcut de niște popi blazați şi plictisiţi, BOR n-a alocat un bănuţ pentru supravieţuitorii de la Colectiv, nici pentru spitalizări, nici pentru alte scopuri. Pentru că, repet, copiii ăia erau nişte atei, care ascultau muzica satanică…
Ca să vă lămuriţi cine este călugărul Filotheu Bălan și ce hram poartă el în SRL-ul băieților în fustițe, voi publica o scrisoare, primită de la un apropiat al mănăstirii Petru Vodă, care m-a rugat ca deocamdată, să nu-i dau numele. Omul, are harul scrisului şi n-am făcut altceva decât să adaug câteva virgule… Citiţi şi cruciţi-vă! Poate se aude şi pe la Patriarhie, la Înalt Prea Investitorul.

Călugărul Filotheu de la Petru Vodă manipulatorul de serviciu al BOR

Mi-a atras atenția în ultima vreme un oarecare călugăr Filotheu de la Mănăstirea Petru Vodă. Am adunat câteva date de pe teren despre acest personaj. După vreo doi ani de noviciat în Mănăstirea Sihăstria, imediat după moartea părintelui Cleopa, monahul Filotheu se refugiază în Mănăstirea Petru Vodă. Aici se insinuează, ca ucenic de încredere, pe lângă părintele Iustin Pârvu. Nu știm dacă a fost un ucenic al părintelui Iustin dar a fost sigur unul dintre manipulatorii acestuia. Prin anul 2000 Filotheu Bălan distribuia în Mănăstirea Petru Vodă cartea „Pentru Legionari” încercând să câștige adepți ai Mișcării. Se lăuda cu ședințele de cuib legionar ce aveau loc prin chiliile unor călugări. Naivii „adepți” nu știau amănuntul că Filotheu era momeala perfectă pentru identificarea și anihilarea românilor nostalgici ai Mișcării Legionare. Băieții din servicii erau cu ochii pe fostul legionar Iustin Pârvu care mâncase vreo 16 ani de pușcărie pentru ideile sale legionare de dinainte de 1948. În acțiunea aceasta de racolare a așa zișilor legionari era antrenat și un alt personaj controversat: ieromonahul Ioan Șișmanian. Hirotonit de mitropolitul Daniel, ca preot călugăr, în mod necanonic, fiind divorțat, după un periplu prin SUA, Șișmanian și-a găsit un câmp tactic excelent în Mănăstirea Petru Vodă. În anii aceia, venind pe filiere diferite în Mănăstire, cei doi nu se înțelegeau. Se intersectau rețelele între ele în puncte nevralgice. Împăcarea lor se va produce peste câțiva ani în Israel. Este foarte interesant cum cei doi indivizi, care împrăștiau foi cu scrieri antisemite despre negarea Holocaustului, au ajuns să petreacă o perioadă din viața lor prin Israel.

Pe amândoi îi leagă același comportament necălugăresc: nu le place să locuiască în Mănăstire. Vrând să-și facă un nume, călugărul Filotheu organiza conferințe cu tinerii studenți din ASCOR în trapeza mănăstirii, anunțând sfârșitul iminent al lumii. Ciudat este că pentru „fraieri” propovăduiește sfârșitul lumii iar Filotheu face bani ca să-și ridice noi construcții de refugiu din Mănăstire. Începând cu anul 2000, propovăduia „apocaliptic” deja împotriva cărților de identitate de tip nou, împotriva cardurilor bancare, împotriva produselor care conțineau codul de bare. La timpul acela părintele Iustin era contrat puternic de către Mitropolit, actualul Patriarh Daniel. Mitropolitul Daniel își avertiza studenții teologi și preoții să nu meargă la Mănăstirea Petru Vodă, la legionarul de Iustin Pârvu pentru că „vor vedea ei ce o să pățească”.

Domnul colonel știa prea bine despre ce era vorba. Doar nu întâmplător pe 1 ianuarie 2002 trecea prin Mănăstire răposatul șef al SRI, Radu Timofte. Unii au încercat să-l avertizeze pe părintele Iustin Pârvu că Mănăstirea lui este folosită drept capcană de prins legionari răzleți. Mitropolitul Daniel era atât de pornit împotriva bătrânului Iustin încât refuza să-i hirotonească preoți care să deservească biserica Mănăstirii și nu accepta recunoașterea oficială a Mănăstirii, prin sfințirea făcută de el. Spre deosebire de ceea ce afirmă acum pe site-ul Mănăstirii Petru Vodă, Filotheu era atunci împotriva lui Daniel Ciobotea. El le spunea apropiaților că mitropolitul este ecumenist eretic, mason și homosexual. Motive pentru care acesta nu ar mai fi trebuit ascultat ca episcop, cap al Bisericii locale. Desigur că și Daniel a profitat din plin de pe urma manipulărilor de la Petru Vodă. A invocat ca pretext al încetinirii acțiunilor ecumeniste prezența unor bătrâni „conservatori” precum Iustin Pârvu.

În aceste condiții Filotheu Bălan l-a convins pe părintele Iustin de necesitatea înființării unei Biserici paralele. Să ridice noi episcopi care să-i înlocuiască pe mitropolitul Daniel și pe cei susținuți de Daniel. Episcopii „vrednici” ar fi fost: Calistrat Chifan la Iași, Amfilohie Brânză la Bacău și desigur Filotheu Bălan la Neamț. Da, călugărul Filotheu se visa de tânăr un viitor episcop al BOR. Sau era întreținut de alții să viseze. Acesta este și motivul pentru care Filotheu făcea în primăvara anului 2003 o vizită în Serbia. Acolo trebuia identificat un episcop ucenic al Sfântului Iustin Popovici sub ascultarea căruia să treacă Mănăstirea Petru Vodă. Apoi, pe filiera ortodoxiei „curate” sârbe, să fie hirotoniți episcopii mai sus amintiți. La aflarea planului, Mitropolitul Daniel a luat foc. Imediat a fost mazilit ieromonahul Calistrat Chifan de la Bârnova. A încercat și mutarea starețului Iustin de la Petru Vodă. După câteva negocieri, susținute din umbră, și contra unei sume de bani consistente, „donată” de părintele Iustin,  Mitropolitul Daniel s-a domolit, acceptând sfințirea Mănăstirii în anul 2005.
În anii 2004 călugărul Filotheu hotărăște să părăsească Mănăstirea. Era supărat că majoritatea călugărilor nu era de acord cu acțiunile lui. Stătea zi și noapte pe internet. La un moment dat, ieromonahul Petroniu i-a smuls cablul telefonic prin care se cupla la internet. Supărat, Filotheu l-a alergat prin mănăstire cu cuțitul în mână pe confratele său Petroniu, considerat a fi omul mitropolitului Daniel. În aceste condiții ostile, Filotheu îl convinge pe Corneliu Marcu din Focșani să cumpere o casă construită de un preot care plecase în Muntele Athos. Filotheu s-a instalat în casa respectivă ca într-un cartier general. Dealtfel l-a și deposedat pe bietul Corneliu de proprietate, care i-a cedat-o gratuit din lehamite. Îi pusese omului condiția să nu-și aducă soția în casa de la Petru Vodă pentru că îl spurcă pe el, călugărul Filotheu. Aceasta în timp ce Filotheu era vizitat zi și noapte de tot soiul de trufandale dornice de călugărie.
Unii își amintesc cum cobora Raluca dimineața la mașina din vale și la scurtă vreme o urma Filotheu. Aceasta era o femeie divorțată din București ce mai avea și un copil. Spre deosebire de Raluca, care s-a remăritat, cele mai multe au ajuns călugărițe: Macrina, Evloghia, Neonila.
În momentul în care părintele Iustin l-a numit stareț pe Lavrentie Carp, după sfințirea Mănăstirii, Filotheu a realizat că planul său eșuase. Organizează o acțiune de instigare a credincioșilor împotriva starețului Lavrentie și pornește un scandal monstru, inclusiv cu intervenția mascaților de la Jandarmerie, la slujba de înscăunare a noului stareț. Dar stareț rămâne tot Lavrentie. Dezamăgit de eșec, a plecat în Israel. Desigur că fără vreo aprobare legală din partea Mitropoliei așa cum cereau uzanțele. Acolo a stat vreo doi ani îngrijind florile și pomii dintr-un așezământ unde viețuiau două călugărițe. Nu se cunosc exact circumstanțele, dar călugărul Filotheu a fost arestat de poliția israeliană. Cert este că, imediat cum a fost eliberat din arest, acesta și-a făcut bagajele și a revenit în România. Casa și-o vânduse și acum trebuia să se întoarcă din nou în Mănăstire.

Filotheu s-a întors din Israel un om nou. Legionarii erau pentru el acum niște rătăciți care au înțeles greșit Ortodoxia iar noua sa menire era revenirea la Sfinții Părinți. Daniel plecase la Patriarhie iar noul Mitropolit era Teofan, un episcop mult mai ascultător pentru Filotheu Bălan. Imediat a făcut joncțiunea cu jurnalistul Victor Roncea și împreună au conceput un alt plan. Au mers la părintele Iustin și l-au convins că trebuie declanșată lupta antiCIP. Acțiunea miroase de la o poștă a servicii, secrete desigur. Părintele Iustin „a lansat” un mesaj scris pe care mulți cunoscători au recunoscut că nu era al său. Cuvintele folosite în apelul către sinodali și popor nu erau specifice starețului. Dar mascarada a început. S-au adunat semnături pentru declanșarea unui referendum. Filotheu a scos rapid cartea „Dictatura biometrică” împreună cu Victor Roncea (Asociația Civic Media) și cu călugărițele Iustina Bujor și Fotini Mirgoace care dețineau Fundația Justin Pârvu. 
http://roncea.ro/2014/01/17/parintele-justin-parvu-contra-cipului-fiarei-primul-interviu-cu-parintele-justin-despre-pericolul-cipurilor-biometrice-si-o-explicatie-tehnica-a-monahului-filotheu-de-la-petru-voda-din-ianuarie-2/ 
S-au adunat un milion de semnături și s-au vândut zeci de mii de cărți. Banii s-au împărțit, frățește. Filotheu a investit vreo 85.000 de euro într-o vilă situată la 1 km la vale de Mănăstire. O casă preluată cu japca de la văduva răposatului Florin Stuparu a devenit peste noapte vila lui Filotheu. 
http://www.apologeticum.ro/2016/12/campanie-umanitara-dati-un-leu-pentru-filoteu-sa-sprijinim-viitoarea-casa-pentru-imigranti-de-langa-man-petru-voda-pan-ecumenismul-va-triumfa/ 
În ceea ce privește baza de date a peste un milion de români, aceasta a fost folosită cu succes, nu știm și pe ce sume de bani, în campaniile electorale ulterioare. Doar pe această schemă adună în România unii candidați, în câteva zile, sute de mii de semnături. În timp ce românii erau îndemnați să renunțe la asigurările de sănătate care le aduceau dracii în casă, toți călugării, inclusiv Filotheu primesc în mod gratuit asigurarea de sănătate, fără ca aceștia să contribuie cu vreun leu impozit la bugetul de asigurări. El îndemna românii să nu-și mai ridice noile permise de conducere cu CIP iar zeci de călugări, având permise cu CIP, conduc și astăzi mașinile din Mănăstire în care urcă și anticip-istul Filotheu Bălan, care le propovăduia românilor că orice card bancar are drac. Dar pentru el și Mănăstire sunt buni banii credincioșilor scoși din bancomate cu cardul bancar îndrăcit. Acum câțiva ani în urmă românii erau atenționați să nu cumpere produse care erau inscripționate cu codul de bare ce conține semnul Antihristului. Acum sunt bune alimentele inscripționate cu codul de bare, cumpărate de credincioși din mall-uri, supermarketuri și aduse la Mănăstire sau lui Filotheu, personal. A uitat când spunea că toate aceste produse sunt însemnate cu 666 semnul fiarei apocaliptice. Curată manipulare a maselor pe teme religioase. La moartea părintelui Iustin Pârvu același Filotheu a tras sforile ca să ajungă stareț cine trebuie. Noul stareț Hariton Negrea este manevrat, așa cum era și părintele Iustin Pârvu, de către călugărul Filotheu Bălan. El controlează site-ul Mănăstirii Petru Vodă și decide ce se postează acolo. Dealtfel Filotheu, cu ajutorul prietenului Victor Roncea, și-a permis să urechească Serviciul Român de Informații pentru amestecul în treburile interne ale Mănăstirii. Aceasta, în condițiile în care el era prieten cu un anume Daniel Cioloca ce se prezenta prin Mănăstire ca ofițer S.R.I. 
http://roncea.ro/2014/01/13/scandal-sri-acuzat-de-manastirea-petru-voda-ca-a-orchestrat-dezgroparea-parintelui-calciu-pentru-a-arunca-ctitoria-parintelui-justin-intr-o-zona-de-tipul-cazului-tanacu-ce-putea-duce-la-desfiint/ 
Contrar canoanelor monahale, călugărul Filotheu locuiește în Mănăstire ușă în ușă cu o călugăriță pe nume Neonila. Desigur că femeia a fost convertită de el la monahism. Nici un călugăr nu-și poate permite să-i interzică lui Filotheu șederea femeii în Mănăstire, nici măcar starețul. Ultima manevră manipulatoare a lui Filotheu Bălan a fost subiectul Sinodului din Creta. De data aceasta Filotheu a jucat de partea Mitropolitului Teofan și implicit a Sinodului B.O.R.. Înainte de Sinod a instigat masa de manevră a credincioșilor cu mesaje de avertizare asupra periculosului Sinod din Creta. 
https://manastirea.petru-voda.ro/2016/06/06/sigiliul-sfintului-si-marelui-sinod/
http://manastirea.petru-voda.ro/2016/05/28/comunicat-al-manastirii-petru-voda-despre-sinodul-din-creta-din-iunie-2016/ 
Dar a scăpat de sub control ceata nepomenitorilor, cei care i-au luat în serios avertizările dinaintea Sinodului. Același Filotheu s-a întors la 180 de grade și a început să-i susțină pe ierarhii semnatari, condamnând nepomenitorii instigați cu câteva luni înainte chiar de el. 
https://ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com/2016/11/24/monahul-filotheu-balan-sinodul-din-creta-a-fost-organizat-de-evrei-au-semnat-de-frica-cine-intrerupe-pomenirea-este-schismatic-2/

Schema este simplă și de această dată. Sinodalii aveau nevoie de o justificare a anumitor atitudini la Sinodul din Creta. Doar BOR, prin absența rușilor, reprezenta cea mai numeroasă Biserică. S-a dat vina pe reacțiile din țară (adică de la Petru Vodă). Când au văzut că au scăpat hățurile și unii au luat în serios povestea cu Sinodul tâlhăresc din Creta au comandat lui Filotheu contrareacția. Acum totul este în plină desfășurare. Să vedem finalizarea.

Asta e scrisoarea. Are cineva ceva de zis? BOR? Hai că de citit cititi pe rupte. Și să nu uitați, distinși unși, că aproape am finalizat “Cazul Iasmina”, cu toate piedicile pe care le-ați pus până acum.

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica nu lasă morţii să se odihnească în pace… Și câștigă o gramadă de bani!

Reprezentativ

Undeva, într-un sat din Dâmbovița, o bătrână plânge… Banal, veţi spune, de obicei bătrânele mai și plâng câteodată. “De ce plângi?” “Mi-au luat gardul din cimitir. Gardul cu care era împrejmuit mormântul nostru, al meu şi al lui bărbatumeu. Şi al mamei. Când mă voi duce acolo, nu mai e mult, vor călca peste noi, peste mormintele noastre… Cine mai ţine cont că acolo oamenii îşi dorm somnul de veci?” “Cine ţi-a furat gardul, ţiganii?” “Nu. Popa. Popa Călin l-a tăiat și la dus la fier vechi… Cică banii luaţi pe gard se vor duce în contul bisericii. Păi nu plătim destul la Biserică? Gardul era făcut de bărbatmeu, cu mâinile lui, să fie acolo, să nu ne calce nimeni în picioare după ce nu vom mai fi…” Bătrâna s-a dus şi şi-a răscumpărat gardul de la fier vechi. A plătit pe el de trei ori preţul cu care îl vânduse popa. “L-a făcut al meu, cu mâinile lui, de ce să-l las la ăia?”

N-am crezut în ce spunea bătrâna şi am început să întreb, ce, cum şi de ce se întâmplă astfel de lucruri. Am vorbit la Primăria comunei Finta, din Dâmbovița. De acolo, am aflat, că la un moment dat, în urmă cu câţiva ani, “s-a primit” o circulară de la judeţ, prin care Primăria trebuia să-i cedeze bisericii din comună, suprafaţa de teren pe care era cimitirul, cu titlul de proprietate definitivă. Adică terenul respectiv se scade din terenul comunei şi ajunge în proprietatea BOR. Lucrătura se face underground, biserica, profitând de superficialitatea Legii 18/1991, (republicata în 1998). Cică la mijloc ar fi chestia aia cu pământurile bisericii, care n-au putut fi recuperate în totalitate dar… se vor recupera pe bucățele. Şi nu teren arabil, ci acolo unde oamenii plătesc obligatoriu. Pai, cine nu moare?

Biserica își începe afacerea şi reconcesionează parcelele din cimitir locuitorilor comunei, modificând evident şi preţul concesiunii. Dintr-o dată, Statul este privat de o anumită sumă, care intră fără impozit în buzunarele BOR. De ce? Uite-aşa, c-aşa vrea Înalt Prea Investitorul, iar guvernanţii pun botul fără să crâcnească, că doar ei votează cu mâna pe Biblie, (aşa să le ajute Dumnezeu!), Biblia este instrumentul de bază al Bisericii, iar în statul laic numit România, aşa se procedează. Laic ziceam? Hmm…

Pe baza acestor acte, legale, popa începe să taie gărduleţele din cimitir şi să le ducă la fier vechi, chiar dacă acestea existau de zeci de ani şi scăpaseră, într-un fel sau altul, de ţiganii “colecţionari” de fier vechi. Banii colectați intră – zice popa – în fondul bisericii! Ce, nu e recolta de pe pământul bisercii? De ce taie gărdulețele? Cică să alinieze mormintele! Ce e debandada asta în cimitir, fiecare îşi îngroapă mortul cum are chef? Aș fi curios cum va lua popa mortul de urechi să-l tragă cincizeci de centimetri mai încolo, cu criptă cu tot, să-l alinieze și să facă alei! Şi dacă face popa alei, suprafaţa cimitirului creşte cu aleile, nu-i aşa? De unde mai ia doişpe metri de pământ? De la Primărie, normal! Ce dacă se încalcă şi Legea 102/2014, 2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, nicio problemă, Biserica a pus laba pe pământ şi, dacă are chef, poate să desfiinţeze cimitirul şi să construiască acolo orice, un mall de exemplu, nu există nicio clauză în actul de transfer de la Primărie la Biserică în acest sens! Iar dacă cineva, vrea cumva să-şi împrejmuiască mormântul părinţilor cu un gărduleț, tot biserica are soluția! O firmă specializată și agreată de BOR, unde fierul este binecuvântat şi sfinţit chiar de marele Mihaiță Nifon, (fost episcop al Sloboziei, iar din 1999 arhiepiscop al Târgoviştii) şi contrasfințit de Înalt Prea Investitorul Daniel Al Trafaletului! Dacă cumva, îl împinge păcatul pe enoriaș să refuze să plătească amenajările, biserica are dreptul să-i rezilieze unilateral contractul de concesiune şi să reconcesioneze locul de veci altcuiva! Totul absolut legal! Și mortu’? Mortul nu se pune, săculeț, groapa comună, ura și la gară!

Preot Florin Călin, (foto facebook)

De ducerea la îndeplinire a ordinului în comuna Finta, se ocupă Florin Călin, preot paroh la biserica cu hramul Sfântului Nicolae, cum e în scriptele Patriarhiei. Florin Călin a făcut Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ioan Gură de Aur” din Târgovişte apoi Universitatea Valahia. S-a însurat şi a primit o parohie “frumoasă”, de 4.500 de suflete vii. A inventat, de comun acord cu Mihăiță Nifon, PATRU “botezuri” pe an şi mai multe alte “sfinţiri”. Pe bani, normal. Chitanţe la botezuri, nunţi sau înmormântări? Cui i-ar folosi? Mortul nu comentează, rudele sunt ocupate cu altceva, iar la nuntă e prea mare veselia ca să ne împiedicăm de fleacuri d-astea! Popa Călin are și el plan la vânzarea lumânărilor, la calendare dar nu iese (Doamne fereşte!) din cuvântul mai marilor săi de la Târgovişte sau Bucureşti. Are, normal, cont pe facebook, cont de instagram şi twitter şi din când în când, mai bagă câte un pelerinaj pe la mănăstiri cu copiii de la şcoala din comună, aşa, ca puştii să nu cumva să uite “credinţa strămoşească”. La ţară, părinţii nu comentează deciziile popii şi ale şcolii, “cum să se facă de râsul satului?” iar popa profită de ocazie şi-i îndoctrinează religios pe bieţii copii. (Detaliile le găsiţi aici: http://www.dambovitanews.ro/social/12027-pelerinaj-al-unor-tineri-din-parohia-finta.html)

Preot Florin Călin, (foto facebook)

Într-o ocazie oarecare, Înalt Prea Investitorul Daniel Al Trafaletului l-a mângâiat pe cap, l-a binecuvântat pe popa Calin şi i-a spus ”bravo bă băiatule!” De atunci, popa se simte unsul şi trimisul lui Dumnezeu pe pământul Fintei Mari!

Despre Înalt Prea Investitorul n-are rost să vorbim aici, ştiţi destule, însă am aflat câte ceva despre Nifon Mihaiță, poate nu știați cine e. Dau copy/paste (și culmea, o mai și spun!) unui text apărut în (România Curată – Dâmboviţa)

 

 

Cine este IPS Nifon Mihaiță, numit Mihaiţă Nicolae la naştere?

 Este cumva „preotul cu microfon” care informa autoritățile comuniste asupra exilului românesc din Londra, oferind informații despre Ion Rațiu și fostul suveran Mihai al României?

Da, conform unor extrase dintr-o notă de convorbire din 1975, publicată în Evenimentul zilei în 2 aprilie 2001: „Redacţia noastră a intrat în posesia unui document al Departamentul Cultelor, întocmit în 1975, prin care actualul Arhiepiscop de Târgovişte, pe atunci doctorand la Londra punea la dispoziţia autorităţilor comuniste informaţii despre românii din exil. În acea perioadă, I.P.S. Nifon Mihaiţă (Mihaiţă Nicolae pe numele său din buletin) era şi cântăreţ la parohia ortodoxă romana din Londra.
Întors de la studii în luna iunie 1975, Mihaiţă Nicolae a fost convocat la Departamentul Cultelor de către tovarăşul director Eugen Munteanu. La convorbiri a participat Percea Ana – îndrumător. Nota de Convorbire cuprinde 29 de pagini dactilografiate şi conţine tot ce ştia doctorandul despre orice persoană care putea interesa regimul comunist. Printre numele celor cântaţi se număra Regele Mihai, Ion Raţiu, Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu.

Ochiul vigilent al doctorandului a urmărit inclusiv corul parohial şi echipa de dansuri, descrise şi ele cu acuitate. Deşi nu sunt note informative către Securitate, mărturiile lui Mihaiţă seamănă izbitor cu un raport informativ, oferit oamenilor partidului (P.C.R. – n.r.) care ajungea inevitabil pe masa de lucru a Securităţii. Este de notorietate faptul că Departamentul Cultelor era înţesat de ofiţeri de securitate care lucrau la vedere sau acoperit. Notă se termină cu menţiunea îndrumătorului Ana Percea, care a şi semnat-o cu menţiunea i s-a garantat doctorandului Nicolae Mihaiţă secretul celor relatate de el.

Vă prezentăm în continuare extrase din spovedania lui Nicolae Mihaiţă către Departamentul Cultelor.

Persoane cu orientare mai reacţionară

Doctorandul Mihaiţă N. a început cu următorii: Ion Raţiu, în vârstă de circa 60 ani, rămas în Anglia, cu puţin înainte de începutul celui de-al doilea război mondial, fiind student la Drept în Anglia. A fost totdeauna adept al Partidului Naţional-Ţărănist şi a rămas aşa şi în prezent. Este fiul avocatului dr. Ion Raţiu din Ardeal. S-a căsătorit cu o englezoaică foarte bogată. În momentul de faţă este proprietarul unei companii de transporturi navale, astfel că lucrează cu ordinul milioanelor de lire. Este de religie greco-catolic. Este preşedintele Asociaţiei culturale a românilor din Anglia (ACARDA – nume sub care este cunoscut). Aceasta asociaţie pretinde să fie organul reprezentativ al romanilor din Anglia. Asociaţia are un consiliu de conducere ales din doi în doi ani. Câţiva dintre membri sunt următorii: Horia Georgescu – secretar (50 ani), Vulpe – casier (fost funcţionar la Secţia comercială a ambasadei romane din Londra, care a rămas în Anglia); Bloch Lionel (evreu de origine, avocat, se pare că a emigrat în timpul celui de-al doilea război mondial); Silviu Craciunaș (are circa 60 ani, soţia românca, are o situaţie materială foarte bună, coproprietar al unei firme comerciale, tip binevoitor în general faţă de biserica română, în special la insistenţele deosebite ale soţiei lui); dr. Mihai Cârciog (circa 55-60 ani, are bune posibilităţi materiale, după zvonuri ar deţine un capital de peste 100.000 lire, soţia lui Sanda Cârciog este o femeie energică, fosta preşedintă a comitetului de doamne sub Ion Raţiu, comitet desfiinţat în 1957 o dată cu plecarea pr. Gâldău în America); (…)

Persoanele mai importante ale reacţiunii din Anglia

(…) Mihai de Hohenzollern (fostul rege). Este stabilit în Elveţia şi este în corpul de directori ai unei companii comerciale. Datorită afinităţilor lui cu familia regală britanică este adesea invitat la Londra pentru a participa la aniversări, ceremonii, partide de vânătoare.

După informaţiile pe care le deţine doctorandul Mihaiţă Nicolae, el nu are legături cu romanii şi nici cu ACARDA, ci numai cu câteva persoane din aşa-zisul cerc regalist, dar în mod sporadic. Vizitele lui la Londra trec în general neobservate, atât în rândurile emigraţiei româneşti, cât şi în presă engleza. Aceasta datorită faptului că ideea republicană prevalează din ce în ce mai mult asupra celei monarhice.
Se observă o clară indiferentă faţă de Mihai de Hohenzollern în cadrul comunităţii româneşti, inclusiv în rândul reacţionarilor. Mihai de Hohenzollern dispune de mijloace substanţiale financiare care provin din partea soţiei lui, o prinţesă daneză. (???)

La întoarcerea din străinătate, toţi preoţii făceau un raport

Înalt Prea Sfinţitul Nifon Mihaiţă, Arhiepiscopul Târgoviştii, are o biografie extrem de interesantă. De altfel, Înalt Prea Sfinţia este arhicunoscut pentru că este singurul ierarh ortodox care nu a stat în toată viaţa sa, o zi în mânăstire ca monah. După Seminar şi Institutul Teologic, I.P.S. Nifon Mihaiţă urmează cursuri de doctorat la Bucureşti, Londra, Oxford, Ierusalim, Geneva. Hirotonit în aceeaşi zi ieromonah şi arhimandrit.
Consilier Patriarhal pentru Sectorul Relaţii Externe Bisericeşti
, 1982-1985. La 24 noiembrie 1985, este hirotonit episcop vicar patriarhal pe problemele Relaţii Externe. Din 1994, episcop al Sloboziei, iar din 1999 arhiepiscop de Târgovişte.

Nifon: “Am făcut studii de doctorand la Londra, în 1975, dar nu-mi amintesc precis dacă la întoarcere mi s-a cerut un raport. Îmi amintesc doar că am fost chemat pentru discuţii, la Departamentul Cultelor, unde într-adevăr, Munteanu era director şi Percea Ana era o funcţionară. Au fost discuţii la Departamentul Cultelor, la care au asistat persoane pe care nu le cunoşteam, dar bănuiam că erau de la anumite organe. De fapt, la întoarcerea din străinătate, toţi preoţii făceau un raport al participării la acţiuni, dar nu se mergea în amănunte, ne-a declarat Înalt Prea Sfinţitul Nifon, Arhiepiscop al Târgoviştii. Întrebat dacă a colaborat cu fosta Securitate, I.P.S. Nifon a răspuns: Doamne fereşte!

Și bunica era fată mare!

Buuun. Întrebare: Cum să fie BOR de acord cu incinerarea? Nu tu loc de veci concesionat, nu slujbe la mormânt, nu acatiste (30 – 70 lei), nu pomenire, nu colivă, nu gărduleț omologat, nu lumânări cu logo-ul Patriarhiei, nimic. Păi ce afacere e asta?

Pentru că…

În România există 2.859 de comune care au 12.957 sate. 320 de orase. Cam în fiecare sat, e un cimitir. In fiecare cimitir, sunt cam 1.000 de morminte. Mai mult de jumatate au garduri… Asta afacere! Și guvernul scutește BOR de taxe.

Vorba lu’ Celentano “Băăă, ejti prost?!?”

 

Moașa Lili și prostia oficială

Reprezentativ

Mi-am petrecut o parte din copilărie într-un sat “multicultural”, pierdut în Oltenia. Multicultural zic, pentru că jumătate de sat era locuit de bulgari, cealaltă jumătate de români. Bulgarii ajunseseră cu vreo sută de ani în urmă în zonă, de frica turcilor sau mai aproape, în prima jumătate a secolului XX, prigoniţi de ruşi. Li se spunea “sârbi”, acasă vorbeau “sârbeşte”, limbă pe care vrând-nevrând am învăţat-o şi eu. Satul, aşa cum v-am spus, era împărţit în două, Brebenii-români şi Brebenii-sârbi, hotarul fiind la moara din mijlocul satului. Nimeni nu ţinea cont de el, copiii din “români” veneau la şcoală în “sârbi” – existau două şcoli, cea din Brebenii-români avea doar patru clase, cea din sârbi opt – iar în afară de partidele de fotbal dintre copiii “sârbi” şi “romani”, altă rivalitate nu exista. Hora se făcea la Căminul Cultural, care era în “sârbi”, iar cuplurile se formau, fără a ţine cont de graniţa “multiculturală”. Chiar şi numele se romanizaseră, nu existau nume bulgăreşti sau ruseşti în sat. Doar câteva porecle mai aminteau de trecutul bulgăresc.

Aici am cunoscut primul ungur. De fapt, o unguroaică, Moaşa Lili. Moaşa era o zdrahoană de femeie şi fusese “adusă” în sat, de un localnic, inginer mecanic, care, făcându-şi şcoala la Cluj, găsise unguroaica şi o adusese prin măritiş, la el acasă. Femeia era asistentă medicală, cu diplomă. Le dăduse o mână de ajutor câtorva femei din zonă să nască acasă și așa i-a rămas numele: Moașa. Multă vreme am urât-o, pentru că, odată când eram bolnav, a venit la noi şi mi-a zis brutal “hai să-ţi bage curu’ în ac”, a scos dintr-o cutie de tablă o seringă imensă şi mi-a făcut, fără milă, o injecţie, care m-a duruuuut! Am urât-o şi pe mama, care n-a comentat şi nici nu mi-a luat apărarea, dimpotrivă râdea… Moașa Lili avea o fată, colegă cu mine, care câştiga toate concursurile “cum circulăm” ce se organizau la şcoală. Lua şi premiu! Maică-sa nu-și mai încăpea în pielea aia ungurească de bucurie, venea şi-i spunea maică-mii ce deşteaptă şi frumoasă e fie-sa, iar maică-mea, după ce pleca cotoroanţa, mă întreba doar atât: “tu de ce n-ai ştiut?” Atunci îmi venea să mă duc s-o trag de cozi pe deşteapta aia şi să-i arunc ghiozdanul roz drept în băltoaca din mijlocul drumului! Până a doua zi insă, îmi trecea… și impărteam pachețelul cu ea!

Anii au trecut şi am cunoscut apoi o grămadă de unguri şi mai ales unguroaice. Unii naţionalişti, alţii miserupiști, n-aveau nicio problemă cu etnia, erau români şi atât. Între ei vorbeau ungureşte, cu noi vorbeau întotdeauna româneşte. Am avut colegi de liceu, colegi de facultate, care niciodată nu şi-au pus problema autonomiei ţinutului din care veneau. Toţi vorbeau româneşte corect, chiar mai corect decât cei din regat. Iar unguroaicele… nu comentez!

Treaba s-a schimbat după ’89. Radical! În 20 ianuarie 1990, este dat publicității următorul comunicat. “În 18 ianuarie reprezentanții birourilor executive județean și municipal al FSN Mureș, ai Inspectoratului Școlar Județean, precum și conducerile Liceului «Alexandru Papiu Ilarian» și a Liceului “Bolyai Farkas” au dezbătut posibilitățile satisfacerii propunerilor unor elevi și părinți. S-a ajuns la următoarea hotărâre. Începând cu data de 1 septembrie 1990, Liceul “Alexandru Papiu Ilarian” va funcționa cu limbă de predare română, iar Liceul “Bolyai Farkas” cu limbă de predare maghiară”.

De aici a început Marea Bulibășeală. UDMR-ul, o asociaţie interetnică devenită partid (sau nu?) a început o mega propagandă antiromânească, căreia nu i s-a opus nimeni, politicienii români fiind ocupaţi să acumuleze cât mai mult şi cât mai repede (n-am spus să fure, da?) iar cei maghiari la fel. Chiar dacă în articolul 30 din Constituţie, la punctul 7 scrie clar: “Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri” dracu’ ține cont?
Udemeriștii au început să ceară “drepturi pentru minorităţi”, drepturi pe care minorităţile le aveau şi până atunci, dar care trebuiau neapărat “consfinţite” prin legi. UDMR-ul “strecoară” în Constituţia României articolul 6, care zice: “(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. La punctul doi, o mai bâlbâie (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.” Adică? Minoritarii nu sunt tot cetățeni români?

(Citind toată Constituţia, e clar că “părintele” ei, răposatul Iorgovan, a avut nişte deviaţii nasoale, dictate de Moscova (via Iliescu), Budapesta (via Tokes), sau altă Înaltă Poartă, ori… din creierii lui arşi de alcool. Altfel, nu putea să abereze în halul ăsta! Dar asta, e o altă poveste.)

Cert e ca politicienii maghiari au “câştigat” pas cu pas o serie de “drepturi”, unele în contradicţie flagrantă cu Legea Fundamentală, pe care le-au speculat după bunul plac. În nicio ţară din lume, nu exista şcoli cu predare în limba minorităţilor, ci doar în limba OFICIALĂ! În America există cursuri de spaniolă, franceză sau germană, pentru minorităţile din zonă, dar nu exista şcoli cu predare INTEGRALĂ în limbile respective. În Franța, exista cursuri de arabă, pe lângă engleză sau rusă, dar nu exista şcoli cu predare integrală în arabă, bască sau occitană. În Anglia, exista cursuri de welshă și, cu toate că în Valea Rhondei trăiesc mai mult de patru milioane de welshi, aceștia fac şcoala în limba engleză! Doar la noi ca la nimenea, din burta mă-sii, de la grădiniţă la facultate, în limba maghiară! Păi dracu mai învaţă limba oficială? Şi de ce ar învăţa-o? Ungaria îţi dă cetăţenie, Bucureştiul e la dracu-n praznic, ce dacă ungurii nu depăşesc un milion jumate? La recensământul populației din 2011 au fost înregistrați în România 1.227.623 etnici maghiari, reprezentând 6,1% din populația țării. Atât. Nu se pune, au voie să nu ştie româneşte, să-şi bage picioarele în cultura ţării care i-a fătat, să ignore fără nicio remușcare legile românești, să se pișe pe tricolor și să aştepte, nu să ajungă la Bucureşti, în capitală, ci la Budapesta.

Iar preşedintele “tuturor romanilor” poate să accepte steagul “ținutului secuiesc” și dea la schimb tricolorul! Că așa e politically correct!

D-aia nu mă mir când o vânzătoare cretinică, îl bagă în mă-sa pe românul care habar n-are de limba maghiară. Nu e vina ei. Ea e doar proastă, și-și aliniază prostia și ignoranța prostiei generalizate din România. Generalizate şi întreţinute oficial de un stat care, în prostia lui, acordă locuri prioritare în facultăţi țiganilor, locuri în parlament minorităților “altele decât cea maghiară” și este de acord cu orice altceva decât cu păstrarea identității romaneşti. Iar românul votează prostia pe-un kil de zahăr și unul de ulei, sau pe promisiunea că o va duce mai bine la paștele cailor! Sau la Budapesta!

In final, îi bag in mă-sa pe toți cei care n-au ințeles că tot ce am scris mai sus, nu este un pamflet, sau amintirile mele din copilarie, ci un urlet către urechile surde ale guvernantilor care, încet și sigur, se cacă în capul românilor și-i indeamnă să se ducă dracului, cât mai departe de prostia oficializată…

 

 

P.S. Eram în clasa a V-a, când inginerul a plecat cu toată familia la Târgu Mureș. De atunci, n-am mai văzut-o nici pe Moaşa Lili, nici pe fie-sa…

Homosexualii NU se pot căsători, însă POT să cunune!

Reprezentativ

AVERTISMENT: Pudibonzii şi credincioşii habotnici să NU citească acest articol, pentru că este o blasfemie, un act defăimător la adresa Bisericii şi slujitorilor ei. Așa și?

Am trăit între soldaţi, soldaţi adevăraţi, care nu luptau doar pentru gloria ţării lor, ci și pentru a lor personală. Nişte duri, pentru care cele douăzeci de ridicări la bară, de la intrarea în rândul lumii erau un fleac. O lume formată dintr-o treime bi, o cincime fetiţe şi restul straight. Dar fetiţele luptau mai al dracului ca bărbaţii, singura lor grijă fiind aceea de a nu-şi dezamăgi iubitul. Acolo legea era simplă: da sau nu. Dacă era „nu”, nu era nicio problemă, doar ca nu-ul trebuia să fie unul categoric şi definitiv. Dacă era “da”, era clar, “cuplul” se forma şi aşa rămânea până când unul sau celălalt plecau definitiv cu un glonţ în cap!

În sânul bisericii romaneşti, situaţia e alta. Mai rafinată, mai civilă, mai… pe la spate. Îmi povestea un amic, popă, cum şeful Facultăţii de Teologie din Iaşi, îi alegea pe cei mai inteligenţi și cei mai frumuşei studenţi din facultate, îi trecea prin patul lui, apoi le asigura parohii de top sau funcţii pe la Mitropolie, cu acces şi la parohiile bogate. Băieţii de rând, stăteau la coadă până când un popă bătrân pleca în raiul (sau iadul, după caz) popilor şi de abia atunci capătau o parohie. Sau plăteau de le săreau capacele, până la cincizeci de mii de euro, pentru o parohie „bogată”, la oraş. Adică, acolo unde se aduc tone de moaşte şi mii de fraieri cotizează să le pupe. Aţi auzit vreodată de vreun transfer provizoriu de moaşte la ţară? Foarte rar spre deloc… Eu n-am auzit.

L-am întrebat pe amicul cu pricina dacă el n-a… furat-o măcar aşa, să-şi facă o idee, dar a schimbat vorba. Bine, la parohia săracă pe care o are şi la cât e de urât, mă cam îndoiesc. Dar, poţi să ştii?

În comunităţile de masculi, există întotdeauna o parte destul de mare de gay, indiferent de dorinţa sau credința celor din jur. Se comportă normal, nu fac pipi pe vine ca fetele, dar, pentru ai lor, sunt fete de fete.

Iar voi fi acuzat că nu las “sfânta biserică” să-şi facă datoria, că am ceva cu Înalt Prea Investitorul, că mă macină faptul ca BOR nu plăteşte impozite, că sfinţii şi preacuraţii părinţi şi-o trag pe puteri, că religia lor e o mare bătaie de joc şi altele la fel. Nu e nimic din toate astea, dar când văd câtă prostie plătită e în ţara asta, şi câţi bani intră în conturile bisericii, devin brusc invidios, iar invidia trezeşte monstrul din mine!

Să le luăm pe rând. Nimeni n-a băgat în seama declaraţiile lui Constantin Țuțuianu – preot la biserica Cimitirului Central din Piatra Neamţ, care afirmă în mai multe rânduri ca Înalt Prea Investitorul s-ar fi dedat şi el la un pic de sodomie. Chiar un pic mai mult, iar popa Țuțuianu ar avea nişte declaraţii olografe despre cine şi cui i-a tras-o la un moment dat Înalt Prea Investitorul. Adică scrise de mânuţa “pasivului” care devenea şi activ, pentru plăcerea Mai Marelui, aşa, ca să nu rămână dator şi să se bucure şi Vlădica! După toate declaraţiile, pe care le puteţi citi sau asculta urmărind linkurile de la final, nimeni nu l-a caterisit sau dat afară pe Constantin Țuțuianu. L-au lăsat acolo unde era. Mai mult, Constantin Sturzu, purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, spune cu gurița lui: “De mai mulţi ani, este o situaţie dificilă în parohia menţionată, generată de comportamentul parohului Constantin Ţuţuianu. Arhiepiscopia Iaşilor monitorizează situaţia şi speră că preotul se va integra întru totul în rânduiala Bisericii Ortodoxe Române”. Atât şi nimic mai mult. BOR mut ca peştele! (Evident tăcerea se plăteste, nu-i așa?)

Despre exarhul Pavel Toderiță, băiat frumușel și destept, fost stareţ al mănăstirii Bistriţa, – „amanta” Înalt Prea Investitorului Daniel, nicio vorbă. Nici că a fost luat din creierii Moldovei şi mutat la Patriarhie, nici că are şi el, ca tot omul sărac, doar un biet hotel şi vreo trei pensiuni, nici că îi ajută cu dragoste părintească pe “nepoţeii” lui Daniel (care, spun gurile rele, ar fi chiar copiii Prea Înaltului). Ce, marele Alexandru Ioan Cuza, domn al Unirii definitive, n-a procedat la fel? N-a zis el ca a înfiat doi copii sărmani, să-i faca oameni, dar s-a descoperit că erau copiii lui, dintr-o relatie neoficială? S-a pus? Nu!

Pavel ToderițăCe-a mai făcut Pavel Toderiță la Bistriţa, scrie în presa din zonă:
Mănăstirea Bistrita-Neamt a vândut doua terenuri cu încălcarea Statutului BOR, iar descoperirea tranzacţiei de către mitropolitul Teofan s-a soldat cu mazilirea stareţului şi a călugărilor devotaţi. Aceştia au fost recuperaţi însă de Patriarh.

Afacerea imobiliară de la Mănăstirea Bistriţă a fost perfectata în lună martie, înainte ca IPS Teofan să fie ales noul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în perioada în care PF Daniel asigura locotenenta postului. Aproape 11.000 de metri pătraţi de teren au fost vânduţi de mănăstire către două persoane fizice, Mihai Apopii, şeful Camerei de Comerţ şi Industrie din Neamţ, şi Dan Gavriliu, patronul firmei Petroflex, iar suma obţinută a fost cu puţin peste două miliarde de lei.
Arhimandritul Pavel Toderiță, fostul stareţ al mănăstirii, a încheiat afacerea fără să aibă aprobarea Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Iaşiului, aşa cum cer reglementările BOR, iar aceasta a fost descoperită în urmă cu câteva săptămâni, imediat după instalarea în funcţie a noului mitropolit de la Iaşi.

Mai multe detalii aici: https://theologhia.wordpress.com/tag/pavel-todirita/ sau aici http://curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=2119&Itemid=395

Mizilic, pe lângă afacerile BOR-ului. Voi reveni pe larg într-un alt articol, în care voi povesti despre întâlnirile de taină de la Durău, de pe vremea pe în care Daniel era doar mitropolitul Moldovei. Ce dracu, doar pereţii au urechi, casetofoanele banda, (pe vremea aia) informația circulă şi nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită!

Alta mai nouă:

Un nou scandal zguduie Biserica Ortodoxă Română. Episcopul Slatinei şi Romanaţilor este acuzat că a întreţinut relaţii intime cu Arhiepiscopul Vrancei şi Buzăului

Sebastian al SlatineiEpiscopul Slatinei şi Romanaţilor este acuzat că a intreţinut relaţii intime cu Arhiepiscopul Vrancei şi Buzăului. Dezvăluirea a fost făcută de un fost preot, care-i cere episcopului Slatinei şi Romanaţilor să facă testul castităţii, ca să demonstreze că nu a întreţinut astfel de relaţii sexuale.
Preotul care face acuzaţiile a fost şi el implicat în 2010 într-o poveste cu tentă sexuală. El spune acum că totul a fost pus la cale de episcop, dar nu a putut demonstra şi a fost nevoit să se pensioneze pe caz de boală.
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Sebastian Paşcanu, este acuzat de un fost preot că în urmă cu șapte ani ar fi fost implicat într-un scandal sexual la Muntele Athos. „Este el însuşi Sebastian homosexual. Pe perioada când a fost în Grecia la studii ar fi dus viaţă intimă cu Ciprian Câmpineanu, actualul episcop de Vrancea şi Buzău”, spune fostul preot. De altfel, numele lui Sebastian Paşcanu a fost implicat de-a lungul timpului în numeroase scandaluri. În urmă cu șase ani un preot s-a sinucis după ce a fost dat afară. Într-un alt scandal, câteva zeci de măicuţe au fugit de la mănăstirea Brâncoveni, ca să scape de sub teroarea episcopului. Mitropolitul Olteniei îi ia, însă, apărarea lui Sebastian Paşcanu. În ciuda scandalului, preotul pensionat din Olt este convins că episcopul Slatinei şi Romanaţilor nu va accepta testul de castitate. (
antena3.ro)

Credeţi că va sta popa să-i bage dom’ doctor deștiu în cur, să vadă dacă are cumva muşchiuleţul deranjat? Aiurea! Chiar dacă ar fi aşa şi s-ar lăsa păcălit, va spune că, a fost două săptămâni constipat, de la o colivă cam veche şi d-acolo i se trage, nicidecum de la plăcuta sodomie…

Cât despre măicuţe, auzim doar de bine. Auzim că, mai nou, călugăritele de la mănăstirea Petru Vodă – Paltin, cele care au căzut în păcat şi au rămas gravide, sunt trimise să nască în Italia, apoi să-și vândă acolo copii. Intermediară este, evident, patroana mănăstirii, pardon stareţa, adică Preacuvioasa maică Schimonahia Justina Bujor, doamna doctor, despre care am mai vorbit şi evident voi mai povesti în scurt timp. Simplu, curat, fără complicaţii, nu ştie stânga radicală ce face dreapta creştină. Doar Daniel stiiieeee! Şi, normal, tace!

Așa in trecăt, am auzit ca Miss Bacău ’95 (sau ’96?) a luat drumul mănăstirii. N-a uitat însă de cele lumești, așa că, din când in când, mai scapă pe la iubitul ei. Sau vine el la ea și-i astampără poftele lumești pe bancheta din spate a Jeep-ului. (Doamne apără și păzeste! Aici băgați rapid trei cruci mari, da?) Asta e viața! Amin, deocamdată!

 

http://rezistenta.ro/patriarhul-daniel-ciobotea-este-homosexual/

http://www.ziarpiatraneamt.ro/piatra-neamt-orasul-nostru-2-interviu-cu-parintele-constantin-tutuianu-despre-istoria-orasului-piatra-neamt

http://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/neamt-preotul-blesteama-afuriseste-1_50aec66a7c42d5a663a03fdc/index.htm

UPDATE: În atenţia celor care mă înjura: Nu voi publica niciodată comentariile habotnicilor tâmpiţi care în loc să vină cu argumente, înjura. Dacă vrei să iei apărarea cuiva, vino cu argumente, nu cu citate din Biblie sau din creierii lui Ellen White sau Parham, ceea ce e cam la fel. Iar dacă cineva are totuşi chef s-o facă să se gândească bine (și din prima) că există şi “ba pe-a mă-tii”!

 

Cele zece strategii de manipulare a maselor

Reprezentativ

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor Zece strategii de Manipulare prin mediile de informare în masă. Evreu de sensibilitate anarhistă, Chomsky susţine că libertatea de exprimare este mai importantă decât orice versiune a faptelor, susţinută de ordinea stabilită, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întreţine cu adevărul faptelor în sine. Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare şi analizează discursivitatea diversiunilor. Strategia diversiunii consistă în deturnarea atenţiei publicului de la problemele importante şi de la schimbările hotărâte de elitele politice şi economice, printr-un potop continuu de distracţii şi de informaţii neînsemnate. Chomsky analizează diferitele tehnici de spălare a creierului, experimentate pe masele mari de oameni. 

În România se practică TOATE cele zece tipuri de manipulare, fară ca nimeni să sufle un cuvant despre asta. Cine ar fi interesat ca oamenii să ştie?

Iată cele zece tehnici de manipulare macro în versiunea lui Chomsky, de altfel, extrem de intuitive:

  1.  Distrage în permanenţă atenţia publicului, ţine-l departe de adevăratele probleme sociale şi captează-i atenţia cu subiecte fără importanţă. Tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fără niciun pic de timp de gândire” scrie Chomsky.
  2. Crează probleme şi apoi oferă soluţii. Această metodă se mai numeşte şi problema – reacţie – soluţie”. La început, se creează problema, sau „situaţia”, prevăzută pentru a suscita o anume reacţie a publicului, pentru că tocmai acesta să ceară măsurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intenţionată a violenţei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru că publicul să ceară legi represive, în detrimentul libertăţii.
  3. Strategia “în degradeu”, mai cunoscută drept “teoria broaştei ţestoase”. Pentru că publicul să accepte o măsură inacceptabilă, este de ajuns să fie aplicată în mod progresiv, în degradeu”, pe o durată de zece ani. În acest fel, au fost impuse condiţii sociale şi economice absolut noi, au fost impuse din 1980 până în 1990. Şomaj masiv, imigraţie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizări, salarii care nu mai asigura un venit decent, iată schimbările care ar fi provocat o revoluţie dacă ar fi fost aplicate în mod brutal.
  4. Strategia acţiunii cu date diferite. O altă manieră de a obliga publicul să accepte o hotărâre nepopulară este de a o prezenta ca “dureroasă, dar necesară, obţinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai uşoară acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru că efortul nu trebuie făcut imediat, apoi, pentru că publicul are mereu tendinţa de a nădăjdui netotul va merge mai bine mâine” şi că sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta manieră lasă publicului timp pentru a se obişnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la un moment dat. Exemplu recent: trecerea la Euro şi pierderea suveranităţii monetare şi economice, acceptate de ţările europene între 1992 – 1995 şi aplicate în 2002.
  5. Adresarea publicului ca unor copii mici. Cea mai mare parte a publicaţilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje şi un ton absolut copilăreşti, aproape debile, ca şi cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare? Dacă ne adresăm unei persoane ca şi cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate şi cu o oarecare probabilitate, va avea un răspuns sau o reacţie tot atât de lipsită de simţ critic ca al unui copil de 12 ani analizează Chomsky.
  6. A face apel mai mult la partea emoţională decât la gândire. Este o tehnică clasică pentru a opri analiza raţională şi, deci, simţul critic al oamenilor. În plus, folosirea emoţionalului deschide accesul la subconştient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinţe, spaime, pulsiuni sau comportamente.
  7. Menţinerea poporului în neştiinţă şi prostie. A face în aşa fel ca poporul să nu înţeleagă tehnologiile şi metodele folosite pentru controlul şi înrobirea lui. Calitatea educaţiei dată claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă, încât prăpastia de neştiinţă, care separa clasele de jos de cele de sus să fie şi să rămână de neînţeles de cele dintâi.
  8. Încurajarea publicul să se complacă în mediocritate. A încuraja publicul să creadă că nu este chiar atât de rău să fi prost, vulgar şi incult. Pentru asta se folosesc reţetele show-urilor de Hollywood, aşa numitele reality-show-uri, emisiunile de divertisment, etc.
  9. Înlocuirea revoltei cu culpabilizarea. A face omul să creadă că numai el singur este vinovat de propria lui nenorocire, din cauza unei inteligenţe insuficiente sau a efortului redus. Astfel, în loc să se ridice împotriva sistemului, individul se subestimează şi se învinovăţeşte, ceea ce crează o stare depresivă, având ca efect abţinerea de la acţiune. Şi, fără acţiune, nu există revoluţie!
  10. Şi, ultimul punct, a cunoaşte oamenii mai bine decât se cunosc ei înşişi. În ultimii 50 de ani, progresele fulgerătoare ale ştiinţei au săpat o prăpastie crescândă între cunoştinţele publicului şi acelea deţinute şi folosite de elitele conducătoare. Mulţumită biologiei, neurobiologiei şi psihologiei aplicate, sistemul a ajuns la cunoaşterea avansată a făpturii omeneşti, fizic şi psihic. Sistemul cunoaşte individul mediu mai bine decât se cunoaşte el însuşi. Aceasta înseamnă că, în majoritatea cazurilor, sistemul deţine un control mai mare şi o putere mai importantă asupra oamenilor decât ei înşişi.

Cam asta e. Comentarii?

 

Ne-am născut şi noi alaltăieri. Cam tâmpiţi…

Reprezentativ

Aseară mare miting mare, în Bucureşti, în toată ţara şi judeţul Hunedoara. Televiziunile de ştiri buluc, facebook-ul geme de transmisii live. Până şi Digi 24 transmite live, chiar şi pe facebook, ceea ce dă senzaţia că ar fi groasă. Protvul dă şi el live, dar mai cu milă. Şi ce vedem? O sută douăzeci de mii de oameni în Piaţa Victoriei, (zice lumea, că Jandarmeria n-a numărat oficial, cum face de obicei) aglomeraţie la metrou, trenuri suplimentare, etc. Lumea mai şi pleacă din piaţă, au făcut prezenţa, gata.
Mă sună un amic, (cătana bătrână, cu Afganistanul şi Kosovo la bază), acum într-un fel de repaus între două misiuni. “Ce faci, nu vii şi tu în piaţă?” Eu? Încă sunt sănătos la cap, zic, lasă-i să fluiere fără mine. “Hai frate, că o să fie distracţie!” Distracţie? Pe frigălău’ ăsta? “Da, da, acum, în juma’ de oră. Lasă că vin eu la tine când se termină, ce zici?” Vino când vrei. “Ok, uite-te la tv, îţi fac cu mâna!” Eşti bolnav? “Nu, chiar mi-e foarte bine.” M-am gândit că amicul ăsta, militar de carieră, n-avea ce căuta în piaţă. Era împotriva concepţiilor lui. Da’ parcă poţi să ştii? L-o fi tâmpit politica şi pe ăsta… Mă uit la tv, pe toate posturile, inclusiv pe Euronews şi RT (Rossia Today). Nimic. Lume peste tot în ţară, la plimbarea de seară. La un moment dat, în Piaţa Victoriei începe scandalul. Jandarmii se grupează în poziţie defensivă, înaintează ofensiv, apoi se retrag. Se joacă aşa de câteva ori, apoi stau o tură, să-şi tragă sufletul. În faţa lor, un grup de băieţi, cu faţa acoperită, dau cu pietre. Jandarmii se apăra cu scuturile. Cei din faţă încep să arunce cu pocnitori, “petarde” în limbajul celor de la tv. Jandarmii mai fac nişte manevre, “huliganii” o iau spre centrul pieţei Victoriei. Mulţimea le face loc. Pas cu pas, fac turul complet al pieţei, împingând mulţimea în “afara perimetrului”. Cei mai mulţi dintre protestatari încep să plece, aglomeraţie la metrou, piaţa începe încet, încet, să se golească. Mă uit cu atenţie la comportamentul jandarmilor. Băieţii în albastru doar… se apără! Au tot ce le trebuie să riposteze dur, au antrenamentul necesar, au şi obiectul muncii dar… nimic. Comentatorii tv vorbesc despre “huligani”, despre suporterii echipelor de Steaua, Dinamo şi Rapid, care au mare drag să se bată cu jandarmii. Aşa o fi, dar ştiam că şi jandarmii ripostează. Nimic. Din când în când, câte un fâs din tulumbele cu lacrimogene. Ghinion, vântul bătea invers, aşa că gazele se întorc spre jandarmi. Apar la un moment dat în piaţă alţi băieţi de la jandarmerie, cei îmbrăcaţi în negru, „băieţii răi”. Echipaţi de luptă. Stau şi se uită, organizaţi tot în formaţie… defensivă! La tv, apar “armele” cu care sunt atacaţi jandarmii, cică sunt “cocktailuri Molotov”. Cocktailuri Molotov în sticle de pastic?! Hai zău! Un cocktail Molotov se face în sticlă de sticlă, e un amestec de benzină, ulei si detergent, plus cuie sau cioburi de sticla sau pietre. La tv am vazut o sticla de bere cu dop de cârpă. Nici Molotovu’ nu mai e ce-a fost… Mai erau în poză două “petrade”, pocnitori d-alea pe care le vând ţiganii în piaţă “pe sub mână”. Adică armanent frate!
“Huliganii” continuă să arunce cu pietre şi gheaţă, jandarmii nimic. La un moment dat, intră totuşi într-un grup şi pun pe burtă (cu blândeţe şi nu glumesc deloc!) câţiva huligani. Piaţa se goleşte din ce în ce mai mult. Undeva pe colţ, (calea Victoriei cu Titulescu) “huliganii” au dat foc unei cuşti din plastic, d-aia în care se pun afişe. Nimeni n-o stinge, focul fiind alimentat din când în când cu pubele de gunoi şi alte plastice. Jandarmii se grupează (tot defensiv!) şi se duc să facă ordine pe Calea Victoriei. După un timp se întorc. Victorioşi. Focul din colţ arde în continuare. Piaţa Victoriei e din ce mai goală. “Huliganii” încearcă iar să-i lovească cu pietre. Un grup de jandarmi se repede la ei, dar un jandarm alunecă iar ceilalţi se opresc să-l ridice. La tv-uri, Raed Arafat spune că la Spitalul de Urgenţă au fost duse şapte persoane, dintre care doi jandarmi. Rănile nu sunt grave, doar nişte zgârieturi şi vânătăi, nimic rupt.

Piaţa se goleşte din ce în ce mai mult. Sunt oameni tocmai la Statuia Aviatorilor, iau cu asalt staţia de metrou de acolo. Aglomeraţie, comentarii înjurături. Îl sun pe amicul pe care-l ştiam în piaţă. Nu răspunde. Mă uit iar la tv. Un grup de “huligani” ataca în forţă jandarmii, care tot nu ripostează, se protejează doar cu scuturile. Bastoanele de cauciuc atârna ca nişte obiecte inutile. Mă, ce dracu fac ăştia? Chiar nimic? Nimic. Apare o dubă a jandarmeriei care încarcă nişte “huligani”. Televiziunile încep să dea reluări cu fazele fierbinţi ale confruntării. Euronews preia ştirile şi hiperbolizează. “Ciocniri masive între protestatari şi poliţie” şi alte bla-blauri. În faţa porţii mele opreşte o maşină. Câinele nu se agită prea tare, semn că e cineva cunoscut. Deschid şi intră amicul meu cu încă cineva, un flăcau negricios cu un fes tras pe ochi. Ai venit cu bodyguardul? “E un bun prieten, am fost în piaţă împreună. Fraiere, uite cum ai pierdut tu o mie de euroi. Fraier de fraier. Scoate alcoolul, că am îngheţat dracu de tot!” Scot alcoolul, limbile se dezleagă, bodyguardul e şi el ofiţer, misterul începe să se destrame. Vorbim despre incendierea Reichstagului, despre politichia actuală şi mai ales despre comportamentul jandarmilor din seara asta. “Păi cum să dea în colegi, ce ai senzaţia că aia sunt proşti, ce nu ştiau cine îi “atacă”? Cine crezi că ar avea curajul să atace trupele speciale ale jandarmeriei cu pietre? Puţoii ăia? Hai să fim serioşi! Sigur, au fost şi ei, dar pentru două milioane crezi că se puneau cu băieţii în negru? Şi aşa suporterii vor da cu subsemnatul până poimâine, iar toată hărmălaia se va deconta pe ei. Hai noroc!” Câţi aţi fost? “Vreo cincizeci de-ai noştri, restu’ băieţii de la galerie. A fost suficient, n-ai văzut?” Prea se umpluse piaţa, lumea avea chef de cântat, nu puteau să plece aia de la guvern, lumea mai are şi treabă”. Şi? “Şi ce? Nu ştii cum se face? Unii în cheamă, alţii trebuie să-i trimită acasă. Da’ a fost subţire… jandarmii sunt băieţi de băieţi!” Discuţia a continuat până pe la vreo trei, când, după ce-am dat gata o sticlă de Buffalo Trace W.L. Weller 12, din rezerva mea personală, n-a mai avut rost s-o trecem pe vodcă, aşa că ei au plecat la casele lor, eu… am mai rămas sa-mi pun gâdurile în ordine. Şi să beau o cafea. Asta e…

Dimineaţa, după ce s-a crăpat de 11, mare conferinţă de presă a preşedintelui Iohannis, care s-a născut şi el alaltăieri, care habar n-are de gustul usturoiului, de… cu ce şi cum se mănâncă politica şi, mai ales, nimic nu ştie despre cine a pornit sau de ce demonstraţiile “paşnice” din stradă. Dar era “nemulţumit profund”. S-a răţoit la ministrul de interne, care „nu conduce ministerul, ci doar stă în minister!”, a înjurat PSD-ul, aşteaptă explicaţii, pentru că, de la Vacanţă Mare încoace, “egzistă o explicaţâe!” Păi da, explicaţia e că preşedintele pierde teren, pesedeii îl câştigă şi asta… nu bun. Pe deasupra, mai scapă şi nişte nemernici basma curată. Asta e chiar de rău! Şi atunci, şi-a adus aminte că vrea “guvernul lui” ca Dragnea e un nemernic, (contesta cineva?) că Grindeanu e văr cu Ponta, că Ponta e duşmanul de clasa aliat cu Ghiţă, că… ghinion!, Ghiţă e plecat, iar guvernul lucrează noaptea şi “le bagă” pe furiş. „Şi să nu (vă pună dracu să) faceţi o anti demonstrate pesediştilor, că iese cu violenţă”. The President Klaus dixit! Adică ce, io nu ştiu să aduc mercenarii şi „huliganii? Eeeee!” A mai spus şi altele, că SRI-ul nu l-ar informat, nici pe el nici pe ministrul de interne. Hai mă, iar ne iei de proşti? Dar dom’ preşedinte a fost şi simpatic, când a lătrat fraza aia celebră: “Jos labele de pe DNA!” (Acu’ e-al lui d-acas’ sau ce?)

Pentru că nu poate să-i ia gâtul lui Dragnea, nici pe-al lui Grindeanu, deocamdată, a asmuţit-o pe Kodruţa pe cei de la RTV, care vor da cu subsemnatul despre cum fac ei emisiunile cu şi despre Ghiţă, şi de ce. L-am mai auzit şi pe tembelul ăla de la CSM, Lazăr, care spunea că presa trebuie strânsă de gât! Băăăă, eşti prost? Păi ne lasă Constituţia să vorbim fraiere, e articol acolo despre libertatea de exprimare. Poţi să mă dai în judecată că te-am făcut bou, magistratu’ lu’ peşte! Dacă se apucă jurnaliştii (de talia lui Ciutacu, de exemplu) să spună tot ce ştiu, jumătate dintre voi, magistraţii “fără pată”, emigraţi în Congo! Şi dacă mai povestesc şi alţii, că vorba umblă, e chiar nasol, că ziariştii mai au şi probe, nu mănâncă rahat doar de dragul de a-l mânca.

Adevărul e că pe guvernaţi îi doare în cur de ţară, pe preşedinte le fel, fiecare trage spuza pe turta puterii lui, uitând că ei contează mai puţin, tot ce contează sunt oamenii de rând, ăia care ziua muncesc, iar seara pun botu’ la strigarea unuia sau altuia. În stradă au ieşit şi oameni care chiar cred că “se va schimba ceva”… nu doar cei ce au ieşit pe banii PNL-ului, ai lui Soros sau studenţii de frica profesorilor. Să vedem ce-o mai fi, deocamdată “se discută”. Dom Preşedinte, da’ linişte când va fi? Sau avem şi noi ghinion?

Am senzaţia că din când în când, sunt prost. Eşti, va spune majoritatea rânjind. Păi da, sunt prost că nu mă duc la mitingurile convocate prin sms sau pe facebook, sunt prost că nu mă enervez pentru nişte hotărâri de guvern care nu mă afectează, sunt prost că trag concluzii ce sunt în dezacord cu majoritatea şi sunt prost că văd dincolo de aparenţe… Aşa şi?
 

 

Anarhie, anarhie, da’ s-o ştim şi noi!

Reprezentativ

N-aş fi scris acest articol, dacă nu m-ar fi indignat manipularea grosolană a unui profesor universitar, cu doctoratul luat pe bune, căruia, DEOCAMDATĂ nu-i voi da numele. Din respect pentru studenţii lui.

Anarhie, conform originalului din greacă, αναρχία, este un concept care se referă la existența unei societății anarhice, societatea oamenilor liberi. Anarhismul este denumirea unei filozofii politice sau denumirea unui termen generic pentru un grup de concepții de natură filozofico-politică, care sunt mai mult sau mai puțin legate una de alta, derivat din cuvântul din limba greacă veche an-archos, care s-ar traduce în limba română prin expresia fără conducere sau fără conducători. În sensul cel mai general, „anarhismul este convingerea fermă că toți conducătorii sunt în ultimă instanță opresivi și, ca atare, trebuie eliminați/înlăturați. (Wikipedia)

Pornind de la acest concept, nişte de indivizi, (ajunşi pe o anumită treaptă a piramidei lui Maslow, dar dorindu-şi cu ardoare treapta finală), îl interpretează în maniera personală şi, mai mult, încearcă să-l şi aplice. Dar nu-l aplică în nume propriu, ci prin intermediul unor terţi, mici şi proşti pentru care asumarea anarhiei este un titlu de glorie. Aşa se întâmplă acum cu preşedintele Iohannis, care “cheamă la luptă” şi chiar participă la protestele din stradă. Proteste iniţiate de “forţele oculte” situate de-a dreapta preşedintelui, forţe care, din spatele uşilor închise, îl “sfătuiesc” pe preşedinte şi cei de lângă el, spunându-i că esenţa democraţiei este părerea liber exprimată. Şi că ea trebuie exprimată în stradă, de “tinerii frumoşi şi liberi” care “pun botu” la propaganda ocultă de pe siturile de socializare. “Serviciile” isi fac datoria. Iar în Ţara Românească sunt destule.

Să fie clar, n-am nicio dragoste pentru PSD, (cu Dragnea et Co), nici pentru liberali şi, în general, pentru niciun partid sau formaţiune politică, sau politician, cunoscând fenomenul din interior, atât cât îl poate cunoaşte un jurnalist care a asistat la creşterea, mărirea şi decăderea unor formaţiuni politice. Orice politician ajuns în Parlament, indiferent dacă e “parlamentul local” sau Parlamentul României, nu va pierde ocazia să profite din greu de poziţia sa. De la primarul (şi consiliul local) al nu ştiu cărei comune, până la deputatul al cărui nume n-a fost pronunţat niciodată de la tribună, în patru ani de mandat, TOŢI nu vor face altceva decât să-şi pregătească “ceva acolo, pentru bătrâneţe”. Aşa a făcut şi preşedintele Iohannis, încă de când era primar, aşa au făcut (şi vor face) toţi cei care au ajuns sau vor ajunge în slujba Statului. Pentru că de la Ludovic al XIV – lea, Regele Soare, care a lansat sintagma “Statul sunt eu”, fiecare politician şi-a însuşit-o şi a profitat cât a putut de ea. Din când în când, câte unul a mai “picat”, atunci când n-a ştiut (sau a uitat!) “tabla împărţirii” cu partidul sau cu serviciile. Sau când s-a săturat să dea fără să mai primescă nimic, aşa cum s-a întâmplat cu Ghiţă.

Să revenim la tinerii frumoşi şi liberi, care cred că tot ce zboară se mănâncă, inclusiv elicopterele şi cred că demonstraţiile de stradă pot schimba ceva. Că dacă EI ies în stradă, cineva va ţine cont şi de dorinţa LOR. Aiurea! Ar trebuie să ştie, că ÎN ORICE DEMONSTRAŢIE din stradă, exista indivizi puşi acolo de “cineva” ca să întreţină o stare de surexcitare, care să conducă demonstraţia acolo “unde este nevoie” şi mai ales, să spargă geamurile sau să se ia la bătaie cu Poliţia, atunci când e cazul. Tinerii (frumoşi şi liberi) ar trebuie să bage un pic nasul în istorie şi să vadă că mişcarea flower power n-a avut niciun rezultat, că războiul din Vietnam nu s-a terminat datorită mişcării, ci datorită faptului că Vietnamul nu mai cumpăra armament de la fabricanţii de arme americani, că ruşii “căzuseră la pace” cu americanii, că războiul rece se cam sfârşise, iar în spatele uşilor închise se pregătea altceva. Sau mai aproape, să-şi bage nasul în mineriade. E fix la fel! Iohannis n-a mulţumit demonstranţilor, cum a facut-o Iliescu cu minerii?

Şi astăzi, demonstraţiile din Bucureşti şi din toată ţara sunt “organizate” în amănunt de cei ce le-au organizat dintotdeauna. Vor ieşi în stradă pe lângă tinerii frumoşi şi liberi, “bătrânii” plătiţi şi alţi tineri, tunşi regulamentar şi bărbieriţi proaspăt, care vor “protesta”, se vor îmbrânci cu jandarmii, apoi se vor retrage strategic, lăsând “pagubele colaterale” să se aleagă cu capul spart şi cu pumni în bot. Şi aşa mai departe, much ado about nothing cum zice poetul (ei care, bătrânul Will). Mult zgomot pentru nimic, pentru că, după “marile demonstraţii”, va ieşi pe de o parte preşedinte Iohannis, care va trage spuza pe turta lui, apoi pesediştii care o vor cârmi spre a lor. Iar tinerii frumoşi şi liberi cu ce se vor alege? Cu un guturai, cu eventuali pumni în ochi de la jandarmi, dar cu “satisfacţia” că cineva i-a văzut şi îi va băga în seamă. Da, da! Şi încă cum!

La început vă vorbeam despre un dom profesor, care publică pe contul lui de facebook postările studenţilor revoltaţi de “starea ţării”. Se pare că dom profesor e supărat pe toată lumea, e supărat pe marketingul de Crăciun, e supărat pe tradiţiile “duse la extrem” dar, în acelaşi timp, primeşte distincţii din mâna Statului pe care îl blamează. Păi e frumos aşa, dom profesor? Data viitoare, dacă vreţi să fraternizaţi cu dom profesor Iohannis, faceţi-o în nume propriu, nu prin condeiul studenţilor. Şi învăţaţi-i că democraţia este apanajul oamenilor inteligenţi, nu a gloatei, care nu va fi niciodată luată în seamă. Învăţaţi-i că nu contează cine votează, contează doar cei care numără voturile. Şi mai învăţaţi-i ca învăţând carte, EI vor fi cei ce numără. Altfel, scosul castanelor din foc cu mâna altuia, merge odată sau de două ori. A treia oară, tineretul (frumos şi liber) va deschide ochii şi vă veţi trezi singur şi blamat, cu toate încercările de manipulare scoase la vedere. C-aşa-i viaţa, tristă şi nedreaptă pentru manipulatori. Iar dacă nu veţi pricepe mesajul sau nu-l veţi lua în seamă, voi avea grijă să-l înţelegeţi… repede!

Păi anarhie, anarhie, dar s-o ştim si noi, nu-i aşa?

2000px-circle-a_red-svgprotest-gratiere-bucurestiacum 3 ore

Operaţiune „false flag” în Europa? Începe scandalul sau doar bagă americanii băţul printre gardul lui Putin?

Reprezentativ

Primesc un mail, de la amicul Costel (ăla din Frontiera, l-aţi văzut), care mă întreabă, mă tu ştii ceva despre chestia asta?” Despre care? Aia cu tancurile rablagite din Polonia şi Ţările Baltice? Habar n-am, dacă n-au spus-o la Antena 3, pe DIGI nu mă uit, pe B1 mă uit din când în când la Banciu, la Realitatea e doar Guşă şi Guşă iar la Ghiţă Tv au treabă cu Coldea. Nu ştiu. „Primesc asta de amicul meu din USA, ăla mă ţine la curent cu ce mai e noi în România şi în lume!” What a fuck? Aici nu te uiţi la ştiri? „Ba da, dar… băiatul le ştie!” Ok, să vedem. Şi-mi trimite textul, care suna cam aşa:

„Nu ştiu dacă a apărut şi la voi, dar Obomber (Obama, n.m.) a trimis 1.600 de tancuri în Europa. Sunt în Polonia şi Ţările Baltice, nu ştiu dacă au ajuns şi la voi. Astăzi, la noi în presa se zvonea că weekendul ăsta se pregăteşte o operaţiune de false flag în Europa, aşa cum s-a întâmplat la graniţa germano-polonă în august 1939, în oraşul Gleiwitz. Se aude că tancurile T-72 cumpărate de la unguri, vor fi vopsite în culori ruseşti, cu emblemele de rigoare şi poziţionate la graniţa ruso-polonă sau la graniţa Ucrainei cu cu Rusia. Cu ajutorul lor se va crea un incident diplomatic, înainte de depunerea jurământului lui Trump, (20 ianuarie). Tancurile au fost vândute ca fier vechi şi nu sunt funcţionale, dar pot fi plasate la graniţă, bombardate, să se spună că Rusia a atacat, dar a fost oprită cu vitejie de polonezi sau baltici. Am ataşat un articol care descrie cumpărarea tancurilor de la unguri de ucraineni. Un fel de cadou de la Obomber pentru Trump. Obomber vrea să creeze un conflict în Europa înainte de “inaugurarea” lui Trump, care de altfel are mari probleme. Ieri a avut o conferinţă de presă să se apere de o acuzaţie de şantaj, cică Putin are dosar despre el. Nomenclatura aici nu-l vrea de loc. S-aude şi la voi?

PS: Pe 15 Ianuarie începe încă o nouă conferinţă pentru pace în Middle East între palestinieni şi evrei. Israelul însă nu participă. Şi aici este posibil un false flag ca să disturbe conferinţa. Atacuri de TIRuri, artificii, sau cine ştie ce…”

Adică…? Am citit şi eu articolul, de regulă la noi apar ştirile astea apar după ce se întâmplă. Citiţi-l şi voi şi dacă se adevereşte ceva, iar informaţiile sunt adevărate, nu e bine. Dacă e doar un bluf, asta e…

BBC Caught Red Handed Hoaxing Russian T-72′s Invading! They Were Junk Tanks Bought By Ukraine for Propaganda!

20140812nyiregyhaza

 Watch the first video on www.project.nsearch.com to open a Doorway to God!  Those who join Project Nsearch will discover ways to make extra income and get free ebooks on natural curesfree energy and spreading more truth!    I teach others how to make real extra income on my Newsletter.  Join my site and email me at glenn@nsearch.com or call me at (352) 478-8059 so I can reach you!  Thank you for sharing all my articles to social networks!  VeteransTruthRadio.com for Victory!

 A couple of weeks ago, Ukraine bought some old T-72′s from Hungary at the scrap price of about $8,500 dollars each which is their value as scrap metal. Ukraine does not use the T-72, it uses the later t-80 and t-84. But Russia still uses the T-72.  It seems that the only purpose that Ukraine bought these junk tanks for is to create a false flag or for more lies from the fake news that Russia is invading!  The BBC ran with the hoax story of the T-72 Russian tanks crossing the border invading as did many other mainstream fake news outlets!   This is all just more lies from the Ukrainian puppet government that was put into power for $5 Billion.  Soros actually bragged about it!  It makes me sick that you get more truth from Iranian news that US or British news.  What a fraud! 

 Here’s the article from the Hungarian website that talks about the T-72 brought for scrap by Ukraine!

http://www.hidfo.net/2014/08/12/hulladekvas-araert-eladott-honvedsegi-harckocsik-utban-az-ukrajnai-haboru-fele

Here’s the translation of the Hungarian web page talking about the Russian T-72s sold at scrap prices (about $8500 each) by Hungary and shipped to Ukraine.

A vigilant reader sent in the following photos, which were made in Nyíregyháza railway station on August 2. According to the information provided on the trains headed Záhony, which crossed the state border to the Ukraine. The photo is interesting that these T-72 ever for the average stock of Hungarian Army tanks are visible.

Hídfő.net | scrap sold for the price of army tanks on the way to civil war in Ukraine

Hídfő.net | scrap sold for the price of army tanks on the way to civil war in Ukraine

Hídfő.net | Nyíregyháza railway station

Since the outbreak of the Hungarian Armed Forces of Ukraine crisis means selling stocks extracted from HM EI Inc.. (Ministry of Defence Electronics, Logistics and Asset Management Company Private Limited), two applications have been announced for T-72 battle wagons. From March 2014 to the first year could be applied, it is 58 pieces, mainly produced in Belarus harcjárműre concerned. This tender was founded in October 2013 – allegedly held by individuals Czech – Company, Ltd. won the Excalibur Defense. The second tender offer was made in July 2014, and by August it had already been criticized. This is the above-named company won, which appears in the list of registered firms licensed to practice in military technology trade also.

The application of the 58 pieces the chariot:
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Palyazat/Palyazat_S14N03.pdf

The tender winner
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Tajekoztatas/Tajekoztatas_S14N03_eredmenye.pdf

The second application 22 pcs T-72 tanks was out.
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Palyazat/Palyazat_S14N08.pdf

The second winner of the tender:
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Tajekoztatas/Tajekoztatas_S14N08_eredmenye.pdf

The tanks can be 22 pieces minimum gross price was 45 million 220 thousand. This means that one should pay harckocsiért slightly more than two million Ft. Since we assume that the offers started competing with each other, so probably a little more money in the kelhettek combat vehicles. Today, the world market in such a condition, used but still-air combat vehicle battle with at least one hundred thousand United States Dollars (USD 24 million). So home could sell tenth of the market price of these combat vehicles.

However, in any event, the question implies that what sells used the HM company, but still-air battle with military technology virtually scrap prices or below cost? Today £ 53-57 a kilogram price of iron, such a tank is 41-44 tons, depending on the type of track.

The second set prices (S14N08 ID) application, the concept of a transaction might constitute misappropriation because state assets have played through a certain company at a fraction of the fair market value. The fact that the Defense Excalibur Ltd when and to whom, at home or abroad, has sold a total of 80 pieces of used T-72 tanks on the property that has no information. Since many of the neighboring countries of Ukraine only waging war and military-technical losses are significant, so it is possible there could point to sell these tanks. According to information from the subject of railway equipment is being held there.

It is a fact that the United States spends millions of dollars on a daily basis in the Ukrainian army operation to hold and called on NATO allies who operate or have operated to transfer or sale of stocks to help Ukrainians to Soviet military equipment. Thus, the Soviet Union sold technology to replace the NATO countries will be eligible to expensive Western weapons, of course, not the price of scrap.

According to some sources from Poland to Ukraine or Hungary to buy Air Force combat aircraft filling. Interestingly, the MoD ED Co.. Has the solution for this is because since the 2013 sale of 24 pieces of MIG-29 fighters and 8 of MI-8 military transport helicopter.

MIG-29 tender:
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Palyazat/Palyazat_S13N07.PDF

Helicopter applications:
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Palyazat/Palyazat_S13N12.pdf

Meanwhile, the scooter was very much to the Hungarian arms of Ukraine. Perhaps this contributes to Hungary Ukrainian retaliatory action is responsible for the deaths of thousands of civilians? The explanation, which will see the light of day on the days that sold military technology from the price of deficit they want to fund, is not it, because you would have to sell the tanks not scrap at the price of a couple of African, Asian countries would have gladly bought the armory also these combat vehicles.

Ceva, cumva ştie cineva? Sau avea dreptate Nostradamus?

 

Proştii satului

Reprezentativ

A apărut Kodruţa în faţa camerelor. Puţin răcită, şi-a suflat (în)discret nasul şi a întrerupt conferinţa de presă ad-hoc, tot din cauza râurilor de muci. Cine a văzut transmisia posturilor tv de ştiri, s-a lămurit că şefa DNA a bâlbâit-o la greu, convinsă fiind că noi, cei care privim, suntem proştii satului. „Să lăsam lucrurile penibile, gen cucuvele mov și alte culori. Să trecem la declarații serioase. În primul rând, nu comentez declarațiile unui inculpat fugar, (adică Ghiţă) care are mai multe dosare penale. O parte dintre ele sunt în instrumentare la DNA. O parte dintre ele sunt deja trimise în judecată. (…) Ca atare, nu comentez declarațiile unui inculpat fugar și nu doresc să intru în dialog cu acesta”. Ăsta a fost flashmobul Kovesi, din pragul Ministerului de Justiţie. De restu’ fericire.

Şi UE ne crede demult proştii satului, sau ai clasei, depinde cum priveşti. Şi nu numai pe noi, pe toţi “săracii”, foşti comunişti din UE. Pe unii mai puţin pe alţii mai mult. Pe noi mai mult, că n-avem nici puterea economică, nici coloniile lor şi nici – hai s-o spune pe româneşte – sânge în instalaţie. Oricât s-ar da de rotunzi cei de la guvernare, indiferent de stânga sau dreapta (care nici măcar nu există, există doar o adunătură de indivizi ce au făcut banul mare, depinzând unii de ceilalţi), niciunul nu s-a împotrivit vreunei directive a CE. Pentru că au de luat banălău, ce evident se duce şi în buzunarul lor. Nu direct, că nu sunt atât de proşti, prin fel de fel de firme şi firmuliţe de interpuşi. Am spus asta, aşa, ca să vadă că nu toţi romanii înghit pe nemestecate tembelismul european aplicat la scara naţională, pentru că “aşa e bine”.

Astăzi vă voi povesti despre directiva CE 2001/37/CE, despre tutun şi aplicarea pe pachetele de ţigări a unor avertismente şi fotografii. Vă pot spune din capul locului, că indiferent ce scrie pe pachet, fumătorii nu se vor lăsa niciodată de cumpărat şi fumat de dragul directivei, nici în România, nici în alte părţi! Aveţi anexata la sfârşitul articolului directiva în cauză, citiţi şi minunaţi-vă de excesul de zel – citeşte prostia şi obedienţa – oamenilor de decizie din ţară românescă.

Directiva despre care vă vorbesc, are, normal şi excepţii, pentru că grecii au coaie. Nu şi romanii. Aţi văzut ce-au făcut astă vară şi cât de repede Europa i-a luat în braţe şi i-a pupat dulce pe botişor? De ce? Că NATO? Nu! Şi Turcia e în NATO şi are o grămadă de probleme. Şi noi suntem, dar în afară de nişte tinichele luate la suprapreţ, sub formă de avioane ieşite din uz şi nişte fregate excepţionale (acum 50 de ani!), nimic. Ba ne mai şi mândrim că avem flota!

lukiesSă revenim la tutun şi la obedienţa românească. În directivă nu scrie că pe pachetele de ţigări să se tipărească imagini şi mesaje pe 2/3 din suprafaţa de expunere. Scrie clar că “se va specifica” dar nicăieri nu se bate în cuie suprafaţa. Dar am descoperit o chestie, un agreement între Europa şi producătorii de tutun din Anglia şi SUA, sub franciza cărora s-au construit fabricile de ţigarete din Europa. Adică, în funcţie de scăderea vânzărilor din cauza “afişării negative”, compania respectivă va fi despăgubită cu un procent egal cu procentul pierdut de companiile producătoare. Mai clar, scade vânzarea ţigărilor, producătorii nu au de suferit. Şi atunci de ce toată tevatura asta? Produsele fabricate în UE gem de E-uri, otrava subtilă care atacă ficatul, plămânii şi rinichii, puii din fermele nemţeşti sunt plini de antibiotice, sucurile “naturale” provin din Dealurile Chimiei, ca şi vinul, dar pe niciunul nu scrie atenţie fraierilor, muriţi! Doar pe pachetele de ţigări, apare una care-şi scuipă plămânii sau îşi arata cu graţie cariile. De ce nu se pun astfel de etichete şi pe sticlele de vin, bere sau vodcă? Ei de ce! Pentru că în secunda doi, vor dispărea atât Parlamentul European cât şi toţi mahării din zonă. Pentru că nu s-au stabilit încă despăgubirile cu producătorii de vinuri, bere sau pui şi nici nu se vor stabili vreodată. La ţigări e mai simplu, sunt mai puţini şi mai puternici. În rest, toţi europenii, inclusiv românii, pot mânca căcat frumos ambalat, niciunul dintre cei de la Parlamentul European sau din guvernele locale nu are de suferit. Doar prostii. Adică noi, oamenii de rând. Mă gândeam cum ar fi să-i impună Mama Europa lui Putin, să pună capul de mort pe vodcă! Păi în două zile, le-a tăiat gazul, le-a închis robinetul cu petrol, a blocat Rotterdamul (care e mai mult de jumătate rusesc), le-a dat drumul ruşilor fără paşaport în Europa şi… să vezi atunci cadril! Hai, are cineva boaşe să-i impună asta lui Volodea?
În rest, despre ouţele lui Dragnea, nici nu se poate discuta, că el de-abia şi-a văzut sacii în căruţă, cum să se bată cu Marele UE? Văzut, văzut, dar pentru cât timp? Cine pariază cu mine că nu peste mult timp, Grindeanu va fi şeful PSD-ului? Nu credeţi? Hmm… Păi a rămas el Năstase fără PSD, a rămas Ponta, ce Dragnea e mai breaz? E pe lista scurtă…

Nu trebuie să cauți prea mult pe net ca să găseşti cât de periculoase sunt telefoanele mobile, cât de periculos este să folosești un cuptor cu microunde pentru a-ți încălzi mâncarea, cât de periculoasă este medicina modernă, sau cât de periculoase sunt rețelele WiFi. Cât de proşti sunt cei ce fac aceste studii apoi le distribuie pe Facebook, Twitter și alte rețele sociale, altor proşti care le iau de bune, “că aşa au auzit ei din surse sigure” nu scrie nicăieri. Scrie doar că “folosite timp îndelungat, pot provoca moartea, impotenţa, cauzează cancer, afectează dezvoltarea fizică și emoțională a copiilor”.

Proştii satului? Aşa o fi…

tabac-1-1 tabac-1-2 tabac-1-3 tabac-1-4 tabac-1-5 tabac-1-6 tabac-1-7 tabac-1-8 tabac-1-9 tabac-1-10

Cică vine iar cutremuru’. Ăla mare!

Reprezentativ

Contactul intempestiv al bucilor cu gheaţa se intensifică. N-avem nicio vină că pantofii, bocancii sau cizmele n-au cuie, iarna ne-a luat iar pe nepregătite. Suntem în a doua lună de primăvară, Ianuarie şi cine mai credea că de Bobotează poate fi ger în halul ăsta? Mai şi ninge, bate vântul, în loc să înflorească cireşii. Că aşa e pe la noi. Avem o autostradă, ca vai de capul ei şi aia e înzăpezita. Dacă vrei să ajungi la Constanta, musai s-o iei prin Viena şi dacă ai un pic de noroc, să te sui în avionul de Istanbul. De acolo, dacă scapi întreg, mai vezi. Bucureştiul e sub cod roşu, ca şi primarul general, care îi dă afară pe cei de la RATB, pune alţii, dar până se apucă ăia noi de treabă, vine toamna. Primul ministru decimează şefimea de le Metrorex, aşa le trebuie, pe aia i-a durut în cur de bucureşteni dintotdeauna. În Moldova zăpada e cât casa, o fată a născut în şenilată un băiat, căruia i se va spune John. La Vaslui a îngheţat ţuica în damigene ceea ce sună a dezastru naţional. La Galaţi urlă crivăţul a pagubă, noroc cu netul, că altfel informaţia n-ar mai circula. Pe la televiziuni se plimba fantoma lui Ghiţă, această nouă Elodie. O telenovelă în care se regăsesc mai marii ţării, de la SRI la DNA, poporul înghite doar ce-i da RTV-ul sau A3, pe nemestecate, pentru că nu ştie (sau n-a aflat?) că politica e curva iar politicienii cei mai buni băieţi din lume. Ca noutate, au scos-o p-aia cu “Ghiţă nu e fugar, e martor protejat” adică vezi Doamne,  noi ne-am născut sâmbăta şi era ger. Despre cauţiunea (sau pseudo-cauţiunea) pe care a iest Ghiţă de la Beciul Domnesc nicio vorbă. O căruţă de bani, pe care el fugitivo trebuia s-o piardă. O fi pierdut-o, n-o fi pierdut-o nu se ştie. Toată lumea e cu ochii şi urechile pe ce mai pârăşte Ghiţă. Dacă spune adevărul, e cam naşpa, dacă minte, e vai de curul lui. În nicio variantă însă, nimeni nu va face nimic. A, uitai! Se va face o comisie, care va îngropa cazul. Kodruţa va veni din concediu şi va spune că Ghiţă minte, că aşa se comportă un “fost”, rănit la orgoliu. Şi cam atât. Ăla stă bine mersi la căldurica, joacă bambilici cu Mazăre la umbra bananierului iar fraierii fac rating televiziunilor de ştiri. Ai rating, ai pub. Ai pub, ai bani. Ai bani, ţi se rupe de restu’! Păi nu e bine aşa? Este! Şi afară ninge, ninge şi bate vântul. Şi mai vine şi cutremurul ăla mare, să ne facă fărâme-fărâmiţe, acum când ne-au super îngheţat bucile. Aşa spune la tv, parcă poţi să ştii? Cică ştie un nene, dar nu spune decât pe bucăţele, să nu bage spaima în popor. El, Mircea Radulian spune că vine acopalispa, anul ăsta, nici mai devreme nici mai târziu. Cică savanţii britanici şi nu numai, susţin asta. Altul (Mihai Diaconescu) tot din gaşca de la INEP spune că nţ! Că e o poveste de pe un sit, pe care scrie în fiecare an că la noi vine beleaua. Aşa şi? Adevărul e că nici dracu nu ştie când şi dacă va fi cutremur, toată lumea îşi dă cu presupusul. După ştirea asta, la teve vine o tanti cu bufeuri şi medicamente anti. Cică i-au trecut! Nu suflă o vorbă despre ce-a mai făcut, a luat doar suplimentu’ala alimentar şi e iarăşi verde şi aptă. Mda. Tot la teve, o înmormantare cu lăutari şi dansatoare la bară, la Singapore. Am lamurit-o şi cu ziua capului lui Ion de ieri. Oamenii se bucură când cineva rămâne fară cap, asa că a fost aniversare. La mai multe. Poate mai cad niste capete, ale ştim noi cui, să ne bucurăm. Dacă nu, nu. Să revenim. Afară e cald şi bine, au inflorit gutuii, Dragnea a făcut salariul 3000 de euro indiferent dacă munceşti sau nu. Doar că… pe buticul din colţ scrie în araba (şi engleză!), aerul condiţionat cam scârţâie şi… ce bine e aici în Dubai! Dau cu mâna de perete şi mă trezesc! Futui!

Afară ninge… aşa şi?

A mai trecut un an. Aşa şi?

Reprezentativ

S-a mai dus dracu’ un an din cei… pe care pot să-i văd, percep, miros, gust. A trecut rapid, ca toţi ceilalţi, de te apuca depresia când te uiţi în calendar şi mai ales te mai şi urci pe cântar! Le-am făcut pe amândouă, apoi am deschis blogul să văd dacă mai ninge (mi-au pus aia zăpada până pe 4 ianuarie), ninge dar nu se aşterne, aşa că ninge degeaba, ca de obicei. N-o băgaţi p-aia cu stai să vezi că grâul, porumbul şi rapiţa au nevoie de rezerve de apă în sol, pentru că eu văd porumbul doar sub formă de mălai unguresc iar rapiţa – ulei de… Cineva îmi atrăgea atenţia că în lista de bloguri pe care le citesc sunt unele care nu merită. Care – am întrebat? Fără răspuns. Aşa şi? Niciodată n-am spus că scriu pentru bloggeri, pentru aprecierile lor sau pentru reciprocitate, să apară like-ul la coada articolului. Dacă citesc ceva şi-mi place, apreciez, dacă nu nu. Îi spuneam unui co-blogger că fiecare jurnalist este un scriitor ratat, şi invers. Blogării sunt pe undeva la mijloc, fac ceea ce fac din pasiune, nu sunt nici scriitori nici jurnalişti, netul le-a dat posibilitatea să se exprime şi o fac. Cei buni au zeci de mii de cititori, ceilalţi au câteva sute. Asta nu înseamnă că sunt proşti, doar că sistemul lor de promovare e un pic aiurea. Sau nu-i interesează să fie “citiţi”. Cunosc un blogger care îi scria iubitei în fiecare zi, de aia şi-a şi făcut blog, tipa nu citea emailurile de la el, în schimb rupea blogurile. Până într-o zi, în care blogul tipului a fost “descoperit” de o altă tipă şi… a început o altă poveste. Nimic nou sub soare. Există însă, o singură condiţie pe  care, dacă n-o îndeplineşti, n-o să te citească nici dracu! Limba romană. Dacă te exprimi strâmb şi şchiop, mai bine te laşi, altfel pierzi vremea şi banii pe curentul electric. Dacă n-ai citit de când eşti viu, măcar poveştile copilăriei, n-ai ce căuta în blogosfera. Nu vreau să spun mai multe că se apucă unii de citit, ceea ce, mi-e greu să cred, mai bine se uită la filmul după cartea cu acelaşi nume, până se plictisesc. Şi aşa e bine.

SAMSUNG

Am făcut o pauză, motanul Mini (un escroc sentimental) m-a anunţat că trebuie să-i curăţ litiera, că aşa sunt eu, o pisică mare (şi proastă, în viziunea lor!) care face munca de jos, le dă să mănânce şi-i piaptănă când au ei chef! Şi dacă tot m-au scos din mână, pot să vă spun că am patru, doi băieţi şi două fete (una băbuţa, are doisprezece ani, e cea mai înţeleaptă şi cam grăsuţă). De Mini v-am spus, Nas e celălalt băiat, e cel mai drăgăstos şi milog de mângâieri, Fitzy e mama lor, care acum e colega lor de joacă, iar pe băbuţescu o cheamă Pissy (cel mai inspirat nume posibil!). Au caractere diferite, apucături diferite, odată la trei luni fac praf un “copac pentru pisici” dar îmi iartă scaunele şi tapiseria fotoliilor. În rest, coabitam fără probleme.

Să revin la ce scriam mai sus. Dacă vreau să citesc poezie bună, mă duc la blogul lui Florin, dacă vreau să văd ce şi cât suferă o ziaristă în viaţa de zi cu zi, citesc blogul Oanei. Regina Buburuza pune în fiecare zi întrebări. Răspund sau nu, după cum am chef. La Mishuc ascult muzica bună, iar pe Efemeride văd ce-au mai inventat unii şi alţii. Lovendal scrie despre conspiraţiile din lume şi mai ales de pe net, iar ceilalţi scriu ce au ei chef! Citesc când am timp şi alte vreo câteva zeci de bloguri plus comentariile, dar asta nu înseamnă că sunt îndrăgostit iremediabil de blogosferă. Mai citesc şi câte o carte, prost obicei, nu-i aşa?

Afară e soare, ianuarie ăsta habar n-are că e lună de iarnă, că ar trebui să vină greul Bobotezei, ca grâul are nevoie de zăpadă, că eu m-am îngrăşat trei kile. Aşa şi?

 

Mai daţi-i o clipă lui Ilie Micolov…

Reprezentativ

“Dragoste la prima vedere”, “Şoferul şi multe altele… O generaţie i-a fredonat melodiile şi l-a ridicat la rang de artist. Acum artistul e grav bolnav. Şi ceea ce e şi mai grav, este că e singur… Singur şi uitat de prieteni, asemeni tuturor artiştilor care îmbătrânesc, dar a căror voci rămân veşnic tinere în palylisturile radiourilor. Ilie e bătrân, bolnav şi singur. Banii din “pensia de artist” nu-i ajung nici să-şi cumpere medicamente…

Din când în când îi mai calcă pragul pragul un prieten, dintre puţinii care i-au mai rămas şi-i aduc de Paşti şi de Crăciun câteva ouă şi-o sticlă de vin. Vinul nu-l mai bea, Ilie nu mai bea vin demult, diabetul şi alte boli au făcut din uriaşul cu ochi blânzi o epavă. Inima şi cele câteva zeci de alte diagnostice zac în dosarul pe care Ilie îl ţine la loc vizibil “în caz de ceva, să ştie doctorii ce mi-au făcut alţi doctori până acum…”

Ilie a apărut de nicăieri prin anii ‘80. Chiar de nicăieri nu, el a fost până la un moment dat “om aşezat, contabil”„Nu mi-am ales drumul în muzică. Eu nu mi-am ales niciodată nimic. Până la o vârstă, nici nu ai voie să alegi. Nu am vrut să mă fac de mic ceva, am avut tendinţa de a face ceva. Copilul nu ştie niciodată ce va ajunge. Până la muzică am fost economist la Direcţia Sanitară a judeţului Suceava. Birou, răspunderi sociale, până la 29 de ani”[i] Fatalismul moldoveanului născut în cetatea Sucevei, asemenea fatalismului rusesc. Nu ai voie să alegi, nu-ţi dă voie „cineva” să mergi pe alt drum decât pe cel ce ţi-a fost destinat. Şi Ilie, aruncat în vâltoarea vieţii, şi-a ales drumul. O vreme a fost consultant la Radio România, apoi a apărut în spectacolele Teatrului “Constantin Tănase”. Vara, cânta pe litoral, pe la cârciumi.

Eram student şi-mi câştigam bănuţul în vacanţe, făcând pe ajutorul de ospătar la restaurantele din Eforie. Ilie apărea la Perla sau la Europa şi cânta două, trei melodii. Cânta „Dragoste la prima vedere”. Era aplaudat îndelung… Uriaşul zâmbea, mai cânta odată şi încă odată, apoi dispărea în noapte, spre altă cârciumă, spre alte doamne care suspinau şi-şi strângeau de mână partenerii, pe sub masă…

Au trecut anii, o grămadă de ani cu bune şi rele, cu bucurii şi nenorociri, cu doruri şi uri… L-am reîntâlnit pe Ilie. Eram la Ploieşti, director la Alpha tv. Producătorul unui show l-a invitat să cânte câteva piese. După înregistrare, Ilie avea în continuare chef de cântat. Ne-am retras într-o sală, uriaşul şi-a luat chitara şi muzicuţa şi a început să cânte „La hanul Ancuţei”. Am început să recit versurile în timp ce le cânta. S-a oprit şi m-a întrebat mirat de unde le ştiu. Sunt versurile mele, i-am spus, le-am scris acum… o mie de ani. “Eu le am de la cineva, nu mai ştiu de la cine… mi-a dat poezia şi mi-a spus s-o cânt. Uite că am descoperit autorul!” Nici până în ziua de astăzi nu ştiu cum a ajuns poezia mea la Ilie, nici el nu ştia prea bine. Am publicat-o demult, într-o gazetă obscură de provincie şi de acolo… a avut soarta tuturor efemeridelor scrise de mine de-a lungul vremii… Ne-am împrietenit, dscn0231afis-posternici nu era prea greu, iubeam amândoi muzica, poezia şi vinul bun. Am început să filmăm un videoclip, dar după primele zile de filmare, Ilie a plecat în Germania, la treburile lui, am tot amânat şi amânat a rămas până în ziua de astăzi… Am fost de câteva ori acasă la el, undeva în Militari, într-un apartament modest de bloc comunist, în care, în afară de chitările sale, boxe, amplificatoare, Ilie avea şi celebra “colecţie” de pălării texane, de care era foarte mândru. Am încercat apoi să-l ajut să facă un CD cu melodiile pe care le scrisese între timp, am participat la câteva repetiţii, am fost la Corabia la amicul Petre Preda, chitarist, unde ei au mai făcut câteva repetiţii, am făcut coperta albumului, dar… Ilie a plecat iar în Germania pentru o vreme şi proiectul nu s-a mai finalizat. Au rămas doar fotografiile şi o copertă…dscn0306

Şi au trecut alţi zece ani. L-am văzut pe Ilie întâmplător, într-o emisiune tv, acum câteva zile. Era obosit, doborât de boală, singur şi trist… Se mişca greu, boala şi greutatea nu-l lasă să facă mai mult de câţiva paşi, cu greu. Îi spunea reporterei că l-au uitat toţi, că nu are prieteni, că nu-i mai deschide nimeni uşa… Reportera o ţinea pe-a ei, ca majoritatea reporterilor de astăzi, pe care nu-i interesează nimic, iar odată ajunşi la un post tv, ştiu totul, mai puţin limba romană. L-a pus pe bietul om, care abia vorbea, să cânte. Ilie a fredonat câteva versuri din “Dragoste la prima vedere”. Sunau mai mult a strigăt de revoltă şi ajutor. Revolta unui om a cărui voce a vândut peste 600.000 de discuri, a cărui voce se aude şi acum la radiourile naţionale, dar care mai are doar câteva zile sau câteva ore de stat printre noi… Uitat de toţi, uitat de cei ce l-au aplaudat, l-au adulat şi erau in stare să-i sărute picioarele. Uitat de miile de femei care suspinau, uitat de de miile de bărbaţi care îi foloseau cântecul drept pretext pentru a-şi întâlni sau minţi iubitele… Uitat de statul care îi ciunteşte pensia…

Dacă în căutările voastre pe posturile de radio îi veţi auzi vocea, vocea aceea inconfundabilă de bas bariton care cântă nişte versuri simple, naive chiar: Pe cărarea vieţii/Trec câte o dată/Cu speranţa vagă/De-a te întâlni/Ne cunoaştem parcă/De o viaţă întreagă/Neavând puterea/De a ne vorbi…

…nu uitaţi că Micolov vă iubeşte… Oriunde v-ati afla, oriunde v-a dus viața, Ilie Micolov uriașul cu suflet de artist, va iubeste, cu dragoste la prima vedere… Voi îl mai iubiţi? Dacă da, faceţi în aşa fel încât trecerea lui spre raiul artiştilor să nu fie întunecată şi dureroasă. Mai daţi-i o clipă lui Ilie Micolov… dăruiţi-i o clipă de bucurie, asa cum el v-a dăruit o viață…

 

Eu îl iubesc pe Moș Crăciun!

Reprezentativ

Până pe la 6-7 ani Moş Crăciun exista! Când îţi spune un copil mai mare şi rău că Moşul e doar o poveste şi că părinţii, bunicii sau mătuşile îţi cumpără jucăriile, îţi vine să-l omori violent! Pe urmă îţi trece, accepţi convenţia şi te bucuri de cadouri. Devii la rândul tău Moş Crăciun. Evident, citeşti poveştile despre el, inventate de scriitorii şi preoţii care îl trag spre partea religioasă pe bietul moş. Ştii că nu există, ştii că e o poveste dar accepţi convenţia pentru a înfrumuseţa viaţa copiilor. Moşul nu face rău, aduce daruri copiilor cuminţi. Dacă părinţii îţi sunt săraci, n-ai fost cuminte, dacă nu… moşul îţi iartă micile greşeli.

Nu acelaşi lucru se întâmplă cu Dumnezeu, Iisus şi toată pleiada de sfinţi şi sfinte, moaşte şi alte închipuiri. Pentru unii, ei continuă să existe şi după cei şapte ani de copilărie. De ce? Nu e o poveste la fel ca a moşului? Nu, vor răspunde credincioşii, NU, EI EXISTA! Unde frate? “În fiecare dintre noi, în sufletul tău!” Şi de aici încep ameninţările. Nu crezi? Vei arde în ligheanul (lacul, cazanul, tomberonul, depinde de imaginaţia fiecăruia) cu smoală! Când? Păi… după moarte. Atunci nu mai simt nimic. Eşti prost şi te bate Dumnezeu!  Nu mă bate! Ba da! Îţi vei petrece viaţa de apoi în iad! Discuţia poate continua la nesfârşit, de fapt continua la nesfârşit pe facebook, în grupurile de creştini şi atei. Dacă întrebi un credincios despre Moş Crăciun, îţi va spune că nu există, ca o fi existat cândva, că nu scrie în Biblie, etc. În schimb Iisus foșgăie printre noi, ia notițe şi le bagă în arhivă. Tot ce se întâmplă, e cu voia lui Dumnezeu, dacă tragi o bășină sau dacă iți rupi gâtul, tot voia Lui e. Dumnezeu (în picturi, poze, statui) e tot timpul supărat și încruntat. Moș Craciun zâmbește. De ce?

Până când? Până când îi va locul divinitatea de rezervă. Până când o religie va fi înlocuită cu alta. Moş Crăciun însă, va rămâne veşnic, poate se va numi altfel, dar va aduce mereu bucurie copiilor în miezul iernii. Eu îl iubesc pe Moș Crăciun! Restu’…

Sunt pervers în cuget şi simţiri. Aşa şi?

Reprezentativ

 

Să fi fost vreo zece fără un sfert, când mi-a bipăit telefonul. Trafic, Titulescu spre Piaţa Victoriei, dacă n-ai nervii tari, n-ai ce căuta acolo la ora aia. N-am avut de ales, aşa că, m-am aşezat la codălăul format. Scot telefonul şi văd o notificare, o notificare de apariţie nouă pe un blog, blogul unei tipe oarecare. Aha, zic, şi-a revenit Pantazi, scrie. Ia să cetim! Şi găsesc… Sunt maniacă. Şi ce dacă? Citesc tot, mai înaintez trei maşini, semaforul se face iar roşu, aşa că citesc pe îndelete. În primul rând nu sunt de acord cu titlul. Sunt perversă ar fi sunat mai bine, dar pudibonderia salvează… scriitura? După mine, ar fi sunat mult mai bine Sunt perversă. Şi ce dacă? Adică ar fi reflectat realitatea obiectivă, din punctul meu de vedere. Perversiunea şi-a făcut loc subtil în viaţa noastră de zi cu zi, nimeni nu e sfânt, toată lumea se gândeşte la… fel de fel de chestii, care nu se pot spune într-o conversaţie cu necunoscuţii pudibonzi. Te vor eticheta imediat drept obsedat/ă, pervers/ă sau dracu mai ştie cum. Dar, din perversiune se câştigă. Uite, Maria Popovici, fata care a câştigat Ai Umor (după ce l-a pus pe Cheloo să-i sufle peste proaspăt epilata-i păsărică, a câştigat douăzeci de mii de euro! Unde suflă Chelu’ creşte! Şi în timp ce mă gândeam cam ce perversiuni elegante să pun pe blog atunci când voi ajunge la tastatură, aud un claxon luuung şi disperat în spate! Mă uit în oglindă şi văd o maşinuţă cu număr de Teleorman, care în afară de claxon mai avea şi faruri. În faţă, coada a mai înaintat cu trei maşini. Pornesc frumos şi fac cei cinsprezece metri. În spate, “bolidul” cu număr de Dragnea se opreşte la 8 centimetri de bara mea. Bag pervers în marche arriere (sau manşalier cum se spune pe la noi) se aprind luminile din spate. Mini maşinuţa se înfige toată în claxon, rău de tot! Din spate se aude un “băăăă, te crezi la Orbeasca? Deschide dracu’ ochii!”. Mai înaintez zece metri şi iar se face roşu. Coltul de TR rămâne strategic la doi metri în spate. E mai bine. Ajung la intersecţie şi o iau pe Calea Victoriei. Pe la semafoare, mai arunc un ochi pe net. În paralel, o tipă cu un Q7 butonează frenetic de două intersecţii. Mă gândesc (pervers evident!) la câte a pătimit săraca până şi-a luat maşinuţa aia. În spatele ei, un ţigan şi el stăpân al inelelor, o flashuieste. Mi-aduc aminte iar de Maria Popovici şi de monologul ei. Cum ar fi ca tipa să coboare în mijlocul străzii şi să-i spună ăluia “hai mă, bagă!”. Ar fi pervers? Nu cred.

Pe trotuare văd fel de fel de… apariţii. De la tocurile de cinşpe şi bucile bine conturate la doamnele +100, cu suflet frumos şi poze din tinereţe pe facebook. Uite şi o doamnă, trecută bine de şaptezeci, cu părul ca para focului, cu irizaţii verzi! La ce s-o fi gândind, când se uită galeş după cei doi tipi descheiaţi până la buric, ce ies din sala de fitness? Aaaa, ştiu! La Arsenie Boca şi minunile lui!

În sfârşit, ajung la laptop, recitesc articolul unei tipe oarecare şi ajung la concluzia că mai avea nevoie de nişte sare şi piper, mai ales piper. Adică e kinky, dar nu atât de tare. Mai citesc vreo câteva prospături. Hope Less e ceva mai directă. La fel şi Trubadurul prin Avalon, dar e băiat şi nu se pune, băieţii poate! Poate şi Mishuk, la el se şi vede. Din viaţă ca-n piaţa e mămica şi nu cadrează. Rămâne Dincolo de uşa casei mele care le zice pe bune şi-i şi place.

Gata, am decis! Sunt pervers în cuget şi simţiri. Aşa şi? Nu sunt singurul. Să comenteze ala care nu e, dar o fi vreunul?

Spovedanie la uşa “Beciului Domnesc” de Prahova

Galerie

Această galerie conține 11 fotografii.

  Din când în când, DNA-ul mai saltă câte un politician sau fost politician, care a sărit calul rău de tot, sau care a uitat… tabla împărţirii (cu partidul). Se întâmplă însă şi altele, pe care nu le ştie nimeni, … Continuă lectura

Ion și Maria

Reprezentativ

Bucureştiul nu este doar Centrul Vechi, Piaţa Victoriei sau puzderia de mall-uri în care piţipoance de tot felul şi “vedete” de doi lei îşi plimbă fizicul şi-şi fac selfie-uri pentru facebook, rânjindu-şi dinţii şi ţuguindu-şi botul siliconat. Bucureştiul e VIAŢĂ, viaţa de dincolo de ştirile mondene, dincolo de politică, cu oameni de rând, cu săracii cei mai săraci, care-şi duc traiul de pe o zi pe alta şi pe care nu-i vede nimeni…

18La parterul blocului în care locuiesc, funcţionează mai multe fast food-uri, adică niște buticuri în care se vînd covrigi, șaorma, merdenele, sărmăluțe în foi de varză (plus viță) și alte mâcăruri de luat acasă sau de mâncat din mână pe trotuar. Mai la vale, e un magazin al Fondului Plastic și un second hand, cu mărfuri “absolut noi, cinșpe lei orice produs”, o altă șaormărie ceva mai scumpă, în care la loc de cinste găsești celebra șaorma de “pui, vită plus curcan, cu aromă de berbecuț!”.  În capăt e o tutungerie de la care nu mi-am putut lua niciodata țigări “de-ale mele” pentru că “nu prea cere lumea d-astea și dacă nu cere, de ce să luăm? Am înteles că nu au frigiderele adecvate stocării și n-am mai încercat. Tot în zonă, o gramadă de florării și florărese, gureșe, unele negre, altele (tot negre, dar…) blonde cu ochii albaștri. Restul parterului e ocupat de CEC, Poștă și vreo câteva bănci care au trecut demult de criză, dupa cum arată doamnele XXL care ies în fața băncii la fumat. Peisajul pe care vi-l descriu, se afla undeva între Piața Matache și Gara de Nord, destul de aproape de autogara de unde pleacă microbuzele spre Ploiești.

Din peisaj fac parte Ion și Maria, doi aurolaci bătâni, pe care chiar așa îi cheamă, Ion și Maria. Sunt frați. Ion mai ajută florăresele pentru o bere și câțiva lei, iar Maria cerșeşte cu sârg. Cerșește lângă șaormării, face naveta între cele două, capată destulă mâncare și pune totul într-o pungă jegoasă de plastic. Seara împarte mâncarea copiilor strazii…

Ion are un câine. Pe câine îl cheamă Labă. Cu Ion m-am “împrietenit” de când i-am salvat câinele din mașina hingherilor. După ce i-au dat două după ceafă și un șut, doi hingheri i-au luat câinele și l-au băgat în mașină. Ion urla ca din gură de șarpe, “mi-ați luat frateleeee!!!” Plângea cu lacrimi amare, dar cine să bage în seamă durerea unui aurolac isteric? M-am dus la mașină, cunoșteam câinele de câţiva ani buni, nu se despărțea niciodată de Ion, hingherii s-au uitat lung la mine, m-am uitat și eu la ei, apoi am scos din portofel cincizeci de lei și le-am facut semn sa-mi dea cățelul. S-au făcut că nu pricep, atunci am luat lațul din mana unuia și i l-am pus de gât. Ceilați au încercat ceva, dar am stâns mai tare și am spus încet: vreau câinele. Hingherului cu lațul de gât i se faceau ochii din ce în ce mai mari. Celălalt  a deschis ușa mașinii și câinele lui Ion a zbughit-o în aplauzele câtorva gură cască și în urletele Mariei. Cred că șoferul dubei sunase la Poliție, dar până să ajungă am plecat. Culmea e, că nu m-am ales nici macar cu o înjurătură…

Aseară, Ion și câinele erau la locul lor, lângă șaormărie. Maria nicăieri. Când m-a văzut, Ion s-a ridicat brusc și m-a salutat militărește, apoi mi-a spus: “vino să-ți arat ceva”. L-am urmat, am ocolit pe la dracu’ în praznic și am ajuns în spatele blocului. Acolo era Maria. Stătea în genunchi lângă o cutie destul de mărișoară și avea în mână un biberon cu tetina foarte subţire. În cutie, trei pisoi cărora încă nu le dăduseră ochii. “Sunt de la pisica albă, o știi, aia cu coada înfoiată… A calcat-o mașina de gunoi azi dimineață… acum sunt și ei singuri, la fel ca noi… dar am eu grijă să nu crească fără mamă…” Nu știam pisica albă cu coada înfoiată. Îi știam doar pe Ion și Maria, doi cerșetori cu sufletul cât Gara de Nord…

201646x404

Cine credeţi că va câştiga alegerile în Prahova?

Reprezentativ

De vreo două săptămâni viitorii deputaţi au început să colinde din sat în sat, din casă în casa, din bloc în bloc ca să adune voturi (sau intenţii de vot). Nimic nou. Candidaţii fac o grămadă de kilometri pe jos (odată la patru ani nu se pune) răcesc (că doar e iarnă şi iarna nu-i k vara vorba lu’ Băse). Au dispărut plasele cu papa bun, au apărut pliantele şi mini calendarele pe care le găseşti cu predilecţie în ghenele de gunoi. Nu vă dau exemplu de pliante, (nici de candidaţi, vorbim poimâine despre asta), toate sunt la fel, toate promit o Românie mai bună, autostradă, pensii, salarii ca-n Luxemburg (2.000 euro ăla mediu), scoli, spitale, medicamente, aer curat şi în general cam tot ce-I lipseşte prahoveanului de rând şi ar vrea să aibă. Aşa a fost şi acum patru ani. Şi acum opt. Şi acum 12. Anul viitor cum va fi? Votaţi şi număraţi, (daţi click pe „vezi rezultate”) chiar e PE BUNE!

 

Pentru cât timp?

Reprezentativ

Ştii tu frumoaso că ulciorul din care bei cu nepăsare
A fost făcut cu trudă sfântă, de-un biet olar din lumea mare?
De-un biet olar, ce-şi luase lutul înnămolit, murdar şi greu
Din ţărna unui trup de fată, curat şi suav ca trupul tău?
Omar Khayyam – Fata cu ulciorul

     Am intrat cu o strângere de inimă în cimitir. Soarele coborâse undeva, după tufele de tradafiri sălbatici, îmbrăcând zarea într-un linţoliu de purpură, parcă scriind pe cer cu nevăzute cuvinte „mi-e târziu…” Un gând mi-a încolţit în minte, un strigăt venit de nicăieri, reverberat de liniştea din jur şi spart la un moment dat în cioburi de întuneric: „să nu tulburi liniştea celor plecaţi…”
De departe, ca de după o cortină de pâslă, zgomotele se auzeau estompat: un tramvai, o sirenă a poliţiei, un ţipăt de femeie. Era oraşul, prezent, veşnic treaz, care-şi trăia mai departe sfârşitul de zi, fără să-i pese prea mult de liniştea celor ce se odihneau în juru-mi.
– Pe cine căutaţi? am auzit o voce în spatele meu. Avea dulceaţa unui lighean de tablă târşit pe pietriş. Eu îi cunosc pe toţi, sunt paznicul cimitirului de patruzeci de ani. Am ieşit la pensie, şi ce aşteaptă omul după pensionare? Mai devreme sau mai târziu, vine aici, în locul ăsta sau altul la fel. Eu m-am obişnuit, mi-a fost frică la început, dar m-am obişnuit. Aveţi pe cineva? Nu, n-aveam pe nimeni acolo, ai mei se odihnesc undeva departe, într-un cimitir de pe malul Oltului. I-am răspuns omului, apoi am dat să plec.
– Ştiu, aţi venit doar aşa, să vă reculegeţi, ştiu, ştiu. Dar dacă vreţi, mai putem sta de vorbă. Mai încolo. Eu rămân aici toată noaptea.
Am plecat pe o alee mărginită de cruci, care în lumina puţină a asfinţitului păreau din marmură neagră, unele chiar erau, iar fotografiile sepia, ale unor tineri ce niciodată nu treceau de patruzeci de ani mi-au atras atenţia. M-am oprit lângă o cruce veche. Numele săpat în piatră era simplu, cu rezonanţe ardeleneşti: Pop Ioan. Pop Ioan se născuse în 1895 undeva pe lângă Alba, venise în oraș cu cine ştie câţi ani în urmă, avusese o viaţă plină, îşi ridicase cruce de piatră neagră pe care săpase mai întâi numele său, apoi al soţiei, dar ea plecase prima, prin ’76, iar el rămăsese să o vegheze şi s-o plângă încă zece ani.
Un alt mormânt, bine îngrijit, împrejmuit cu un gard de fier forjat, în interiorul căruia se aflau două femei. Una mică, slabă, chircită în faţa crucii, se chinuia, cu nişte chibrituri umede să aprindă o candelă. Beţele sfârâiau, dar refuzau să ia foc. Cealaltă femeie, grasă, rumenă în obraji, machiată un pic cam strident, o certa cu vocea ascuţită, destul de tare ca s-o pot auzi şi eu:
– Ţi-am spus să cumperi o brichetă, ce dracu’! Doamne iartă-mă, că uite pomenii numele Răului, doar nu costă o avere! Altădată să mă asculţi, că tu nu m-ai ascultat niciodată şi nu m-ai ascultat nici când te-ai încurcat cu răposatu’, Dumnezeu să-l odihnească, că-mi fac păcate acum, după ce nu mai e, nu m-ai ascultat şi uite cum te chinui, dacă nu găseşti un chibrit, am făcut atâta drum degeaba, ooof, of, of!
Tirada femeii grase era o cerere nerostită adresată tuturor şi cum nu mai era nimeni prin preajmă, m-am apropiat, am spus frumos „săru’ mâna” şi i-am întins celei de lângă cruce bricheta. A luat-o, cred că a mormăit un mulţumesc, dar privirea plină de recunoştinţă spunea mult mai mult. În schimb, grasa a profitat din plin de ocazie:
– Vă mulţumim, domnu, vă mulţumin, ce ne făceam dacă nu eraţi dumneavoastră? Umblam toată noapteă după o amărâtă de flacără, că am venit tocmai de la Filipești să aprindem o lumânare aici, iar sor’ mea asta n-a fost în stare să-i cumpere o brichetă lui bărba’su! Vezi Vetuţă că a crescut iarba pe lângă cruce, mi-ai spus că ai smuls-o, păi nu e ruşine măi fato, ne ştie lumea, un bărbat ai avut şi tu? Vetuţa se aplecă din nou şi smulse firele de iarbă care avuseseră neobrăzarea să răsară în cele două zile de când nu fusese la cimitir…
Pe o altă alee, în faţa unui bust de marmură albă, un bătrân stătea în genunchi. Candela arunca umbre galbene pe faţa ridată iar din colţul ochilor, boabe de lacrimi se prelingeau pe obrajii de culoarea pergamentului. Murmura ceva, a litanie şi mi-a fost greu să-l întrerup. Când a terminat ce avea de spus, s-a ridicat cu greu. Atunci l-am salutat cu o înclinare a capului iar el mi-a răspuns simplu „bună seara”. S-a aşezat pe băncuţa din faţa mormântului şi a început să plângă iar. Un plâns bărbătesc, fără supine, doar lacrimi ce nu vroiau să se oprească. M-am aşezat alături. Într-un târziu, văzându-mă că tac şi-i respect durerea, a început să vorbească, cu ochii pironiţi la bustul de marmură. „Da, am iubit-o, am trăit toată viaţă împreună, o viaţă de om, cincizeci de ani, am avut numai bucurii, cu toate că am fost doar noi amândoi şi ea a plecat, era seară, ca acum, când a plecat, doar că a fost pe doisprezece mai… Vin în fiecare seară aici şi stăm de vorbă, să nu râzi, stăm de vorbă, îi spun ce s-a întâmplat peste zi, iar ea câteodată îmi răspunde. Ştiu că mă aude, că e undeva acolo sus… Acum trei săptămâni am visat-o, era atât de tânără şi frumoasă, ca atunci când ne-am cunoscut şi mi-a fost parcă ruşine că am îmbătrânit. Dar ea mi-a spus în vis „nu fi supărat, că vom fi iar împreună” şi a plecat uşor, iar a doua zi dimineaţă, când  m-am trezit înfloriseră salcâmii… I-am adus flori de salcâm, îi plăceau tare mult şi de atunci o visez în fiecare noapte…”

Am plecat doar când noaptea a intrat în drepturi depline. La poartă, paznicul mângâia un câine mare şi negru care la rândul său îi lingea mâna. „E Cerber al doilea, primul a murit de bătrân acum vreo zece – doisprezece ani.  L-am îngropat într-un colţ al cimitirului, departe, că nu se cădea altfel. Păzise şi el somnul oamenilor şi nu merita să… Acum îl am pe ăsta, e şi el bătrân şi ştie unde mi-am făcut locul de veci. Din când în când, mergem acolo şi el o ia înainte şi se opreşte chiar la loc. Ştie…”
Zgomotul oraşului m-a îmbrăţişat brutal. Am trecut dintr-o lume a liniştii în cea a vieţii care nu prea are habar de ce se întâmplă-n juru-i. Şi din nou, un colţ de gând se aprinse acolo, undeva, ca o candelă uitată: pentru cât timp?…

Vasile. Cel care își plânge morții…

Reprezentativ

Aproape în fiecare seară, plec spre București pe DN1, la ore destul târzii. La un moment dat, pe la Balotești, un câine mare și negru sare în spatele mașinii, latră ca un nebun apoi se retrage strategic sub gardul din marginea drumului. Cei care merg frecvent pe DN1 îl cunosc și-l feresc, cei ce trec pentru prima oară frânează violent ca să nu-l bage sub roți pe maidanez. Câinele insă, n-are nicio problemă, latră furios, cu toate că, dacă oprești mașina o ia fugă. E prezent la “datorie” în fiecare moment al zilei și al nopții, de parcă ar avea o misiune de îndeplinit. “Navetiștii” de pe DN l-au botezat Vasile și din când în când, îi aruncă din goana mașinii cîte ceva. Într-o seară, m-am oprit (după ce mi-am luat porția obligatorie de lătrături) un pic mai încolo și am încercat să-i dau ceva de mâncare. Cățelul s-a apropiat, a latrat de-un salut, a luat frumos osul și a plecat spre gardul unde-și face veacul. Când să mă urc în mașină, un moșulică îmi spune buna seara. Îi răspund, iar omul, fară nicio introducere, începe sa-mi spună povestea lui Vasile. “Mă-să era o cățea neagră, mare, care avea culcușul dincolo de gard, gardul de tablă, ăla vopsit în verde, acu’ nu mai e verde, că s-a schimbat proprieterul și l-au facut altfel. Cățeaua a fătat vreo șase pui, toti negri ca ea, numai unul era tărcat, pe unii i-au luat oamenii buni la suflet, pe alții i-au calcat mașinile, că erau mici și proști și oamenii aruncă mâncare în mijlocul drumului… Mai rămaseseră doi, cățelul tărcat și Vasile, pe care nu-l cheama Vasile, așa îi spuneți voi, ăștia de pe deneu, îl cheamă Câine și atat. Într-o seară, cineva a aruncat în mijlocul drumului niște oase. Cățelul tărcat a fugit să apuce unul. Era mic… l-a făcut praf o mșină… Eram acolo. Cățeaua a început să urle și a fugit spre el. Murise… L-a luat în gură să-l aducă la gard, acasă… O altă mașină care venea cu viteză, i-a lovit pe amndoi… praf i-a făcut, i-a întins pe asfat. Căteaua a murit cu puiul în gură, cu puiul ei tarcat… așa au și ridicat-o maturătorii… Pe ăla negru l-am luat eu în brațe, se zbatea și urla săracu… L-am luat la mine acasă, dar a fugit și de atunci stă pe marginea drumului și înjură, da, da, înjură mașinile care i-au omorît mama. Să fie vreo trei ani…”

Dacă treceți pe DN1, dinspre Ploiești spre București iar pe la Balotești vă latră un câine mare și negru, nu-l înjurați… E doar Vasile, care își plânge morții…

caine

Ce dracu se întâmplă, chiar suntem toți tâmpiți?

Reprezentativ

„Ne confruntăm în întreaga lume, cu o conspiraţie monolitică şi nemiloasă, care se bazeazã în mod primordial, pe jurăminte secrete şi pentru a-şi extinde sfera de influenţă se bazeazã pe infiltraţie în loc de invazie, pe subversiune în locul alegerilor democratice, pe intimidare, în locul libertãţii de a alege…” Sunt cuvintele lui John Fitzgerald Kennedy, JFK, preşedintele american asasinat în 1963, spuse cu puţin înainte de a fi împuşcat. De cine? Nici până în ziua de astăzi nimeni nu ştie, cu toate că au existat o grămadă de aşa zişi vinovaţi, care au sfârşit în marea lor majoritate, asasinaţi la fel ca preşedintele. Documentarul pe care vă sugerez să-l urmăriţi, extrem de actual astăzi, cu toate că a fost făcut acum opt ani, vă va purta într-o lume pe care n-aţi avut de unde s-o cunoaşteţi, ea nu este prezentă în mass media la care aveţi acces şi mai mult, informaţia este ascunsă de ochii lumii. De ce? Pentru că, în orice situaţie cunoaşterea înseamnă putere, iar puterea nu va sta niciodată în mâinile poporului, chiar dacă toţi politicienii clamează democraţia. De câteva zile, Donald Trump a devenit preşedintele Americii. Este asta o conspiraţie? Nu, poporul a votat! Aiurea, când are poporul dreptate? Niciodată.

Dacă aveţi timp, urmăriţi filmul. Are două ore, e subtitrat în româneşte. Dacă n-aveți prea mult timp… lăsaţi-l să treacă pe lângă voi, iar atunci când vă veți întreba DE CE, răspunsul va fi o ridicare din umeri. Vreți asta?

Aveţi mai jos scenariul primelor douăzeci din minute de film.

O conspiraţie globală există. Nevăzută. Termenul în sine „secretizat” este respingător, într-o societate liberă şi deschisă. Controlul, Vegherea, Colectarea informaţiei, cu toţii ştim că ea există dar în ce constă? Pentru fiecare întrebare privind lumea în care trăim, există o teorie a conspiraţiei oferită de undeva, celor căreia i se adresează. Aceste teorii ale conspiraţiei sunt în număr de sute şi aproape întotdeauna, tind să se afunde sau, în cel mai bun caz, duc spre altă conspiraţie şi tot aşa la infinit. Chiar dacă devine evident pentru cei mai mulţi că ceva nu este în ordine şi că un anume fel de conspiraţie globală chiar există, este încă foarte greu de văzut ce presupune ea exact şi unde adevărul se află cu adevărat. Jonh F. Kennedy a descris-o astfel: „Ne confruntăm în întreaga lume… cu o conspiraţie monolitică şi nemiloasă care se bazează în mod primordial pe „jurăminte secrete” pentru a-şi extinde sfera de influenţă, care se bazează pe infiltraţie în loc de invazie, pe subversive în locul alegerilor democratice pe intimidare, în locul libertăţii de a alege. Este un sistem ce concentrează vaste resurse umane şi materiale pentru crearea unei maşinării unitare, deosebit de eficiente ce combină armată, mijloace diplomatice, inteligenţă, mijloace economice, ştiinţifice şi operaţiuni politice, operaţiunile îi sunt ascunse, nu publicate, greşelile îi sunt îngropate, nu apar în ziare iar dizidenţii îi sunt aduşi la tăcere…

Nu încurajaţi nici o cheltuială nu îi este anchetată nici un secret nu îi este dezvăluit Mai târziu, în încercarea de a conduce o investigaţie asupra asasinării lui Kennedy directorul FBI, John Edgar Hoover manifestă aceleaşi sentimente când spune: „Individul devine handicapat când este confruntat cu o conspiraţie atât de monstruoasă ce-l face să creadă că e imposibil ca ea să existe”

Este timpul ca oamenii din întreaga lume să pună piciorul în prag şi să acorde atenţie urgentă, importanţei acelor două fraze dar totuşi iţi vine să spui, „chiar dacă am face asta, cum ar putea individul obişnuit să ajungă la rădăcinile acestei probleme?” Și chiar dacă vom ajunge vreodată la rădăcinile ei, ce am putea face?”

Şi acestea amândouă sunt întrebări foarte bune…

Ei bine, cea mai bună metodă de a începe este să renunţi la fluorura din dietă şi să încerci să înţelegi istoria reală. Apoi învaţă să priveşti fiecare ştire dintr-o perspectivă globală. Ignoră ce-ţi spun ei să crezi şi încearcă să încadrezi evenimentul acolo unde aparţine, la scară globală. Apoi foloseşte acel străvechi proverb grecesc:

„Cui Bono?” (Cine beneficiază?) Şi mai important, când descoperi un adevăr, dezvălui o minciună sau găseşti o anomalie, spune-le prietenilor, răspândeşte informaţia cât poţi de mult pentru că mass media, cel mai probabil nu o va face. Dar cel mai important dintre toate este să fii conştient de ceea ce te înconjoară privind dintr-o perspectivă globală. Să vezi imaginea de ansamblu. Lumea întreagă e un teatru şi tot ce se întâmplă este planificat să se întâmple astfel şi sunt anumite tipare…
Uită-te la istorie şi fii conştient de lecţiile ei, dar nu o lua ca atare. Nu insista asupra pierderilor din trecut sau pe trecutul tău personal care pare că se repetă. De asemenea uită-te la viitor şi vezi că el depinde de cum ni-l facem fiecare din noi, dar nu te axa prea mult pe acest aspect… Nu sta aşteptând să se întâmple miracole sau evenimente care să schimbe lumea, câştiga înţelepciune şi cunoaştere. Priveşte imaginea de ansamblu. Trecutul şi viitorul vor deveni evidente. Căutând adevărul despre ceea ce se întâmpla în această lume, sunt multe piste false de care te loveşti şi un număr vast de conspiraţii din care poţi alege. Multe dintre ele par posibile pentru că, multe dintre ele sunt parţial adevărate, dar toate sunt proiectate în aşa fel încât să nu ducă nicăieri, sunt proiectate doar pentru a-ți distrage atenţia. Totuşi, când cineva trece dincolo de limita lor normală, devine vizibil că la baza tuturor conspiraţiilor, este una foarte reală, fiind în acelaşi timp sclipitoare şi înfricoşătoare prin simplitatea ei şi de departe, cel mai deştept lucru care l-a făcut cel care a săvârşit-o, a fost să construiască o cultură a conspiraţiilor.

O parte marginală a societăţii a perpetuat ani de zvonuri şi nenumărate alte non existențe şi parţial informative conspiraţii, pentru a reprima adevărul şi a perpetua un aer interminabil de ridicol în jurul subiectului.
Discuţii despre extratereştri…
Tehnologii secrete…
Porţi galactice…
Muşamalizări extraterestre…
Conspiraţii guvernamentale…

Toate sunt subiecte care ar putea sau nu fi adevărate şi sunt mereu proiectate pentru a alimenta imaginaţia și a distrage curioşii şi pentru a oferi substanţă celor care ştiu că ceva se întâmplă dar pur şi simplu nu ştiu ce anume În ultimul timp suntem martorii celei mai complete şi plauzibile posibilităţi dintre toate. O teorie care pare să le explice perfect pe toate celelalte…

 

“Pământul se va cufunda în întuneric!” Vine apcalipsa? Iar?

Reprezentativ

 

 

 

“Specialiştii” spun că, începând cu 15 noiembrie, ora 3:00 a.m, până pe 30 noiembrie, ora 16:15 p.m, Pământul se va cufunda în întuneric cauzat de un eveniment astronomic între Venus și Jupiter. 
Venus va trece prin sud-vestul planetei Jupiter și va străluci de zece ori mai mult decât aceasta. Lumina lui Venus va încălzi substanța gazoasă din care este format Jupiter, cauzând o reacție masivă. Această reacție va aduce la eliminarea unei cantități mari de hidrogen în spațiul cosmic, care va intra în contact cu Soarele pe data de 15 noiembrie, ora 2:50 a.m.
Hidrogenul va cauza o explozie masivă pe suprafața Soarelui, care va duce la creșterea instantanee a temperaturii acestuia, cu 9.000 de grade Kelvin.
Exploziile îi vor da Soarelui o culoare bleu. Soarelui îi vor trebui 2 săptămâni să capete culoarea galbenă.
Se mai arată că temperatura de pe suprafața Pământului va crește cu 8 grade Celsius și nu vor fi fenomene majore.

Ştirea a făcut înconjurul Internetului. Unele surse spun că informaţiile de pe site-ul newsformeplus.com ar fi false.

Aşa zicem şi eu.

Jumătate de noapte la Sihăstria

Reprezentativ

Vă rămasesem dator cu o poveste, poveste ce se leagă cumva de articolul pe care l-am scris în urmă cu câtva timp despre Patriarhul Daniel. După ce acesta își termină periplul prin lume (citește misiunea) adică prin SUA, Elveția, Canada și altele, la 6 august 1987 intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel. Despre Mănăstirea Sihăstria voi vorbi în cele ce urmează…

Aveam vreo șaptesprezece ani, eram în anul patru la liceu, am făcut cinci, de abia se inventaseră liceele de specialitate și dacă mă gândesc bine, aș fi făcut cu drag vreo șapte, dacă aș fi știut ce mă așteaptă… Așadar, aveam șapteșpe, făceam sport (cu Nea Petrică Mosoia, profesorul de sport care îmi era diriginte și antrenor de lupte) și abia așteptam vacanța de vară. În vacanță plecam de nebun să fac un ban prin cârciumile de pe litoral sau, plecam cu rucsacul în spate spre munții patriei dar, invariabil, ajungeam tot la… mare. În vacanța despre care vreau să vă povestesc, am hotărât, împreună cu doi amici de la Liceul de Muzică Pitești, (acum Dinu Lipatti) Sandu Săvulescu – violă și Bogdan Neculce – violoncel, să vizităm mănăstirile din Moldova. Am plecat cu autostopul până la București, apoi cu trenul până la Suceava. Am văzut Dragomirna, am coborât la Pătrăuți, Bogdana, Sucevița, Moldovița, Humor, apoi Voronețul, care atunci era o mănăstire frumoasă și un pic tristă, celebrul albastru din ilustrate dovedindu-se a fi un ultramarin spălăcit, nici pe departe albastrul care înfierbânta imagianația pictorilor. Ne-am întors la Gura Humorului și am ajuns într-un camion cu lemne la Târgu Neamț, apoi la Agapia. Cine a fost acum mulți ani la Agapia poate își mai aduce aminte de pârâul cu același nume, care curge pe lângă zidurile mănăstirii. Acolo am pus cortul, dar a venit la noi o maicuță tinerică şi fâşneaţă care ne-a spus că noaptea e frig și că, pentru douăzeci de lei, putem dormi la ea. Am plecat fără comentarii, femeia ne-a dat să mâncăm, am aflat ca avea douăzeci și șapte de ani și că “s-a retras” la mănastire din motive de… dragoste. Au mai venit încă două “colege”, am băut o sticlă de rom, apoi fetele au adus niște vin și… ne-a trezit toaca de utrenie de la manastire. Fetele au plecat oarecum rușinate și rumene în obrăjori, iar noi am dat cu banul unde să mergem: la Secu sau la Sihăstria. A picat Sihăstria. Am ajuns după apus, când soarele se ascunsese demult după munte. Ne-a deschis un călugăr bătrân, care, cred că nu mai atinsese apa de la potopul lui Noe. Ne-a cerut 25 de lei si ne-ai condus într-o chilie cu două paturi. Amicul Sănducu avea vreo 40 de kile, asa că, nu era o mare problemă. Din saltele, paiele, destul de bătrâne și ele, împrăștiau un miros de grajd abandonat în pripă. La un moment dat, în chilie a intrat un călugăr tânăr, imberb, cu niște obrajori bucălați și o privire cam umedă. S-a așezat pe pat, lângă mine. Din vorbă în vorbă, am aflat că îl cheamă Andrei și că saltelele au purici. Ca un facut, mâna i-a alunecat încet spre augustul meu posterior. În primul moment, am crezut că e un fel de salut de bun venit, ceva mai jos de umăr, dar parcă era prea jos! Așa că l-am prins de mînă și am început să-l strâng până a căzut în genunchi și a început să urle. Ce-a urmat, e simplu de povestit, a venit călugărul cel bătân, ne-a dat banii înapoi și am dormit în noaptea aia în cort, departe de mănăstire.

Cam asta a fost. Am stat o jumatate de noapte la Sihăstria. Cum s-o fi descurcat însă părintele Daniel, un an si ceva cu bucălatul?

„Suntem aici, peste tot!”

Reprezentativ

Articolele publicate până acum ca şi articolul de față, nu sunt o promovare a mişcării sataniste, ci o informare cu privire la aceasta, ce sub diferite forme exista în România şi dă destulă bătaie de cap părinţilor şi autorităţilor. Apariţia siturilor de socializare, a deschis larg porţile “cluburilor” sataniste din ţară şi din lume. Ritualurile încep online, apoi se mută în locuri pe care doar membrii clubului le cunosc. Negarea apartenenţei la asemenea grupări este extrem de vehementă, adepţii pozând în credincioşi – practicanţi chiar – până în momentul în care, ajungând la o anumită vârstă, nu mai dau socoteală nimănui despre acţiunile şi credinţa lor. Este binecunoscută recenta poveste a copilului unui politician, fugit de acasă şi recuperat cu greu de părinţi. Cazul a fost muşamalizat în mare parte, dar în anumite cercuri se cunoaşte adevărata poveste (de origine satanistă) a aventurii minorului…

Satanismul în România

Divinitatea de rezervaNumărul sataniştilor este destul de dificil de precizat, mai ales că mişcarea capătă pe zi ce trece mai multă trecere în rândul tinerilor. Nu este obligatoriu ca aceştia să participe la ritualurile sataniste, este suficient statutul de membru simpatizant. Simpatizanţii ascultă muzică de o anumită factură, heavy metal, trash, punk, etc, căutând să descopere mesajul ascuns în amalgamul de zgomote sau în textele melodiilor. Nu este obligatoriu să-l găsească. Se îmbracă într-un anumit fel, blugi rupţi, bocanci, impresie de ponosit, tricouri imprimate cu chipuri monstruoase, ori cu însemne hippy care, cu toate că au pătruns în conştiinţa socială ca însemne inofensive, au, unele dintre ele, o semnificaţie satanică. Asta nu înseamnă că toţi rockerii ar fi satanişti sau invers. Dar folosirea frecventă a expresiilor de genul „criminal”, „demenţial”, „bestial”, sau a sintagmelor de genul „a linge pe suflet” sau „a pune în lanţuri” defineşte clar un individ cu orientări (sau măcar simpatii) pentru satanism. Alte semne distinctive purtate de indivizii ce aparţin cultului satanist ar fi:

– Îmbrăcăminte cu Chipul Fiarei şi în mijloc imaginea Marelui Țap. Cunoaşterea semnificaţiei simbolului evidenţiază clar apartenenţa la un grup;
– Jocuri violente în cluburi (partenerii îşi izbesc puternic trupurile în timpul dansului);
– Semne de tăieturi la încheieturile mâinilor (legăminte de sânge) sau semne de înţepături în vene.
Oricum, o parte dintre membrii cultului îşi afişează făţiş apartenenţa atâta timp cât nu au comis fapte antisociale.

Pactul cu diavolul – noviciatul

gilmore-6606-ritual„Maestre vă recunosc drept Dumnezeul meu şi vă promit să vă servesc cu credinţă atâta timp cât voi trăi şi de aceea renunţ la credinţa mea, în Iisus Cristos şi Fecioara Maria şi toţi sfinţii din Cer, şi vă promit că vă voi adora şi vă voi omagia. De trei ori pe zi voi face cel mai mare rău posibil şi îi voi determina şi pe alţii să facă rău. În cazul în care voi dori să mă convertesc îţi voi da trupul meu, sufletul şi viaţa mea, ca ţinând la tine, pe care Ți le voi dărui fără să Ți le cer înapoi”.

Jurământul de mai sus se numeşte Pactul cu Diavolul şi se rosteşte de novici la întrarea în grup. Urmează apoi ritualul de iniţiere, sacrificiul trupesc şi însemnarea cu cuţitul a noului adept. „Sacrificul trupesc” se face prin violarea novicelui de către membrii grupului. Înainte de „sacrificiu” candidatului i se injectează morfină sau i se dă un alt drog. Apoi acesta face legământul de sânge cu ceilalţi membri ai grupării, care constă în scrijelirea unui însemn satanist pe o parte a corpului. Membrii mai vechi ling sângele şi rostesc formula „bine ai venit în sânul întunericului, fiu rătăcit al lui Satan”, apoi se rănesc la rândul lor şi îşi amestecă sângele cu al novicelui. Urmează o orgie sexuală şi în final, un sacrificiu animal său uman, făcut de liderul grupului secondat de novice, dacă iniţierea se face cu ocazia unei sărbători sataniste.

Ceremonialul ritual desfăşurat în grupuri nu este clar definit, rămânând la latitudinea şefului de grup să inventeze noi trepte şi praguri de iniţiere. Se bazează totuşi pe cele unsprezece (zece, plus homosexualitatea, adăugată de Crowley) grade de iniţiere de „inspiraţie” francmasonică, ale lui Lafayete Ron Hubbard fondatorul „Bisericii scientologice”. Membrii grupărilor afirmă că este necesar să „fii dur şi pur, trăind într-o libertate absolută” fără însă a preciza modalităţile de a ajunge la acestea.

Centrul Naţional Al Mişcării Sataniste

304798… s-ar afla la Ploieşti. În general numărul membrilor mişcării este greu de precizat întrucât o parte a membrilor nu-şi recunosc apartenenţa la grup, fiind stabilite reguli conspirative cum ar fi primirea unui „nume” care este folosit numai în relaţiile dintre membrii grupului. Dificultatea este accentuată şi de caracterul neorganizat al unor manifestări, fie ele de grup sau izolate. Totuşi, pe lângă „nucleele” ale căror membri nu pot fi cuantificaţi (Sălaj, Dâmboviţa, Timiş) au fost identificate grupuri de 5-15 membri (Buzău, Ialomiţa, Teleorman) şi au avut loc manifestări de grup ce au reunit 30-40 de persoane (Constanţa, Neamţ, Tulcea), precum şi unele izolate de doar câteva persoane (Covasna, Călăraşi, Vrancea, Galaţi, Harghita, Buzău).

Legăturile între grupări se realizează prin intermediul şefilor acestora, care participă la „întruniri” (conform calendarului, pe care l-am publicat în numărul trecut) şi care transmit „colegilor” noutăţile în materie. Sataniştii din Sălaj au întâlniri dese cu grupurile din Cluj, Bihor, Maramureş pe care le frecventează periodic. Cum spuneam mai sus, Centrul Naţional al misării se află la Ploieşti, iar la Cluj şi Braşov centrele zonale din Transilvania. Cu câtva timp în urmă, s-au identificat şi filiale la Oradea şi Baia Mare.

Modalităţile de atragere a adepţilor s-au bazat şi se realizează în continuare pe exploatarea atitudinilor extravagante şi prin propagandă în special printre tinerii de 15-25 ani, fani ai curentelor Death, Trash, Punk, și chiar Hip-hop. O altă categorie, mai restrânsă, din care se recrutează adepţi ai mişcării sataniste sunt persoanele pasionate de ocultism şi magie neagră. Promovarea dogmelor de tip satanic s-a realizat şi prin tipărirea unor publicaţii şi cărţi care tratează fenomenul: „Magii secolului XX”, „Satanismul din muzica rock”, „Ocultismul”, „666”, „Vineri 13” şi altele.

„Suntem aici, peste tot!”

cos-anniversary-posterArad: În localitatea Ineu funcţionează o organizaţie satanistă întemeiată de un student cu patru ani în urmă. Autori neidentificaţi au profanat în noaptea de 5 spre 6 iunie 1996 zece pietre funerare din cimitirul evreiesc din cartierul Grădişte, înscrisurile ducând la concluzia că acţiunea a fost întreprinsă de un grup satanist.

Argeş: În Câmpulung Muscel s-a constituit în 1996 un grup de zece satanişti cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani, majoritatea liceeni conduşi de un (fost) elev al Liceului „Dinicu Golescu”. „Liderul” provenea dintr-o familie destrămată, tatăl său având antecedente penale. După ce în 1997 lider al grupului a devenit „Cătă” (20 ani) ce provenea dintr-o familie de intelectuali, grupul s-a mărit la 20 de membri, cei mai mulţi fiind elevi ai Liceului „Dinicu Golescu”. Acţiunile noului lider poartă amprenta orientărilor imprimate de cercurile sataniste din complexul studenţesc „Regie” Bucureşti cu care „Cătă” întreţinea relaţii strânse. Iniţial membrii grupului se întâlneau la „Clubul Sănătăţii”, iar după ce consumau droguri uşoare şi alcool săvârşeau ritualuri satanice în cimitirul „Flămândă”. Sinuciderea prin intoxicaţie medicamentoasă (sau supradoză?) în martie 1997 a unuia dintre membrii grupării, (Ovidiu Paul Covăi, 22 ani) drept consecinţă a crezului său – a provocat un scandal public, determinând schimbarea locului de adunare. Prin intermediul fiului unui patron de bar, grupul din Muscel a amenajat la demisolul clădirii în care se afla barul un „club pentru rockeri” pe pereţii căruia au lipi afişe şi înscrisuri specifice cultului: Pentagrama, Capul de Mort, Capul de Drac şi Svastica.

Alba: La Alba Iulia au fost identificate mai multe grupări de tineri, îndeosebi elevi, cu preocupări sataniste. S-au remarcat prin violenţă grupările „Răzleţii” din Aiud (desfiinţat în 1994) şi „Recalcitranţii” din Blaj, constituită în 1995.

Bucureşti: În 1994 ia fiinţă mişcarea „ALLZDAM” (All is Damned – totul este blestemat) – formată sub influenţa mişcării de sorginte satanistă „Noua Acropolă”. Întrunirile adepţilor, iniţial într-o discotecă din pasajul Victoria, au luat rapid forma ritualurilor desfăşurate în cimitirele Bellu şi Reînvierea.

O altă grupare, Fraţii Stăpânului, se autorecomandă drept „cult de elită ce respinge credinţa în Christos”. Adepţii acestei lucrări se pregătesc prin rugăciuni, adresate lui Satan, iar misiunea lor este de a preîntâmpina Apocalipsa. Ritualuri se remarcă prin sadism, iar întrunirile au loc într-o „casă de rugăciuni” din Bucureşti.

Una din manifestările sataniste de amploare a avut loc la 24 iunie 1996 la Arenele Romane. La concertul de muzică rock „Old Nick Show” (Concertul Satanei) au participat numeroşi satanişti din Bucureşti şi din ţară cu vârste cuprinse între 15 – 18 ani. La concert au fost remarcaţi „Partizanul” şi „Legionarul”, cel din urmă autointitulându-se liderul punkerilor din Bucureşti.

Bacău: „Biserica lui Satan” are nuclee în oraşele Târgu Ocna şi Oneşti, formate în special din elevi de la Liceul „Costache Negri” şi studenţi. Unul dintre liderii mişcării, Cătălin Gabriel Rusu a fost reţinut de Poliţie în iunie 1997, în Bucureşti, în timp ce se plimba pe stradă cu un craniu şi cu o lumânare aprinsă. A fost internat în spitalul nr. 9 pentru 11 zile.

Botoşani: La Dorohoi în 1994 a fost constituită o organizaţie satanistă de către un student la Iaşi şi un elev de la Liceul Agroindustrial din Şendriceni. Aceştia organizau întâlniri în cimitirul evreiesc sau ortodox, ascultau muzică rock şi se drogau cu aurolac. La Botoşani, sataniştii pretind că gruparea lor „Ucenicii lui Satan” are peste 200 de membri. Grupul foloseşte pentru comunicare coduri secrete iar la primirea în grup se depune jurământul „Moarte lui Cristos”, cu o mână pe un craniu. În cadrul reuniunilor se sacrifică pisici, câini şi păsări.

Bihor: se cunosc trei grupări în municipiul Oradea şi una în Marghita.

Buzău: primele manifestări de gen au apărut în 1995 când două persoane din Cernavodă au „iniţiat” mai mulţi tineri din Buzău în tainele satanismului. Ulterior, „iniţiaţii” şi-au creat propria lor rockotecă într-un bar aflat în centrul oraşului, cunoscut sub numele de „Barul sataniştilor”. Din grupare fac parte şi tineri din Bacău şi Ploieşti. În „arsenalul” lor sunt incluse spray-uri paralizante, lanţuri şi arme albe.

Caraş Severin: Gruparea satanistă din Reşiţa compusă din fete şi băieţi între 12 şi 16 ani utilizează ca semn distinctiv eşarfe albe sau colorate cu inscripţia V.I.T.R.I.O.L. (acronimul expresiei latine atribuite lui Paraclesius „caută în adâncul pământului şi vei găsi piatra ascunsă”). Ei se întâlnesc în cimitire, ritualurile fiind conduse de un mentor înfăşurat în timpul ceremoniei într-o eşarfă albă pe care este scris „Kill The Holly Virgin” (Ucide Sfânta Fecioară). Se consumă droguri şi băuturi alcoolice menite să „înlesnească comuniunea cu spiritele” precum şi cea dintre membrii grupului, care este totală inclusiv în sens fizic.

Botoşani: La Dorohoi în 1994 a fost constituită o organizaţie satanistă de către un student la Iaşi şi un elev de la Liceul Agroindustrial din Şendriceni. Aceştia organizau întâlniri în cimitirul evreiesc sau ortodox, ascultau muzică rock şi se drogau cu aurolac. La Botoşani, sataniştii pretind că gruparea lor „Ucenicii lui Satan” are peste 200 de membri. Grupul foloseşte pentru comunicare coduri secrete iar la primirea în grup se depune jurământul „Moarte lui Cristos”, cu o mână pe un craniu. În cadrul reuniunilor se sacrifică pisici, câini şi păsări.

Bihor. Se cunosc trei grupări în municipiul Oradea şi una în Marghita.

Buzău. Primele manifestări de gen au apărut în 1995 când două persoane din Cernavodă au „iniţiat” mai mulţi tineri din Buzău în tainele satanismului. Ulterior, „iniţiaţii” şi-au creat propria lor rockotecă într-un bar aflat în centrul oraşului, cunoscut sub numele de „Barul sataniştilor”. Din grupare fac parte şi tineri din Bacău şi Ploieşti. În „arsenalul” lor sunt incluse spray-uri paralizante, lanţuri şi arme albe.

Brăila. În 1994 se constituie grupul „Satanis”, fără activităţi sataniste propriu zise.

Caraş Severin: Gruparea satanistă din Reşiţa compusă din fete şi băieţi între 12 şi 16 ani utilizează ca semn distinctiv eşarfe albe sau colorate cu inscripţia V.I.T.R.I.O.L. (acronimul expresiei latine atribuite lui Paraclesius „caută în adâncul pământului şi vei găsi piatra ascunsă”). Ei se întâlnesc în cimitire, ritualurile fiind conduse de un mentor înfăşurat în timpul ceremoniei într-o eşarfă albă pe care este scris „Kill The Holly Virgin” (Ucide Sfânta Fecioară). Se consumă droguri şi băuturi alcoolice menite să „înlesnească comuniunea cu spiritele” precum şi cea dintre membrii grupului, care este totală inclusiv în sens fizic.

Constanţa. Primele grupări au fost înfiinţate de un emisar al „Fraţilor Stăpânului” din Bucureşti. Acesta furniza ţigări cu haşiş elevilor din liceele „Traian” şi „George Călinescu” din Constanţa prin intermediul a doi satanişti locali” „Şacalul” şi „Hiena”. Activităţile sataniştilor din Constanţa au fost mul mai numeroase decât în alte judeţe. La 3 mai 1995, lingă conductele de termoficare de lângă staţia CFR Constanţa a fost găsit cadavrul lui Ionescu Traian, de 41 de ani, alcoolic, ce prezenta o plagă tăiată în regiunea gâtului. Pe faţă şi pe trup cadavrul prezenta zgârieturi în forme neregulate realizate cu un corp ascuţit. Peste cinci zile, la 9 mai, la numai 800 de metri de locul unde a fost găsit cadavrul lui Ionescu Traian, este găsit Marcu Vancea de 50 ani, tot cu gâtul tăiat. Pe trupul acestuia, s-au găsit aceleaşi urme, de această dată distingându-se foarte clar pentagrama satanică. Victimei i s-a furat haina de piele. În urma cercetărilor efectuate, Poliţia i-a identificat şi arestat autorii celor două omoruri. Ei se numesc Horaţiu Pintilie de 21 ani, Tiberiu Pintilie de 18 ani şi Marcu Vancea de 19 ani, din Constanţa, adepţi cultului satanist, iar la percheziţia efectuată la domiciliul acestora, s-au găsit obiecte specifice cultului şi dovada că cele două omoruri au fost săvârşite în cadrul unor ritualuri satanice.

În noaptea de 16 spre 17 mai 1997 s-a prezentat la Poliţia din Constanţa Tudorache Dan Florentin, de 18 ani, care a declarat că şi-a ucis mama. Din cercetările Poliţiei a rezultat că în aceeaşi noapte, în jurul orelor 1, acesta i-a aplicat mamei sale mai multe înţepături cu o furculiţă, apoi a lovit-o cu un casetofon şi un scaun, după care a ştrangulat-o cu un cablu electric. În camera lui Tudorache Dan Florentin au fost găsite însemne sataniste, iar în timpul anchetei acesta a declarat că a premeditat omorul.

La 14 aprilie 1997, în comună Raşova judeţul Constanţa, Costea Cristina, de 16 ani, elevă la Grupul şcolar „Atomo-Electric” din Cernavodă s-a sinucis ingerând o substanţă toxică. Aceasta avea destul de des discuţii cu părinţii, aceştia nefiind de acord că fata făcea parte dintr-o grupare satanistă.

Altă sinucidere, la Tulcea. Costel Grecea de 17 ani, fost elev al Liceului de Construcţii din localitate, s-a spânzurat la 16 ianuarie 1996. Din cercetările Poliţiei din Tulcea a rezultat că Grecea Costel, care îşi manifestase convingerile sataniste începând din 1995, a atras-o în grup şi pe prietena să V.N., de 16 ani, elevă. Au hotărât să se sinucidă împreună ca sacrificiu suprem adus lui Satan. Pentru asta, au închiriat o cameră la un hotel din Tulcea şi au trecut la săvârşirea ritualului ce avea ca punct final actul suicid. Dar, din cauza greutăţii corpului, cordonul de pânză folosit de V.N. s-a desfăcut. Ea a încercat din nou să se sinucidă tăindu-şi venele, dar şi această tentativă a eşuat, datorită stării psihice a acesteia.

Covasna. În judeţul Covasna există mai multe persoane cu preocupări sataniste. Printre aceştia, se numără elevi ai Liceului Economic, ai Grupului şcolar „Perspektiva”, cântăreţi de muzică rock (Sfântu Gheorghe). În ziua de 1 mai a fiecărui an, sataniştii se întâlnesc la peştera Almaşului din judeţul Harghita aflată la 20 km de oraşul Baraolt şi sărbătoresc „Ziua Focului”.

Cluj. Profanarea unui număr de 82 de morminte din cimitirul Mănăştur-Zorilor din noaptea de 10 spre 11 mai 1997 poartă semnele ritualurilor sataniste. Tot la Cluj, a fost înfiinţată o „filială metafizică” a sectei „Fiii lui Lucifer” al cărei guru era Owen Smith, cetăţean american „venit în România pentru a face lumină”.

La festivalul de muzică rock, organizat în zilele de 19-20 iunie 1997 în municipiul Dej, de Alexandru Filip liderul formaţiei pop-rock „Sunet Transilvan”, au participat formaţiile „Eternal Morning” din Vaslui, „Funeral Ceremony” din Dej şi „GOD”. În repertoriul abordat, vestimentaţia precum şi evoluţiile scenice ale trupelor amintite se regăseşte întreaga simbolistică satanistă. Fanii acestora au încercat să-şi copieze idolii.

Dâmboviţa. Primul grup format din 30 de tineri a apărut în anul 1995 la Târgovişte, întâlnirile membrilor realizându-se în parcul Chindia. „Ideologul” grupului era un student, cunoscut sub numele de „Anonimus”. Sataniştii din Târgovişte aveau ca locuri de întâlnire barurile „LM” şi „Fiord”.

În oraşul Pucioasa, un grup de rockeri satanişti se întâlneau la restaurantele „Parc” şi „Debarcader”. Liderul grupului este poreclit „Pufu” iar membrii grupului poartă medalioane cu simboluri naziste şi folosesc salutul nazist când se întâlnesc.

Dolj. La Craiova s-a format un grup de elevi şi studenţi grupat sub denumirea „Sataniştii” care îşi declarau apartenenţa „Bisericii lui Stan”. Locul de întâlnire al acestora era barul din parcul de lângă magazinul Mercur, vizavi de sediu Prefecturii.

Galaţi. În cursul anului 1966 se constituie un grup de satanişti sub denumirea „Cavalerii iadului”. Sub influenţa „Galaxienilor” din Kiev, un grup de maici de la Mănăstirea Vladimireşti se închină la „Spiritul lui Opal”.

Gorj. La târgu Jiu a activat o grupare satanistă sub denumirea de „Wehrmacht” căreia îi este atribuită profanarea cu simboluri satanice a Coloanei lui Brâncuşi. În Țicleni, a activat o grupare compusă din cincisprezece tineri cu vârste între 14 şi 20 de ani care avea ca scop „organizarea unui sistem de viaţă satanist”.

Iaşi. În rândul studenţilor de la Universitatea ieşeană există o puternică grupare satanistă cu legături în toată ţara. Primul nucleu satanist, intitulat „Frăţia” s-a constituit în 1994 incluzând în mare parte elevi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 19 ani. Aceştia se adunau în catacombele complexului arheologic din zona Cina, unde, pe fondul consumului de alcool şi marijuana săvârşeau ritualuri sataniste şi orgii sexuale de grup. În cursul anului 1995, ca lider al staniştilor ieşeni a fost acceptat un cetăţean canadian cunoscut sub pseudonimul „Isidor”, care îi aduna pe tineri la fiecare sfârşit de săptămână în cimitirul Eternitatea. „Petrecerea” începea cu alcool şi droguri apoi se trecea la săvârşirea ritualului şi orgii sexuale în grup. Nu a lipsit nici profanarea de morminte. În cadrul grupului, fiecare membru primea o poreclă şi un număr (de exemplu EAST 17), depunea jurământul satanist, îşi cresta braţele cu lama iar sângele colectat era consumat de ceilalţi membri ai grupului. Majoritatea membrilor grupului frecventau „punkoteca” barului „Timiş” unde consumau alcool amestecat cu diazepam şi alte substanţe halucinogene.

Ilfov. La Brăneşti a activat grupul denumit „Îngerul Morţii”.

Harghita. În fiecare dintre cele şase licee ale oraşului Odorheiul Secuiesc există grupări de câte 10 – 15 persoane care formează nuclee de „novici”, conduse de un şef. Liderul unei asemenea grupări este „Peţi” care şi-a axat preocupările pe „satanizarea”tinerilor” încercând să legalizeze activitatea sub acoperirea unui club de muzică. Violenţa din mediul satanist a culminat cu un suicid, în spiritul sloganului „cel ce se sinucide devine sluga lui Satan, ceea ce înseamnă perfecţiunea”. Denes Mathe (elev) după ce a avut prima tentativă de sinucidere în septembrie 1996, s-a sinucis la sfârşitul lunii ianuarie 1997, ultimul mesaj al acestuia fiind „Ne întâlnim în iad!”. La Odorheiul Secuiesc sataniştii se întâlneau la barul „Siculus” iar la Miercurea Ciuc în barul „Tâlos”. În Ghiorgieni, iniţierile ezoterice erau organizate în localul „Bradul de Argint”.

Hunedoara. Gruparea „Bisericii lui Satan” din Simeria a devastat în 1994 o parte a cimitirului ortodox, distrugând cruci şi monumente funerare pe care le-au mânjit cu sânge animal.

Mureş. În municipiul Târgu Mureş fiinţează grupuri de rockeri satanişti încă înainte de 1989. Cea mai importantă grupare este „Fiii Satanei” formată exclusiv din tineri de naţionalitate maghiară. Printre membrii grupării au fost identificaţi elevi de la liceul „Unirea” din localitate. Rockerii se întâlneau la barul „Dery” provocând scandaluri cu ceilalţi tineri. În cadrul ceremoniilor practică sacrificii animale.

Neamţ. Fenomenul satanist a fost semnalat în trei licee din oraşul Piatra Neamţ: „Calistrat Hogaş”, „Petru Rareş” şi „Liceul de Artă”, lider al mişcării fiind un solist de muzică rock. În perioada 2-4 iunie 1995 sataniştii din judeţ constituiţi în asociaţia de tineret „Fun Rock” au organizat o manifestaţie în piaţa Ştefan cel Mare sub acoperirea acţiunii „Ecomont ’95”. Cu acest prilej, liderul acestora i-a incitat la violenţă, acţiunea finalizându-se cu acte de vandalism în cimitirul „Eternitatea”. Şeful sataniştilor din Patra Neamţ, cunoscut de poliţie pentru comportamentul său violent, susţine că ar avea puteri paranormale. El a participat la un curs organizat de o grupare satanistă din Ungaria în 1995.

Deşi satanismul a pătruns cu ani în urmă pe filiera „Universităţii Elba”, unii dintre membrii grupării sataniste intenţionează să adere la organizaţia „Fraţii Stăpânului” din Bucureşti. Printre aceştia se află tineri neintegraţi social sau intraţi în conflict cu factorii educaţionali. Unul dintre ei, susţine că un satanist are dreptul de a lua viaţa unei persoane dacă „simte” că într-o viaţă anterioară a fost părintele acesteia.

Satu Mare. Un grup de elevi de la Liceul Doamna Ghica se aduna în timpul nopţii în incinta unui imobil aparţinând comunităţii evreieşti unde disecau broaşte la lumina lumânărilor cu scopul de a obţine „puteri supranaturale de la Lucifer”. Unul dintre membrii grupului se supără atât de tare pe profesorii de la liceu care „îl asupreau”, încât într-o noapte dă foc cataloagelor.

Sălaj. Două grupări sataniste au activat în oraşele Zalău şi Jibou. Tineri de 15-20 ani din aceste oraşe, fani ai muzicii rock, poartă drept semne de identificare a grupului de apartenenţă crucifixuri întoarse cu semnul „666”, vestimentaţie de culoare neagră şi geci de piele cu semnul „cap de mort”.

Sibiu. În anul 1994 a fost înfiinţată la Sibiu o grupare satanistă al cărei lider poreclit „Priest” (Preotul) a participat la profanarea mormintelor din criptă Bisericii Ursulinelor (romano-catolică) fapt pentru care s-a ales cu o pedeapsă de 9 luni la locul de muncă. În localitatea Ocna Sibiului un grup de elevi au profanat în noapte de 22 spre 23 martie 1997 monumente funerare atât din cimitirul ortodox cât şi din cel reformat.

Teleorman. În oraşele Alexandria, Turnu Măgurele, Zimnicea şi în comunele Buzescu şi Orbeasca s-au constituit grupuri de tineri care au adoptat practici şi simboluri specifice „Bisericii lui Satan”. Grupurile sunt bine structurate şi au locuri de întâlnire bine stabilite.

Timiş. În anul 1994 a apărut şi s-a extins rapid mişcarea „Deaderilor”. Iniţial grupul de cincizeci de tineri se întrunea într-o pădure unde se făceau orgii sexuale şi sacrificii de animale. În timp au câştigat audienţă, sediul lor fiind rockoteca „Subway” din Timişoara. Începând din 1995, aceştia au un lăcaş de cult propriu pe strada Revoluţiei, unde predicator este Dan Lasaskevici. Grupurile de satanişti se întâlnesc

La „Blues Club-Crossroad” unde consumă alcool şi droguri uşoare, apoi se duc la cimitir unde sacrifică animale sau practică sexul în grup.

Tulcea. Mişcarea „Satanistă” din Tulcea a apărut ca urmare a acţiunilor desfăşurate de „deaderii” timişoreni aflaţi pe litoral în anul 1994. În oraş activează trei grupări sataniste formate de elevi ai liceului Economic, Naval şi Şcoala Normală. În cadrul ritualurilor aceştia practică frecvent sacrificiile de animale.

În noaptea de 8 spre 9 martie sataniştii tulceni au profanat cimitirul din localitatea Parcheş, iar în noaptea de 2 spre 3 mai a aceluiaşi an cimitirul din comuna Sarichioi.

Vaslui. Simboluri ale sataniştilor au fost desenate pe unele monumente din oraşul Vaslui.

Vrancea. În comună Vidra, un grup de tineri şi-au declarat aderenţa al „Biserica lui Satan”. Iniţiatorul grupului era fiul unui inginer care a locuit o perioadă în Bucureşti. Membrii grupului se întâlnesc în cimitir pentru aşa zise „şedinţe de spiritism”.

Articolul l-am scris în urmă cu 12 ani, pe baza documentaţiei puse la dispoziţie de Inspectoratul General al Poliţiei, Direcţia Poliţiei Judiciare. Anumite pasaje și declarații le-am copiat ad literram. L-am completat apoi, pe masura ce trecea vremea cu date culese de pe net.

Opinii

Am stat de vorbă cu vreo câţiva adepţi ai cultului. Toţi au acceptat să se spovedească, cu condiţia să nu le fac public numele ci doar porecla (aleasă atunci sau probabil avută).

Opiniile de mai jos aparţin unor oameni care trăiesc printre noi. Au fost culese în urma cu câteva luni. Cum vă spuneam la începutul serialului, fiecare este liber să creadă în ce sau în cine vrea. Fiecare este liber să adere la orice cult, indiferent de orientare. Probabil, în scurt timp, Biserica lui Satan va fi recunoscută oficial şi în România. Dar oricare ar fi cultul, orientarea sau religia, un singur lucru este periculos: fanatismul. Iar fanaticii, oricare ar fi ei, ucid…

tumblr_inline_o32noug7jr1r3n9tn_540Iago, 17 ani elev al Liceului I.L. Caragiale (Bucureşti): „Am intrat în grup acum doi ani. La început din curiozitate, apoi, după ce am priceput mai bine concepţiile acestei religii am aderat din tot sufletul. A fi discipolul lui Satan este un lucru înălţător. Nu ştiu de ce Biserica Ortodoxă sau cea catolică nu înţeleg că noi ne închinăm tot unui fiu al lui Dumnezeu, cel pe care acesta l-a alungat din Rai. În viaţă dacă faci bine, primeşti întotdeauna rău, ca în proverbul acela cu facerea de bine. Eu n-am mai făcut de multă vreme bine nimănui şi am avut numai realizări. Ultima, şi aş spune destul de importantă, tata mi-a cumpărat o maşină. Până acum o mai foloseam pe a lui, fără permis, dar de acum înainte am carul meu. Cum învăţ? Destul de bine. Îngerul Negru veghează asupra mea.”

(N.a.: Liceul Caragiale din Bucuresti, este de mai multi ani, pe primul loc in “topul” consumatorilor de droguri)

Pixxy, 16 ani, elevă, Liceul Jean Monnet București. E mişto. Mă îmbrac cool, fac băieţii rost de trenţe de dincolo la nişte preţuri de-ţi crapă capu’. Am dat pe-o geacă de piele cu Capu’ de Țap doar două milioane şi o oră de sex oral, care nu se pune. Ne întâlnim, ascultăm muzică, mai tragem o pipă, o punem din când în când. Sunt unele care zic nu, nu le obligă nimeni, dar mie îmi place. N-am sacrificat nimic, dar o cruce două, tot am întors pe dos.

Ureche, 17 ani, elev Liceul Tonitza: Îmi fac singur desenele care mă interesează. Mai greu e cu bijuteriile. Un set de inele ca astea (capete de mort, pentagrama, steaua lui David, n.r.) costă destul de mult. Mi le-a adus cineva din State. Din când în când, mă droghez cu gaşca şi atunci totul e altfel. Tu te-ai drogat vreodată? Încearcă, n-o să regreţi. Sigur, costă o „marfă” de calitate, dat ai mei au o afacere care merge şi nu mă plâng. Nu suport pisicile, le-aş omorî pe toate fără nici un ritual. Ultima a fost o pisică neagră pe care am tăiat-o cu mâna mea şi i-am băut sângele, de sărbători.

Nana, 16 ani, Colegiul National Mihai Eminescu, Constanţa. Am citit şi eu ce aţi scris voi acolo. Tâmpenii, numai tâmpenii. Eu n-am auzit că cineva din grupul nostru să fi tăiat gâtul la vreun boschetar şi fac parte din grup de când aveam 12 ani, cu sora mea. Ce dacă ascultam muzică în cimitir, deranjează pe cineva? Morţii oricum n-aud, iar celorlalţi le e frică să vină noaptea acolo.

Sfântul Francisc, student, Bucureşti. „Sunt în Biserica lui Satan de aproape 4 ani, mai bine zis de când eram în liceu. Am văzut multe, nu vreau să vorbesc despre ele cu cineva din afara cultului. Voi, creştinii de rând, ortodocșii, habar n-aveţi că mai există şi altceva decât religia voastră. Deschideţi bine ochii, pentru că va veni ziua în care veţi veni la noi şi ne veţi implora în genunchi să vă primim în rândurile noastre, dar va fi prea târziu. Ceea ce numiţi voi păcate, nu sunt altceva decât fapte bune, care vi se vor întoarce înzecit. Dă-mi un singur exemplu din Biblia voastră în care să nu fie vorba de incest. Dă-mi un singur exemplu de toleranţă. Vorbesc de adevărata Biblie, Vechiul Testament. Cel Nou a fost scris pentru săracii cu duhul, ce urmau să se prosterneze în faţa unei manipulări politice. Nu-mi mai vorbi de adevărurile biblice, le ştiu. Ca să combaţi o doctrină trebuie să o cunoşti. Satanismul nu este o mişcare, este o religie, singura adevărată, iar intoleranţa a fost ridicată la rang de religie nu de satanişti ci de creştini. Sacrificii există în toate religiile, mielul pe care îl mâncaţi cu atâta poftă de Paşti nu este un sacrificiu inutil, adus unui zeu inexistent? Nu uita: Va veni Ziua. Curînd.”

Paradă ieftină, laude aiurea sau adevăruri spuse de adolescenţi ce abia îşi încep viaţa? Nu ştiu şi sincer, nu mai interesează. De aici înainte, părinţii, şcoala, SRI-ul şi Poliţia au treabă. Mult mai multă treabă. Exacerbarea fenomenului satanist apare ca o contrapondere a fenomenului religios, atât de prezent în viaţa noastră cotidiană. Popii ortodocşi umblă din casă în casa, sub diverse pretexte religioase. Martorii lui Iehova la fel. Și mulţi alţii, care propovăduiesc „adevărata credinţă”. De ce n-ar apărea (dacă cumva n-au apărut deja) Martorii lui Satan sau ai lui Lucifer? Oamenii sunt construiţi în aşa fel încât să creadă în “ceva”. Cei ce nu “cred” sunt scoşi într-un fel sau altul în afara “normalităţii” creştine, penticostale, baptiste, yehoviste sau sataniste. Aşa şi? Ateii rămân atei!

Pe Putin l-a cam luat capu’, vrea război mondial!

Reprezentativ

După cum se aude, Rusia se pregăteşte de război. De război cu toată lumea, cu americanii, cu romanii şi cu cine se mai bagă. Putin a ajuns la saturaţie şi ameninţa că da drumul la rachete peste Europa, dacă se mai baga NATO între el şi Siria. Că destul s-a băgat în Turcia şi uite ce a ieşit. De fapt, după cum zice Putin, al treilea război mondial a început demult. Pe rus ori l-a luat capul, ori are o problemă cu Nataşa lui, altfel nu abera în halul ăsta.
Rusia nu e capabilă în momentul ăsta să susţină un conflict armat, economia ţării şi condiţiile sociale nu-i permit. Armata rusă este (după cum afirma analiştii militari de la ei şi de peste tot) cam la 10% din capacitatea armatei americane. O fi mai mult, dar nu cine ştie ce.
Conform site-ul de știri Znak, citat de The Sun, președintele Federației Ruse Vladimir Putin a ordonat ca toți oficialii ruși trebuie să-şi aducă acasă membrii familiilor lor care locuiesc în prezent în străinătate. De ce? Să vină să se înroleze în marea Armată Roșie? Putin probabil. Cred că Putin, ajuns la limita disperării şi simţind că-i cam pleacă Rusia în Statele Unite, o dă pe ameninţări. Dar poţi să ştii? Ai noştri (hotnews.ro) citează şi ei şi se documentează de pe unde pot, că d-aia sunt agenţie de ştiri.

La televiziunile ruseşti, al treilea război mondial pare să fi început deja/Cele două scenarii ale politologilor: O nouă Yalta sau legea străzii – dacă nu poţi evita bătaia, da primul. Pentru cine urmăreşte televiziunile ruseşti, al treilea război mondial pare deja să fi început, scrie AFP

La principala televiziune de stat, prezentatorul emisiunii vedetă de duminică seara anunţa ca bateriile antiaeriene ruseşti din Siria vor doborî avioanele americane.
La canalul de ştiri Rossia 24 se difuzează un reportaj despre pregătirea adăposturilor antinucleare din Moscova
.
La Sankt Petersburg, site-ul de ştiri Fontanka anunţa că guvernul ar putea raţiona pâinea ca pregătire pentru un viitor război, în ciuda explicaţiilor autorităţilor, care afirmă că vor doar să stabilizeze preţul f
ăinii.
La radio, se discută despre exerciţii de „apărare civilă” care mobilizează, potrivit
Ministerului pentru Situaţii de Urgenţă, 40 de milioane de ruşi timp de o săptămână.
Cei ce se plimba pe străzile Moscovei pot admira spre exemplu imensele graffiti „patriotice” făcute de artiştii pro-Putin de la organizaţia „Set”, cum este un urs imens, simbolul Rusiei, care distribuie unor porumbei albi veste antiglonţ.
Cauza acestei febre legate de „al treilea război mondial” este ruptura, în 3 octombrie, a negocierilor dintre Washington şi Moscova legate de conflictul sirian, după eşecul unui armistiţiu negociat de cele două puteri la Geneva, în septembrie.
Atunci, bombele ruseşti şi siriene au transformat Alepul în „infernul pe pământ”, potrivit ONU.
Pe teren, armata rusească a continuat acţiunile în forţă, amplasând în baza s
a navală din portul sirian Tartus baterii antiaeriene, apte să distrugă avioane de vânătoare, dar şi corvete echipate cu rachete care pot, teoretic, să scufunde nave de război. Altfel spus, o demonstraţie de forţă care vizează nu jihadistii sau rebelii sirieni, ci marina şi aviaţia americane.

Două scenarii
La Moscova, unde ziariştii ruşi şi occidentali se culca şi se trezesc primind comunicatele Ministerului rus al Apărării, climatul de confruntare este transmis şi amplificat de mass media. Purtătorul de cuvânt al armatei ruseşti, generalul Igor Konashenkov, adresează avertismente Casei Albe, Pentagonului şi Departamentului de Stat.
„Reamintesc ‘strategilor’ americani ca rachetele antiaeriene S-300 şi S-400 care asigura acoperirea aeriană a bazelor ruseşti din Hmeimim şi Tartus au o rază de acţiune ce poate surprinde orice aeronavă neidentificată”, spunea el,
la 6 octombrie, într-un avertisment aproape direct la adresa SUA.
La televiziunea de stat Rossia 1, prezentatorul Dmitri Kissilev, care conduce şi agenţia de presă Ria Novosti, rezuma declaraţia generalului Igor Konashenkov pentru „oamenii simpli c
a voi şi ca mine”: „Vom doborî avioanele americane! Apoi, el dezvăluie „planul B” al Statelor Unite în Siria. „Planul B în mare este că SUA vor recurge direct la forţă împotriva armatei siriene a preşedintelui Bashar al-Assad şi a aviaţiei ruseşti”.
„Ar trebui să ne temem de aceste provocări? Aşa s-au angajat SUA în război
și în Vietnam”, spune Kissilev, înainte de a avertiza din nou occidentalii: rachetele amplasate în Kaliningrad, enclava rusească din apropierea Poloniei, pot transporta focoase nucleare.
„Rusia actuală este mai mult pregătită, înainte de toate psihologic, noii spirale de confruntare cu Vestul”, rezuma Gheorghi Bovt, într-un editorial publicat pe site-ul Gazeta.ru.
Politologii iau în calcul dou
ă scenarii, ţinând cont de dificultăţile economice ale Rusiei. Primul, optimist, în care cele două puteri vor cadea de acord asupra noilor condiţii de coexistenta, „un Yalta-2”, referinţă la împărţirea zonelor de influenţa între SUA şi URSS după al doilea Război Mondial. Al doilea scenariu, cel catastrofic, Rusia va reacţiona după o lege a străzii binecunoscuta: „dacă bătaia nu poate fi evitată, dă primul”.
Într-un interviu pentru Ria Novosti, ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, cel care a iniţiat în urmă cu 30 de ani, la Reykjavik, împreună cu preşedintele american Ronald Reagan începutul sfârşitului Războiului Rece, avertiza recent: lumea flirtează „periculos cu zona roşie”.
Miercuri, într-un prim se
nm de detensionare, Moscova anunţa o reuniune internaţională dedicată Siriei, la Lausanne, sâmbăta, între secretarul american de Stat John Kerry şi ministrul rus al Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, în ceea ce pare o întâlnire a ultimei şanse.”  Cam asta e sinteza Hotnews.

 “Putin a ordonat ample exerciţii militare în Rusia, Crimeea şi la graniţa cu Ucraina. Este stare de alertă completă” scrie protv.ro. În Crimeea e alertă demult, de când au intrat tancurile fără nume şi au anexat Crimeea Rusiei. Acum s-au apucat să repare aeroporturile distruse tot de ei şi să întărească paza la frontiere. Aşa şi? Nimeni nu suflă o vorbă despre China şi India, care în orice situaţie, s-ar băga în conflict. Germania nu zice nimic, doar trage cu urechea şi şopteşte pe la colţuri. Germania a fost dintotdeauna prietena rusiei, cu toate că, ruşii de fiecare dată le-au cam tras-o, dar istoria nu face altceva decât să consemneze. Nimeni nu învaţă din istorie. Nici ruşii, nici nemţii.

Că lumea a luat-o razna, se vede cu ochiul liber. Că noi suntem la mijloc, se vede şi asta. Suntem în NATO, ne-au vândut aia nişte avioane F16, ne-au instruit piloţii prin Portugalia, toate bune şi frumoase, doar că portughezii şi-ai luat cu banii câştigaţi din vânzarea avioanelor nişte avioane noi, pe când, noi suntem foarte bucuroşi că am luat nişte jucării second hand, buuune, după cum declară oficialitățile noastre. Vorbea ministrul Apărării de parcă-i luase tat-su trenuleţ, bicicletă, plus role, toate într-o zi!

putin-2De toate astea, pe Putin îl doare fix în cot. Se ceartă cu Obama şi spune că nu se poate vorbi coerent cu un astfel de om. Ca şi cum cu el, cu Putin, se poate vorbi coerent. Până la urmă, tot Putin zice că “Există nevoia de a ne comporta ca nişte parteneri şi de a ţine cont de interesele celuilalt. Noi suntem pregătiţi să facem acest lucru. Adică, vorba lui Firicel, “Băăă, eşti prost?”

Poate fără nicio legătură (aparentă) cu ce am scris mai sus, citesc şi această ştire “Într-o scrisoare adresată directorului general al UNESCO, Irina Bokova, și publicată pe Twitter, ministrul israelian al educației Naftali Bennett acuză UNESCO că oferă un „sprijin imediat terorismului islamist” și anunță suspendarea de către comisia israeliană UNESCO a „tuturor activităților profesionale cu organizația internațională”. Irina Bokova este un diplomat bulgar cu studii la… Moscova.

În rest, totul e pe făgașul normal. Popii cunună copii de 12-13 ani, fără să le pese de lege, Catedrala Mântuirii lui Daniel merge înainte, Dragnea face liste electorale și nu-l baga pe Ponta şi peste două săptămâni vine iar sfârșitul lumii!

Să nu spuneți ca nu v-am spus!

Ce oameni! Să rataţi voi VALUL? Să nu vă iluminaţi? Să nu treceţi în a cincea dimensiune? Nu-i nimic, vineri 30, vine APOCALIPSA! Intre timp, vine Iisus. S-a hotărât! Biserica e cu noi!

Reprezentativ

Toată lumea a făcut mişto de bietul val, cum că ba nu l-au văzut, ba că unii au fost la serviciu, ba stai să vezi că n-a ajuns în Italia, că de ce nu vine şi el normal, de la est la vest şi o ia invers şi alte prostii d-astea. Lume necredincioasă frate, lume rea, care nu dă doi bani pe ce spun ezotericii! O să vă pară rău atunci când tanti Tanţa, care până acum vă ghicea în cafea, vă va spune viitorul, trecutul (ca prezentu-l vedeţi) fără cafele, fără bobi şi fără (Doamne fereşte!) programul de computer. Pe ea a prins-o iluminarea, pe voi nu!
Dar, dacă nu credeţi în ezoterici, în ceva tot trebuie să credeţi. În ce zice Biblia, cartea cărţilor şi religia, ştiutoarea ştiutorilor. Evanghelia după Matei, capitolul 24:29, spune: „Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai dă lumină ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui “. Iar în Evanghelia după Luca, 21:25-26, stă scris: „Şi vor fi semne în Soare, în Lună şi în stele, iar pe Pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina “.

La Matei se zguduie, la Luca se clatină. Nimeni nu vede că e copy/paste. Nici nu trebuie să vadă, trebuie doar să creadă, nu să şi cerceteze. Feisbucul e plin de strigăte deznădăjduite, de chemări la pocăință, de credincioşi care pupa tot ce le iese în cale, de la poza lui Arsenie Boca la oasele de prin cutiuţele de argint, meşteşugit făcute şi scump plătite din “donaţiile oamenilor de bine”. Nu exista biserica să n-aibă măcar o icoană făcătoare de minuni, una plângăcioasă sau un os sfânt.

Vine Luna Neagră! „Aceste semne ne transmit că Iisus vine curând. Ne apropiem de sfârşitul lumii şi sfârşitul vieţii pe Pământ, pentru toate fiinţele umane. În fiecare zi, trebuie să ne apropiem de salvatorul nostru Isus Hristos. Căci nimeni nu poate scăpa de ceea ce urmează să se întâmple pe Pământ “, a scris pe Facebook un adept al teoriei conspiraţiei. „Domnul va face Luna roşie ca sângele, iar apoi neagră. Vă sună cunoscut? “, a scris un altul. (Aici am citat din adevărul.ro) Păcătoşilor, pocăiţi-vă! Puneţi-vă cenuşa în cap, ungeţi-vă trupul cu ulei de măsline, spălaţi-vă dracului pe picioare şi luaţi-o încet, încet, către biserică. Acolo vă aşteaptă un nene foarte serios, îmbrăcat în negru, cu un pic de barbă (sau fără, dar acum barba e în trend), care vă va spune că lumea e plină de păcătoși, (cei de față nu se pun), iar Dumnezeu e mare şi puternic şi-i va pedepsi pe cei ce au greşit (cei de față nu intră în calcul).

Până şi bietul Radu Banciu (chelul ăla de la B1, care în fiecare seară dă lecţii de geografie, istorie, fotbal politic şi de mortul zilei) s-a speriat îngrozitor de luna asta neagră, de apocalipsa şi şi-a luat la revedere de la telespectatorii lui, dar n-a avut încotro, contractul e contract şi a spus că va rezista pe metereze până va rămâne singur, singurel pe Calea Victoriei. Săracu’…

Tot din adevărul.ro, care la rândul lui citează express.co.uk, copiez şi eu: Vineri, 30 septembrie a.c., va avea loc fenomenul „Luna Neagră “pe care mulţi îl asociază cu venirea Apocalipsei. Spectaculosul fenomen se produce atunci când partea iluminată a Lunii este prinsă în umbra Pământului, ceea ce o face imposibil de văzut. Fenomenul se întâmplă aproximativ la fiecare 32 de luni, dar de data aceasta are o semnificaţie deosebită datorită altor activităţi din univers, ce vor avea loc în această lună. Prima zi a lunii septembrie a adus cu ea un „inel de foc “, o eclipsă de soare, Luna aliniindu-se cu Pământul şi Soarele deasupra Africii, strălucitorul astru fiind făcut să pară întunecat. Acest lucru, adăugat fenomenului „Luna Neagră “, îi face pe mulţi să se teamă de ce este mai rău… Au ăştia un limbaj… „strălucitorul astru”, „alte activităţi din univers”… Parcă au tradus cu Google translate din swahili. Sau scrie unul pentru care limba de lemn e o delicatesă!

Concluzie: Dacă rataţi apocalipsa de vineri, e naşpa rău de tot! Măcar pregătiţi-vă temeinic, faceţi şi voi un grătar, o ciorbă de burtă, o ieşire la iarba (cât mai e) verde. Că dacă nu, o să vă pară rău. Aşa cam v-a părut rău că nu v-a lovit valul şi nu v-a luat calul.

Apropo, să nu uit: dacă pierdeţi şi acest sfârşit al lumii, ceea ce nu pot să cred, mai vine unul pe 11 octombrie, unul pe 26 şi altul pe 21 decembrie. S-auzim de bine!

Vine valul şi-mi ia calul / îmi ia scroafa din coteţ…

Reprezentativ

M-a sunat ieri un prieten, cică azi vine valu’! Care val frate, ca de tsunami pe Dâmboviţa n-am auzit? Băăă, habar n-ai, mi-a răspuns amicul. Valul ăla care te face mai deştept, mai cult în cap, mai… Da? I-auzi! Cică a mai venit el de vreo câteva ori, dar nu în halul ăsta! Azi pe la două jumate, ora României, ne loveşte evoluţia. Cel puţin trei optimi dintre noi vor urca în a cincea dimensiune. Adică vor deveni mai deştepţi, mai frumoşi, mai virili, mai albaştri. Că aia care au o urmă de sânge albastru, se vor albăstri de tot! Siturile de conspiraţii plâng de două săptămâni din pricina asta. Fenomenul a început mai demult, dar astăzi va atinge paroxismul. Mi-am luat şase beri, trei pungi de covrigi, două de alune şi un peşte afumat, ca să sărbătoresc Valul cum trebuie. De apocalipsa n-am fost prea pregătit, am sărbătorit-o prin munca, aşa cum aţi făcut-o şi voi, fraierilor, fără să vă pese. E frumos aşa? Nu e!

Ia uite ce spun siturile conspiraţioniste despre VAL. Am ales „Sursa zilei”, pentru că sinteza făcută de Olimpia Diaconiuc mi s-a părut cea mai coerenta:

Specialiștii susțin că un val de energii cosmice vor invada Pământul. Pământul se mișcă într-o regiune a galaxiei, care conduce la creșterea energiilor cosmice afectând soarele nostru și modificând ADN-ul uman. Este prezis că acest lucru va duce la mai multe schimbări în societatea umană, inclusiv la descoperiri majore de tehnologii avansate, programe spațiale secrete și de viață extraterestră.

Dr. Simon Atkins, un celebru doctor în bioelectromagnetică, specialist în prognosticarea riscurilor de dezastre, susține că Pământul și omenirea vor face un salt în evoluție, odată cu un episod de erupții solare care va avea loc în luna septembrie.

O accelerare și o creștere a energiei electromagnetice de la soare, dar și a altor energii cosmice, care vor avea loc de la sfârșitul lunii august până la finele lunii septembrie, vor provoca, în jurul datei de 28 septembrie ceea ce este descrisă ca o „schimbare de frecvență” în conștiință. Energia cosmică așteptată este denumită „Valul X” (Wave X).

Vom experimenta un „val de evoluţie”, spune dr. Simon Atkins. „Ce suntem pe cale de a afla la un nivel mare, nemaiauzit în istorie, la scară largă, este adevăratul răspuns la întrebările «Cine suntem noi?», «De unde venim?» și «Care este scopul nostru?». Planeta are de gând să «decoleze» în astfel de moduri incredibile”, spune Atkins.

El precizează că exercițiul Jade Helm, care a început la 15 iulie și se execută până la 15 septembrie, are adevăratul scop de a obține informații cu privire la efectele energiilor cosmice primite în scopul de a gestiona mai bine schimbările pe care le declanşează în umanitate. Acest exercițiu este foarte mult legat de schimbarea de frecvență în care statele mici, în care exercițiile sunt efectuate, se vor confrunta cu o frecvență mai mare în câmp, în iulie și august – scopul fiind de a învăța de la acestea și de a gestiona efectele asupra populației din statele mai mari, în luna septembrie.

Efectele Valului X

Energii cosmice primite au efecte profunde asupra ADN-ului uman și vor declanșa descoperiri majore. Atkins susține că anumiți ambasadori stelari din Federaţia Galactică staționată pe Pământ au fost deja numiți delegați la un grup de extratereştri numit Ființa Alianței Sphere. Acest grup a venit în perioada 2012-2013 cu sfere de dimensiuni uriașe, cât planeta Neptun, care au format scuturi de frecvență în jurul sistemului solar și a Soarelui. Una dintre cele mai importante funcții ale acestor sfere a fost de a regla cantitatea de energie cosmică care vine în sistemul nostru solar și pământul, astfel încât omenirea să poate integra mai bine și să se pregătească pentru schimbări majore.

Printre modificările care vor fi declanșate prin intrarea energiilor cosmice este eliberarea de informații referitoare la tehnologii avansate, la programe spațiale secrete și la viața extraterestră în ceea ce Corey Goode, un specialist în tehnologii avansate, cunoscut ca o persoană empatică intuitiv, a descris ca fiind un eveniment de „dezvăluiri totale”. Goode a anunțat recent că aceste sfere de dimensiuni uriașe sunt pe cale să părăsească sistemul nostru solar, deoarece acestea și-au îndeplinit scopul. Există, desigur, destul de multe alte evenimente care au loc înainte de acest ultim eveniment, după care vom fi lăsați pe cont propriu.

Atkins anunță că, pe 28 septembrie, la ora 11:11, Valul X va bombarda pământul cu particule de lumină foton-gamma, călătorind cu viteza luminii și producând o schimbare de ADN instantanee. Ființele care au o frecvență, pe rezonanța Schumann, de cel puțin 17 Hz vor fi propulsate în a 5-a dimensiune.

Numărul de persoane proiectate să aibă o ascensiune pe frecvență este un pic peste 2,3 miliarde, iar numărul exact depinde de conştiinţa colectivă a umanităţii pentru a manifesta modificările. Energiile cosmice au început să intre, iar sferele care au jucat rol de tampon le blochează din ce în ce mai puțin. Toate acestea sugerează că, la finele lui septembrie, ar putea fi un moment de vârf în care energia cosmică va produce schimbări semnificative în fiziologia umană, declanșând astfel o ascensiune în masă a fiinţelor de lumină care au ridicat frecvențele lor la un nivel ridicat de iubire de sine.

Data de 9 septembrie 2015 este cunoscută că „Event Horizon” și este cea mai importantă zi din istoria umanității, este de părere Simon Atkins, precizând că acesta nu este sfârșitul, ci începutul unei ascensiuni în masă, la nivel mondial, al ființelor a căror vibrație trece din a 4-a dimensiune în a 5 -a.

Cancan.ro scria cu litere de-o şchioapă pe 20 septembrie: E cutremurător ce se va întâmpla în România peste exact 8 zile! Vor fi erupţii solare nemaiîntâlnite! Adică alta apocalipsă!

Scriind şi citind despre val, am băut deja o bere şi am terminat o pungă de covrigei. Dacă o ţin tot aşa, mă prinde iluminarea fără provizii. Păi atunci, postez asta şi până vă uitaţi voi, mai trag o fugă la magazinul din colţ. Sau mai bine, până vin eu, ascultaţi şi voi frumuseţea asta de cântec: Vine valul şi-mi ia calul!

 

Update: S-a facut ora 16.04 (28.09.16)  Unde e valul? Sau… vă simțiți mai luminați?

Săptămâna în care pleacă actorii

Reprezentativ

Ieri dimineaţă a plecat Gyuri. Azi dimineaţă a plecat şi Papaiani. Mâine cine pleacă? Ăştia doi, au plecat dis de dimineaţa, s-o ia de la capăt. Unde? Habar n-am, dacă ar fi să ne luăm după ce spun popii şi religia, undeva la iarbă verde. După alţii, în locul în care sufletele îşi găsesc odihna. După greci, se duc în împărăţia lui Hades, unde Persephone îi pune să facă ce-au făcut toată viaţa. Asta după ce luntraşul Charon îi trece Styxul pentru câţiva bănuţi şi-i păzeşte de Cerber. D-aia mortul trebuie să aibă bani în buzunare, sau să arunce viii cu bani pe la răscruci, să aibă ţigănuşii şi babele ce aduna. Realitatea însă, e ceva mai crudă: Îi plimba prin oraş cu maşina neagră, confortabilă, îl arata mulţumii “ia uitaţi-vă ce mort frumos aven noi!” apoi îi depun într-o capelă, cu flori la cap şi bani pe ochi. Monezile de 50 de bani par a fi cele mai bune pentru asta. La capelă, vin unii şi alţii, nu să-I plângă pe cel mort, ci să-şi plângă de propria milă, speriaţi de inevitabilul ce va veni. De complezenţă aduc câteva flori, întotdeauna cu soţ, dar dacă-i întrebi de ce cu soţ, habar n-au. Sau răspund “aşa e bine”. Florile se aduceau morţilor ca să mascheze mirosul, aşa cum se proceda şi cu miresele. Acum morţii nu mai put, n-au când să intre în putrefacţie şi, în plus, băieţii de la “pregătire” îi îmbălsămează să “țină” câteva zile bune. Apoi apare un popă, sau mai mulţi care-şi ţin spectacolul, întotdeauna acelaşi, scos pe nas în silă de parcă n-ar fi plătiţi pentru ce fac. Şi încă plătiţi bine de tot. Pentru câteva clipe, oamenii uită de mort, se uita la show-ul popii şi-şi fac cruci a “ucigă-l toaca”. (Asta cu toaca vine din vechime, de când oamenii credeau că toaca alunga dracii din şi de lângă biserică. Aiurea, toaca îi chema pe călugări să-şi spună poezia de seară sau de dimineață, să se spele frumos pe mâini şi vina la masă). După ce popa şi-a terminat spectacolul, mortul e scos din capela şi dus la groapă. Popa mai ţine un speech şi-l coboară pe bietul mort la întuneric. În momentul ăla e clar pentru toţi că s-a dus dracului garanţia, gata, ăla e mort definitiv, nu se mai întoarce decât în vise.  Babele îşi plâng iar de milă, moşii lăcrimează pe furiş, gândindu-se la cheful de după şi căutându-se prin buzunare după Triferment (dacă, Doamne fereşte, l-am uitat acasă?!?). Pentru că dacă n-ai Colebil şi Triferment nu poţi mânca prea mult la pomană. Şi cu asta basta, popa şi-a terminat tirada, baga la final un “Dumnezeu să-l odihnească” de parcă ăla cu barbă, altă treabă n-ar avea decât să-i facă patul mortului cu pricina. Cam asta e tot, de atunci încolo e mai greu de urmărit evoluţia celui băgat six fit under. Rămân ceilalţi, viii, care încep goana după “ajutorul de înmormântare” după ultima pensie şi alte fleacuri care-i ţin în activitate.

Aşa că, actori sau muritori de rând, odată şi odată ajungem să fim purtaţi pe braţe (mai nou cu un cărucior d-ăla ca la ambulanţă) şi băgat la doi metri sub scoarță, într-un loc concesionat pe douazeci și cinci de ani. Cât despre odihna veșnică în pace, nu durează prea mult. După șapte ani, oricum te deranjează rudele pentru reambalare, repoziţionare şi parastas. C-aşa-i la noi.

 

A murit Gyuri Pascu

Reprezentativ

Azi dimineaţă a apărut o ştire:

Ioan Gyuri Pascu a murit în locuinţa fostei sale soţii, din cartierul bucureştean 23 august. Actorul suferea de diabet. La ora 4 dimineaţa i s-a făcut rău, iar soţia a sunat la ambulanţă. Medicii au încercat să îl resusciteze timp de 45 de minute, însă fără rezultat. Trupul neînsufleţit al lui Ioan Gyuri Pascu a fost preluat de legişti, care vor stabili cauza decesului.

N-am fost prieten cu Ioan Gyuri Pascu. Ne cunoşteam demult, de când am făcut matinal la 7 ABC, ne-am intersectat de câteva ori şi am băut niște cafele împreună. Pe urmă ne-am întâlnit doar întâmplător. Ce faci? Trăiesc, spre disperarea unora. În rest? În rest… cum ştii. Îmbătrânesc, ca şi tine. Bine pa! Pa! Da, e adevărat, îmbătrânim, încet dar sigur, iremediabil. Când pleacă unul din generaţia mea, mă apuca toţi dracii. Televiziunile îi face pe „repede înainte” un necrolog în imagini, cu secvenţe din spectacole, cu rânjete şi aplauze. Cam atât. Peste câteva zile, va fi uitat. Nici măcar nu-l au pregătit, cum îl au la bătrânii actori. Necrologul lui Radu Beligan a stat vreo cinci ani în arhivele televiziunilor, în stând by. Din când în când, mai adăugau câte ceva. Montajul final a fost făcut în ziua morţii. Pentru Gyuri s-au apucat să caute azi dimineaţă. Va fi scurt, doar aşa, în trecere, pentru că mult mai important e Johannis, Ciolos şi toată pleiada de no name-uri care apar politic la tv.

Ce poţi să spui în asemenea momente? Că-ţi pare rău, că era aşa şi pe dincolo, că a fost într-un fel, că… bla, bla, bla. N-ajută la nimic, nici pe el, nici familia, nici arta, nimic. A plecat, e bun plecat…

Bine, pa! Pa…

Gonflabila, baclavaua și bloggerii

Reprezentativ

Sâmbătă după amiază, la strigarea Oanei Pantazi, (cum care Oana, doamna cu ghinioanele, https://bloguluneitipeoarecare.wordpress.com) am plecat spre Parcul tineretului, la Cafeneaua Actorilor unde ne dăduse adunarea. Din nord până în sudul aproximativ al Bucureștilor am făcut destul de puţin, lumea mai pleacă la munte, la mare sau pe la neamuri. Sau, sezon de nunţi fiind, îşi numără banii şi-şi aşteaptă nevasta de la coafor.

Am ajuns la Tineretului şi am început obişnuita căutare a unui loc de parcare. La un moment dat, am observat cum o maşină iese din parcare. Uraaa! Tipul parcase cam pe două locuri şi jumătate, aşa că am intrat lejer. În spatele meu, un Q7 de culoarea vomei, îmi tot făcea semn cu farurile. Am mai dat un pic mai în faţă, crezând că tipul are o barcă la remorcă şi n-are loc. A oprit aproximativ în spatele meu şi a început să facă nişte manevre ciudate, de parcă trailerul lui nu încăpea în cei aproape zece metri de spaţiu liber. Și-o fi luat permisul la Piteşti,  mă gândesc şi cobor din maşină. Odată cu mine, coboară din Q-ul cu pricina, o tipă mignona, super tunată. Adică aşa, de vreo 25.000 euro cel puţin, silicon în buci, în ţâţe, iar botu’ mega injectat. Gonflabila perfectă! “Dă și tu mai în față, nu vezi că n-avem loc să parcăm? V-aţi învăţat aşa, nesimţiţi!” Mai în față unde? (Până la maşina din faţă, mai erau vreo 30 de centimetri). M-am uitat frumooos la gonflabilă, i-am răspuns ceva printre dinţi despre originea ei divină, iar tipa s-a refugiat în Q. A coborât în schimb tătăițul, care cred că avea vreo cinşpe ani peste mine şi vreo patruzeci, cel puţin,  peste gonflabilă. Dar avea părul ca pana corbului, inclusiv pe piept, (tot Lorealul săracu’) iar nasturii de la cămaşa uitase să şi-i încheie. S-a uitat la mine îngăduitor, de la cei un metru şi-un pişcot apoi m-a întrebat cu o voce de scapete: “S-a întâmplat ceva?” Ţi-ai scos coțohârla la aer? Ţine-o bade în lesă! I-am răspuns, tataia m-a măsurat încă odată, a dat din cap şi s-a urcat la volanul Q-ului.

Am sărit gărduleţul parcului şi m-am depărtat câţiva metri. Am stat vreo cinci minute, timp în care moșuletele i-a demonstrat gonflabilei cât de prost poate fi parcat un Q7 în zece metri de parcare goală. 

4Am ajuns la Cafeneaua actorilor, cam odată cu Oana şi gaşca, eu evident în capătul celălalt, dar într-un final ne-am văzut. Tot ea a făcut prezentările, fiecare şi-a mormăit numele, doamnele mai tare, băieţii mai încet. I-am cunoscut pe Florin (https://trubadurprinavalon.wordpress.com) pe Mishuk (https://melancolisme.wordpress.com/2016/09/21/certuri-din-dragoste/) pe Ioana (Music Teacher) şi încă vreo câteva doamne, cărora să mă ierte, nu le-am ţinut minte numele. Da’ cred că nici ele pe-al meu, aşa că suntem chit! La o numărătoare (superficială) mi-au ieşit vreo douăzeci şi cinci de persoane. Sau personaje. Majoritatea doamne.

7La masă, m-am aşezat lângă Florin, (https://trubadurprinavalon.wordpress.com) față în față cu Cetin, bărbatul lui Dede Cati şi cu Fabiola Ion (http://dinviatacanpiata.ro/). Pe masă erau două pungi, frumos colorate în care, am aflat de la Fabiola că erau baclavale home made! Hai s-o vedem şi p-asta. Dede Cati mi-a spus că ea e doar comentator specializat în bârfe şi că nu-i scăpa nimic din ce scriu bloggării. Nu m-a înjurat niciodată, așa până la proba contrarie o cred. Într-un târziu, a venit flăcăul să ia comanda. Fițe și pe ăla, vorbea din vârful buzelor de parca ne facea un mega favor. Băăă, e pe bani, fraiere! Data viitoare nu mai pupi șpagă! A mai durat un pic, toată lumea a răsfoit cele cinci file ale meniului, în care găseai pizza, pizza, pizza, pizza şi alte câteva chestii (cam necomestibile, după părerea mea) şi trei pagini de băuturi. Mi-am luat cafea, (pentru că dentistul ăla câinos mi-a interzis să mănânc vreo trei ore) şi o sticluţă de apă plată, ca balerinele! Când mi-a adus cafeaua, ospătarul a anunţat solemn că „mâncarea durează cam o oră”. S-a auzit un murmur dezaprobator si… cam atât. Doamnele au comandat cafele. Să nu uit: Oana a primit o pentagramă hand made, de care era foarte mândră. E clar că acum i se va închina lui Baal, Belzebuth sau… “Nuuu, a spus Oana, este steaua ezoterică, reprezentarea microcosmosului uman, Pentalfa”. Woow! Aşa o fi, dacă zice ea, dar eu tot pe-a lui Belzebuth o ştiu. Sau a lui Lenin? Şi Fabiola a primit o brăţară. Cu cesulete.

5Mai departe. Am vorbit despre toate şi nimic cu Florin şi cu Cetin, Fabiola abia aştepta să se mănânce pizza să trecem la baclavale, care sunt de excepţie. Nu cred până nu gust! Cetin săracu’, doar în tricou, a tremurat la greu, mai ales după berea (rece) fără alcool din care a băut. Fără alcool, că era rândul lui să conducă (până la Constanța), Dede Cati delectându-se cu Stela “normală”. În timp ce puneam ţara la cale, a venit pizza pentru cele ce-o comandaseră. Cine a comandat cu patru brânze… ăăă… quatro fromaggi? Cati. Cetin a ales ciorapelul (calzone), iar mie imi lasa gura apă. Să dea dracu’ în toți dentiștii din lume, mai am vreo patruzeci de minute…

Baclavaua lui tanti LeilaCred că toată lumea a aflat de baclavale! Ospătarul a adus nişte farfurii, iar Fabiola s-a oferit să “împartă” baclavalele. A pus câte trei fiecăruia, iar după ce a dat tuturor, a mai pus celor ce le haliseră câte una. Adică mie! Excelentă! Cu lămâie confiată, nici prea dulci nici prea cleioase, tocmai bune. Aş fi mâncat cel puţin o tavă, fără să mă gândesc nici la hiperglicemie, nici la ceilalţi! Cred că și doamnele din zonă au uitat de caloriile negative, cura de slăbire, au uitat ca “zaharul dăuneaza grav sănătății” iar mersul pe jos e destul de incomod.  Cetin ne-a spus că sunt făcute de mătuşa lui, Leila, care e expertă în baclavale si alte dulciuri tătărăști! E doctor, vă spun eu! Mulţumim mătuşă Leila! Şi ţie Cati & Cetin pentru iniţiativa. Să mai faceţi d-astea! Bune rău!

1După baclavale, am ieşit de sub aplecătoare să facem nişte poze. Câteva le vedeţi aici, poate mai multe pe facebook, pe blogul Oanei sau al Fabiolei. Toata lumea a spus brânză, viezure, mânz. După poze, am reintrat sub apecătoarea-cort, să mai schimbăm o vorbă, doua, trei. Despre cât de bine e să stai la carciumâ sâmbătă după amiaza. Despre cât de rău e sa bei bere fără alcool. Despre…

Cât am stat la cârciumă, Oana a fost pe post de naș, a făcut naveta de la un capăt la altul al mesei, cu paharul în mână, preocupată ca toată lumea să participe şi să se implice (obiceiuri de utecista, sau şefă de grupă). Până la coadă, n-a mai rezistat şi a stat cuminte, la locul ei din capul mesei, vreo jumătate de oră. Mishuk a profitat de ocazie şi s-a apuca să-i cânte ceva. Apropo, chitara aia cu care sunt prin poze, e a lui Mishuk, nu a mea! S-a apucat să cânte deci, dar în capătul nostru de masă au ajuns doar nişte crâmpeie din Stand By Me (John Lennon, 1975). Cred ca a uitat un pic textul la un moment dat (de emotie?) dar când am văzut că a terminat, l-am aplaudat cu toţii. Ce vină avea bietul om că noi eram departe, el îi cânta Oanei, cârciuma era plină de oameni gălăgioşi și acustica proastă?

La un moment dat, a mai apărut un flăcău, un fel de Dorel, care s-a aşezat în capătul nostru de masă şi a început să întrebe cu ce se ocupă un blogger, cine îl pune să scrie şi de ce facem noi asta. Florin s-a apucat să-I explice politicos, ce şi cum, tipul ori se făcea că nu pricepe, ori nu pricepea (mai greu cu priceperea la Dorei) ori… băuse fără noi, mai înainte. M-am apucat eu să-l lămuresc şi s-a lăsat brusc de întrebări. (Când am ajuns acasă m-am uitat în oglindă, chiar nu sunt atât de urât, înseamnă că am fost doar convingător.)

Am plecat când încă nu apusese soarele. Trebuia să ajung şi la tataia (asa i se spune lui socru-meu), să-mi recuperez jumătatea.

Mi-am luat rămas bun de la toată lumea. A rămas că mai comunicăm. Comunicăm.

Când am ajuns lângă maşină, am găsit ştergătoarele ridicate. Ce-o fi zis moșuletele? “Lasă dragostea mea tunată, că-l învăţ eu minte pe nesimțit, se poate?”

Acasă am găsit must proaspăt. Acum a venit într-adevar toamna…

 

CUM AM DEVENIT ATEU

Reprezentativ

Aveam vreo zece ani. Tocmai aflasem că nu există Moş Crăciun şi mi-era o ciudă… Am trecut peste asta, raţional, după ce bunicu-meu m-a “prelucrat” cum e cu darurile și poveştile. Dar, îmi rămăsese Dumnezeu. În fiecare seară, spuneam Tatăl Nostru şi Înger, îngeraşul meu, din convingere şi pentru că aşa mă învăţase bunica. Credeam că există acolo undeva, Cineva care stă cu ochii pe mine şi are grijă să nu mi se întâmple ceva rău.

Până într-o zi. Când s-a îmbolnăvit cea mai bună prietenă a mea, colega mea de bancă. Împărţeam mărul şi sanvişurile, o mai tragem de cozi, dar ţineam la ea. Într-o zi n-a mai venit la şcoală. Nici a doua, nici a treia zi. Era o fata veselă şi ne făcea să râdem cu strâmbăturile ei. Furăm caise împreună, struguri, iar toamna târziu după ce dădea bruma, căutam porumbe pe dealurile Dârjovului. Nici a patra zi n-a venit la şcoală. Eram vecini, m-am dus acasă la ea acasă şi am dat de bunică-sa, care mi-a spus că e foarte bolnavă şi e la spital, ca are encefalită şi că ea se roagă lui Dumnezeu să se facă bine. Am plecat acasă. Am ajuns şi am întrebat-o pe bunica mea dacă rugăciunile ajută pe cineva să se facă bine. Ea mi-a răspuns că da, o rugăciune sinceră şi spusă din suflet ajuta. Din după amiaza aia, am început să mă rog… În genunchi, în faţa icoanei cu candela aprinsă. I-am povestit lui Dumnezeu despre ea, cum ne jucăm, cum furăm caise, cum mâncăm împreună şi l-am rugat să ne ierte şi s-o facă bine… Noaptea târziu, a venit bunica şi m-a găsit tot în genunchi. S-a aşezat lângă mine şi m-a întrebat ce fac. I-am spus că mă rog pentru sănătatea prietenei mele. M-a lăsat în pace, dar i-am văzut în colţul ochiului o lacrimă. “De ce plângi?” am întrebat-o. “Lasă…” mi-a răspuns. M-am rugat în continuare, cât puteam eu de fierbinte şi sincer şi i-am mai povestit lui Dumnezeu, până dimineaţa…

A doua zi, la şcoală, învăţătoarea ne-a întâmpinat tristă. După ce s-a terminat foiala de rigoare, ne-a spus cu voce gâtuită de emoţie: “Copii, a murit colega voastră… Dumnezeu s-o ierte…” Atunci m-a apucat revolta. De ce? Cu ce a greşit un copil ca să plece aşa de devreme? Ce a făcut? A furat nişte caise? A şoptit? Unde e Dumnezeul căruia m-am rugat o noapte întreagă? Nu m-a auzit? Bunica spunea că Dumnezeu aude tot! Aude? Am plâns de furie, de ciudă, pentru El, Marele, Atotputernicul ignorase, cu bună ştiinţă, de două ori, dorinţa unui copil…

Seara nu mi-am mai făcut rugăciunile, nici măcar în gând. Nu m-a pedepsit nimeni. A doua zi, am întrebat-o pe mama daca Dumnezeu există. Mi-a răspuns evaziv, aşa cum îmi răspunsese şi despre Moş Crăciun. Bunica la fel. Tata în schimb a fost mai concret: “Termina mă cu prostiile şi du-te la şcoală!” Atunci am luat hotărârea cea mare: pentru mine, nu există dumnezeu! Nu merită să crezi în ceva care nu se vede, nu te ajută şi nu te băga în seamă. Cu mintea mea de copil, aşa am văzut lucrurile.

Confirmarea totală a venit mai târziu, când am descoperit CĂRȚILE, care n-aveau nicio legătură cu Tatăl Nostru sau cu Înger, îngeraşul meu…

 

Românii sunt proşti? Da, cred comercianţii marilor lanţuri de magazine

Reprezentativ

… care în afară de faptul că-şi ascund carnea stricată în mici condimentaţi excesiv şi carne tocată cu boia, cum vedeţi frecvent la tv, fura şi la preţurile de la raft, bătându-şi joc pe faţă de banii romanilor. Un exemplu (minor ar spune unii, semnificativ spun eu) este cel al produselor uzuale, pe care ar trebui să le cumpere tot romanul. Un amic, Cristi Mihăilescu, postează pe facebook două fotografii cu acelaşi produs vândut de supermarketul Kaufland în Germania şi în România. În Germania preţul este 1,69 euro iar în România 14.99 lei adică 3,34 euro/borcanul.

Kaufland (1) Pozele le vedeţi în front, le mai pun odată, să le vedeţi mai bine. Ca să fiu mai clar, este vorba despre preţul produsului Ungarische Gurken – castraveciori la borcan!
Dau share postării lui Cristi şi pe pagina de facebook a Kaufland-ului. Primesc răspunsurile următoare:

Kaufland România Bună, Dragoş. Conform detaliilor de pe etichete, preţul pe kilogram este foarte similar în ambele tari. Preţul pe kilogram în România este menţionat 20,82 lei, iar în Germania, 4,7 euro/kg echiv. A 21,15 lei la un curs aproximativ al euro. Sperăm să îţi fie de folos clarificările şi pentru alte informaţii îţi stau la dispoziţie. (Maria)

Răspund: Dragoş Vasilescu: Preţul de vânzare al produsului este dublu în magazinele din România, iar explicaţia dvs mi se pare un pic forțată. Nicio problemă, vom monitoriza prețurile comparativ și le vom face publice.

Kaufland raspunsuriKaufland România Bună, Dragoş. În acest caz preţul pe kilogram al produsului este similar în ambele tari, conform explicaţiilor de mai sus. În general pot exista diferenţe de preţuri de la o ţară la alta, întrucât există mai mulţi factori implicaţi în stabilirea preţului de vânzare al unui produs. Indiferent despre ce produs este vorba, te încurajăm să ne contactezi la Centrul Relaţii Clienţi atunci când ai o nelămurire pentru a se face verificări şi a primi un răspuns. Numai bine. (Maria)

Kaufland România Bună, Dragoş. Am revenit cu răspuns la mesajele tale şi te asigur că dorinţa noastră este de a-ţi oferi clarificări. În plus, colegii noştri de la Centrul Relaţii Clienţi, responsabili de înregistrarea şi soluţionarea sesizărilor îţi vor oferi tot sprijinul necesar în orice situaţie ce ţine de magazinele noastre. Îi poţi apela la 0800.080.888. O zi frumoasă. (Maria)

Nu mi-au fost de folos clarificările Mariei şi m-am apucat de documentare şi calcule. Am vorbit cu nişte amici care lucrează în sistemul Kaufland, cu alţi care fac transporturi şi am făcut nişte calcule legate de produsul repectiv:

4,24 euro x 4,5 (curs euro) = 19,12 lei preţ/kilogram Germania;
20,82 lei/4,5 (curs euro) = 4,82 euro preţ/kilogram România.
Până aici e mică diferenţă de doar… 1,70 lei. Mai departe:
1,69 euro preţ/borcan raft Kaufland Germania x 4,5 (curs euro) = 7,60 lei
14.99 lei preţ/borcan Kaufland România: 4,5 (curs euro) = 3, 34 euro
3,34 – 1,69 = 1,65 diferență
1,65 x 4,5 (curs euro) = 7,43 lei din prima!

Săpând mai departe am găsit:

Preţ maxim producător Ungarische Gurken (fără discount de volum, discount pe care sistemul Kaufland in are sigur) = 0,71 euro/borcan = 3,20 lei
Transport in UE = 0,10 euro/borcan = 0,45 lei
Cheltuieli depozitare, transport local, aranjare, prezentare = 0, 75 lei/borcan
3,30 + 0,45 + 0,75 = 4,4 lei
TVA 9% = 0,40 lei (care se recuperează)
4,4 + 0,40 = 4,8 lei
Adaos comercial 100% (!!!) = 4,8 lei = 9,6 lei. Până la 14, 99?

khneungarischegurkenDe ce românii trebuie să plătească mai mult pe un banal borcan de castraveţi? Ce conţine în afară de castraveţi ungureşti, ardei iute, sare apa şi câteva boabe piper şi muştar? Inteligenţa lui Merkel? Buricul lui Orban sau ce? OPC-ul, ANAF-ul, DNA-ul nu fac cumpărături de la Kaufland? Dacă pe ei nu-i doare pe noi da. Şi nu neapărat cei cinci lei în plus, (care la cei cu bani puţini se cunosc al dracului de mult, sunt cinci pâini), ci aşa, ca principiu şi pentru că suntem luaţi de proşti. Noroc că lumea-i mică acum iar românii de pretutindeni comunica între ei.

Kaufland-ul bagă texte la greu:

  • Satisfacţia clienţilor marchează acţiunile noastre zilnice.
  • Poziţia noastră în piaţă este determinată de un raport superior calitate/preţ. Da, da, daaa!

Dacă aveţi poze cu alte produse din lanţul Kaufland de oriunde, trimiteţi-le, le aştept. Să vedem care e diferenţa şi de ce? Ce partid încasează sponsorizările? Ca romanii nu sunt proşti, câteodată doar fac pe proştii, dar nici chiar aşa!

Cineva trebuie să adune şi taxa pe prostie. Fiscul nu poate, rămâne BOR. BOR ştiiiie!

Reprezentativ

Taci si pupa!Pe opt ianuarie, vineri, pe la 12,30 la poarta mea au apărut doi oameni în fustiţe negre. Unul avea o găleată de plastic, celălalt o agendă şi un mănunchi de plante uscate. Au încercat poarta, poarta nimic, de fier şi încuiată. Au mai încercat odată, apoi au trecut la poata vecinului. Baba de rigoare, mă-sa mare sau soacra, la datorie, a strigat ca o apucată “saru’ mana părinte, poftiţi!” şi s-a rostogolit pe cele cinci trepte, mai mai să-l doboare pe popă. Băieţii în fustiţe au intrat, i-au stropit televizorul cu aghiazma, apoi au ieşit şi s-au ciocnit din nou de poarta mea încuiată. Fustiţa cu agendă a notat ceva, apoi au plecat mai departe. Asta se întâmpla pe la doişpe jumate, cum v-am spus. La patru, (între timp deschisesem poarta, din motive… personale) cele două fustiţe au dat buzna, direct! Am apucat să ies din casă, în timp ce indivizii şi-au început colindul: “În Iordane, botezându-te…” Bună ziua, am spus, individul nu cumva a fost botezat acum două zile? “Ba da, a zis popa, dar dumneavoastră nu aţi fost acasă” Aşa şi? “Aşa că am venit să vă spunem că s-a întâmplat botezul”. Ştiam, zic. “Daaaa? Şi nu primiţi cu botezul?” De ce, n-aţi înţeles că ştiam, iar evenimentul s-a întâmplat acum două zile, sau două mii de ani? “Şi dacă ştiţi, primiţi cu botezul?” Cât costă? “Zece lei pentru părinte…” Cine e părintele? “Eu. Şi cinci lei pentru băiatu’, ăăăă… dascăl.” Bun, alte pretenţii? “Vă dau şi un calendar al sfintei biserici ortodoxe.” Gratis? “Doar zece lei, la anul se va face 15, intrăm?” Unde? “În casă, să vă sfinţim.” Nu. “Atunci aici?” Popa a ridicat creanga uscată de busuioc, gata să mă transforme în concurent la tricouri ude. Afară erau 3 grade, iar eu îmbrăcat în cea mai bună cămaşa a mea şi în sacou. Băăăi, am urlat, eşti cu capu’? Popa a înţepenit cu mâna semi ridicata. Dă-ţi ţie cu apă în cap pe frigul ăsta, dacă eşti tare! “Nu e apă, e aghiazma…” Aşa şi? Popa a lăsat mâna încet în jos, iar dascălul a sărit în întâmpinarea buchetului cu găletuşa. “Nu primiţi cu…?” Nu mulţumesc, am răspuns. “Şi de ce nu ne-aţi spus de la început?” Care început, voi aţi dat buzna, nu v-am chemat eu. “Ştiţi tradiţia…” Nu şi banu’? “Nu… ne scuzaţi… noi…” Dascălul sau purtătorul de găleata, ieşise deja cu spatele din curte. Popa s-a uitat la mine lung şi a murmurat: “Nu credeam că…” Ce? “Că nu primiţi…” Nu. “Bine, să vă ajute Dumnezeu”. Asta e o formulă de salut sau înjuratură? “Da, adică nu, adică…” Au plecat. Pe la jumătatea străzii s-au urcat într-un Golf nou-nouţ, popa la volan, cărătorul de găleată în spate.

Ieri m-am întâlnit cu un amic, popă, ateu convins dar „meseriaş” într-ale popiei. A agonist de-a lungul celor douăzeci de ani de “păstorit” cam tot ce visează romanul, adică o “căsuţă cu gradină sub fereastră” (amprenta la sol de 200 mp plus etaj), două maşini şi un apartament pe litoral. I-am povestit toată întâmplarea. „Frate, eşti dus. Ai ceva cu popii? Ai ceva cu fratili tău? Băăăă, dacă n-ar exista prostia şi incultura, am muri dracu’ de foame. Prostia se plăteşte! Scump! Tu cu ce te-ai ales după o viaţă de jurnalist? Cei ce citesc şi ştiu carte nu plătesc. Prostimea, pulimea, ăia care pupa osu’ Paraschievei şi se “vindecă” de… orice, ăia plătesc. Ce, s-a vindecat vreo unul cu ajutorul moaştelor? Să-ţi povestesc despre psihologia turmei, spiritul gregar, Gustave Le Bon, combinarea inculturii cu religia? Am mai discutat despre asta. Dar, de câte ori te calcă un preot îţi aduci aminte de inchiziţie. Şi aia a fost bună la vremea ei, altfel nu câştigăm noi acum. Omule, religia e construită pentru a fi cu bătaie lungă, proştii creduli vor exista în vecii vecilor, aşa că, ia-le tu banii dacă eşti tare. Dacă nu îi luăm noi, cineva trebuie să-i ia. Prostia se plăteşte. Scump, aşa cum ţi-am mai spus… Noi adunăm mai mulţi bani ca fiscul şi fiscul nu zice câr! Cineva trebuie să adune şi taxa pe prostie. Hai noroc, să trăieşti şi să ne ajute Dumnezeu şi iartă-l pe fratele negru şi prost care n-a ştiut să-ţi ia banii. Data viitoare vin eu la tine cu botezul şi n-ai de ales!”

Cineva trebuie să adune şi taxa pe prostie. Corect. Tot respectul. Pentru tâmpiţi… restu’!

Alte 13 alte legi pentru ciobani ce urmează să fie votate

Reprezentativ

  1. CiobanCând ies cu oile la păscut, ciobanii vor fi obligați prin lege să meargă în urma lor și să le strângă căcărezele în pungi biodegradabile;
  2. Se va considera abuz și act de cruzime asupra animalelor folosirea unor cuvinte precum “hoooo”, “dâââr”, “marș”;
  3. Câinii vor avea voie să latre doar în afara orelor de odihnă stabilite prin lege;
  4. Dacă vin lupii, ciobanii sunt rugați să anunțe autoritățile și să aștepte în liniște sosirea lor.
  5. Câinii de la stână sunt obligați prin lege să poarte botnițe, să fie castrați, cipați, vaccinați și deparazitați.
  6. Dacă turma trece de la munte la șes, doi câini din trei vor putea fi trimiși în concediu cu plată sau concediați cu trei salarii compensatorii.
  7. Stânele trebuie să aibă acordul de funcționare ISU, MISU, PISU și CANISU.
  8. Este interzis fumatul în spații închise și vânzarea de țigări către oile minore.
  9. Stânele cu o vechime mai mare de două ierni vor avea o bulină roșie pe gard.
  10. Ciobanii care pasc turme în Ardeal se vor adresa oilor atât în limba română, cât și în limba maghiară. De asemenea, câinii sunt obligați să latre bilingv.
  11. Berbecul care conduce turma va fi ales de către oi prin vot secret, democratic.Oile vor putea fi tunse doar cu acordul lor scris.
  12. Oile negre vor fi ținute în același țarc cu cele albe și orice formă de discriminare bazată pe culoarea blănii lor va fi aspru sancționată de lege. Dacă, în schimb, un berbec este de culoare neagră, va candida pe locuri separate pentru postul de conducător de turmă.

Nu-i asa ca e de bine?

De la adelaspune.ro

Cine susţine ca BOR nu este un srl, ori e prost ori nu gândeşte. Ori e de-al lor!

Reprezentativ

Ţara arde şi pe popa îl doare-n cur (2)

DovedesteAş putea spune că îl doare la poponeţ, dar îi las pe pudibonzi să decidă cum e corect şi dacă ei folosesc sau nu corect partea mai puţin cântată de poeţi. Aş vrea să vă reamintesc nişte fapte, ale capului BOR, care, cu toate că e lovit puternic de Alzheimer, încă mai funcţionează, înjura şi adună bani pentru propăşirea Oştirii Domnului (citeşte popime). De ce spun asta? Uitaţi-vă la clipul ăsta şi pe urmă comentăm:
https://www.youtube.com/watch?v=UX9vgZTMbJQ
Să revenim. BOR este organizată încă de pe vremea lui Petru Groza ca un srl. Articolul 204 din STATUTUL PENTRU ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE spune: „La data intrării în vigoare a prezentului statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, se abrogă Statutul votat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 19-20 octombrie 1948 şi recunoscut prin Decretul nr.233 din 23 februarie 1949 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, cu toate modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare”.

Repet, statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. Are cineva ceva de comentat, cum că n-ar fi un document comercial?

În statutul citat mai sus, adică al BOR srl scrie la: Art. 4 – (1) Biserica Ortodoxă Română este autonomă faţă de Stat şi faţă de alte instituţii. (2) Biserica Ortodoxă Română stabileşte relaţii de dialog şi cooperare cu Statul şi cu diferite instituţii pentru împlinirea misiunii sale pastorale, spiritual-culturale, educaţionale şi social-filantropice.

Autonomă rău de tot, (ce şi-ar mai dori secuimea o autonomie d-asta!) pentru că sereleul ăsta nu taie chitanţe, nu face facturi, nu plăteşte impozite, n-are probleme cu fiscul. Băăăă, unde vă treziţi? ANAFuuuu, p-acolo se doarme? E bine nani la Casa Presei? Vă e frică de afurisenie? Sau aveţi ordin să-i lăsaţi în pace? Domnu’ Cioloş, strada te-a băgat în cărţi să pui treaba pe roate nu să stai în piaţa Victoriei şi să vezi cum creşte catedrala mântuirii. Popimea n-are mamă, n-are decât tată, şi încă ce tată, hrăpareţ srlist şi sereist. Sau nu vrei să intri în clinciuri cu serviciile? Nici un prim ministru n-a fost in stare să ia o decizie în acest sens. Ia vezi, matale poţi? Dacă aveţi nevoie de bani în visteria satului, puneţi-i pe popi la impozit şi vă creşte PIB-ul cu 3%. O fi bine? Dacă nu faceţi asta, mâine poimâine aud că organizează Înalt Prea Investitorul un pelerinaj la… moaştele guvernului. Atunci va fi mult prea târziu. Dom’ Preşedinte şi Cotroceniul e al bisericii. Dacă nu-i strângeţi de gât acum, vă mutaţi acăsică la Sibiu, la Cotroceni nu veţi mai avea loc. Şi nici la vila lac, are biserica pământ la Snagov cât cuprinde şi dacă se încordează IPI, adio mamă, aţi văzut că nu vă mai dau aia câştig în justiţie!

Nu-l iertaţi pe Inalt Prea Investitorul pentru că n-are ţinere de minte, are şi încă al dracului de bună, a recunoscut un reporter pe care îl văzuse odata in viaţă şi i-a dat duhovniceşte cu flit. Sau dacă n-are, cu atât mai bine, se supără uită de catedrala mântuirii şi face un spital. Piei drace, cum aşa?

Adevărul despre atacurile de la Paris. Cine a “orchestrat” totul?

Reprezentativ

Linck-ul de mai jos prezintă o înregistrare de la postul Russia Today, post finanţat de Moscova şi difuzat în limba engleză. Chiar dacă ştirea este difuzată cu mult înainte de incidentul dintre Turcia şi Rusia de ieri, reporterul – analist spune nişte lucruri pe care guvernanţii de peste tot, inclusiv cei ruşi, le-au negat.

Un document excepţional: Rezoluţia Parlamentului European despre “Operaţiunea Glado”, care arată foarte clar că unele servicii secrete europene, CIA şi NATO au fost implicate în cazuri grave de terorism! Ce dovadă mai bună decât asta vreţi?

Reprezentativ

gladioExistă încă o mulţime de cititori sceptici care nu cred că serviciile secrete ar putea fi implicate în organizarea şi susţinerea atentatelor teroriste… Citeste mai departe…

Cui pupă popa poala?

Reprezentativ

Pope Francis (L) kisses the hand of Holocaust Survivor Eliezer (Lolek) Grynfeld (2-R) during a memorial ceremony in the Hall of Remembrances in the Yad Vashem Holocaust memorial in Jerusalem, Israel, 26 May 2014. EPA

Am descoperit  niște fotografii pe care merită să vi le arăt. Papa, Papa de la Roma, mai precis de la Vatican, se închină Ochiului Dracului. Cum? Păi uite așa. La ceremonialul din 26 mai 2014, din Sala Rememorării (Yad Vashem Holocaust memorial) din Ierusalim Papa Francisc i-a pupat mâna lui David Rockefeller, așa în semn de omagiu, zice-se. La coadă așteptau Henry Kissinger și David Rothchild. Averea celor doi, Rockefeller și Rothchild reprezintă cam o treime din PIB-ul mondial. O fi mult? Cert e că, dacă Papa le-a pupat mâna, Vaticanul a primit o subvenție din care să trăiască în liniște încă vreo 300 de ani… Ar trebui ca și Înalt Prea Investitorul Daniel să înceapă să pupe câte ceva. Aveți sugestii?

Klaus Iohannis – un proiect al BND – serviciul secret extern al Germaniei?

Reprezentativ

 

iohannisAlegerea lui Iohannis ca președinte al României în 2014 a fost o mare surpriză, cel puțin pentru unii. În campania electorală s-a vorbit despre sprijinul extraordinar pe care l-ar avea România pe plan internațional dacă ar alege un ”neamț” la Cotroceni,   s-a speculat chiar o vizită a lui Merkel la Sibiu, în virtutea bunelor relații cu Iohannis.

Bineînțeles că această vizită nu a avut loc niciodată, iar relațiile cu Germania se văd: cote impuse pentru imigranți și interdicție de a intra în Schengen. Și totuși, Iohannis a avut sprijin din partea unui cetățean german, în persoana lui Michael Horst Schmidt, care chiar dacă nu reprezintă Germania, își reprezintă propriile interese.

În anumite cercuri se speculează că acest Schmidt este arhitectul proiectului Iohannis, care din primar al Sibiului a ajuns președintele României, peste noapte. În acest proiect avem două anomalii sociologice, prima se referă la notorietatea lui Iohannis care în 2012 era sub 30% la nivel național, iar cea de-a doua la turul doi al alegerilor prezidențiale unde ”neamțul nostru” și-a dublat numărul de voturi din primul tur. Asta ne arată că domul Schimdt a fost foarte ocupat în ultimii trei ani.

Iohannis – un proiect al BND (Serviciul secret extern al Germaniei)

Povestea lui Klaus Iohannis prinde contur la începutul anilor 90, atunci când Michael Horst Schmidt ajunge în România cu o misiune din partea statului german, a se citi BND. Sarcina lui Schmidt era să împiedice migrația sașilor români spre Germania. Practic, instituțiile de forță de la Berlin au înțeles puterea geopolitică pe care o pot propaga în Europa de Est și mai ales în România prin comunitatea germană/sașă din Ardeal. Plecările sașilor către Germania și Austria după 1990, cumulate cu acțiunile Securității prin care vindeau sași statului german în perioada comunistă, au diminuat cu mult comunitatea de etnici germani din Ardeal.

Odată cu venirea lui Michael Horst Schmidt în România apare organizația Forumul Democrat al Germanilor din România, iar Klaus Iohannis devine membru în 1990 și horărăște să rămână în România, deși părinții săi emigrează în Germania în 1992.

În anul 2000 este propus de FDGR la primăria Sibiului, pe care o câștigă, iar în 2002 devine președinte al FDGR tot cu ajutorul lui Schmidt. Asistăm astfel la propulsarea lui Iohannis în politica regională, deoarece prin conexiunile FDGR, acesta reușește să fie foarte vizibil în comunitatea germană din România. Pe lângă Michael Horst Schmidt, un alt personaj cu puternice legături cu BND care îl susține pe Iohannis este Emil Hurezeanu, care în 2014 este propus de fostul primar al Sibiului ca ambasador al României la Berlin.

Începând cu 2014, România este, probabil, singurul stat european cu ambasador fără cetățenie română și cu un președinte despre care nu se știe exact dacă are dublă cetățenie, română și germană.

Michael Horst Schmidt nu a ajuns oricum în România, chiar la Sibiu, în martie 1990, ci, potrivit propriilor afirmaţii, el se afla într-o misiune a statului german.

Schmidt şi-a luat liber pentru un an de la compania Siemens, unde lucra, încercând să împiedice continuarea emigrării saşilor în Germania: “Conjunctura a fost în aşa fel încât eram într-o organizaţie a saşilor din Germania care aveau şi o influenţă politică, şi se punea problema că nu mai era presiune de emigrare a etnicilor germani în Germania, să se facă nişte acţiuni să rămână în România, să nu mai emigreze.[1]” , conform unui interviu publicat online de Wall Street pe 29 septembrie 2014.

Michael Horst Schmidt ajunge deci, “întâmplător”, după cum afirmă reprezentantul BMW pe România și își continuă proiectul. [2]. Îl sprijină pe Iohannis în comunitatea germană din România și face și lobby pentru ca Sibiul să fie capitală culturală europeană.

Relația celor doi a înaintat în timpul proiectului ”Sibiu – capitală culturală europeană”, atunci când primăria condusă Klaus Iohannis a semnat un parteneriat cu reprezentantul Automobile Bavaria, SC Contempo SRL, prin care 15 autoturisme BMW au fost puse la dispoziția autorităților din Sibiu pentru oaspeți, iar una din mașini a fost dată în folosință primarului.

Pentru a se revanșa, la finalul anului 2007, Consiliul Local al Municipiului Sibiu a adoptat, în unanimitate, „proiectul de hotărâre privind aprobarea documentației de urbanism PUD pentru construcția unei reprezentanțe BMW în Sibiu, zona industrială Vest. Inițiatorul proiectului a fost primarul de atunci al Sibiului, Klaus Werner Iohannis.
Relația dintre cei doi a continuat, Michael Schmidt fiind unul dintre principalii sponsori ai campaniei electorale din 2014. El i-a pus la dispoziție candidatului la președinție un apartament de nabab pe bulevardul Primăverii, cu numai 500 de euro/lună, preț demn de cartiere „mărginașe” precum Titan sau Drumul Taberei.

Potrivit specialiștilor imobiliari, chiria pentru un apartament de 240 de metri pătrați în Primăverii nu ar trebui să coboare sub 2.500 de euro/lună, de cinci ori mai mult decât „taxează” șeful Auto Bavaria, se arată într-un material  publicat de Stiri pe surse.

De-a lungul anilor firmele lui Schmidt i-au făcut numeroase favoruri lui Klaus Iohannis, pe care acesta, până la urmă le-a acceptat, periculos de aproape de limitele legii.

Însuși Klaus Iohannis avea să recunoască: “Da, am o relaţie apropiată cu domnul Schmidt şi sunt bucuros de acest lucru. Am puţini prieteni şi sunt oameni de bună calitate”, a spus Klaus Iohannis, la B1 TV, în timpul campaniei electorale, cu referire la apartamentul din Primăverii, cu vedere la vilele lui Băsescu, Iliescu şi Ceauşescu.

Printre altele, i-a schimbat pe bandă limuzinele edilului Sibiului, actualul preşedinte ales al României, în regim de comodat. Adică gratis.

E drept, tot gratis, Schmidt a beneficiat de sprijinul primarului Klaus Werner Iohannis. În 2007, potrivit unei

investigaţii realizate de jurnalistul Cătălin Antohe, Iohannis a supus şi aprobat un PUD (plan de urbanism de detaliu), votat în unanimitate, pentru construirea unei reprezentanţe BMW în Sibiu, pe o suprafaţă de 6.128 de metri pătraţi. Actul a fost, însă, şi imoral, şi ilegal, pentru că autorizaţia s-a dat pe o firmă dizolvată şi radiată, după cum demonstrează acelaşi jurnalist în EvZ.

AXA Chișinău – Sibiu – București via Germania

Un element foarte important din biografia lui Schmidt este legat de soția sa, Veronica. Aceasta este sora lui Renato Usatii, președintele formațiunii ”Partidul Nostru” din Republica Moldova, cunoscut ca un apropiat al FSB și pro-rus convins.

Analizând aceste evidențe, este ușor de înțeles de ce Klaus Iohannis este reticent atunci când vine vorba de Republica Moldova, de ce actualul președinte nu continuă politica lui Băsescu și Ponta de apropiere de Chișinău și mai ales, de ce evenimentele din Moldova nu sunt foarte dezbătute de presa românească.

Dacă arestarea lui Filat a fost pe larg prezentată de media românești, două aspecte foarte importante au fost trecute cu vederea:

– Arestarea lui Renato Usatii
– Delegarea Marianei Alexandru de către Uniunea Europeană pentru a acorda asistență nou formatei direcții anti corupție moldovenești – CNA.

Renato Usatii a fost arestat preventiv, acum eliberat, pentru interceptarea ilegală a lui Vlad Filat. În ceea ce privește CNA, asistența acordată de Uniunea Europeană prin Mariana Alexandru, fost procuror DNA care a instrumentat dosarele lui Năstare, Ridzi și ”Gala Bute”, îi asigură statului român și deci și președintelui Iohannis influență în CNA.

În aceste condiții, sunt mai multe întrebări la care președintele Klaus Iohannis trebuie să răspundă:

– Care este relația actuală dintre Klaus Iohannis și Michael Horst Schmidt?
– Are Iohannis dublă cetățenie, română și germană?
– După câștigarea alegerilor prezidențiale de către Klaus Iohannis, Renato Usatii a scris pe blog: “Scopurile şi posibilităţile noului şef al statului român coincid cu ale noastre, în vederea unei eventuale colaborări”. Care este relația dintre Președintele României și Renato Usatii?
– Deși, în ultimii 5 ani, Republica Moldova a fost un subiect important pe agenda internațională a României, actualul președinte evită subiectul. De ce Klaus Iohannis nu vorbește despre Republica Moldova?

NOTE:

[1] Bursa.ro amintește într-un material publicat online faptul că problema se transformase într-o prioritate geopolitică a Germaniei, care, după ce a iniţiat, pe fond politic, cumpărarea saşilor de la regimul comunist, prin intermediul Securităţii, şi-a dat seamă că este o acţiune greşită, care depopulează zone extinse, colonizate de-a lungul anilor, pierzându-se astfel influenţa germană în plan regional.
[2] Acţiunea “Recuperarea”, susține același ziar online Bursa.ro, constituie şi în prezent o problemă pentru statul german care, spre deosebire de statul român, a interzis desecretizarea documentelor operaţiunii. Partea germană a preferat menţinerea la secret a numelor intermediarilor afacerii, pentru a nu le deconspira actualele poziţii în societăţile germană şi românească.

Referințe:

1: http://www.wall-street.ro/articol/Auto/173004/schmidt-automobile-bavaria-in-urma-cu-20-de-ani-era-mult-mai-profitabil-un-business-in-romania-decat-in-germania.html

2: http://www.evz.ro/evz-a-investigat-culisele-unei-dezvaluiri-controversate-schmidt-sponsorul-din-umbra-lui-klaus-iohannis.html

3: http://www.ziuanews.ro/politica/klaus-iohannis-despre-casa-din-primaverii-are-60-mp-nu-240-nu-am-de-gand-sa-va-spun-pre-ul-133778

4: http://www.bursa.ro/un-asasin-in-lege-in-coasta-lui-iohannis-pe-axa-moscova-chisinau-bucuresti-255545&s=print&sr=articol&id_articol=255545.html

 

 

SURSA 

 

 

Parisul terorii: alienare multiculturală, eșec republican sau jihad islamo-fascist?

Reprezentativ

ParisCe s-a întâmplat la Paris, Occidentul a mai avut ocazia să vadă, să trăiasă, să judece și să analizeze.

Unde s-au petrecut atrocități similare? N-ar strica, poate, un scurt memento pentru mai tinerele generații. La New York unde, în dimineața zilei de 11 septembrie 2001, peste trei mii de cetățeni americani au murit. La Madrid, în 2004, când sute de vieți au fost sacrificate. În centrul Londrei, 7 iulie 2005, unde zeci de oameni s-au întâlnit cu moartea violentă într-un tunel de metrou. Atacuri concertate, așadar, asupra libertății comerciale. Raiduri țintite asupra libertății de mișcare.

Asalturi armate asupra libertății de expresie. Pilonii civilizației occidentale se află sub atacul unei ideologii: islamo-fascismul.

Cum s-a ajuns aici?

Nu sunt printre adepții explicațiilor simpliste. Fiodor Mihailovici Dostoievski a dedicat sute de pagini introspective pentru a depista complexitatea stărilor sufletești care conduc la crimă. Și apoi la pedeapsă. Tratatele de psihiatrie s-au redeschis în aceste zile. Poate și cărțile sfinte. Toți oamenii cu mintea la cap vor să priceapă nu doar efectele, ci prima cauză a acestui fenomen teologico-politic extrem. Contextualizarea nu înseamnă, totuși, relativism. Să privim, deci, spre datele problemei.

În Franța republicană trăiesc astăzi 6-7 milioane de mohamedani. 

Cei mai mulți dintre aceștia au origine etnică algeriană, restul fiind marocani, tunisieni sau africani din fostele țări coloniale. Ei au ajuns în Franța așa cum au apărut și primele comunități de turci din Germania: din rațiuni economice.

După război, Statul francez și întreprinderile private au căutat mână de lucru ieftină. Ceea ce i-a adus pe bulgari, polonezi sau români în Occident, s-a petrecut în anii 1960-1970 cu primele valuri de magrebieni ajunși pe litoralul Mediteranei sau la Paris în căutarea unor slujbe mai bine plătite.

În prima fază, imigranții au fost de sex masculin și-au adoptat o politică eminamente integraționistă. N-au sfidat autoritățile, nu și-au practicat credința în public și n-au provocat acte de violență. Pentru toți islamicii veniți în primul val, docilitatea și moderația erau atitudini normative.

La 29 aprilie 1976 se produce un seism demografic, ale cărui consecințe politice s-au simțit mult mai târziu. Președintele Franței, Valéry Giscard d’Estaing, a aprobat Legea Regrupării Familiale. În esență, aceasta permitea muncitori necalificați din statele-eșuate ale Lumii a Treia să-și aducă familiile în Franța, de la soții la copiii minori.

Repatrierea extinsă a facilitat, pe alocuri, aducerea mai multor neveste. Bărbați căsătoriți inițial în Mauritania și Mali (acolo unde poligamia era încărecunoscută juridic) au putut oferi un pașaport francez tinerelor consoarte, dintre care nu puține însărcinate sau mame, deja, a trei-patru copii. Naturalizarea miilor de familii alogene s-a dorit o măsură compensatorie după istoria colonială a secolului XIX și după războiul algerian, inițiat inutil și pierdut lamentabil de către Charles de Gaulle.

Cum arăta Franța atunci? Ca după o revoluție marxistă, bine executată de jurnaliști, politicieni și studențime în faimosul Mai 1968. Sistemul educațional făcea obligatoriu discursul de auto-învinovățire al omului alb, creștin și imperialist. Treptat, dispăreau din manualele de istorie toate referințele la gloria Franței dinainte și după 1789. Cruciadele, spune Jean Sévilla, au ajuns să fie prezentate drept „o agresiune săvârșită de occidentali violenți și lacomi împotriva unui islam tolerant și rafinat” (Corectitudinea istorică, Ed. Humanitas, București, 2005).

Pe lângă relativismul epistemologic a apărut și relativismul moral. Revoluția sexuală dizolva orice inhibiție. Pentru berberii Africii de Nord, spațiul public și televizoarele occidentalilor semănau, tot mai mult, cu o asurzitoare cacofonie. Copiii imigranților s-au trezit parașutați în lumea omului recent, fără rădăcini și fără transcendență, sensibil doar la răsfățul culinar și la plăcerile epidermei.

Într-o societate lipsită de valori fixe, relativismul ideologic poate acutiza incertitudinile psihologice ale noilor veniți. Cine sunt eu? În ce cred, cu adevărat? Iată interogații specifice nu doar cetățeanului post-modern al Republicii franceze, ci și minoritarului african găzduit, peste noapte, în Cornul Abundenței hexagonale.

După Legea Regrupării Familiale, partidele și-au fixat drept țintă noul electorat de culoare, avansând tot mai multe propuneri asistențialiste. Așa au apărut primele locuințe sociale din suburbiile Franței (HLM), în care primele expresii ale identității religioase încep să apară. N-avem încă niște ghetto-uri, căci blocurile oferite familiilor de musulmani sunt ultra-moderne, bine finisate și chiar invidiate de conaționali. Mulți au sperat ca reușita materialismului să poată îngropa anxietățile religioase de orice fel. Însă, vorba lui Eric Voegelin, sacrul se răzbună.

Finanțând cu bani publici construcția de moschei și lăcașuri de rugăciune în fabrici, George Pompidou a încurajat, practic, reislamizarea populației într-o manieră tradițională (nu încă radicală).

La întrebarea Cine sunt eu?, tinerii au început să răspundă nu doar: Cetățean francez, ci și Credincios musulman. Religia a ajuns să furnizeze o nouă matrice identitară pentru cei alienați, insuficient valorizați sau chiar refuzați de-o societate elitistă, nelipsită de accente xenofobe. (O știm din faimoasa parodie TV a lui Jonathan Lambert privind „Le salut roumain…”)

În anii 1980, Franța a promovat, de fapt, politica adoptată și de Statele autoritariste nord-africane. Partout, religia musulmană a reapărut în spațiul public ca suport axiologic și factor consolator. Algeria autoritaristă, Siria sau Egiptul au procedat întocmai, subordonînd (printr-un Minister al Afacerilor Religioase) toate rețelele de imami și plăsmuind (în teorie) un Islam pacificat, aflat în slujba coeziunii sociale.

Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. În 1979, experimentul teocratic al Ayatolahului Khomeini din Iran reușește. Posibilitatea instaurării legii divine (Sharia) într-un teritoriu dat fascinează tot mai mulți mullahi, dincolo de clasicele diferențe între șiiți și sunniți. Războiul civil din Liban din anii 1980 răstoarnă raportul demografic între creștinii și musulmanii din Beirut. Lumea se schimbă.

Geopolitica planetei se modifică radical după revoluțiile din 1990, când hegemonia Statelor Unite ale Americii e realmente incontestabilă. Prăbușirea URSS instaurează echilibrul monopolar al planetei. Anti-americanismul și anti-occidentalismul devin o ideologie convenabilă pentru recruții efebi din organizațiile teroriste palestiniene, dar și pentru seniorii cercurilor wahabite din Arabia Saudită.

După ani buni de război civil în Algeria, Frontul Salvării Islamiste apare drept alternativă la regimul autoritarist al elitelor extractive seculare, interesate numai de redistribuția uriașelor venituri din petrol către clientela politică. Islamiștii se trezesc scoși în afara legii, deci complexul victimei explodează.

Peisajul dominat de Semilună se modifică printr-o odioasă ironie a modernității. Accesul la informație se democratizează. Pasiunile locale ajung, foarte ușor, cauze universale.

Prin Internet și telefonie mobilă, discursul tribal dintr-o cavernă africană se face auzit în studiourile rapperilor supărați din Marsilia. Frăția musulmană din Egipt entuziasmează, prin intransigență etică și delir eshatologic, nenumărați delicvenți recidiviști din Paris. Banii din Golful Persic încep să curgă pe malurile Senei. Apar și primele semne clare de radicalizare a tinerilor musulmani din Franța. În 25 iulie 1995, laicismul de Stat e sfidat prin teribila explozie a bombelor din stația de metrou (ROR B) St Michel. Opt oameni mor și alți 117 sunt răniți. Islamicii moderații din prima generație de imigranți sunt, așadar, surclasați de vocalizele radicalilor care se răzbună pentru susținerea oferită de guvernul francez Algeriei autoritariste.

Pentru părinții veniți în Occidentul anilor 1960-1970, integrarea era cuvântul de ordine. Pentru copiii crescuți în atmosfera pestriță a societății franceze – adolescenți prost educați și hrăniți cu fantasmele anarhismului revoluționar islamist – religia strămoșilor a căpătat alt rol. Strigătul Allahu akbar a putut ridica fronda la cote paroxistice. Pepiniere de infracționalitate situate la marginea societății ajuns să revendice Islamul drept stindard al identității.

Pentru primele celulele teroriste din Europa ale organizației Al-Quaeda, Islamul nu mai oferă o consolare personală, ci însăși Utopia convertirii lumii întregi la crezul lui Mahomed. Marxiștii continuă să se îmbată cu apă rece. Pentru radicali, dacă într-o societate se întâmplă să fie mai multe culturi sau religii, atunci Islamul (supunere) trebuie să fie la putere. Sub Sharia, cred fundamentaliștii, cei tolerați trebuie să plătească jyzya. Așa cum ne arată toate documentele istorice despre cucerirea arabă a Africii de Nord, pentru mentalitatea de cuceritor islamic nu poate exista pluralism relativist, oricât și-ar dori asta dreptomiștii.

După anul 2000, finanțarea cu petrodolari a comunităților de musulmani europeni radicalizează tinerii șomeri sau lipsiți de calificare profesională. După 11/09/01, Jihad-ul exploatează anti-americanismul răspândit în campusurile universitare, intoxicate acum de retorica purității teologice și-a onoarei de neam. Părinții fiilor revoltați, adică prima generație de musulmani imigranți, sunt acuzați de apostazie. Cei care se raportează exclusivist la revelația lui Allah pentru dobândirea sensului vieții preferă oricând martiriul personal unei conviețuiri pașnice printre vacile sacre ale republicanismului francez. O atmosferă de teamă și consens multicultural i-a făcut pe toți politicienii parizieni să fie îngroziți de eticheta „rasistule!”

La antipozi, noțiuni precum solidaritate sau patriotism au ajuns golite de semnificație pentru milioane de adolescenți furioși ai Franței magrebiene. Fără să-și fi deschis propria afacere, fără să termine școli de înaltă calificare profesională, fără să recunoască-n spațiul public elogiul valorilor artistice, culturale ori spirituale ale Franței catolice, mulți tineri musulmani născuți în perioada 1990-2000 au mușcat mâna care i-a hrănit. Și ce amprentă sângeroasă au lăsat…

Familiarity breeds contempt, zice englezul. De ce ne-am mira, atunci, că protestul față de epicureismul burghez al unei elite pusilanime se convertește-n dispreț anarhist la adresa Statului asistențialist? Cum altfel să explicăm hărțuirea și mitralierea obsesivă a polițiștilor în cazul ultimului atentat de la Paris, înainte și după asasinatele din redacția Charlie Hebdo?

Războiul abia a început. Militantiștii radicali ai mohamedanismului (așadar, apostolii islamo-fascismului) au astăzi, în toată Europa, o agendă clară de uzurpare a hegemoniei Statului liberal.

În Anglia, bunăoară, există deja comunități care se auto-guvernează după Sharia. Perspectivele Scandinaviei sunt la fel de sumbre. Mass-media a relatat deja fapte oribile, perfect condamnabile, care trebuie nu doar să ne indigneze ori să ne sperie. Sunt întâmplări sinistre care pot stârni melancolia în cugetul celor care l-au citit pe Descartes sau Pascal, pe Emmanuel Levinas sau Gabriel Marcel…

Oare n-am îngropat într-un chip ușuratec speranța creștină, pentru a ne trezi cu războiul atomic dintre nihilism și islamism? Oare n-au existat figuri teologice luminoase care, în fața deriziunii și-a blasfemiei, au dat un răspuns literar și existențial cu adevărat nobil? De la Augustin din Hippona și până la Nicolae Steinhardt, de la Clement Alexandrinul și până la Pavel Florensky, creștinismul universal s-a apărat de sarcasm altfel decât prin asasinat fortuit, o captură de ostateci într-un magazin evreiesc sau descărcarea pistolului-mitralieră în țeasta unor ziariști.

Cititorii vor spune că și românii din Franța, Spania, Italia sau Marea Britanie au întâmpinat necazuri și prejudecăți. Că și conaționalii noștri au făcut muncile de jos, fără să se revolte. Ce anume explică recursul la Kalașnikov din partea fraților Kouachi, în dimineața zilei de 7 ianuarie 2015?

Răspunsul meu este simplu: existența unui rezervor infinit de fantasme ideologice (și bani) pentru o minoritate fanatizată. Wahabbiții și salafiștii propun transformarea Coranului într-unMein Kampf de utilitate publică. Islamofascismul nu livrează o metafizică, ci un manual de exterminare a civilizației occidentale.

Încordarea frenetică din mintea adepților se explică prin absența instituțiilor medierii. Între sentimentul ratării sociale (în ochii comunității) și eul frustrat (în fața oglinzii private), omul educat lasă loc pentru explicații multiple, interogații recurente și relansări optimiste. De mici, copiii familiilor de europeni învață că realitatea nu trebuie detonată, ci interpretată.

Dar barbarii n-au urmă de răbdare, nici vorbă de memorie și nici vreo altă cheie (franceză) pentru hermeneutica subtilă a modernității. Absența educației împiedică accesul la orice dedesubt, cauzalitate, plan secund, dialog și nuanțe. Occidentul poate fi amalgamat, așadar, sub titulatura: Marele Satan. Moravurile îndoielnice ale unora justifică pulverizarea tuturor instituțiilor solide ale democrației – comerț, presă, mișcare liberă.

Urletul, strada și lupta de gherilă reclamă o soluție imediată, imperativă și integralistă. În mintea islamofasciștilor, Europa trebuie să devină un Califat, aici și acum. Oricât de stridenți față de majoritatea pașnică a islamicilor continentali, radicalii chiar nu știu de glumă.

Închei c-o simplă remarcă de manual. Roma asediată-n 410 a căzut, cu adevărat, abia în 475. Cine va încetini asediul, astăzi, în a doua decadă a secolului XX?

 

Citeste articolul si AICI

Serviciile secrete suedeze au ajuns la o concluzie uimitoare pe baza informaţiilor primite chiar din interiorul serviciului rusesc de spionaj FSB (fost KGB) Aşa o fi?

Reprezentativ

rusia copyCriza europeană a emigranţilor este creată intenţionat, la un moment bine ales, care se va atinge apogeul acum, la venirea iernii, Scopul principal este de a destabiliza sistemului european de coeziune. Adică, este de fapt, un element al unui război neconvenţional, asimetric, la care nu i se poate da un răspuns de acelaşi tip.
Această acţiune este finanţată din bugetul FSB, fiind prevăzută suma de circa 20-25 miliarde euro. Ea se desfăşoară simultan pe patru paliere:
1. Colportarea de zvonuri în zona de extracţie a ”emigranţilor”, prin care populaţia ajunge să creadă că, în Europa, în speţă în Germania şi Marea Britanie (ţările tintă ale celor care se îndreaptă spre Europa), s-au creat instituţii speciale de ajutorare a cetăţenilor din zonele de conflict şi că sunt aşteptaţi acolo, invocându-se motivul că nu ar exista forţa de muncă suficientă.
2. Finanţarea de celule de intervenţie, care creează canalele de deplasare şi finanţare a acţiunii. Ele (“canalele”) au organizat o reţea de intermediari, călăuze, cărăuşi şi şefi de echipă care identifică, conving şi oferă sprijin financiar persoanelor ce reprezintă potenţialii ”clienţi” pentru aceste valuri de invadatori. Aceştia achita un mic avans, diferenţa este acoperită de „binefăcătorii”, care le oferă împrumuturi fără dobânda, rambursarea urmând să se facă după sosirea în ţara ţinta, din fondurile pe care se spune că le-ar primi fiecare emigrant, în Germania şi Marea Britanie, de la statele respective. Să se observe că cele două state sunt cele mai puternice forţe militare din NATO – Europa şi că lovitura este foarte bine ţintită.
3. Crearea de tulburări în ţările ţinta, în două etape:
a) un grup de acţiune umanitar în sprijinul emigranţilor, pentru a facilita atingerea obiectivului de pătrundere, în teritoriul ţinta a maselor de manevră deja îndoctrinate şi care au motivaţia financiară (plătirea datoriei), de a ajunge acolo;
b) grupuri de extremă dreaptă şi de extremă stângă – ce vor veni ulterior, în conflict între ele şi care vor interveni la un anumit semnal, treptat, până la declanşarea unor crize ce trebuie să ducă la revolte masive, cel mai probabil la iarnă (moment în care ruşii vor întrerupe furnizarea de gaze către Germania şi alte ţări), având drept ţintă grupurile de emigranţi, pe de o parte şi stabilitatea guvernamentală pe de altă parte;
c) acest lucru are drept scop principal slăbirea coeziunii europene şi încetarea ajutoarelor pentru ţările din fosta zona de ocupaţie şi influenţă a Rusiei, cu recuperarea pe căi diplomatice şi, separat, prin mijloace specifice serviciilor de spionaj a influenţei în fostul imperiu rusesc.
4. Iniţiative diplomatice de suprafaţă, menite a face din Rusia un pion central în aşa-zisa lupta antiteroristă, cu scopul de a slăbi presiunea pe care Rusia o are la toate nivelele şi de a permite Rusiei să îşi consolideze poziţia în flancul din Orientul Mijlociu, al dispozitivului NATO;
În paralel, se desfăşoară obişnuită intoxicare prin mass-media, e-mail-uri şi campanii de postări pe reţelele de socializare, în paginile diferitelor publicaţii electronice, în presa scrisă (prin ziarişti plătiţi) etc., indicându-se ţinte false, tradiţionale: USA, Israel, evreimea mondială, capitalismul ca sistem, NATO ca entitate militară, colonialismul, ideologia fascistă sau nazistă etc, adică toţi factorii istorici care au fost inamicii Rusiei de-a lungul istoriei.
Cu alte cuvinte, valurile de emigranţi nu sunt decât un” tsunami” uman îndreptat, în mod cinic, împotriva NATO ca inamic creat de ideologia etatistă a lui Putin şi împotriva economiei europene, ca răspuns la sancţiunile economice. Iar SUA şi Israel vor fi folosite ca ţapi ispăşitori, pentru a aduce Rusiei un aparent avantaj strategico-politic.

Analiza de mai sus a fost publicată în documentele diplomatice ale Suediei, în cadrul analizelor lunare de informare. Ele au fost obţinute prin intermediul unor agenţi de analiza din China.

Sursa

Intrăm în razboi?

Reprezentativ


Razboi copyPoate fi 13 noiembrie un nou 9/11? Va fi război în Europa?

CNN notează, într-o analiză despre situaţia din Siria, că acest conflict militar reprezintă de fapt un „război prin intermediari (proxy-war)” între Rusia şi Statele Unite ale Americii, fiecare dintre cele două puteri alimentând părţile combatante

Bashar al-Assad preşedintele Siriei este fiul lui Hafez al-Assad, cel care a condus Siria timp de treizeci de ani, din 1970 până în 2000. Bashar al-Assad, a preluat conducerea țării de la tatăl său în anul 2000. Siria se confruntă începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent de guvernul autoritar de la Damasc şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei siriene (opoziția democrată pro-occidentală) şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Statul Islamic. Bilanţul conflictului este, potrivit estimărilor ONU, de aproape 200.000 de morţi.

Una din cele mai temute grupări, parte a opoziției, este frontul Jabhat Al-Nusra (The Support Front for the People of Greater Syria), care şi-a construit „faima” prin intermediul unor imagini în care soldaţii lui Bashar al-Assad au parte de cele mai cumplite tratamente, inclusiv acte de canibalism simbolic: într-un clip care circulă și acum pe internet, un luptător Al-Nusra mănâncă inima unui soldat. Scopul grupării îl reprezintă consolidarea unui stat pan-islamic aflat sub incidenţa legii sharia, în interpretarea sa radicală. Pe lângă Al-Nusra, în Siria funcţionează alte grupări – The Islamic State of Iraq and the Levant sau al-Tawhid Brigade – asociate opoziţiei, majoritar sunnite, care luptă împotriva guvernului, sprijinit de brigăzi şiite şi de Hezbollah. Iar mai nou ISIS.

În Siria se antrenează şi o parte din trupele speciale ale Federatiei Ruse, celebrii Spetsnaz. Antrenamentele acestora sunt similare cu cele ale legionarilor francezi sau englezi, iar instructorii, în marea lor majoritate sunt ofiţeri israelieni de origine rusă. Pe la jumătatea lui octombrie, Putin a ordonat „deplasarea” a trei batalioane Spetsnaz în Siria, pentru a ajuta trupele pro Bashar al-Assad. Analiştii militari susţin că Rusia va aduce în Siria pentru eliminarea opoziției militare de orice tip până la 150.000 de soldați care pe lângă misiunile de luptă le vor avea și pe acelea de stabilizare și pacificare.

Pe de altă parte, guvernul american a trimis pe 8 noiembrie, avioane cargo ce au paraşutat 50 de tone de muniţie destinată grupurilor insurgente din nordul Siriei, în cadrul eforturilor de susţinere a opoziţiei siriene. Misiunea a fost efectuată cu avioane de tip C-17, escortate de aeronave de vânătoare. Muniţia – armament uşor şi grenade – a fost lansată în provincia Hasakah, situată în nordul Siriei, fiind destinată grupului insurgent Coaliţia Arabă Siriană. Un oficial american a declarat că forţele insurgente a recuperat întregul armament în condiţii excelente. Este ştiut faptul că autorităţile americane au pus bazele unui program de 500 de milioane de dolari pentru a-i antrena şi echipa militar pe rebelii sirieni, însă programul nu s-a dovedit unul de succes. Pentagonul a anunţat deja „întreruperea temporară” a transferului de luptători candidaţi din Siria în centre de antrenament din Iordania şi Turcia. Aproximativ 150 de luptători ai opoziţiei aflaţi în unităţi de antrenament îşi vor încheia instrucţia, afirmă oficialii americani. „Antrenarea a mii de infanterişti nu a constituit o metodă bună, cred că a devenit destul de evident acest lucru acum”, a precizat un oficial al Administraţiei Obama, citat de The New York Times.

Ceea ce nu precizează oficialul, este că şi instructorii soldaţilor sirieni sunt ofiţeri israelieni, iar în urma unor conflicte între antrenaţi şi antrenori, soldate cu morţi de ambele părţi, s-a luat decizia încetaţii pentru o perioadă a antrenamentelor. Perioadă a durat destul de puţin şi antrenamentele au fost reluate. Administraţia Obama s-a rezumat la trimite „oficial” doar ajutoare în echipament şi armament aşa cum am spus mai sus. Mai mult, în declaraţiile oficiale americanii susţin că “Luna trecută, doar „patru sau cinci” rebeli antrenaţi se aflau pe câmpul de luptă din Siria, în condiţiile în care programul, implementat în decembrie 2014, ar fi trebuit să antreneze 5.400 de luptători anual şi 15.000 în următorii trei ani” (New York Times citat de Mediafax).

Până aici nimic nou, lucruri ştiute sau mai puţin ştiute. America insistă să pună piciorul în Siria, aşa cum a făcut-o în Libia după uciderea lui Gadaffi. E mai greu, pentru ruşii sunt demult acolo şi fac tot ce le stă în putinţă să-l protejeze pe al-Assad şi bogăţiile Siriei. În afară de uriaşele zăcăminte de petrol, multe încă neexploatate, Siria are mine de diamant, exploatate neoficial, cupru, aur şi nichel. Mai mult, principalii parteneri economici, pe lângă Rusia, sunt țările arabe, China, Germania și Italia. Este cunoscut faptul că între Germania şi Rusia relaţiile sunt excelente, iar Italia a fost de când se ştie partenerul principal al Germaniei. Aşa că, americanii cu toate eforturile lor, mai au de aşteptat. Putin se joacă de-a puia-gaia cu Obama şi declară prin gura ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov (citat de AFP) ca Rusia ar susţine cu bucurie retragerea de la putere a preşedintelui Siriei, Bashar Al-Assad, dacă sirienii ar dori acest lucru. „Dacă sirienii vor fi de acord cu acest aspect, nu putem decât să susţinem cu bucurie o astfel de soluţie”, a declarat Lavrov.
Serghei Lavrov a apreciat că planul emisarului internaţional Kofi Annan nu poate fi aplicat, subliniind însă că nu există nici opţiuni alternative. „Observ că planul lui Kofi Annan începe să intre în impas. Nu putem admite acest lucru. Nu există alternativă la acest plan”, a spus Lavrov într-o conferinţă de presă. „Rusia nu va permite Consiliului de Securitate ONU să autorizeze o intervenţie militară străină în Siria”, a reiterat Lavrov, calificând acest scenariu ca fiind „catastrofal”. „Nu vom permite Consiliului de Securitate să recurgă la forţă”, a declarat el. (În Consiliul de Securitate, Rusia are drept de veto).

Să revenim la atentatele de vineri 13 de la Paris. Pe lângă informaţiile pe care le-aţi auzit deja pe canalele de ştiri, apar şi altele, care, la prima vedere nu au nicio legătură cu ce s-a întâmplat la Paris. Să le luăm pe rând. Una dintre ele, apare pe site-ul lovendal.ro şi sună cam aşa: „Boom! Şeful CIA s-a întâlnit cu şeful serviciilor externe franceze şi cu reprezentantul Mossad cu 2 săptămâni înainte de atacurile teroriste de la Paris! Eu zic că e o simplă “coincidenţă”… Continuă apoi: (…) Corespondentul la Casa Albă pentru rețeaua de televiziune franceză Canal +, Laura Haim, a făcut o remarcă interesantă în timpul unei legături directe cu Brian Williams, la televiziunea MSNBC. Haim a declarat că directorul CIA (…), John O. Brennan, s-a întâlnit recent cu omologul său francez, Bernard Bajolet, şeful Direcţiei Generale de Securitate Externă (DGSE). Mai mult, (…) La 29 octombrie are loc o conferinţă internaţională cu numele de “The Shared 21st Century Internaţional Mission” la care participă următorii: directorul CIA, John Brennan, fostul şef al serviciilor externe britanice MI6, John Sawers, şeful Direcţiei Generale de Securitate Externă a Franţei, Bernard Bajolet şi fostul consilier de securitate naţională al Israelului, Yaacov Amidror. Lovendal.ro îşi pune, pe bună dreptate, următoarea întrebare/concluzie: Totuşi, concluzia este următoarea: întâlnirea celor 4 mari ai lumii din serviciile secrete nu mi se pare chiar o coincidenţă, cu 2 săptămâni înainte de atacurile teroriste de la Pariş… Sau poate că e o coincidenţă şi eu iar mă înşel!

Ce n-a aflat Lovendal.ro, este ca la întâlnirea cu uşile închise au mai participat Vladislav Menshchikov, şeful FSB (fostul KGB) şi adjunctul ministrului rus de externe, Grigori Karaşin. Cei doi au fost la Washington în perioada 26-28 octombrie. Spun şi eu la fel ca lovendal, probabil s-au plimbat doar Putin pe la George Washington University au mâncat un hot dog şi au plecat la Moscova… Nu te inseli Lovendal!

Militar Spetsnaz

Militar Spetsnaz

Poate fi 13 noiembrie un nou 9/11? Va fi război în Europa? Despre asta vă voi vorbi pe larg, într-un articol viitor, cu argumente pro şi contra. Din păcate, mai mult pro…Foto Scott Nelson

Vineri 13 noiembrie, ziua în care Parisul începe să moară…

Reprezentativ

parisReligia ucide. Nu este pentru prima oară în istoria lumii când se întâmplă asta. Din păcate fanatismul religios şi-a mai spus din nou părerea însângerată. Aseară s-a întâmplat la Paris, mâine se poate întâmpla la Bucureşti, la Cluj sau la Craiova. Religia se răzbună, indiferent de forma pe care o îmbracă. De obicei se îmbracă în negru. Negrul este culoarea morţii, a nefiinţei, a inexistenţei în acest plan.
Dintr-o dată oamenii şi-au adus aminte. Dintr-o dată Make love not war, (faceţi dragoste nu război) sloganul power flower al anilor 60 a redevenit actual. Dintr-o dată, semnul Make love not war s-a suprapus peste Turnul Eiffel. Dintr-o dată, oamenii şi-au adus aminte că dragostea, viaţa este mai importantă ca moartea. Cam târziu, moartea a lovit din nou. Au murit doar o sută cinci zeci de oameni. Pentru unii e o statistică, pentru alţii un pretext de a ataca, pentru cei ce şi-au pierdut fiii, mamele, fraţii este o tragedie. Doar pentru cei ce se uita la televizor, breaking news…

Media urlă, politicienii îşi fac celule de criză şi dau declaraţii diplomatice, să nu cumva să supere islamul. Doar noi, noi cei mulţi şi neputincioşi îi putem băga în mă-sa cu religia lor sângeroasă cu tot, pentru că altceva nu putem face. Deocamdată. Putem, nu trebuie să punem flori în ţeava puştii, putem să le băgăm puşca pe gât, putem să convingem politicienii să lase dracului diplomaţia de faţadă să ia o decizie radicală, ca să nu mai existe moarte aiurea. Ei pot, i-am ales pentru asta, dar îi doare în cur. Îi interesează doar profitul, dar nu cel la nivel de ţară. Ţara este doar o noţiune abstractă care le aduce bănuţul direct în buzunare şi atât. Credeţi că politicienii de aiurea sunt altfel? Niciodată! Nu există în lume politicieni care să nu facă bani din politică, bani de cele mai multe ori stropiţi cu sânge, sângele nostru, al prostimii care se uită la breaking news şi înjura. Înjură degeaba, ei tot ce ştiu aia fac.

Islamiştii indiferent de gaşca din care fac parte, au uitat politica paşnică şi-şi fac politică lor. Din ce în ce mai mulţi tineri, pe faţă sau pe ascuns îmbrăţişează apucăturile islamiste şi vor să-şi facă dreptate cu mâna lor. Dreptate cu sânge, pentru că mai mult nu-i duce capul. Şcoala, biserica, statul nu fac nimic. De ce ar face-o, doar câştigă din asta. E prea aproape istoria şi totodată prea departe. Comuniştii au vărsat mai mult sânge ca islamiştii, creştinii au vărsat prea mult sânge „păgân”, aduceţi-vă aminte de cruciade şi în general politicienii din orice perioadă au decis: UCIDE! Iar cele mai multe crime le-a făcut biserica, a ucis în numele credinţei, nu există război în lumea asta care să nu aibă un substrat religios. Gândiţi-vă, istoria se repetă…

În timp ce la Paris nişte sceleraţi omoară oameni nevinovaţi, undeva departe, în Nigeria alţi sceleraţi, gruparea teroristă Boko Haram a ucis peste 2000 de oameni, vinovaţi doar pentru că se închină Bibliei şi nu Coranului. Dar ăia sunt departe, în vestul Africii, prea departe să atragă atenţia lumii civilizate…

Problema este, noi ce facem? Când ungurii au închis graniţele, îi luam la mişto, ce bă, vă e frică? Acum că francezii au făcut asta, nu scoatem un cuvânt. Ce facem? Aşteptăm? Aşteptam să ne ia ăştia gâtul? Aşteptăm ca Ciolos să-şi bage guvernul în priză ca să ia o decizie? Aşteptăm ca Înalt Prea Investitorul Daniel să ne mai bage pe gât nişte calendare sfinţite? Aşteptăm? Sau, cu sau fără voia lor, punem mâna pe arme? Şi vom ajunge la fel ca iubitorii Coranului… Ce facem? Facem dragoste sau îi belim?

Paris, vineri 13 noiembrie

Make love not war

Paris, vineri 13 noiembrie

Paris, vineri 13 noiembrie

Paris, vineri 13 noiembrie

Paris, vineri 13 noiembrie

Paris, vineri 13 noiembrie

Paris, vineri 13 noiembrie

Nigeria – gruparea teroristă Boko Haram a ucis peste 2000 de oameni

O fi adevarat? Ungaria a renunţat la F.M.I. Va fi împuşcat Orban, cum a fost Ceauşescu? După ce a alungat Fondul Monetar, Orban emite monedă.

Reprezentativ

Ungaria face istorie. După ce a ordonat FMI-ului să abandoneze ţara, naţiunea acum emite monedă fără dobândă.

caricatura copy
Din anii ’30 cu cazul Germaniei, nicio ţară europeană nu a avut curaj să fugă din ghearelecartelurilor bancare internaţionale controlate de Rotschilds. Aceasta este o ştire nemaipomenită care ar trebui să încurajeze patrioţii naţionalişti din lumea întreagă să intensifice lupta pentru libertatea de la dictaturăfinanciară. Deja în 2011 primul ministru ungar,
Viktor Orban promisese să restabilească justiţia predecesorilor săi socialişti care vânduseră poporul naţiunii la sclavagismul unei datorii infiniteconstrânsa de FMI şi de statul terorist al Israelului. Aceste administraţii precedente erau infiltrate de israelieni în înaltele roluri, iar în mijlocul furiei maselor în fine, ca şi reacţie, poporul a votat partidul Fidesz al lui Orban.

După o relatare pe siturile germanofone ale “National Journal”, Orban a decis să submineze cămătarii de pe tron. Popularul şi naţionalistul prim ministru a spus FMI’ului că Ungaria nu vrea şi nu cere “asistenţă” ulterioară a delegatului de la Federal Reserve de proprietate a familiei Rotschild. Ungurii nu vor mai fi constrânşi să plătească interese exagerate către băncile centrale private şi iresponsabile.
Mai mult de atât, guvernul ungar şi-a asumat suveranitatea asupra monedei şi emite monedă fără dobânda atât cât are nevoie. Rezultatele au fost cel puţin excepţionale. Economia naţională, care se clătina din cauza unei grele datorii, a recuperat imediat cu instrumente inedite ale Germaniei national socialiste.
Ministrul economiei ungare a anunţat că mulţumită “unei politici de bilanţ disciplinat” a platit în 12 august 2013 suma de 2,2 bilioane de datorie către FMI, înainte de data limită din martie 2014. Orban a declarat: “Ungaria se bucură de încrederea investitorilor” care nu înseamnă nici FMI nici Fed sau alte tentacule ale imperiului financiar al familiei Rotschild. Se referea la investitorii care produc în Ungaria pentru unguri, creând o creştere economică adevărată, şi nu o “creştere pe hârtie” a piraţilor plutocratici, ci acel gen de producţie care angajează într-adevăr persoanele şi le îmbunătăţeşte viaţă.
Cu Ungaria liberă din cuşca de servitute la sclavagismul datoriei nu rămâne decât de mirare că preşedintele băncii centrale ungare administrată de guvern pentru binele public şi nu pentru bogăţia privată a cerut FMI’ului să închidă porţile în una dintre cele mai vechi ţări din Europa. În plus, procurorul general, repetând gesturile Islandei, a acuzat cei trei precedenţi prim miniştri de datoria criminală în care au precipitat naţiunea. Unicul pas care rămâne pentru a distruge complet puterea bancksterilor în Ungaria, e aceea de a activa un sistem de troc pentru schimbul cu externul cum există în Germania cu naţional socialiştii şi cum există astăzi în Brazilia, Rusia, India, China şi Sudafrica, aşa zişii BRICS, o coaliţie economică internaţională. Şi dacă USA ar urma strada Ungariei, americanii s-ar putea elibera de tirania cămătarilor şi ar putea spera la reîntoarcerea la o prosperitate pacifică.

Sursa

Ardem dracului ca şoarecii!

Reprezentativ

Pompier

Iată cum arde faţada unui bloc “reabilitat” căptuşit pe dinafară cu polistiren. Dacă un idiot fără creier dă foc, sau pur şi simplu se întâmplă ceva, cei dinăuntru vor avea soarta copiilor de la Colectiv. Imaginile sunt surprinse în Baku, Capitala Azerbaidjanului în aprilie 2015. In Bucuresti sunt o gramada de astfel de reabilitări… Ce părere aveţi?

 (vezi clipul de aici sau dă click pe foto)