Șfârșitul nu-i aici…

Reprezentativ

Bob Dylan / Florian Pittiș

 

Reclame

A mai murit un trubadur: ILIE MICOLOV

Reprezentativ

Ilie Micolov

Azi dimineaţă, (21 iulie) la o zi după ziua lui, a murit Ilie Micolov… Ieri nu mi-a mai răspuns la telefon, n-a răspuns la sms-uri, pur şi simplu a tăcut. Avea obiceiul să vorbească mult la telefon, iar dacă nu răspundea, suna el şi mă ţinea cel puţin o oră de vorbă. Ieri însă, n-a mai sunat. Azi pe la prânz, am aflat că a murit, undeva în nord, la spitalul din Piatra Neamţ. L-am sunat pe Petre Preda, chitaristul care ştiam că îi era prieten apropiat şi a ţinut legătura cu Ilie. “Da, ştiu, că s-a prăpădit Ilie, a fost bolnav rău, foarte rău. În ultima vreme plecase din Bucureşti, avea grijă de el o doamnă de la Târgu Neamţ, care îl luase la ea. El vroia să vină la mine, la Corabia, să-şi cumpere o căsuţă acolo, chiar îi găsisem una, dar, uite că… a plecat.” Petre mi-a povestit că, de Crăciun, a fost la Ilie.: “S-a bucurat mult, i-am dus o oală cu sarmale, cozonaci, şi tot ce se face de Crăciun. Era bolnav rău, nu vroia să se ducă la spital, şi de abia mergea prin casă, ţinându-se de pereţi…”

O trupă care n-a urcat niciodată pe scenă, „Country Band”

Ilie s-a născut pe 2 iulie şi a plecat pe 21. Nici n-avea cum altfel, el trebuia să le facă pe toate “rotund”. Numerologii îşi vor da cu părerea şi vor spune că… bla, bla-uri d-ale lor. Oricum pe Ilie nu-l mai interesează…

Generaţiile 60 – 70 îl ştiu bine pe Ilie Micolov. Ştiu “Dragoste la prima vedere”, hitul care s-a vândut în aproape un milion de exemplare. Ilie a povestit de mai multe ori cum s-a născut cântecul: “Am scris melodia în urmă cu 30 de ani, după ce am zărit, preţ de câteva clipe, o frumoasă brunetă, în sediul unei secţii de miliţie din Bucureşti. Mă duceam să-mi recuperez permisul auto… Era o femeie cu părul lung… De atunci, n-am mai întâlnit-o… Luigi Ionescu, autorul melodiei Lalele, lalele’, m-a încurajat să o imprim cu vocea mea. La o săptămână de la prima difuzare, la sediul radioului public s-a strâns un sac de scrisori de încurajare adresate mie. S-a pierdut şirul reeditărilor melodiei, s-a vândut în peste un milion de exemplare” povestea Micolov.

Petre Preda, poate singurul prieten la greu, al lui Ilie

Poveşti cu Ilie Micolov sunt multe. Cei care l-au cunoscut vor umple paginile jurnalelor on line cu amintiri, dar nu-şi vor aduce aminte că Ilie era bolnav de peste doi ani şi nimeni nu l-a mai băgat în seamă. Cu toate că a lucrat o lungă perioadă la Teatrul Tănase, n-avea pensie. Drepturile de autor pentru melodiile cântate la radio erau puţine, iar banii nu-I ajungeau nici pentru medicamente. Familia îl uitase, trăiau în Germania şi nu-şi mai aduceau aminte de bătrânul bolnav, lăsat parcă să moară într-un apartament din Balta Alba… Noroc că s-au găsit nişte oameni cu suflet care să aibă un pic grijă de el, măcar pe ultima sută…

A mai murit un trubadur. Cântecul lui “Dragoste la prima vedere”, este nemuritor, va deveni opera mundi, adică al tuturor. Doar statul va cârâi după impozitul pe drepturile de autor. Pentru că Statul nu iartă nici morţii de impozit.
Ce să mai spun? A plecat şi Ilie… Adio bătrâne trubadur, poate acolo unde te vei duce vei găsi o lume mai bună. Se spune că Moartea nu este decât o poartă. Spre nicăieri…

Ilie, intr-o repetitie la Corabia, orasul lui Petre. Mary îi tine miocrofonul (fotografiile imi apartin)

 

Dacă Iohannis va promulga legea 384/2018, TOŢI ROMÂNII SE VOR NUMI OFICIAL NE-EVREI

Reprezentativ

Luându-se după cunoscutul proverb românesc, “câinii latră, ursu merge” şi durându-l fix în cur de ce se va întâmpla mai departe, Președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea a retrimis spre promulgare Presedinției proiectul de lege 384/2018, despre care scriam în articolul trecut şi în care era vorba despre o serie de drepturi aberante, acordate minorității evreiești, cu toate că în România EXISTĂ legi organice în acest sens.
După ce
a fost retrimisă de Presedinție la Parlament pentru revizuire, legea este trimisă a doua oară la promulgare, după fix două zile, fară nici o modificare! Băieții ăștia ori sunt foarte… proști, ori au primit (unii dintre ei) o căruță de bani!
Despre
prima trimitere spre promulgare a legii 384/2018, am scris în articolul Parlamentarii evrei vor să-l bage la puşcărie pe Patriarhul Daniel!  Nu întreb cine îi plăteşte, mă întreb retoric evident, doar dacă respectivii sunt alfabetizaţi şi au citit cele scrie în Punctul de vedere al Guvernului, anexat proiectului de lege retrimis spre promulgare. Pentru că GUVERNUL LOR, zice așa:

 (…) În urma examinării iniţiativei legislative menţionate, a Expunerii de motive, a avizului Consiliului Legislativ, a punctului de vedere al Guvernului, precum și a opiniilor exprimate, membrii Comisiei juridice, de disciplină și imunităţi a Camerei Deputaţilor a hotărât adoptarea proiectului de lege cu amendamente, acesta concretizându-se în Legea nr. 217/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. Așadar, din analiza prezenţei propuneri legislative, rezultă că adoptarea acesteia ar conduce la o reglementare similară în două acte normative distincte, ceea ce ar crea o situaţie de paralelism de reglementare, interzis 1 de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicii legislativii pentru elaborarea actelor normative, republicaţii, cu modificările §i completările ulterioare, obligatorii pentru redactarea propunerilor legislative iniţiate de deputaţi și senatori, conform art. 3 alin. (1) din același act normativ. Mai mult, instanţa de contencios constituţional a sancţionat situaţii similare de dublare a conţinutului normativ, calificându-le ca neconstituţionale, deoarece respectivele reglementări au încălcat art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și, implicit, pe cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţia României, republicată, potrivit cărora ,,în România, respectarea Constituţiei, a supremației sale și a legilor este obligatorie „. Prin urmare, apreciem că prezenţa propunere legislativă ar putea fi viciata de neconstituţionalitate în raport de cele de mai sus și în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. (…) (Textul integral în găsiţi aici : http://www.cdep.ro/proiecte/2018/300/80/4/pvg497.pdf)

L-am contactat pe preotul răspopit Vasilică Militaru, cel care a atras primul atenția Președinției și Parlamentului despre neconstituționalitatea legii și care, la aflarea veștii retrimiterii mi-a spus: „Având în vedere faptul că Proiectul de Lege specială a fost retrimis spre promulgare, nu ne rămâne decât exercitarea drepturilor legale de apel la Justiție. Codul Penal este explicit și nu exclude politicienii trecători. Dacă Președintele României va semna decretul de promulgare, va apărea, după optzeci de ani o nouă Lege Rasială. Personal, nu voi accepta să fiu numit printr-o lege organică NE-EVREU. Parlamentarii României vor trebui să răspundă în fața românilor pentru un act xenofob, discriminatoriu și rasial, condamnat de prevederile legale aflate în vigoare. Deasemeni, atingerea demnității și onoarei persoanei, sunt protejate de prevederile legale„.

Tembelilor, se duce dracului România ca neam şi ţară, aşa cum s-au dus pădurile tăiate de unguri şi s-a împărţit prada la vârf, cum s-a dus petrolul şi gazele, aşa se va duce şi restul! Dacă vreţi să faceţi ceva pentru români, măcar nu-i mai împărţiţi în ţigani şi ne-țigani, unguri şi ne-unguri, evrei şi ne-evrei. Sau n-o faceţi oficial, că se alege praful!

Domnule Preşedinte Iohannis, dacă mai aveţi coaie, ştergeţi-vă elegant la cur cu legea şi faceţi ce trebuie făcut, chiar dacă nu vi se pare… politically correct. Sau vă place statutul de „ne-evreul Iohannis”?

Şi voi, restul ne-evreilor, aveţi ceva de spus? Sau vă place cum o șleahta de ne-români se cacă în capul nostru?

Daţi articolul mai departe, poate se trezesc şi alţii, în ultima clipă!

 

 

 

 

 

Parlamentarii evrei vor să-l bage la puşcărie pe Patriarhul Daniel!

Reprezentativ

În tot scandalul Dragnea – Veorica – Iohannis, care ţine prima pagină a ziarelor şi a posturilor tv o lege a unui neica nimeni, era să treacă neobservată şi arunce în aer societatea românească. Şi asta pentru că în Parlament sunt o grămadă de tembeli, care ridică mâna la comandă şi habar n-au pe ce lume trăiesc. De ce? Pentru că poporul i-a ales şi i-a trimis să doarmă câte o legislatură pe banii noştri. Cine a generat toată tâmpenia? Nimeni altul decât Silviu Vexler deputat de Roman, nepotul președintelui Comunității Evreiești din Roman, profesorul Iancu Vexler. Ce face deputatul în cauză? Un proiect de lege, care îi împarte pe romani în evrei şi ne-evrei. Adică tot romanul dacă nu e evreu, e prost şi n-are voie să ridice ochiul spre evreul deştept, ca si-a furat de la trei luni la trei ani. Si asta nu pentru in România n-ar fi existat o lege a antisemitismului, dar… parcă mai trebuia una! Citiți legea de mai jos si cruciti-vă! Pe urmă mai discutăm.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL

L E G E

privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art.1. – Prezenta lege are ca scop stabilirea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului.
Art.2. – În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

  1. prin antisemitism se înţelege atât percepţia referitoare la evrei exprimată ca ură împotriva acestora cât şi manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva evreilor, îndreptate împotriva evreilor sau ne-evreilor ori a proprietăţilor acestora, împotriva instituţiilor comunităţilor evreieşti sau lăcaşurilor lor de cult;
  2. prin organizaţie cu caracter antisemit se înţelege orice grup format din 3 sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor antisemite. În această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile reglementate de Legea societăţilor nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte persoane juridice care intră sub incidenţa prezentei legi;
  3. prin simboluri antisemite se înţelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care transmit idei, concepţii sau doctrine care promovează antisemitismul;
    prin materiale antisemite se înţelege: imagini, mesaje text, conţinut audio-video, precum şi orice alte asemenea reprezentări, care transmit idei, concepţii sau doctrine care promovează

Art.3. – Fapta persoanei de a promova, în public, în orice mod, idei, concepţii sau doctrine antisemite constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art.4. – Distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, prin orice mijloace, de materiale antisemite constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.

Art.5. – (1) Confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri antisemite constituie infracţiune şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.

  • Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi utilizarea în public a simbolurilor
  • Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la (1) sau (2), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei sau în scopul dezbaterii unor aspecte de interes public.

Art.6. – (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi iniţierea sau constituirea unei organizaţii cu caracter antisemit, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de organizaţii.

  • Dacă faptele prevăzute la (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute la alin.(1), dacă denunţă autorităţilor existenţa organizaţiei, înainte ca aceasta să fi fost descoperită şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.

(4) Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la alin.(1) şi (2) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

Art.7. – La articolul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.214 din 28 martie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.107/2006, cu modificările şi completările ulterioare, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist. În această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerinţele prevăzute la prezenta literă;”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

(http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2018/pr384_18.pdf)

După cum vedeţi, pentru Dragnea a semnat Florin Iordache, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, pentru că Dragnea, cu toată dragostea lui de a fi în toate şi-a dat seama de tâmpenie şi a pasat-o subtil lui Iordache, care a dat cu băţul ca primaru’! Şi uite aşa, legea a ajuns la Preşedinţie, unde, dacă un popă răspopit, n-ar fi fost cu ochii pe ei ca pe butelie, legea trecea de Iohannis ca rapidul prin gara Caracal! Am mai vorbit despre popa răspopit, el se numeşte Vasilică Militaru și s-a auto suspendat din BOR în urmă cu câţiva ani. Deci, Vasilică Militaru, trimite Preşedinţiei pe 24 iunie o Inițiativă De Sesizare De Neconstituționalitate, înregistrată sub nr. DL/766/25.06.2018 și o Sesizare De Încălcare A Libertății Religioase Și De Neconstituționalitate înregistrată sub nr. DL/768/2018, documente pe care le veti găsi mai jos.

DOMNULE PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI

Asociația NEAMUL ROMÂNESC, prin reprezentant legal Vasilică Militaru în calitate de președinte al Asociației, vă înaintează prezenta:

INIȚIATIVĂ de SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE sau de trimitere la reexaminare în Parlamentul României a „Proiectului de Lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului” adoptat de Senatul României în data de 13.06.2018, sub nr. L300/2018 și de Camera Deputaților în data de 20.06.2018, sub nr. PLx 384/2018/18.06.2018.

Proiectul de Lege se dorește a fi o Lege specială de condamnare a acțiunilor antisemite în societatea românească. Vom proba faptul că acest Proiect de Lege conține mai multe aspecte de neconstituționalitate și totodată conține exprimări care intră în contradicție flagrantă și chiar încalcă prevederi ale legislației românești în vigoare.

Aspectul de neconstituționalitate nr. 1
Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului conține prevederi care contravin principiului constituțional al „egalității tuturor cetățenilor, în fața legii și a autorităților, și al excluderii privilegiilor și discriminărilor” și totodată încalcă principiul sacru „nimeni nu este mai presus de lege” prevăzute de art.16, alin.(1) și (2) din Constituție.
Constituția României prevede, cităm: „Art.16, (1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege.”
Vom proba faptul că Proiectul de Lege creează anumite „privilegii” pentru etnia denumită „evrei”, inducând ideea că membrii acesteia, „proprietățile evreilor”, „instituțiile comunităților evreiești” și „lăcașurile de cult evreiești” ar necesita o atenție și o protecție specială din partea autorităților românești în raport cu toți ceilalți cetățeni români. Acest fapt ar produce mai multe „discriminări”, inclusiv de tratament diferit al autorităților judiciare, față de celelalte etnii și față de români.
Antisemitismul, xenofobia, rasismul, ura și violența pe motive etnice, rasiale sau religioase față de toate etniile, rasele sau popoarele pământului, incluzând și „evreii”, sunt prevenite, combătute și condamnate prin prevederile O.G. 31/2002, privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.107/2006, modificată și completată prin Legea 217/2015 publicată în M. Of. al României nr. 558/2015.
Legea în vigoare prevede, cităm: „Art. 1 – pentru prevenirea și combaterea incitării la ură națională, rasială sau religioasă, la discriminare și la săvârșirea de infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, prezenta ordonanță de urgență reglementează interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război.”.
„Art.2, lit.a) – prin organizație cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înțelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care își desfășoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepțiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura și violența pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase și inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violență pentru schimbarea ordinii constituționale sau a instituțiilor democratice, naționalismul extremist. În această categorie pot fi incluse organizațiile cu sau fără personalitate juridică, partidele și mișcările politice, asociațiile și fundațiile, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerințele prevăzute la prezenta literă;”.
Se poate observa că legea în vigoare asigură, în mod egal și nediscriminatoriu, respectând principiile constituționale, protecția împotriva xenofobiei, a urii rasiale și religioase, a violențelor și a discriminării, pentru toate etniile și pentru toate minoritățile religioase din România, inclusiv pentru etnia „evreiască” și pentru Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic.
Deasemeni, O.G. 31/2002, în vigoare, prevede în mod expres prevenirea și combaterea „antisemitismului” la art.2, lit.a), definirea „holocaustului împotriva evreilor pe teritoriul României” la art.2, lit.e) și condamnarea „negării, contestării, aprobării, justificării sau minimalizării holocaustului” împotriva evreilor la art. 6, alin.(1).
În plus Legea 60/1991, republicată în M.Of. nr.186/2014, prevede la art.9, lit.a: „Art. 9. – Sunt interzise adunarile publice prin care se urmareste: a) propagarea ideilor totalitare de natura fascista, comunista, rasista, sovina sau ale oricaror organizatii terorist-diversioniste, defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la ura nationala sau religioasa, incitarea la discriminare, la violenta publica si la manifestari obscene, contrare bunelor moravuri;”.
Legea 61/1991, republicată în M.Of. nr.96/2014, prin art.2, alin.1), 2), 4), 13) și 14) sancționează: „savarsirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta impotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice; constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane care săvârșește acțiuni ilicite; aruncarea cu obiecte de orice fel sau cu substanțe periculoase asupra persoanelor, construcțiilor sau mijloacelor de transport,; pătrunderea cu încălcarea normelor legale de acces în instituții aparținând organizațiilor neguvernamentale; scrierea sau desenarea fără drept pe pereții clădirilor, deteriorarea prin orice mijloc a acestora”.
Codul Civil al României prevede în Cartea I- Despre persoane, Titlul II Persoana Fizică, Capitolul II Respectul ființei umane și a drepturilor ei inerente, Secțiune a 3-a Respectul vieții private și al demnității persoanei umane, art. 70 Dreptul la libera exprimare, art.71 Dreptul la viață privată, art.72 Dreptul la demnitate, art.73 Dreptul la propria imagine, art.74 Atingeri aduse vieții private. Tot Codul Civil prevede în Cartea III-a – Despre bunuri, Titlul II Proprietatea privată, toate drepturile privind proprietatea privată a tuturor cetățenilor.
Codul Penal al României prevede la Partea specială, Titlul I. Infracțiuni contra persoanei, toate infracțiunile și modul de pedepsire al infracțiunilor săvârșite împotriva oricărei persoane pe teritoriul României, inclusiv împotriva „evreilor”. Același Cod Penal prevede la Partea specială, Titlul II. Infracțiuni contra patrimoniului, toate infracțiunile împotriva proprietăților aparținând tuturor cetățenilor de pe teritoriul României, inclusiv ]mpotriva proprietăților „evreiești”. Tot Codul Penal prevede la partea Specială, Titlul VIII. Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, Cap. I Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice, Cap. III Infracțiuni contra libetății religioase și respectului datorat persoanelor decedate, infracțiunile referitoare la împiedicarea libertății religioase a tuturor cultelor religioase recunoscute în România, inclusiv Cultului Mozaic al Federației Comunităților Evreiești din România.
Emiterea unei legi exclusiviste, de protecție specială a unei etnii denumită „evrei”, ar intra în contradicție flagrantă cu prevederile O.G. 31/2002 care condamnă tocmai ideile discriminatorii introduse prin Proiectul de Lege.
Astfel, art. 2 al Proiectului de Lege, prin definirea „antisemitismului”, a „organizației antisemite”, a „simbolurilor antisemite” și a „materialelor antisemite”, ar introduce ideea sau concepția de separare a „evreilor” față de toate celelalte rase, etnii și popoare, considerate astfel de legiuitor inegale în raport cu „evreii”, din moment ce se emite o lege de protecție specială pentru aceștia.
Proiectul de lege ar introduce ideea existenței a două tipuri de xenofobii și a două tipuri de rasism. Ar apărea xenofobia și rasismul față de „toate etniile și rasele lumii, excluzând evreii” și, separat, definite într-o lege specială, xenofobia și rasismul față de „evrei”. Atfel în România „evreii” ar reprezenta o categorie privilegiată față de celelate etnii, rase sau minorități religioase.
În acest sens, Proiectul de Lege ar promova public ideea superiorității „evreilor” în raport cu toate celelalte rase și etnii ale lumii, faptă condamnată de prevederile art.5 coroborat cu art.2, alin.(1) din O.G. 31/2002.
Agravant este faptul că, prin art.2 lit.a) al Proiectului de Lege, legiuitorul ar promova public, în mod discriminatoriu, ideea xenofobă a segregării cetățenilor României în două categorii distincte: „evrei” și „ne-evrei”.
„Art.2. – În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: a) prin antisemitism se înţelege atât percepţia referitoare la evrei exprimată ca ură împotriva acestora cât şi manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva evreilor, îndreptate împotriva evreilor sau ne-evreilor ori a proprietăţilor acestora, împotriva instituţiilor comunităţilor evreieşti sau lăcaşurilor lor de cult;”.
În aceste condiții, exprimarea legiuitorului „îndreptate împotriva evreilor sau ne-evreilor” este xenofobă, discriminatorie și induce ideea superiorității etniei „evreilor”, care necesită atenție și protecție sporite față de „ne-evrei„, care sunt toate celelalte persoane din lume care aparțin altor rase, etnii, popoare sau neamuri decât evreii.
Proiectul de Lege ar induce ideea rasistă și xenofobă a inegalității de tratament din partea Statului român, indiferent de motivațiile sau criteriile invocate, între două categorii distincte de ființe umane: etnici „evrei” și etnici „ne-evrei”.
Acum, în România, toate etniile și minoritățile, inclusiv etnia „evrei”, au drepturi egale constituționale și legale.
Ca exemplu relevant, să imaginăm un text de lege care ar utiliza termenii discriminatorii „români” și „ne-români”. Oricine ar recunoaște în formulare xenofobia vădită și ar condamna-o.
Aceasta este o încercare a legiuitorului român de reparare a imaginii și a nedreptăților generate de primele măsuri antisemite (revizuirea acordării cetățeniei române evreilor refugiați din Europa, interzicerea apariției ziarelor evreiești, retragerea ajutorului de stat instituțiilor evreiești, concedierea evreilor cu funcții în instituțiile publice, retragerea licențelor de comercializare a băuturilor alcoolice evreiești, interzicerea evreilor de a mai angaja servitoare care nu erau evreice sub vârsta de 40 de ani) emise, în ianuarie 1938, de Guvernul Goga Cuza, sub dictatura Regelui Carol al II lea.
Legile emise în ianuarie 1938, care vizau evreii și proprietățile evreilor din România, erau discriminatorii, xenofobe și rasiale tocmai prin separarea societății românești între „evrei” și „ne-evrei” și a emiterii unei legislații speciale referitoare strict la „evrei”.
Astăzi „evreii” ar părea protejați în mod special de lege și s-ar crea o discriminare a tuturor etniilor și minorităților religioase, inclusiv a românilor, stigmatizați prin formula jignitoare și ofensatoare „ne-evrei”. Expresia „ne-evrei” ar aduce o gravă atingere a demnității umane tuturor cetățenilor români care nu aparțin comunității evreiești.
Proiectul de Lege ar reactualiza discriminarea etnică și rasială, făcând o nouă distincție între „evrei” și restul cetățenilor români, catalogați „ne-evrei”.

Aspectul de neconstituționalitate nr. 2
Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului conține prevederi care contravin dispozițiilor art.6, alin.(2) ale Legii fundamentale a României referitoare la „principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români”.
Astfel Constituția specifică în mod explicit, cităm: „Art.6, alin.(2): Măsurile de protecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români.”.
Proiectul de Lege introduce mai mulți termeni și exprimări ce generează „inegalitate” și „discriminare” a celorlalți cetățeni români, aparținând altor etnii, în raport cu etnia denumită „evrei”. Am probat deja o parte.
În acord cu Constituția României, este în vigoare O.G. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea 189/2013 și republicată în M. Of. Partea I, nr.166 din 7 martie 2014. Prevederile acestei legi sunt în acord cu articolele constituționale privind nediscriminarea, egalitatea în fața legii și a autorităților judiciare, fără acordarea de privilegii așa cum se prezintă în art.1, alin.(2) lit.a), b) și d) pct.(v),(vi)și (vii) și în art.2, alin.(1).
„Art.1 alin.(2) Principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate in special in exercitarea urmatoarelor drepturi: a) dreptul la un tratament egal in fata instantelor judecatoresti si a oricarui altui organ jurisdictional; b) dreptul la securitatea persoanei si la obtinerea protectiei statului impotriva violentelor sau maltratarilor din partea oricarui individ, grup sau institutie; (…) d) drepturile civile, in special: (…) (v) dreptul de proprietate; (vi) dreptul la mostenire; (vii) dreptul la libertatea de gandire, constiinta si religie;”.
Art. 2 alin.(1) Potrivit prezentei ordonante, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.”.
Astfel, legea privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aflată în vigoare, asigură principiul egalității tuturor cetățenilor și protejează împotriva privilegiilor și discriminării orice minoritate din România inclusiv minoritatea etnică și religioasă denumită „evrei”.
Proiectul de Lege ar încălca prevederile constituționale, promovând public ideea sau concepția discriminatorie de existență a unei rase sau etnii privilegiate, superioare, numită „evrei”, care necesită o atenție specială în fața justiției și a autorităților judiciare românești, în raport cu toate celelalte rase, etnii sau popoare de pe pământ, denumite de legiuitor, în mod discriminatoriu și jignitor, „ne-evrei”, puse astfel într-o relație de inferioritate.
În România, holocaustul împotriva evreilor este recunoscut prin lege, conform prevederilor art.2. lit.e) și ale art.6 alin.(1) din OG 31/2002 modificată și completată prin Legea 217/2015. Deasemeni, holocaustul este comemorat anual de autoritățile Statului român și de comunitățile evreiești din România.
Statul român finanțează din bani publici bugetul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, institut care se ocupă și de monitorizarea exclusivă a acțiunilor antisemite de pe teritoriul României.
Recunoașterea dramelor unor evrei în perioada celui de-al Doilea Război mondial, nu ar necesita o lege specială întrucât nu există în România nici o lege specială pentru celelalte etnii care au suferit în acea perioadă. Deasemeni, nu există nici o lege exclusivistă pentru cetățenii români, inclusiv aparținând altor etnii, care au suferit în timpul comunismului. Iar comunismul a provocat milioane de victime.
Spre deosebire de anul 1938, când evreii nu aveau o țară a lor, fiind risipiți prin toată Europa, din anul 1948 s-a constiuit statul Israel care asigură prin legi proprii protejarea cetățenilor evrei sau israelieni. Minoritatea etnică a „evreilor” din România se bucură, în mod egal, fără privilegii și fără discriminări, de toate drepturile asigurate celorlalți cetățeni români și de toate drepturile asigurate celorlalte etnii minoritare.
Promulgarea Proiectului de Lege ar crea un alt tip de discriminare față de milioanele de victime care au suferit pe teritoriul României, indicate anterior.
Am demonstrat că legile în vigoare combat, previn și condamnă, în mod egal, fără privilegii și fără discriminări, toate formele de discriminare și toate formele de organizare și de manifestare de tip xenofob, rasist, fascist, legionar și antisemit, inclusiv ura și violența pe motive etnice, rasiale sau religioase împotriva „evreilor”. Legile în vigoare ale României asigură protecția în mod egal, nediscriminatoriu și fără privilegii pentru toate etniile, rasele și minoritățile religioase.
Proiectul de Lege ar introduce ideea „inegalității” între cetățenii români de diverse etnii, numiți „ne-evrei”, prin acordarea unui tratament privilegiat și a unei atenții deosebite de care ar trebui să se bucure numai etnia denumită „evrei”, ceea ce contravine prevederilor constituționale ale art.6, alin.(2).

Aspectul de neconstituționalitate nr. 3
Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului conține prevederi care contravin principiului constituțional al „garantării și ocrotirii în mod egal a proprietății private” prevăzut la art.44, alin.(2) din Constituția României.
Acest aspect de neconstituționalitate apare în textul Proiectului de Lege prin formularea din art.2, lit.a), cităm: „manifestările verbale sau fizice, (…), îndreptate împotriva (…) proprietăţilor acestora, împotriva instituţiilor comunităţilor evreieşti sau lăcaşurilor lor de cult„.
Constituția României prevede la art.44, alin.(2), cităm: „Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.”.
Deasemeni, art.136 din Constituție prevede la art.136, alin. (5): „Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.”.
Expresia „în mod egal, indiferent de titular” cuprinde și proprietatea privată a oricărui etnic „evreu”.
În acord cu prevederile articolului Constituției, există articole explicite în Codul Civil, în Codul Penal și în alte legi organice care acoperă „garantarea și ocrotirea în mod egal” a tuturor proprietăților private, a tuturor instituțiilor private și a tuturor lăcașurilor de cult, ale tuturor cultelor religioase recunoscute în România.
Codul Penal și legile organice sancționează orice formă ilicită sau ilegală de agresiune asupra tuturor proprietăților private: încălcare de proprietate, violare de domiciliu, distrugere, furt, violență ș.a., inclusiv a proprietăților evreiești.
Ar fi discriminatorie o lege specială care să prevadă în mod expres protejarea „împotriva manifestărilor verbale sau fizice” a „proprietăților evreiești” și a „instituțiilor comunităților evreiești”.
Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor menționează în Anexă recunoașterea de către statul român a cultului religios Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul mozaic. Toate cultele religioase sunt egale în fața legii și a autorităților publice și se bucură de sprijinul statului român, inclusiv cel financiar și de facilități fiscale așa cum se prevede de la art.7 la art.16 din Legea 489/2006. Codul Penal, prin art.381, sancționează cu închisoarea împiedicarea exercitării libertății religioase a unui cult religios.
Ar fi discriminatorie o lege specială care să prevadă în mod expres protejarea „împotriva manifestărilor verbale sau fizice” a „lăcașurilor de cult evreiești”.
Introducerea unei legi exprese privind ocrotirea privilegiată a „proprietăților evreiești”, a „instituțiilor evreiești” și a „lăcașurilor de cult evreiești” ar încălca tocmai principiul constituțional de „proprietate privată garantată și ocrotită în mod egal de lege”.

Concluzie preliminară
Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului conține prevederi care contravin dispozițiilor art.16, alin.(1) și (2), ale art.6, alin.(2) și ale art.44, alin.(2) din Constituția României.
Legile în vigoare: OG 31/2002, modificată și completată prin Legea 217/2015, publicată în M.Of. nr.558/2015; O.G. 137/2000, aprobată prin Legea 189/2013 și republicată în M.Of. nr.166/2014; Legea 60/1991, republicată în M.Of. nr.186/2014; Legea 61/1991, republicată în M.Of. nr.96/2014; Legea 489/2016, republicată în M.Of. nr.201/2014; Legea 535/2004 actualizată din 1 februarie 2014, Noul Cod Civil și Noul Cod Penal; toate fiind în acord cu prevederile Constituției României, asigură astăzi, în mod egal, fără privilegii și fără discriminări, protecția împotriva tuturor acțiunilor de ură sau violențe, verbale, scrise, fizice sau teroriste, de tip rasist, xenofob, fascist, legionar, șovin, antisemit, discriminatoriu, naționalist extremist, terorist, a tuturor etniilor, raselor și a tuturor minorităților religioase.
Toate legile invocate garantează, asigură și protejează, mod egal, fără privilegii și fără discriminări, inclusiv „evreii”, „proprietățile evreilor”, „instituțiile comunităților evreiești” și „lăcașurile de cult ale evreilor” de pe teritoriul României.
Deasemeni, toate legile invocate previn, combat și condamnă, în mod egal, fără privilegii și fără discriminări, toate formele și organizațiile care ar promova idei, concepții sau doctrine de tip xenofob, rasist sau antisemit îndreptate împotriva „evreilor” din întreaga lume.
Totodată, prin promulgarea Proiectului de Lege, ar apărea o serie de probleme de suprareglementare legislativă, de discriminare legislativă, controverse de natură penală privind pedepsirea infracțiunilor asupra proprietății și de ambiguitate a terminologiei consacrate. Aceste probleme vor fi expuse mai jos.

Problema nr. 1 a promulgării Proiectului de Lege
Lipsa de oportunitate legislativă și de urgentare a apariției unei legi speciale de combatere a antisemitismului.
În România nu s-au înregistrat acțiuni antisemite semnificative care să justifice oportunitatea și urgența unei legi speciale. Nu se cunoaște la nivel național, și s-ar fi dat publicității dacă ar fi existat, un inculpat într-un dosar pentru acțiuni antisemite, xenofobe, rasiste, de discriminare care să vizeze „evreii” din România, „proprietățile evreilor”, „instituțiile comunităților evreiești” sau „lăcașurile de cult evreiești”, pe baza legislației specifice în vigoare. Faptul că într-o țară europeană s-au produs niște acte violente antisemite, fapt expus în Expunerea de motive, nu justifică alegația că fapte antisemite s-ar fi petrecut și în România.

Problema nr. 2 a promulgării Proiectului de Lege
Apariția unor controverse de natură penală
Dacă un grup organizat de trei persoane, aparținând altei etnii minoritare, decât a evreilor, ar săvârși pe teritoriul României o faptă penală asupra unui „evreu” sau asupra proprietății unui „evreu”, ar fi condamnată de legea penală în vigoare dar și de legea specială antisemită. Există riscul ca încadrarea la antisemitism să aducă o pedeapsă mai mare decât penalizarea infracțiunii penale săvârșite.
Cum va putea determina organul de cercetare penală faptul că orice infracțiune săvârșită de mai multe persoane, aparținând unei etnii minoritare, asupra unor evrei sau asupra prorietăților unor evrei constituie faptă antisemită? Există riscul ca persoane fără nici un fel de sentimente xenofobe, rasiste, antisemite să fie condamnate ca persoane antisemite.
Simpla pomenire în public a denumirii „evreu” va putea fi catalogată și condamnată drept antisemitism.
Însăși Excelența Voastră a primit acuze, înainte de apariția Proiectului de Lege, pentru niște referiri în public, în fața Aerostar Bacău, la „evrei”. Au existat voci care încadrau afimații absolut normale la „afirmații antisemite”.
După promulgarea Proiectului de Lege, oricine persoană ar risca, pentru afirmații similare, un Dosar Penal de atisemitism și o eventuală condamnare numai pentru afirmații publice referitoare la „evrei” sau la proprietățile „evreilor”.
Un alt exemplu concret este al cetățeanului evreu E.S., având și cetățenie română, urmărit internațional și inculpat în mai multe dosare penale, care a fugit în Israel sustrăgându-se acțiunii penale din România. Simpla referire publică la „evreul” E.S. ar putea atrage un dosar penal și o condamnare pe motive de antisemitism.
Orice credincios creștin sau cleric (preot, pastor, presbiter), aparținând oricărei comunități creștine din România, care va expune în public anumite texte ale Evangheliilor va fi condamnat ca antisemit. În România peste 98% dintre cetățeni s-au declarat „creștini”. Expunerea de motive anexată Proiectului de Lege conține încălcări flagrante ale libertății religioase pe care le vom expune într-un material separat de prezenta INIȚIATIVĂ.
Există creat precedentul dispozițiilor ambigue ale OG 31/2002, interpretate în mod abuziv de reprezentanții Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România.

Problema nr. 3 a promulgării Proiectului de Lege
Prin promulgarea Proiectului de Lege specială s-ar produce un efect discriminatoriu de separatism și de inegalitate etnică, rasială și religioasă. Ar apărea două legi paralele, OG 31/2002 și Proiectul de Lege, cu prevederi paralele care ar combate și sancționa acțiunile ostile asupra a două grupuri de etnii împărțite în „ne-evrei” și „evrei”.
Acțiunile de „ură și violențe” îndreptate împotriva „ne-evreilor” adică a celorlalte rase, etnii, popoare sau neamuri, în afara „evreilor”, ar fi încadrate la „xenofobie” și „rasism” „pe motive etnice, rasiale sau religioase” și ar fi interzise și sancționate de prevederile OG 31/2002, modificată prin art. 7 al Proiectului de Lege.
Numai acțiunile de „ură și violențe” îndreptate special împotriva „evreilor” ar fi interzise și sancționate de Proiectul de Lege.
O.G. 31/2002 ar interzice toate organizațiile „cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob” care își desfășoară activitatea temporar sau permanent „în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist”.
Proiectul de Lege ar interzice discreționar numai organizațiile cu „caracter antisemit” care își desfășoară activitatea temporar sau permanent „în scopul promovării ideilor, concepțiilor sau doctrinelor antisemite”. Organizațiile antisemite ar părea diferite de cele nominalizate în OG 31/2002.
OG 31/2002 ar defini la art.2, lit.b) „prin simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se înțelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum și orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepțiile sau doctrinele prevăzute la lit. a);”.
Proiectul de Lege ar defini la art.2, lit.c) „prin simboluri antisemite se înţelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care transmit idei, concepţii sau doctrine care promovează antisemitismul;”.
Legiuitorul ar introduce ambiguitate legislativă întrucât nu a indicat „drapelele, emblemele, insignele, sloganurile, formulele de salut precum și orice alte însemne” care să fie atribuite, în mod specific și exclusiv, organizațiilor antisemite diferite de cele ale organizațiilor nominalizate în OG 31/2002. Opinia publică recunoaște salutul fascist și salutul legionar, însemne și uniforme fasciste și legionare dar nu sunt cunoscute saluturile antisemite, uniformele antisemite sau drapelele antisemite.
Proiectul de Lege propune modificarea O.G. 31/2002, pentru a scoate cuvântul „antisemitismul”. În acest sens legiuitorul a formulat art.7 prin care a propus modificarea art.2, lit.a) al OG 31/2002.
Ar fi fost suficientă completarea și modificarea O.G. 31/2002 de către legiuitor, prin definirea și clarificarea tuturor termenilor privind antisemitismul. Astfel s-ar fi evitat toate aspectele de neconstituționalitate și de ilegalitate introduse prin Proiectul de Lege.
Aspectele de neconstituționalitate sesizate, ilegalitățile introduse prin emiterea Proiectului de Lege demonstrează ineficiența unei legi speciale de prevenire și combatere a antisemitismului.

Problema nr. 4 a promulgării Proiectului de Lege
Dacă s-ar promulga Proiectul de Lege, ar fi necesară eliminarea expresiei ambigue din art.2, litera a) al Proiectului de Lege, cităm: „manifestărilor verbale sau fizice îndreptate împotriva ne-evreilor ori a proprietăților acestora”.
Art.7 al Proiectului de Lege ar trebui să includă și modificarea OG 31/2002 prin introducerea expresiei „manifestărilor verbale sau fizice îndreptate împotriva ne-evreilor ori a proprietăților acestora”, pentru a completa tot spectrul de manifestări la adresa celorlalte etnii, rase, catalogate de legiuitor „ne-evrei”.

Problema nr. 5 a promulgării Proiectului de Lege
Promulgarea Proiectului de Lege în forma propusă de Camera Deputaților ar induce neclarități privind păstrarea articolelor, referitoare la holocaustul împotriva evreilor, în cadrul prevederilor OG 31/2002, modificată și completată prin Legea 217/2015, cităm:

„Art.2, litera e) prin holocaust pe teritoriul României se înțelege persecuția sistematică și anihilarea evreilor și a rromilor, sprijinită de autoritățile și instituțiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944;”;
precum și, cităm: „Art.6, alin.(1): Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Devenind o lege specială privind antisemitismul, Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului ar trebui să includă și „definirea holocaustului împotriva evreilor pe teritoriul României” cât și „condamnarea negării holocaustului”, care nu și-ar mai găsi locul în cadrul OG 31/2002 care s-ar referi exclusiv numai la „ne-evrei”.

Concluzii finale
Vă rugăm să analizați cu atenția cuvenită toate aspectele ridicate de prezenta INIȚIATIVĂ de SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE sau de trimitere la reexaminare în Parlamentul României a „Proiectului de Lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului” și să acționați potrivit prevederilor legale în vigoare.

Cu respect și considerație,
Asociația NEAMUL ROMÂNESC
Președinte VASILICĂ MILITARU

Al doilea document:

DOMNULE PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI

Asociația NEAMUL ROMÂNESC, prin reprezentant legal Vasilică Militaru în calitate de președinte al Asociației, vă înaintează prezenta:
SESIZARE de încălcare a libertății religioase și de neconstituționalitate a „Proiectului de Lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului” adoptat de Senatul României în data de 13.06.2018, sub nr. L300/2018 și de Camera Deputaților în data de 20.06.2018, sub nr. PLx 384/2018/18.06.2018,

în baza alegațiilor din „Expunerea de motive” la Proiectul de Lege semnată de „Inițiator Deputat Silviu Vexler – minorități” (http://www.cdep.ro/proiecte/2018/300/80/4/em497.pdf)

Expunerea de motive anexată Proiectului de Lege sugerează printre capetele de acuzare pentru acțiunile antisemite ce vor fi condamnate de o viitoare lege specială și, cităm: „Utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic pentru a caracteriza statul Israel sau cetățenii acestuia (de exemplu acuzații că evreii l-ar fi ucis pe Iisus Hristos sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri ritualice).”.

Sesizarea se referă la aspecte de neconstituționalitate privind încălcarea libertăților religioase a majorității credincioșilor creștini, atât români, cât și etnici minoritari, adică „ne-evreii” indicați în textul Proiectului de Lege, ce pot apare prin interpretarea prevederilor Proiectului de Lege, raportate la prevederile art.29, alin.(1) din Constituția României în acord cu Articolul 9, alin.(1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Constituția României prevede la art.29, alin.(1): „Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale.”.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede la art.9, alin.(1): „Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerile, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor.”.
În acord cu Constituția și prevederile CEDO în România este în vigoare Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor cu prevederi exprese în art.1 și art.2.
Există pericolul ca, încercând protejarea unei minorități etnice și religioase „evreiești” de sub 0.05% din populația României, să se creeze o serie de discriminări religioase celorlalte minorități etnice și religioase, precum și a majorității religioase românești.
Iisus Hristos este considerat „Dumnezeu din Sfânta Treime” de peste 98% din populația creștină a României. Conform recensământului din anul 2011 există în România un număr de 5785 de evrei. „Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic”, așa cum este denumit cultul religios al evreilor în Legea 489/20016, nu-L recunoaște ca Dumnezeu pe Iisus Hristos, Mesia creștinilor.
Toată teologia creștină se bazează pe eliminarea sintagmei discriminatorii și xenofobe de „popor ales” utilizată frecvent în textele scripturisitice ale Vechiului Testament. Tocmai creștinismul, al cărui întemeietor a fost Iisus Hristos, vorbește despre necesitatea toleranței etnice și religioase și abordează conceptul egalității tuturor neamurilor (etnii, rase, popoare) pământului în fața lui Dumnezeu, excluzând formula xenofobă de „popor ales”, adică a ideii de superioritate a unui popor față de toate celelalte popoare ale pământului. Nu se poate spune același lucru și despre Biblia cultului mozaic (Vechiul Testament) care expune texte care afirmă faptul că poporul evreu sau israelit este un „popor ales” al „Dumnezeului lui Israel” sau al „Domnului Dumnezeului evreilor”, alegații impropriate de majoritatea membrilor comunității evreiești până în zilele noastre.

Se impunea, înainte de adoptarea Propunerii de Lege specială, inițierea unui dialog de punere de comun acord a tuturor cultelor religioase din România, recunoscute prin Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

În „Expunerea de motive” legiuitorul a menționat în mod expres o interpretare a viitoarei Legi, în sensul catalogării ca antisemite și deci a condamnării unor afirmații bazate pe existența unor texte evanghelice explicite. În Noul Testament există mai multe referiri critice și negative la adresa evreilor contemporani cu Iisus Hristos, Dumnezeul recunoscut de o majoritate covârșitoare a „ne-evreilor” din România dar nerecunoscut de „evrei”. Evreii nu-l recunosc pe Iisus Hristos nici ca Mesia, Unsul lui Dumnezeu, și nici ca Fiul lui Dumnezeu din Sfânta Treime.Acesta a și fost capătul de acuzare când s-a cerut autorităților romane răstignirea lui Iisus Hristos.
Din momentul promulgării Proiectului de Lege, orice preot, presbiter, pastor sau credincios obișnuit, aparținător al unei denominațiuni creștine din România, care va citi în public pasajele evanghelice de mai jos, va intra sub incidența art.3 al Legii speciale și va putea fi acuzat de antisemitism și condamnat la închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Preoții ortodocși citesc public, în fiecare an, aceste următoarele texte evanghelice în Săptâmăna Patimilor din Postul Paștelui.

„Când L-au văzut deci arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Zis-a lor Pilat: Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.”. Evanghelia după Ioan cap.19, versetele 6-7.
„Pentru aceasta, Pilat căuta să-L elibereze; iar iudeii strigau zicând: Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.”. Evanghelia după Ioan cap.19, versetul 12.
„Şi era Vinerea Paştilor, cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul vostru. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezarul. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Şi ei au luat pe Iisus şi L-au dus ca să fie răstignit.”. Evanghelia după Ioan, cap.19, versetele 15-16.
„Și văzând Pilat că nimic nu folosește, ci mai mare tulburare se face, luând apa și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veți vedea.
25. Iar tot poporul a răspuns și a zis: Sângele Lui asupra noastră si asupra copiilor noștri!„. Evanghelia dupa matei, cap.27, versetele 24-25
Iisus Hristos este numit în Noul Testament: „Împăratul iudeilor”, „regele lui Israel” sau „regele iudeilor”.
În urma promulgării Proiectului de Lege se va pune problema dacă aceste pasaje evanghelice mai sunt legale și se va putea cere eliminarea lor din canonul Noului Testament. Astfel, protejarea unei minorități etnice și religioase, numită de textul legii speciale „evrei” va discrimina o majoritate religioasă creștină numită în textul legii speciale „ne-evrei”.

Deasemeni, multe rugăciuni, ale majorității ortodoxe din România, fac referire la „evrei”, „iudei”, „israeliți”, criticând atitudinea acestora de respingere a lui Iisus Hristos, Dumnezeului creștinilor.
În data de 14 august a fiecărui an, în bisericile ortodoxe se face o slujbă specială denumită Prohodul Maicii Domnului.
Vom cita din cartea „Prohodul Maicii Domnului, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013”.
„34. Dușmanii tăi iudei, cei preaînșelători, vrând să ardă trupul tău ca niște păgâni, s-au orbit de dreapta Celui Preaînalt.” (pag.17, op.cit.).
„36. Iudeul cel pizmaș, patul vrând a-ți surpa, nevăzut a suferit tăierea de mâini, că necugetat sicriul ți-a atins.” (pag.17, op.cit.).
„39. Se întărâtară, în zadar iudeii, asupra ta, Fecioară. 40. Gânduri pângărite, cugetat-au, Doamnă, Asupra trupului tău.” (pag.58, op.cit.).
Conform Expunerii de motive, oricine va cânta aceste versuri, după promulgarea Proiectului de Lege, va fi pasibil de condamnare pentru antisemitism, conform art.3 din Proiectul de Lege.
În Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, în toate bisericile ortodoxe din România, Prohodul Domnului.
Vom cita din „Prohodul Domnului, întreg și neschimbat, Tipărit cu binecuvântarea sfântului Sinod al Bisericii României, la 1942. Iar acum, cu câteva îndreptări, retipărit la București în anul 2007.”.
Falnice Israil, ucigașe norod, pentru ce-ai ales mai bine pre Varavva, și pre Domnul pentru ce l-ai răstignit?”. (pag.22, op.cit.).
Ucigaș și vrăjmaș, pizmătareț norod, rușinează-te măcar, înviind Hristos, de măhrama și de giulgiurile Lui.” (pag.24 ,op.cit.).
„Al vieții fiind dătător, cuvinte, pre Iudeii, ce pe Cruce te-au suit, nu i-ai omorât, ci-mpreună și pre-ai lor morți înviezi.”. (pag.38, op.cit.).
Îndărătnic neam jidovesc ce-ai luat arvuna, cunoscut-ai ridicarea bisericii; Pre Hristos dar pentru ce l-ai osândit?”. (pag.40, op.cit.).
Totodată, „Canoanele Bisericii Ortodoxe”, ediția a III-a îmbunătățită, Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Sibiu, 2005, conține numeroase texte explicite ce pot fi interpretate ca o încălcare a prevederilor Proiectului de Lege.
„Canonul 64 apostolic (oprirea comuniuni cu necreștinii și ereticii) Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească.”. (pag.43, op.cit.).

„Canonul 70 apostolic (oprirea comuniunii religioase cu iudeii) Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricare din catalogul (rândul) clericilor ar posti cu iudeii, sau ar prăznui (ar serba, ar ţine) săr­bătorile cu ei, sau ar primi de la ei darurile de sărbătoare, precum azimele sau ceva de acest fel, să se caterisească, iar dacă ar fi laic, să se afurisească.”. (pag.46, op.cit.).

„Canonul 71 apostolic (oprirea comuniunii cultice cu păgânii și iudeii) Dacă vreun creştin ar duce untdelemn sau ar aprinde lumânări la tem­plul păgânilor sau la sinagoga iudeilor, în sărbătorile lor, să se afurisească.”. (pag.46, op.cit.).

„Canonul 11 Trulan (Creștinii să nu aibă împărtășire cu iudeii) Nici unul dintre cei numărați în stare preoțească, sau (vreun) laic să nu mănânce azimile cele de la iudei sau să se însoțească (întovărășească) cu aceștia, sau să-i cheme la boli și să ia doctorii de la ei, și nicidecum să se scalde cu aceștia în băi. Iar dacă cineva s-ar încumeta (s-ar apuca) să facă una ca aceasta, dacă ar fi cleric, să se caterisească, iar dacă ar fi laic, să se afurisească.”. (pag.120, op.cit.).

Exemplele de canoane creștin ortodoxe, care vor deveni ilegale, pot continua.

Din momentul promulgării Proeictului de Lege toate cărțile citate vor putea fi declarate ca „materiale antisemite” conform prevederilor art.2, lit.d) din Proiectul de Lege. Persoanele care le vor tipări și le vor distribui, vor putea fi condamante conform prevederilor art. 4, din același proiect: „Distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, prin orice mijloace, de materiale antisemite constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.”.

Ziarul Lumina a publicat în data de 4 septembrie 2017 articolul intitulat: „Să nu ne facem stăpâni în casa Stăpânului!”. Conform articolului, Patriarhul Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în data de 3 septembrie 2017. http://ziarullumina.ro/sa-nu-ne-facem-stapani-in-casa-stapanului–125839.html

O predică susținută de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române va putea fi interpretată ca fiind sub incidența „Proiectului de Lege”: «Pilda aceasta ne arată că Dumnezeu a ales poporul evreu ca să lucreze în via Sa, adica să pregătească mântuirea neamurilor. L-a ales din celelalte popoare și i-a dat Legea prin Moise și multe reguli religioase, morale și cultice pentru a-l ajuta să-și păstreze identitatea și să împlinească o misiune sfântă. „Umanitatea păcătoasă, chiar dacă este chemată la o lucrare sfântă, devine adesea nerecunoscătoare, răzvrătită și îndărătnică în a împlini voia lui Dumnezeu. Comportamentul lucrătorilor răi ai viei este comportamentul tuturor oamenilor răi care după ce au fost chemați să lucreze în via Domnului, adică să slujească lui Dumnezeu, uită repede de Stăpânul viei și se fac ei înșiși stăpâni pe vie, considerând via ca o proprietate a lor.

De aceea, Domnul Iisus Hristos spune că Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la ei şi se va da neamului care va face roadele ei. Vedem că Domnul Iisus identifică via cu lucrarea pentru dobândirea Împărăției lui Dumnezeu, iar lucrătorii sunt cei chemați să pregătească intrarea oamenilor în Împărăția Lui”, a explicat Preafericirea Sa.».

Patriarhul Daniel a afirmat în predica sa: „Dumnezeu a ales poporul evreu ca să lucreze în via Sa”. Apoi a explicat: „comportamentul lucrătorilor răi ai viei este comportamentul tuturor oamenilor răi”. Patriarhul a concluzionat: „Domnul Iisus Hristos spune că Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la ei şi se va da neamului care va face roadele ei”. Patriarhul BOR a motivat decizia lui Dumnezeu care a luat via de la poporul „ales”, comparând poporul evreu cu „lucrătorii răi”.
Șeful cultului Biserica Ortodoxă Română va fi pasibil de condamnarea la închisoare pentru promovarea în public de concepții antisemite, prin compararea poporului evreu cu „lucrătorii răi ai viei ce au un comportament asemenea tuturor oamenilor răi”.
Afirmațiile publice ale Patriarhului Daniel Ciobotea vor putea fi încadrate la prevederile art. 3) al Proiectului de Lege: „Fapta persoanei de a promova, în public, în orice mod, idei, concepţii sau doctrine antisemite constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.”.

Vă rugăm să analizați aspectele prezentate și să dispuneți măsurile legale, potrivit atribuțiilor constituționale.

Cu respect și considerație,
Asociația NEAMUL ROMÂNESC
Președinte
VASILICĂ MILITARU

Vasilică Militaru trimite şi la Parlament cele două documente, dar se pare că Preşedinţia a fost ceva mai iute de mână şi email şi le-a spus celor de la Parlament, bă, iar vreţi să vă faceţi iar de toată cinstea rahatului? Ia vedeţi ce scrie ăsta aici! Aşa că cei de la parlament, după ce au dat numere de înregistrare pe documente lui Militaru, au aruncat legea lui Wexler pe undeva pe la numărul paişpe mii şi ceva, ne-evreii nevrând să-l supere prea tare pe evreul cu acte în regulă și şcoala făcută la X și 0!

Şi uite aşa, toată suflarea popească din Tara Românească, în frunte cu șeful lor, Preafericitul Daniel, ar trebui să-i pupe poala (și nu numai) răspopitului Vasilică Militaru, care i-a scos dintr-un mare rahat, rahat pe care BOR l-a mirosit, dar n-a avut nici curajul, nici creierii răspopitului să se poată pune la adăpost. L-am întrebat pe Vasilică Militaru de ce a făcut asta.”Din respect pentru Neamul Românesc, pentru oamenii de rând. Preoţii? Şi ei sunt oameni, chiar dacă se închină încă zeului Abrahamic… Cât s-or mai închina…”

Chiolhan la Mănăstirea Petru Vodă

Reprezentativ

Sâmbătă, acu’ pe 16 iunie, mare chiolhan mare, la mănăstirea Petru Vodă. Pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba, este mănăstirea din județul Neamţ, unde şi-a trăit ultimii ani din viaţă călugărul Iustin Pârvu. Şi tot acolo a produs o grămadă de bani, bani ce au intrat cu graţie atât în buzunarele largi ale mănăstirii de taici cât şi în ale celei de maici, pentru că la Petru Vodă sunt două mănăstiri, nu departe una de alta. De ce spun că se va lăsa cu mare chef? Pentru că și românul cu fustiţă trebuie să se bucure, atât la înmormântare, cât şi la nuntă. Pe http://mănăstirea.petru-voda.ro apare un anunţ, scris de cineva care a învăţat limba română cu un profesor rus, născut-crescut în Grecia: Sîmbătă, 16 Iunie 2018, se va săvîrşi pomenirea de 5 ani a mutării la cele veşnice a Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu. Liturghiea arhierească începe la ora 8:45 a dimineţii (ora Bucureştiului). În seara de Vineri, 15 Iunie, va fi slujbă de priveghere, începând cu ora 20 (ora Bucureştiului). Pentru că România se întinde pe vreo cinci fuse orare, să se ştie că zona judeţului Neamţ, funcţionează de dimineaţă până seară după ora Bucureştiului, nu, Doamne apără și ferește, după a Moscovei! (Paranteză: Le mulţumesc colegilor mei, jurnaliştii din Neamţ, care vor relata cu pioşenie şi evlavie evenimentul şi cărora nu le voi da numele, pentru că, patronii ziarelor lor online sau tipărite, sunt buni amici cu mai marii Bisericii din zonă, cu Poliția, Consiliul Județean şi alţii…)

La comemorare vor fi prezente o grămadă de fețe (și dosuri) bisericeşti, care după ce se vor da în spectacol, se vor retrage, după preferinţe, la mănăstirea de maici, sau vor rămâne la cea de călugări. Pentru că evenimentul se desfăşoară în post, postul Sfinţilor Apostoli (sau Postul Sânpetru), care a căzut cam aiurea anul ăsta, gloata va primi, probabil, câte o sarma (de post) şi o bucată de mămăligă, pentru care va lăsa minimum 15 lei de căciulă! Restul meniului nu se va ști de prostime, pentru că vor beneficia de el doar unșii, în spatele ușilor închise. Cum tot în spatele uşilor închise, se va decide dacă peste doi ani, Iustin Pârvu va fi propus pentru canonizare. Deocamdată, memoria bătrânului produce în continuare bani, la mormântul său “se produc minuni”, iar o minune apărută în „Libertatea” sau „Can-Can”, produce la greu! V-o reamintesc doar pe aia, care s-a întâmplat într-o iarnă, când maicile au schimbat florile de pe mormânt, le-au acoperit cu un clopot din sticlă, iar clopotul s-a aburit în formă de om! Credincioşii aburiți de abureala de pe geam, au dat buzna şi… au plătit facturile mănăstirii pe vreo trei ani!

Cum vă spuneam mai sus, tot ce poartă sutană şi are “grade” în Biserica Moldovei, va participa la chiolhan. Cu o singură excepţie, fără grade, preotul Vasilică Militaru, pe care cei de la Petru Vodă nu-l au la inimă. Atât stareţul Hariton Negrea cât şi Justina Bujor, n-au ochi pentru Militaru. De ce? Pentru că Vasilică Militaru este cel care a stat în ultima perioadă a vieţii lui Iustin Pârvu alături de acesta şi este “deţinătorul unor adevăruri care nu trebuie spuse”, atât despre mânăstirile din Petru Vodă, cât şi despre viaţa lui Iustin Pârvu. Mai mult, spre deosebire de foarte mulţi chiriaşi vremelnici ai celor două mănăstiri, Militaru e popă însurat, are două licenţe (politehnică şi teologie pastorală), ştie patristică, şi l-a mai pus dracu să scrie cărţi, atât despre viaţa din închisoare a lui Iustin Pârvu, cât şi despre credinţa Neamului Românesc (Părintele Iustin Pârvu – Testament pentru Neam, Biserica din temniţă – Mărturisire şi jertfă creştină în închisorile comuniste – România 1948-1964, Credinţa Neamului Românesc – autori Vasilică Militaru și Luminiţa Militaru). Şi nu se potoleşte, scrie în continuare. Iar după cum spun oamenii din sat, părintele Vasilică are har, tot ce spune el se îndeplineşte şi… “ferească Dumnezeu să-l mânii pe Părintele Vasilică, doar dacă se uită la tine, cu ochii ăia, intri-n pământ! Iar când te ajută, o face din toată inima… Om ca el, mai rar! Dar, îți mai spun odată, să te ferească Dumnezeu de blestemul părintelui Vasilică…

Sincer, eu nu cred că e dracul chiar aşa de negru, nici părintele Vasilică o ciudățenie, doar că un om erudit face cât o grămadă de proşti. Iar de proşti, Țara Românească nu duce deloc lipsă. Cât despre bunătate, d-aia s-a făcut preot, e meserie vocaţională, nu te faci popă sau doctor dacă n-ai vocaţie, aşa cum nu te poţi face nici învăţător… Nu-l cunosc personal pe preotul Militaru, dar din povestirile colegilor mei, care au vorbit mult cu el, am tras o concluzie, ce mi s-a confirmat în urma unor discuţii telefonice cu acesta. Aceea că popa știe carte, nu doar ce ţine de religie, ci şi de istorie, matematică, economie, filozofie… Am mai aflat că este legatarul testamentar al lui Iustin Pârvu, și va „deschide public testamentul bătrânului la momentul la care acesta a dorit să fie deschis. Deocamdată, nici românii, nici Biserica şi oamenii ei, nu sunt pregătiţi să afle adevărul…” Şi Biserica ştie asta, știe că Iustin Pârvu îl vizita acasă pe Militaru, sau stăteau de vorbă ore nesfârşite la el în chilie şi bănuieşte doar, că Vasilică a scris tot ce-i spunea bătrânul. Şi toată mănăstirea ştie că, Iustin Pârvu i se adresa lui Vasilică cu “Frate Vasile”, ceea ce îl aducea cumva pe tânărul preot la acelaşi nivel cu bătrânul călugăr…

S-a tot scris despre “Testamentul părintelui Justin lăsat poporului român”, despre învăţăturile acestuia, despre pildele bătrânului, dar nimeni, niciodată nu a văzut semnătura Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu pe un document atât de important, pe care acesta să şi-l însuşească şi mai ales, să-l semneze. Rămâne de văzut, sau rămâne un secret, ca A Patra Profeţie De La Fatima, pe care nici până în ziua de astăzi Biserica Catolică n-a dezvăluit-o.

Asta e cam nasol pentru BOR, care şi-ar dori să fie (vorba poeziei comunistoide a lui George Lesnea)în cele ce sunt / Și-n cele ce mâine vor râde la soare / E-n pruncul din leagăn / Și-n omul cărunt / E-n viața ce veșnic nu moare.” Biserica nu prea e, d-asta are draci, pentru că există câte unii, ca Vasilică Militaru, care “ascund” documente de valoare, doar că aşa vor ei! Unii pe care îi blamează, dar de care oamenilor bisericii le este cam frică, “ce, te pui cu nebunu?”. Așa că, cu toate că s-au gândit la Militaru, cei de la Petru Vodă n-au avut curajul să-l invite la comemorare. Unul dintre colegii mei, a stat de vorbă cu “cineva mare, foarte mare” din conducerea Bisericii moldovene care, la întrebarea acestuia, de ce nu va participa şi preotul Militaru la pomenire, a răspuns senin „Nu ştiu, poate nu vrea, întrebaţi-l pe dânsul.” L-am întrebat şi eu pe preotul Militaru, la telefon, dacă se va duce şi mi-a răspuns, în dulcele grai moldovenesc: “Nu-mi place să merg nicăieri unde nu sunt dorit. Cât a trăit Părintele Iustin, fratele meu întru cuget, aveam la cine mă duce… Acum… la cine?”. Se pare că “dragostea” dintre Militaru și oamenii mănăstirii Petru Vodă e… reciprocă!

Demult, înainte de a deschide ochii mari pe viață, am citit cărţile lui Damian Stănoiu, printre care şi “Cum petrec călugării”. Mi s-a părut atunci un fel de blasfemie… hazlie! Îl ştiam pe preotul din sat, care venea la bunicu-meu şi se îmbătau de comun acord, ca pe un om bun, care de fiecare dată ne aduce câte ceva, un coş cu mere sau când se coceau cireşele, un coş cu cireşe, pe care cu greu, după numărătoare, îl împărţeam cu frate-meu…

Vă veți intreba (sau nu) de ce am tot scris și scriu despre mănăstirile din Moldova. Pentru că, de acolo se dă “ora exactă” a Ortodoxiei românești, de acolo vin majoritatea șefilor și, mai ales, patriarhii BOR. Ora Bucureștiului creștin se dă din Moldova. De acolo, călugărimea dictează, într-un fel sau altul, mersul Bisericii din România. Din Moldova vine grosul banilor în BOR și multe altele, despre care voi vorbi cu dragoste creștinească la un moment dat.

Deocamdată, chiolhan, mare chiolhan la Petru Vodă. Cum au petrecut călugării și (sau cu?) călugărițele, data viitoare!

PS: Mai jos, e un fragment din Acatistul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, care mie mi-a plăcut, dar, de care unii se sperie, alții nu-l citesc, iar cei mai mulți nu recunosc stilul inconfundabil al lui Homer…

Icosul 6

Se îngrozesc mulţimile diavolilor numai auzind de numirea ta, părinte al părinţilor Vasile; iar noi credincioşii cântând, aducem ţie laudele acestea:
Bucură-te, fulger care arzi pe duhurile satanei celei spurcate;
Bucură-te, tunetul care risipeşti sfaturile cele necurate;
Bucură-te, cel ce cu armele duhului te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, ca prin acelea pe puterile cele potrivnice le-ai sfărâmat;
Bucură-te, cel ce pe fiul împăratului l-ai vindecat;
Bucură-te, că pe mulţi din adâncul păcatului ai ridicat;
Bucură-te, că pe cel lepros l-ai tămăduit;
Bucură-te, că pe cei cu fapte bune prin Duhul i-ai cunoscut;
Bucură-te, îngerul cel pământesc;
Bucură-te, omul cel ceresc;
Bucură-te, sare tainică a învăţăturii;
Bucură-te, luminat povăţuitor al mântuirii;
Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Moartea vine pe Facebook

Reprezentativ

“În Ungaria, nouă români din Mureș, veri între ei, au murit, după ce microbuzul în care se aflau s-a ciocnit frontal cu un camion plin cu nisip”.

“… se îndreptau din Slovenia spre România și aşteptau, cu sufletul la gură, să ajungă la familiile de acasă. Ba mai mult, ascultau o piesă a lui Nicolae Guță, „Departe de casa mea” care, parcă, le spunea povestea lor de viaţă”.

“Potrivit poliţiei maghiare, la ora locală 16.30, la 60 de kilometri de Budapesta, microbuzul a intrat pe contrasens, izbindu-se în plin de un camion care circula regulamentar. Impactul a fost nimicitor: nimeni de la bord nu a supravieţuit. Bagajele au fost împrăştiate pe carosabil, iar bucăţi din caroserie s-au întins pe o distanţă de zeci de metri. Şoferul camionului a fost şi el rănit uşor. Toţi cei nouă români care şi-au găsit moartea pe şoseaua din Ungaria munceau în agricultură şi se întorceau acasă, în judeţul Mureş.”

“La volan era Petru Zălar de 38 de ani – din Deaj, Mureș. Preocupat cu “transmisiunea live”, șoferul nu era suficient de atent la drum. Ținea telefonul în mâna, privea în cameră și le arăta celor care îl urmăreau atmosfera relaxată din mașină, dar și scene din trafic. Grija lui era – se pare – să răspundă mesajelor care îi curgeau pe ecran de la cei care îl urmăreau…”

“Șaisprezece copii au rămas orfani. Familiile se pregătesc de înmormântare. Ministerul de Externe a promis că se va ocupa de repatrierea decedaţilor.”

Ştirea a apărut ieri, pe toate agenţiile de presa din România şi Ungaria. Ce aţi citit mai sus, am spicuit din ştirile apărute. O grămadă de oameni au văzut ce s-a întâmplat. Nu atât de mulţi pe cât ar trebui, pentru ca, azi dimineaţă, pe DN 1, în mers, un şofer din trei se uita la telefon sau îl avea la ureche. Prin zona comercială, acolo unde se aşteaptă câteva minute, ca să urci pe ultimul pod, TOATĂ LUMEA, fără excepţie, avea ceva de împărţit cu telefonul. Inclusiv eu…

Nu voi scrie un articol lacrimogen, în care să fac pe ipocritul şi să spun cum că, nu e bine să vorbeşti pe facebook când eşti la volan şi alte bla-bla-uri… Fiecare e liber să facă ce vrea şi să se sinucidă când are chef. Dar s-o facă SINGUR, nu să ia cu el în moarte, oameni a căror singura vina e aceea că au avut încredere în tine.
Uitaţi-vă la filmul pe ca NU vi l-a arătat nici o televiziune în clar, şi luaţi o decizie. Decizia de a trăi sau de a apărea la ştiri cu creierii pe asfalt. Voi decideţi.

Youtube a scos filmul. Prea dur… Cei care vor sa-l vadă, sa-mi scrie un comment sau un mesaj și li-l voi trimite.

Ce am primit de la youtube:

Dragos Vasilescu,

Regulile comunității descriu conținutul pe care îl permitem (sau nu) pe YouTube. Videoclipul tău „Accident Ungaria” a fost semnalat pentru examinare. După examinare am stabilit că ne încalcă regulile. Am eliminat videoclipul de pe YouTube și am aplicat un avertisment privind Regulile comunității sau o penalizare temporară.

Restricții privind conținutul video

Dacă un videoclip include conținut violent sau explicit, care pare a fi postat cu scopul de a șoca, de a face senzație sau de a dovedi lipsă de respect, este mai puțin probabil să fie permis pe YouTube. Nu permitem nici conținut menit să incite la violență sau să încurajeze activități periculoase. Evaluăm conținutul de la caz la caz și vom face numai un număr limitat de excepții pentru materialele educative, documentare, artistice și științifice adecvate, postate cu un scop clar.

Ținând cont de aceste aspecte, rugăm persoanele care încarcă materiale să posteze cât mai multe informații posibil în titlul și în descrierea videoclipului. Acestea ne vor ajuta atât pe noi, cât și pe spectatori să înțelegem scopul principal al videoclipului. Reține, chiar dacă oferi astfel de context suplimentar, nu este permis să postezi conținut cu scene violente sau sângeroase, al căror principal scop este să șocheze, să facă senzație sau să dovedească lipsă de respect. Acest tip de conținut este interzis pe YouTube. Află mai multe aici.

Impactul avertismentelor

Acesta este primul avertisment aplicat contului. Știm că utilizatorii rareori intenționează să ne încalce politicile. De aceea, avertismentele au o durată limitată. Acest avertisment va expira după trei luni. Totuși, reține că avertismentele suplimentare te-ar putea împiedica să mai postezi conținut pe YouTube și pot duce chiar la desființarea contului.

Cum poți să răspunzi

Contactează-ne dacă ești de părere că ai primit avertismentul din greșeală. Urmează pașii de mai jos, deoarece avertismentul nu va fi soluționat doar dacă elimini videoclipul.

  • Data viitoare când te conectezi ți se va solicita să confirmi avertismentul aplicat contului.
  • Dacă vrei să contești avertismentul, trimite acest formular. Echipa noastră îți va examina contestația și te va contacta în curând.

Cordial,
– Echipa YouTube

ERETICON

Reprezentativ

Aşa s-a scris istoria. Istoria religiilor, bazată pe învăţăturile transmise oral, pe tăbliţe de lut sau pe papirusuri. Dar, cele şapte zile ale creatiei au trecut, au mai trecut şapte şi am ajuns, târâş-grăpiş in secolul XXI, in anul de graţie 2017, luna august, ziua din preziua Sfintei Mării. Mâine, toată suflarea muncitoare care se odihneşte în instituţiile statului, bugetarii adică, au liber. Şi le place. Adică de ce n-ar stat o tura pe acasă, în mijlocul saptămânii, când onor Parlamentul a hotărât că de Sfânta nu e bine să munceşti? Ce, Sfânta a muncit? Datele sunt putine şi oarecum ambigue. Dupa unii autori, Sfanta ar fi fost posedata de demoni: “Tot în prima zi, a Învierii, Domnul s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni! (Vechiul Testament – Marcu 16,9). Nu cred că ar fi bine s-o luăm ad literram, dar… zicala populară “are pe dracu-n ea” poate fi adevarată, nu? Mai departe, pe baza acestor dovezi, biserica a început să clevetească, cum că doamna cu pricina, foarte frumoasă, n-ar fi fost chiar uşă de biserică. (Chestia cu vulpea şi strugurii, universal valabilă, indiferent de meridian, mai ales că media de vârstă a „preacinstiţilor” prelaţi era pe undeva pe lângă senectute…) Dar cum vremea trece, în 1969 Biserica Catolică a retractat zvonul că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată. Avea motive s-o facă, pentru că istoria are şi ea un cuvânt de spus. E mai greu să ascunzi, indiferent cât de puternic ai fi, adevarul la nesfârşit. Adică, în anul 1896, lângă localitatea Nag Hammadi din Egipt, au fost descoperite trei papirusuri în limba coptă. Unul dintre ele era documentul apocrif „Evanghelia după Maria Magdalena“, o lucrare gnostică, redactată în jurul anului 160 d.C. Ulterior, două copii în limba greacă ale acestui document au fost descoperite și în nordul Egiptului, alături de o copie a Evangheliei apocrife a lui Toma.  Aceste evanghelii nu au fost incluse în Noul Testament, deoarece conțineau relatări contrare ideologiei taberei proto-ortodoxe… Ca şi in ziua de azi, orice femeie frumoasă şi ştiutoare de carte e curvă. Povestea e lungă, frumoasă şi extrem de interesanta, aş putea să v-o spun, dar mai bine spun pe cinșpe august un Mulţi Ani Ferciţi tuturor Mariilor, Marinilor  şi Mariei mele! Iar povestea Magdalenei, alta dată…

PS: Am scris articolul ăsta mai demult, dar uite că azi i-a venit și lui rândul.

A murit Anna. Anna lui Lorenzo…

Reprezentativ

Din ‘89 până acum, au plecat din România peste 3,5 milioane de romani. Asta o spun statisticile oficiale, dar nu ştie nimeni precis câţi au plecat. Doar când au nevoie de voturi, guvernanţii socotesc pe repede înainte numărul romanilor cu drept de vot din diaspora. Şi întotdeauna, indiferent de ce se întâmplă acolo, în străinătate, la secţiile de vot, în ţara ajung exact câte voturi trebuie, pentru a înclina balanţa spre candidatul ales de cei din umbră, care veghează ca nu cumva România s-o ia pe alt drum decât cel dorit de ei. Aşa a fost şi aşa va fi mereu, nu doar la noi, pretutindeni. În urmă cu peste o sută de ani, Mark Twain, celebrul romancier american spunea: „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”.

În Italia, a poposit în urmă cu mulţi ani, Nina Frunză Corduneanu, o bucovineancă născută la poalele Obcinei Mari, într-un loc mirific şi încărcat de istorie: Vatra Moldoviţei. A plecat, aşa cum au plecat şi ceilalţi romani, să-şi găsească “un rost” şi o viaţă mai bună… N-o să spun toată povestea Ninei, o să vă spun doar ca de ceva vreme, de vreun an şi ceva, Nina l-a găsit pe Edy Frunză şi au hotărât să înceapă o viaţă nouă. Edy e bucureştean şi a plecat din România, la Amsterdam. S-au logodit în iarnă şi, să vedem când o pun de-un chef, de nuntă! (Îmi pare rău că nu ne-am văzut de Crăciun în Bucureşti, dar nu scăpaţi voi aşa uşor!) Oricum vom vedea dacă va fi Edy al lui Nina sau Nina lu’ Edy!

Ce veţi citi mai jos, e scris de Nina. Ea nu doar că munceşte de-i sar capacele, mai şi scrie. Publică pe facebook, unde în altă parte? Am sfătuit-o să-şi facă un blog şi să adune tot ce a scris, poate vreodată se va gândi să scrie o carte despre cum a fost, şi mai ales, de ce…

 

A murit Anna. Anna lui Lorenzo…

Îi știam de ceva vreme, iar în puținul timp liber pe care îl am, le mai băteam din când în când la ușă să schimbăm două vorbe și să-l ajut pe el cu îngrijirea soției, deși, ca de fiecare dată, îmi spunea „te rog Nina, nu e nevoie. Prezența ta aici, e mai mult decât suficientă”.
El are 63 de ani, ea avea 84. O diferență destul de mare de vârstă, dar nu cred niciodată ca ar fi fost un impediment în a se iubi în continuare, cum au făcut-o în toți cei 15 ani, de când se cunoscuseră, într-o excursie în Sicilia.
Câteodată, când ea se simţea mai bine, el îmi arata fotografii. Fotografii pe hârtie, pe care le scotea dintr-o cutie frumoasă de bomboane, pe care era desenată o inimă roşie. Ritualul, întotdeauna acelaşi. Scotea o fotografie, i-o arăta mai întâi ei, ea zâmbea, înclina uşor din cap şi închidea ochii… Probabil rememora clipele frumoase petrecute acolo, undeva și vedea în spatele ochilor închiși marea, soarele și vântul cald al Siciliei… El începea să vorbească repede, să-mi spună unde a fost făcută fotografia, când şi, mai ales, cât de frumos a fost atunci…

Acum, când le trec pragul, văd starea ei de sănătate agravându-se, iar pe el, tot mai optimist că ea va fi bine. Îmi oferă repede un scaun, intotdeauna același, cu tapițerie roșie, un pic uzată. Camera foarte de curată și îngrijită, dar cu un miros greu de iod și alcool sanitar, de la pansarea rănilor pe care le avea Anna pe șolduri. Mă așez și o privesc. Dormea. Atât de mică și slabă, îmi spun în gând… să aibă 45 de kg? Nu cred.
Lorenzo, un om voinic și cu o alură impunătoare, se ridică de pe fotoliul comod ce îl folosea și ca pat, în nopțile în care ea nu se simțea bine.
– Pun repede de o cafea!
– Mulțumesc! Sau… mai bine nu, voi ieși afară să fumez. Știți prea bine că nu o pot bea fără tutun.
Zâmbește.
– Eu o fac oricum. N-am băut deloc astăzi.
Revine cu două cești de cafea și în timp ce o sorbea cu nesaț, mă întreabă:
– Oare o linguriță de cafea, a omorât pe cineva? Știi, ea iubea foarte mult cafeaua.
– Nu, de fapt… nu știu…
– Mai bine nu, decât să am mustrări de conștiință, mai bine nu…
– S-a schimbat mult frumoasa mea, dar cel mai tare mă doare că nu mă mai ascultă… nu vrea să mai mănânce… îmi spuse Lorenzo lăsând capul în jos…
Anna fusese o femeie foarte frumoasă. În fotografii era întotdeauna zâmbitoare, cu o dantura perfectă. Imi amintesc de o fotografie în care ei beau cafea la o terasa de la malul marii… Dar boala și trecerea anilor şi-au pus amprenta.
– Va fi bine, știu asta… Îi sărută mâna și o mângâie ușor pe frunte. Ridică privirea către fereastră și adaugă:
– Va ploua la noapte, vântul de azi, asta prevestește.
Îi zic un simplu „da”, evitând să mai spun altceva, lăsându-l să aleagă singur cărei întrebări i-am răspuns. Îi vedeam nedumerirea de pe chip, mă privea fix în ochi, aștepta să continui… să-i spun și eu “va fi bine”, dar mi-era frică să-l mint…
Mă ridic, trecuse mai bine de o oră de când eram acolo, iar pofta de a fuma îmi tulbura starea.
– Îţi mulțumim, nu am cuvinte…
– Nu trebuie, eu vă mulțumesc! Aș fi vrut să adaug pentru lecţia de viaţă, pentru dragostea voastră, pentru… dar aveam un nod în gât…

Au trecut câteva zile. În sfârșit, soarele s-a făcut văzut în dimineața asta, după lungi şi interminabile zile ploioase și friguroase. Merg la magazinul din cartier să-mi încarc telefonul. Mă opresc o secundă, la auzul clopotelor ce băteau, împrăștiind ecoul lor până în celălalt capăt al orașului. O clipă, îmi trece prin minte Moldova mea și o zi de sărbătoare în care se auzeau clopotele, de la cele trei biserici…
– Ai aflat Nina? Mă întreba Rafaella, vânzătoarea din magazin. Rafaella vedea tot, afla tot, știa tot, în cartier nu mișca nimic fară ca ea să afle. 
– A murit Anna, i-a găsit nepoată-sa… El dormea pe fotoliu, alături de ea…
Am amuțit. Uitasem și pentru ce intrasem acolo.
Rafaella îmi tot dădea detalii, la care nu mai eram atentă. Mi-au venit in minte fotografiile în care un bărbat şi o femeie, zâmbeau sub soarele Siciliei… Și mi-a venit în minte filmul pe care l-am văzut în urmă cu ceva timp The notebook, mai precis finalul acestuia, puțin diferit de finalul povestirii mele.

Cei din film au plecat împreună…

Nina Frunză Corduneanu, Italia

 

Nota mea: Daca mai aveți povești, le astept.

IPOCRIZIA ÎN TOATĂ SPLENDOAREA EI: MIRCEA N STOIAN

Reprezentativ

Câteodată mă apuca greata navigând pe facebook şi văzând de câtă ipocrizie sunt în stare unii, care se pretind a fi “intelectuali”, jurnalişti de “clasă” și care, se prezintă bombastic, cam aşa: (…) am fost prezent în cinci reclame worldwide (Chivas, Honda, Peugeot, Coca-Cola, Jameson). Am intrat în presă în anul 1992, direct pe pagina întâi a celui mai citit ziar al momentului: Evenimentul Zilei. Moaaa, tare! Am trecut pe la: Adevărul, ZIUA, Tineretul Liber, Ultimul cuvânt, Star, Atac, și încă vre-o câteva neesențiale. (Apropo, nea intelectualu’, în dulcea limba romana vreo se scrie un pic altfel, da’ nu se pune!)

După ce a plecat de la Antena 1, când “a decis să părăsească emisiunea lui Dan Capatos” după cum scria Zarul de Cluj – (în realitate fiind dat afară de la A1) Mircea N Stoian şi-a plimbat îngâmfarea prin Ferma Vedetelor de la ProTv şi s-a îndrăgostit iremediabil de postul din Pache Protopopescu. Sau de bănuţul căpătat acolo. De atunci, Antena 1 e de tot rahatu’, totul pute, matinalul e mortăciunea aia de emisiune de la Antena 1, moderată de două babe mediatice cu barbă, pe numele lor Răzvan și Dani. Daniela Crudu e o mega curvă, iar fetele care colaborează sau au lucrat la Antene, sunt nişte panarame profitoare. El, N Stoian, doar EL, are dreptul să înjure. După ce a scris (zice tot el) mai mult de cinci mii (!) de articole în presă, a jucat în j’de mii de filme sau a “făcut” tone de clipuri publicitare, acum înjura. Şi crede că are umor. În topul înjurăturilor, Antena e pe primul loc, apoi Kanal D şi din când în când, Prima (dar mai răruț, că s-ar putea pune de-o colaborare). În rest, doar scriituri de duzină prin gazetele on line din provincie, unde are peste patruzeci de cititori pe articol! De fapt, nici pe celebrul blog pe care vituperează n-are mai mulţi, oricât s-ar strădui. Şi nici nu-şi afişează numărul vizitatorilor, că nu cumva să se afle că nu-l citeşte nimeni. Poate acum, după ce l-am pomenit, să mai intre cineva, să vadă dacă e adevărat ce am scris sau nu. Are în schimb (şi se mândreşte cu asta) un mega background în presa prin alte mii (!) de articole în cotidianul “Atac”. Să ne înţelegem, nu în atac.ro, ci în ăla pe hârtie, de pe vremea lui Marius Locic, care apărea în tiraje confidenţiale şi era dat rest la Evenimentul Zilei, în Gara de Nord. N Stoian semna cu pseudonim, dar sub pseudonimul ăla, Gică Contra, mai semnau şi alţii. D-aia s-au adunat peste cinci mii (!) de articole. Păi nu?

Daniela Crudu

Ce declară acum distinsul om de cultură şi entertainment pe blogul său: “Cum colaborarea cu televiziuinile nu mai este de actualitate îmi pot permite să fiu extrem de relaxat. Emisiunile tabloide nu mă mai interesează, pentru emisiunile gen Reality Show sunt prea bătrân. Restul e neinteresant pentru mușchii mei intelectuali.” Mai pe limba noastră din Colentina, ar suna cam aşa: “ăia de la Pro Tv (să-i fut!) nu mă mai cheamă că m-am făcut de tot rahatu’ la Ferma Vedetelor aşa că, “cu cinismul caracteristic cu care bagă otravă mediatică pe gâtul românilor, cei de la PRO TV speculeză la maxim apetența pentru sordid și suburban a publicului needucat”. (Oricum – gândeşte artistul – la ăştia mai aştept şi scriu ceva mai puţin jegos decât despre restu’) “În hârdăul cu murături diverse al manipulării tv, pseudo Reality Show-ul ”Mă însoară mama” de la PRO TV e o varză mai dolofană, bună de sarmale (…) Cove și Dănuța Rogoz se achită civilizat de sarcini, chiar dacă vorbele lor nu au deloc suport ideatic. Îi ajută experiența de televiziune, iar jena de a face gargară cu apă chioară a unor teme greu de exploatat actoricește se vede pe fețele lor, ca o pată de vin roșu pe rochia unei mirese.” Adică… da? Observați subtilul „Dănuța”, aruncat aşa într-o doară, doar, doar, cineva pune mâna pe telefon şi-l invită la orice, bani să iasă!

Ce mai e interesant pentru muşchii intelectual – dureroşi ai lui N Stoian? Silicoanele Biancăi Dragușanu care, a dracu’ nu l-a invitat la emisiune şi tre’ spălat cu ea pe jos. Evident, pe Bianca o doare-n cur de durerea lui Stoian şi îl ignora!

Trecem rapid peste sindromul PMS al Andreei Marin. Din lipsă de argumente la zi, N Stoian îşi republică articolașele de prin reviste nesemnificative, de acum 15 ani, jurând că sunt de actualitate! (Ai uitat cumva, maestre, că Zâna e tot pe la Pro şi are cu cinșpe ani mai mult?)

Mai departe. Ce-ar gândi distinsul om de litere, actor şi publicist în continuare, despre Antena 1. “La Asia Expres, cu toate că m-am dat peste cap, au spus că… mă sună pe fix şi… l-au chemat pe Dorian cu mă-sa!” “Mama lui Dorian, vădit depăștă de situație, dar încercând să țină pasul cu caprele mai tinere din competiție. (Cine v-a pus, doamnă, să vă băgați în așa ceva?)” Sau: Antena 1 pune în coșulețul mediatic fix la ora la care marea rivală PRO TV înghesuie pe post lâncezeala numită ”Ferma Vedetelor” maratonul” Asia express”, emisiune de traveling, tâmpire și scârbă, care ține cât un film (…) Marea rivala, da? Danuțica? Ce aşteptaţi frate, să vă cadă în genunchi? N-auziţi că nu-l mai lasă vârsta? Ei, drăcie!

Cât despre fosta lui colegă Daniela Crudu, N Stoian are doar cuvinte de laudă, uitând când o pipăia în direct şi în culise, pe vremea “showului păcătos”: Cu buzele precum hamburgerii promoționali de la fast food, cu două lipitori grase în loc de sprâncene și fața îndopată cu acid hialuronic, ca o gâscă de pateu cu boabe, Daniela Crudu e imaginea vie a mutilării omului de către om. (…) Are mașină de fytze luată pe bază de oralitate în exprimarea corporală, a tras pe nas praf de strănutat cât nu produce toată Columbia întrun sezon fructuos, a avut carnetul suspendat de nșpe mii de ori pentru băutură și viteză, are implanturi și botox cât importăm din China întrun an (…) Prezență notabilă în dosarul” Prostituate pentru VIP-uri” Daneila Crudu întruchipează visul oricărei fete cu domiciliul în blocurile comfort II sau III și ale celor mai sărace din sectorul agricol Ilfov, județele Dâmbovița și Botoșani, care ar da și porcul din bătătură, crescut cu greu de părinți… Acu are botu’ ca hamburgerii promoţionali, atunci avea o guriţă tocmai bună de pupat! Mai las-o dracu’ de ipocrizie, Daniela nu s-a schimbat de când o pupai pe bot, tot aia e şi îşi asuma viaţa şi toate întâmplările, fără ipocrizie şi fară fițe. D-aia face rating şi e chemată în emisiunile cu greutate ale Antenei. Pe tine de ce nu te cheamă?

Stai aşa! Aia cu gâsca de pateu cu boabe este, desigur licenţa poetică, pateul făcându-se din ficat, nu direct din gâscă, dar asta e altă gâscă, în altă traistă. Tot ficatul de gâscă îndopată este numit de mitocanii de francezi, foie gras. Da’ ficatu’, nu gâsca! Las la o parte celelalte greşeli flagrante de limba romană pe care le-am descoperit în textele lui N Stoian, faptul că s-a inventat virgula şi altele, nu e primul care o chinuie rău de tot. Tot ce e scris cu bold italic, e copiat din ce a scris MNSu pe blog, asa că, greșelile îi aparțin.

Scurt, mă voi opri preţ de câteva fraze la Ilie Năstase, pentru că, pe distinsul scriitor, fost actor, fostă vedetă tv, îl mănâncă-n cur, să-l înjure şi pe tenismenul – general plus nevastă-sa. De ce? Ete d-aia! Între Brigitte Sfăt și Ilie Năstase conviețuirea în armonie conjugală cu vedere singulară la chiloți e la fel de improbabilă ca cea dintre Arnold Schwartzenegger și mama lui Ştefan cel Mare. Hai să o spunem pe aia dreaptă. Brigitte s-a măritat cu legenda Ilie Năstase și acum vrea să divorțeze de omul Ilie Năstase. Motivul pus pe tavă, plin de botox și de acid hialuronic e că Ilie ar fi complotat cu fostul soț pentru a-i face zilele mai grele și botoxul mai toxic. De aici reiese foarte clar că Ilie a fost însurat cu un bărbat! Nu ştiam, dar uite că, dacă spune N Stoian, aşa e!

Toate articolele lui MNS se termină cu atenționarea „acest articol este un panflet”. Așa e. Și Cruduța fată mare!

 

 

Pentru documentare, puteti accesa si linkurile de mai jos:

https://www.libertatea.ro/monden/vedete-de-la-noi/video-daniela-crudu-dans-erotic-pentru-mircea-n-stoian-546738

http://a1.ro/showbiz/vedete/mircea-n-stoian-i-a-rupt-ata-danielei-crudu-id56387.html

https://www.antena3.ro/show/tabloid/crudu-a-mimat-sexul-cu-stoian-si-a-ramas-in-fundul-gol-119535.html

https://www.adpm.ro/de-ce-a-plecat-mircea-n-stoian-de-la-un-show-pacatos/

A mai plecat un vărsător. Andrei Gheorghe

Reprezentativ

Am murit, aşa şi? Nu mă lăsaţi să-mi trăiesc nici măcar moartea în pace? Bă proștilor, voi rămâneţi aici, să vă chinuiţi cu tâmpiții, eu mă duc să zburd prin câmpiile Elizee! Pe urmă vin și vă bântui, când nu vă aşteptaţi!

În particular ar mai fi spus câte ceva, dar asta fiind o declaraţie… publică, s-ar fi abţinut. Sau nu, pentru că Andrei nu se abţinea…

Ce-aş putea spune acum, după ce a plecat şi nu mai poate să-mi dea replica? Cum ne-am cunoscut? Că aveam “perversiuni literare” comune? Că ştia Esenin pe dinafară? Că ar fi vrut să moară în duel, ca Puşkin? Că mi-a rămas dator cu “un rând” de cafele? Sunt bla-bla-uri…

Adevărul e că a mai plecat un vărsător. Sau capricorn. Sau… ce-și dorea el să fie. Cam devreme, dar asta e doar problema lui, a lui personală, nu a altora. Şi mai lăsaţi-o cu “Dumnezeu să-l odihnească în pace” pentru Andrei n-avea prea mare încredere în zei şi nici nu se va odihni în pace, are altă treabă pe dincolo. I se rupe de ce va spune oricare dintre noi despre el, de bine sau de rău.

Удачи! Noroc Andrei, oriunde te-ai afla!

Cuiul și gipsul ploieștean

Reprezentativ

Scriam mai demult despre cum se moare cu zile la Ploieşti. Au fost o grămadă care m-au înjurat spunându-mi că medicii din Spitalul Judeţean Ploieşti sunt doctori şi ei, că au făcut o grămadă de oameni bine şi alte bla-bla-uri d-astea. Sigur, se poate, e normal să fie aşa, că e ditamai hardughia, care înghite bani cu carul. Degeaba.

Alaltăieri seară, am fost la spitalul cu pricina. M-a sunat un amic motociclist, care a avut ghinionul să cadă în Prahova. Că ăştia cu motoarele sunt duși cu capu’ nu contestă nimeni, am avut şi eu motor, dar am îmbătrânit şi prefer patru roţi, în loc de două. Aşa. Mă sună omul şi mă roagă să-l iau de la Spitalul Ploieşti şi să-l aduc la Bucureşti, că mai are un pic şi crapă. Ai ceva rupt, îl întreb, mâini, picioare, gât? “Nu”, răspunde vitezomanul, “aparent nimic, doar nişte coaste probabil…”. Într-o oră, sunt acolo. Amicul e ascuns într-un cabinet. Aștept.

La „chirurgie” coadă. Vreo câteva personaje, mai mult sau mai puţin sănătoase aşteptau să intre la consultaţie. Printre ele şi o femeie, la vreo patruzeci de ani, cu care am intrat în vorbă. Ce ai păţit, întreb. “Nimic… adică alaltăieri m-am înţepat într-un cui ruginit în mâna şi s-a cam umflat. Am venit să-mi facă şi mie un antitetanos, că n-am găsit la farmacie… Am şi frisoane, din când în când…” (Mâna femeii, căreia i-am cerut voie s-o pozez – destul de umflată, avea urma cuiului (vezi foto). De ce ai stat până acum? “Păi… eu nu sunt din Ploieşti, am servici, am şi casa, am şi câteva brazde de pământ, mama e bolnavă, am avut treabă…” îmi răspunde femeia şi mă gândesc la condiţia femeii de la ţară, care are copii, servici, grădină şi wc în fundul curţii…

Mâna, inainte de gips

De când aştepţi? “Păi… de vreo trei ore, da’ nu-i nimic, doctorii au treabă…” Sigur că au treabă, o asistentă şi-a plimbat de câteva ori bucile rubensiene din cabinet afară, prima oară a adus două ceşti de cafea, pe urmă un pachet cu nişte pişcoturi, apoi o sticlă de 2 l cu apă. Treabă multă! Vorbim despre iarna care a căzut într-o joi, despre maşina de cusut pe care lucrează femeia, despre preţul arpagicului în primăvara asta… Între timp, au apărut câţiva puștani bine bătuți în bot și un nene în cârje. Asistenta s-a mai fâțâit (ocupată desigur) de câteva ori pe ușă, apoi a scos doar capul şi a chemat-o pe femeie înăuntru. După vreo douăzeci de minute, fata iese zâmbitoare din cabinet, cu mâna bandajata şi… legată de gât! Gata? – întreb. “Daaa, mi-au pus-o în ghips!” Cum? De ce? “Păi… cică să nu se mai umfle. M-au dat cu nişte Rivanol, mi-au pus nişte bandaje şi gipsul ăsta, mi-au făcut tetanosul şi gata. Aaa, şi o atelă pe dedesubt!” Și gipsul… de ce? “Așa a zis doctorul că e bine, să nu se mai umfle, da’ mâine îl scot eu singură, că nu pot să mă duc aşa la muncă…”Ţi-au curăţat înţepătura aia? „Da, da, cu niște Rivanol şi mi-a dat cu iod, a curăţat-o biiine! Dar gipsul l-au pus degeaba, că mâine…”

Mâna după „aplicarea aparatului gipsat”

Am mai făcut o poză, gândindu-mă că o asemenea “intervenţie” merita! Ajuns acasă, m-am dus, ca tot neştiutorul pe google, să văd cum se tratează o înţepătură într-un cui ruginit. Sunt o grămadă de sfaturi pe care le dau medicii acolo, dar pe nicăieri nu scrie că este necesar un aparat gipsat care să… împiedice umflarea! Mi-am zis că google e prost informat şi am sunat un amic, medic să-l întreb ce şi cum. „Unde? Aaa, la Ploieşti? Hmmm… nu comentez, sunt colegii mei totuşi, cu toate căăă… Hai mă, ce dracu, altă treabă n-ai?”

Am sunat altul, care întâmplător e medic de urgentă la SMURD. Omul era acasă şi avea chef de vorbă. I-am povestit, i-am trimis şi pozele. “Ai tu ceva cu Ploieștiul, de când ți-au confundat băieții colecistul cu cordul şi te-au tratat de infarct în loc să-ţi dea ceva pentru fiere. Las-o așa, dacă tot îşi scoate femeia ghipsul, ce vrei acum? Să nu te pună dracu să scrii iar, că-i faci de căcat și nu merita, a fost un pic de exces de zel, pun pariu că o asistentă “dășteaptă” a făcut asta, nu un medic, las-o așa! Ce-ți face baicăru’?” Bine, două coaste și o julitură.

Chestia aia cu “corb la corb”… O fi ca domn’ doctor. Mai multe nu spun. Aţi văzut că n-am spus nimic despre jegul din Urgența, n-am pomenit nici despre faptul că două asistente fumau palmat într-un colţ al coridorului, nici despre noroiul care se adunase pe sub cele câteva scaune şi pe care nu-l vedea nimeni, nici despre mirosul persistent de canal din zonă. E bine. Adică e bine că sunt viu şi că nu am nevoie de serviciile Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti. Voi?

 

 

 

In fața Spitalului de Urgență Ploiești

 

Azi dimineață a murit Tibi…

Reprezentativ

Sfârşitul ăsta de an e de tot rahatul! Pleacă actori, cântăreţi, Regele şi acu’ se găsi să plece și Tibi Pătru! Ce-aveți mă, de vă apucă plecatu’ pe toţi, e mai bine la loc cu verdeață? Nu puteaţi alege palmieru’ din Bermude, iarba verde de la Cairo sau, mai puteați aștepta o săptămână, că e post și nici măcar o pomană ca lumea nu putem mânca! Parcă-ți plăceau cârnăciorii la grătar bine stropiţi cu bere, treaba e asta Tibi? Dă-o dracu” bătrâne, acu te găsi Pasu’ Ăl Mare?

Cel care a fost pana azi dimineață TIBERIU PĂTRU

Haz de necaz… Mă cuprinde amărăciunea când aflu că un amic, jurnalist adevărat, a plecat. Tânăr pentru generaţia noastră, a celor care fac presă din secolul trecut, bătrân pentru cei de astăzi, care fac jurnalism de pe scaun. Tibi a fost într-un permanent Conflict nu doar cu el, la un moment dat cu toată lumea. Şi-a creat un Cartel când noţiunea asta de abia apărea în România, a scris, a înjurat, a lăudat, a vorbit la radio “ca televizoru’” şi la televizor ca la radio… Ce poţi spune când auzi ca un prieten a luat-o aşa, intempestiv din loc, fără să anunţe, fără să posteze pe facebook că va avea un infarct? Că acum moartea vine şi de pe facebook… Am aflat de la amicul Gabi Săcărin, care mi-a forwardat anunţul pus de Gabi Ionescu, în care scria că Tiberiu Pătru a făcu azi dimineaţă un infarct si… gata! Am sunat-o pe Luisa, nevastă-sa, s-o întreb ce e tâmpenia asta şi a cui e gluma. Mi-a răspuns plângând ca nu e glumă, că… Tibi nu mai e! Ce să-i spui unei femei care a stat mai mult de un sfert de secol lângă bărbatul ei, “la bine şi la rău” pentru că Tibi Pătru a avut parte din belşug şi de întâmplări neplăcute. Asta e viaţa… Chestia cu îmi pare rău, condoleanţe, bla-blauri, nu încălzeşte pe nimeni, nu aduce nimănui alinare, dimpotrivă. Îmi venea să înjur, să urlu, să… I-am spus un „la revedere” moale şi am lăsat-o în durerea ei…

Asta cu moartea e o chestie ciudată. Am văzut moarte cât cuprinde, nu mă impresionează, moartea e moarte şi atât, moartea te transformă într-o chestie inutilă, de care nimeni nu mai are nevoie şi d-aia te îngroapă sau te ard. Sau te mai ţin în geam până vine pensia, p-ormă soarta e aceeaşi, hrană pentru nevertebrate sau cenuşă. Cale de mijloc nu există. Evident, exista şi o categorie care se bucura de “răcituri” şi care profita din plin, atât de durerea rudelor cât şi de necunoştinţa lor în materie de “trecere”. Popii da, ce e aşa de greu? Trei sute de lei cu chitanţă, cinci sute fără, lumânări neapărat de la firma lui Daniel, altfel nu sunt “primite” rahaturi d-astea, lumești.

Când pleacă cineva, te apuca melancolia. Ştii că la un moment dat îţi vine şi ţie rândul, mai devreme sau mai târziu. Dacă te duci la înmormântare, îţi scapă o lacrimă, nu pentru mort, pentru tine, pentru că ştii că vei fi următorul pe listă şi te apuca toți dracii, îţi plângi neputinţa de a trage de viaţa cât mai mult, îţi propui să te laşi de fumat, de ceafă la grătar, de vin roșu. Aiurea! Pleci de la mort direct la cârciumă, la pomană şi acolo, dacă nu e post ca acum, se lasă cu ceafa la grătar şi vin roşu… Obicei păgân evident, de la daci citire, care se bucurau când unul de-al lor pleca la Zamolxis. Păgân, păgân, dar preluat cu drag de creștini, care au întins pomenile pe zeci de ani, că de, trebuie să câștige şi biserica ceva.

Ce să-ți spun amice, de parcă te-ar mai interesa ce-ți spun eu acum, odihneşte-te în pace? Adio? Rămâi cu bine? Astea sunt tâmpenii! De parcă i-ar arde cuiva de odihnă, când trece într-o lume nouă şi o ia de la capăt! Îţi spun doar atât, scrie-ne câteva rânduri dacă ai timp şi chef, să ştim ce ne aşteaptă. Că venim. Toţi, fără excepţie. Mai devreme sau mai târziu. Asta e viaţa, futui…

 

9 Decembrie 2017

 

 

 

 

NOUL ORION – REVISTA CELOR FĂRĂ INHIBIȚII

Reprezentativ

Acum douăzeci și trei de ani, am publicat revista ORION, numărul 6, revistă ce era continuarea unui proiect, derulat în condiții mai mult decât ciudate, ca supliment al caietului program al Teatrului Liric Craiova. Mi se pare aiurea să vă povestesc acum, cum s-a produs evenimentul, cert este că, de la primul număr până la numărul 6 inclusiv, s-au vândut 800.000 (opt sute de mii!) de exemplare, câte o sută și ceva de mii din fiecare număr. Asta a fost atunci. Toţi cei ce au cumpărat revista, la fel și cei care au facut-o atunci, au îmbătrânit cu mai bine de un sfert de secol…

Orion 6, revista aparuta acum 23 de ani…

Intenţionez să reiau publicarea Orionului. Se va întâmpla în aprilie – mai şi va fi continuarea, sau numărul 7 al revistei ORION. Noul ORION va apărea lunar și va avea max 96 de pagini, format A4. Va avea trei sectiuni: literatura SF – scrisă de autori romani și străini, (40 – 60 pagini) o secţiune de bandă desenată SF, 20 pagini şi una de paranormal, 20 pagini. Fac acest lucru, pentru că EXISTĂ destui scriitori de SF tineri (şi nu numai) și mulți desenatori în România. Nu au unde să publice, fanzinele sunt puţine şi cu o circulaţie redusă, cu toate că, publicul ce agrează genul este destul de numeros. Foarte mulţi dintre cei care citesc science fiction, nu (mai) recunosc că le place genul, dar este plăcerea lor vinovată. La fel fel se întâmpla şi cu banda desenată SF, Fantasy, sau chiar romance. Civilizaţia BD a ajuns și în România, este destul de agreată, începând chiar din fragedă pruncie. Dacă n-ar fi aşa, n-ar exista zece posturi tv care transmit non stop filme de animaţie. Sigur, există o diferenţă între filmul de animaţie şi banda desenată, dar să nu uităm, că marile filme, cu un box office imens, vândute în toată lumea, au pornit de la o bandă desenată. Vezi Marvel.

Coperta 3 a revistei din 1994, poster de Marian Mirescu

Cât despre cititori, dintre cei peste o sută de mii care au cumpărat revista ORION acum… o mie de ani, este imposibil să nu mai fi rămas câțiva…

Îi invit pe toţi cei ce cred că pot să scrie povestiri SF, SĂ SCRIE. Să nu le fie ruşine că abordează genul, să nu aibă reţineri, frustrări sau pudibonderii. Pe eroii povestirilor nu trebuie să-i cheme Radu, Mihai sau orice alt nume românesc, iar acţiunea să se petreacă în Vatra Moldoviţei! Astfel de limitări mi se par aiurea. Citeam despre asta la un moment dat pe facebook, despre un concurs în care iniţiatorii îndemnau autorii la “românizare”, uitând probabil că am cam trecut demult graniţele, că suntem cetățeni ai planetei că s-a inventat comunicarea on line, că… Ion al Glanetașului a murit in secolul trecut!

Așadar, nu e nevoie să-l constrângi pe eroul tău să nu înjure, atâta vreme cât nu exagerezi cu chestia asta, pentru că, eroii devin la un moment dat modele, iar dacă nu ai măiestria lui Celine, (ăla cu cu Moarte pe Credit, vezi pe google) mai bine o laşi baltă. Deci, în materie de scriitură… sky limit! Scrie cum simţi, DAR fă-o corect în limba romana, subliniez asta, CORECT. Poţi să foloseşti englezisme, rusisme sau orice chestii din orice altă limbă, care crezi că se justifică și au o logică în text. Citeşte însă de şapte ori lucrările pe care le vei trimite revistei, corectează-le gramatical şi stilistic, pentru că nimeni de aici nu va pierde vremea să-ţi pună verbul la timpul corect sau cratima unde lipseşte. Nu facem scoală, facem performanță. Dacă ai pretenţia că ştii să scrii, FĂ-O CORECT, dacă nu, lasă-te şi lasă-ne.

Încă ceva: nu voi publica versuri aberante despre rachețele şi monstruleţi, nici despre iubiri intergalactice neîmplinite. Lăsaţi poezia SF. Deocamdată, Eminescu e suficient. Sau încercaţi pe la revistele literare.

Aveţi la dispoziţie adresa orion@emdapro.ro pentru producţiile literare şi BD. Pentru banda desenată, color sau alb negru, maximum 2 (două pagini) format A4 la 300 dpi. Pot fi şi 3 (trei) pagini, dacă povestea e ok şi desenul de excepţie. Textele – maximum 3500 – 4000 de cuvinte.

Am discutat cu vreo câțiva “bătrâni” ai SF-ului și BD-ului, oameni care pe vremuri, credeau în ideea de creație a tinerilor, într-o lume mai bună, în… Toți, cu două excepții, sceptici. “Nu va fi o revistă ce se va vinde” “Arunci banii pe fereastră”, “Ce dacă sunt tineri care scriu?” “SF? Ești nebun? Hai să fim serioşi!” Se pare că, odată cu trecerea anilor, au pierdut nu doar plăcerea de a citi, ci şi o parte destul de mare din (era să spun creier!) entuziasmul datorită căruia, la un moment dat au acceptat realitatea fără bariere și alte fițe. Chiar şi realitatea literară. Aşa şi? Îi lăsăm în pacea lor patriarhală și ne vedem de treabă!

Cam atât. Aștept productiile voaste și nu uitați, distracția e pe bani. Nu și tâmpeniile!

Chestii obsesiv compulsive

Reprezentativ

Tot omul ştie că de la Bucureşti la Braşov sunt doar… 183 de kilometri, pe hartă. În realitate sunt cel puţin 400 sau mai mult. Până la Comarnic – 125 kilometri, merge, dacă o “calci”, faci cam o oră şi un pic, (dacă nu ţii cont prea tare de regulile de circulaţie). Dacă ții cont şi mergi ca melcul, o oră jumate. De la Comarnic însă, dacă e vineri, faci trei ore până la Braşov ca popa! Şi chiar dacă nu faci politichie, începi să-ţi aduci aminte de PSD, de Ponta, de Iliescu &Co, de Băsescu, şi mai ales, cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, Dragnea. Ce frigidere pline au ăștia, habar n-aveţi! Dacă ai de făcut drumul ăsta dus întors într-o zi, e jale pe vale. Mai bine dai un mail sau un telefon şi-ţi ceri scuze că n-ai cum să ajungi, vei fi crezut sigur, decât să-ţi faci nervi şi să împrospătezi provizia de carne din frigiderele guvernanţilor. Asta e.

De ce vă spun asta? Pentru că ne-am programat ca sfârşitul lumii să ne prindă la Braşov, la un grătar şi un şpriţ cu amicii şi, mai mult, s-o punem şi de-o afacere. Dar, duminică dimineaţa, era musai să ajung la întâlnirea cu bloggerii, aranjată de Oana. Deci, curu-n maşina, plinul la prima pompă şi valea! Culmea culmilor, DN1 liber ca după Apocalipsă! Predeal, Azuga, Bușteni, Sinaia, păreau orășele abandonate! Nu pietoni adormiţi, nu logaiști cu pretenţii de regi ai şoselelor, nimic! La doișpe şi un sfert, parcam lângă Parcul Tineretului. Loc de parcare – din prima! Ori am călcat într-un mare rahat, ori… N-aveam nimic pe încălţări, aşa că am luat-o lejer prin parc spre cafeneaua în care trebuia să ne întâlnim.

La locul cu pricina, (Cafeneaua Actorilor) o masă maaare, pe care erau doar scrumiere, ca la şedinţele de UTC de pe vremuri. Mâna Oanei, care probabil le-a atras atenția ospătarilor ca majoritatea bloggerilor fumează (urât obicei, da?) și că de restu’… mai vedem. Spre capătul mesei, la “prezidiu” Pantazi cu vreo câteva fete, care ajunseseră şi se instalaseră. Doamna sus amintită, declara în scris: “Cei mai mulţi suferim de ciudăţenii, fixaţii, timiditate, mânii, chestii obsesiv compulsive, complexe, suntem nişte asociali bine mascaţi de expunerea de pe bloguri, iar eu mai sufăr şi de mânia persecuţiei din când în când, aşa că a durat ceva până am prins curaj să ne aşezăm cu toţii la o masă.”

Păi aşa se aşează maniacii obsesiv compulsivi asociali, în capul mesei? Mai nou, ete că da! Apoi, locul din capul mesei a fost cedat Roxanei Mihaela Lintiș, psiholog, probabil singura în stare să modereze obsesiile (ălea de le zisei mai sus) participantelor? Cert e, ca din capătul celălalt al mesei aşa se vedea, doar părul Mihaelei, de culoarea apusului însângerat. Apusul a venit ceva mai târziu, dublând senzaţia de anxietate a unora dintre… noi. (Sărumâna pentru poze Mihaela!)

La un moment dat, s-a aşezat timid la o masă de alături, Ştefan Trepăduș, poetul pierdut. L-am invitat la masa mare, pentru că, între timp, după ce am trecut de fază, “îhî, îmi pare bine, eu sunt ăla” cu doamnele din capătul de vest, m-am instalat în capătul celălalt al mesei, să fiu mai aproape de ieşire când se va striga darul! După ce am schimbat vreo optsprezece cuvinte cu Ștefan, foarte vorbareț de altfel, în toată întâlnirea scoțând peste cincizeci de cuvinte, dintre care o treime “da” sau “nu”. Poetul pierdut s-a regăsit şi nu prea în grupul (aproape) geronto de la masă. Norocul a fost că el şi încă vreo câteva fete, restabileau media de greutate, demolată rău de tot, de mine Mishuk și… alții.

Fabiola, Buburuza Diana si Oana

A apărut Fabiola cu Buburuza ei, Diana, care e deja cam cât maică-sa şi pentru câteva minute s-a creat aşa, un fel de rumoare (să zic iar obsesiv compulsivă, să nu zic?) care s-a calmat după ce am ascultat cum e pe A2 şi cum va fi la întoarcere, cum a fost la Cărturești și altele. Pentru cine n-a aflat, Fabiola e din Constanța, acolo trăieşte, scrie şi-şi exploatează la sânge cele trei GPS-uri, care, câteodată o mai şi trădează.

Ismail, Ana Bucoveanu si eu

Pe rând, masa s-a umplut, am dat din cap inteligent şi mi-am mormăit numele de câte ori a fost cazul. A apărut şi Ana Bucoveanu – constructor, șantiere, cizme, noroaie colegă de facultate, chiar dacă ea a terminat în Tei iar eu la Timişoara, ne ştim din 1900 toamna. Pe la unu, punctual ca orice turc care se respectă, a apărut Ismail Caramanla cu gașca din Măcin, adică Marcel Lupu, fost campion de box în secolul trecut, Titi Mocănici și Tair Pambi, nepotul lui Ismail. Şi am vorbit şi am povestit, inevitabil Ismail a trecut la dragostea lui virtuală de pe OC (Observator Creștin, grup de pe facebook) care l-a trădat (virtual) şi s-a incurcat (real) cu un… Și dă-i și luptă și bârfește și plânge-te și promite răzbunare și focurile iadului creștin și musulman! (Apropo, musulmanii au şi ei iad? Știam doar de raiul masculilor, ăla cu șapejdouă de virgine, care îi aştepta pe cei ce au luat gâturi creștine, restu’?)

Marcel Lupu, Titi si Ismail

Coperta cartii lui Ismail Caramanla (proiect)

Ismail mi-a promis că-și va termina cartea, la care scrie de ceva vreme, căreia i-am făcut şi coperta. Marcel Lupu a promis că se va apuca şi el de scris, are multe de spus din lumea boxului în care a trăit… Tot Ismail a dăruit masa cu nişte pișcoturi făcute la o fabrică din Măcin, a unui italian, iar Fabiola a fost cea care le-a “împărțit”. Dacă n-a venit Dede Cati cu baclavale… Ce baclavale a făcut mătuşa Leila data trecută, îmi plouă-n gura! Tair Pambi, nepotul lui Ismail, a scos şi el vreo douăzeci de cuvinte. În rest, vioara întâia la vorbit a fost Ismail, a doua Marcel Lupu, dar făceau pauze politicoase de câte ori Pantazi, cu paharul ei de Mojito (cu o plantaţie de mentă-n el) venea în capătul nostru de masă, să inspecteze cum refulează obsesiile obsesiv compulsive. Adică ce faceți, cum o duceți, vă bucurați că v-ați văzut, d-astea. (Moaa, ce mă va mai înjura!)

Mishuk

A aparut și iubita lui Mishuk și l-a extras (psihic) din gașca doamnelor. Poetul n-a mai avut ochi pentru nimeni, decât pentru ea. Noroc că apucasem să facem poze!

 

 

Ne-am luat rămas bun şi fiecare a plecat în treaba lui, Ismail cu gașca la meci. Eu o voltă la farmacie, Doamnei mele i s-a tras de la un iaurt grecesc, probabil făcut cu aracet, aşa că am luat Dicarbocalm şi NoSpa de la Băneasa şi valea! Adică dealul, că am luat-o pe DN1 spre nord…

 

Ce faceți de Sfârșitul Lumii?

Reprezentativ

Uite că anul ăsta, sfârşitul lumii cade într-o sâmbătă. Adică mâine, 23 septembrie 2017! De ce râdeţi? Tot facebookul freamătă, toate rețelele creştine de socializare se roagă, bagă psalmi, citate din cartea sfântă şi voi râdeţi! E frumos aşa?

Vine iar Niburu, planeta aia nemernică și ne face pilaf! Trebuia să ajunga de ieri la noi, la București, dar s-a opus Gabriela Firea din toata puterea fiintei ei și a deviat-o, așa cum a deviat și furtuna – uragan. Așa va face și mâne, Consiliul General e în standby, primăriile de sector cu mătura la picior, să vină Apocalipsaaaa!

Nu e de glumit bre, la o căutare pe Google, găsim 700.000 de articole despre „End of the world 2017” (în engleză), „Fin du monde 2017” – 4.840.000 (în franceză), „Конец мира 2017” – 89.000.000 (în rusă) şi doar 222.000 în limba romană!

Textul de mai jos, îl puteţi citi pe libertatea.ro, în articolul (preluat de pe foxnewsProfeția care anunță sfârșitul lumii pe 23 septembrie. E totul scris în Biblie. A fost preluat și de ortodoxinfo.ro completat (cu meșteșug!) şi dat mai departe de alţii, inclusiv la canalele de ştiri. Informațiile de mai jos, mi s-au părut cele mai… “documentate”, d-aia le-am şi dat copy/paste. Dacă n-aveţi altceva mai bun de făcut şi nu vreţi să vă prindă sfârşitul lumii de poimâine nedocumentaţi, citiţi cele ce urmează. Dacă aveţi ceva mai bun de făcut, nu vă apucaţi de citit, sunt vreo 6 pagini de aberaţii, mai bine duceţi-vă şi luaţi-vă nişte beri, nişte mici şi nişte seminţe, că sfârşitul lumii durează! Eu abia aştept să treacă. Duminică, după sfârşitul lumii, mă duc la întâlnirea cu bloggerii din Parcul Tineretului (Cafeneaua Actorilor), seara e meci, luni o luăm de la capăt! Așa că, hai noroc și verde la aberaţii!

Un numerolog creştin suţine că sâmbăta viitoare va avea loc sfârşitul lumii, atunci când o planetă se va ciocni cu Pământul.

David Meade spune că în versetele lui Luca 21:25 – 26 se găsesc semnele că evenimentele recente, cum ar fi eclipsa de soare şi Uraganul Harvey, sunt dovezi că vine sfârşitul lumii: „Vor fi semne în soare, lună şi stele, iar pe pământ va fi suferinţă printre neamuri, încremenite de urletul mării şi al valurilor. Oamenii vor leşina de frică în aşteptarea lucrurilor care urmează să vină asupra omenirii, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor, cu putere şi mare slavă. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, îndreptaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie!”.

David Meade este sigur că o planetă ( Nibiru) ne va ucide pe toţi este că acest lucru ar fi scris atât în ​​Biblie cât şi în „Piramide”, potrivit foxnews.com. În cartea lui, Planeta X – Sosirea din 2017, Meade susţine că va exista o trecere apropiată a lui Nibiru sau chiar un impact direct.

„Este foarte ciudat că atât Marele Semnal al Apocalipsei 12, cât şi Marea Piramida din Giza ne indică un moment precis în timp – 20-23 septembrie 2017”, spune el.

Meade susţine că a fost scris în cartea Vechiului Testament din Isaia, capitolul 13, versetele 9-10 că: „Vedeţi, vine ziua Domnului – o zi groaznică, cu mânie şi mânie aprinsă – pentru a face ţara Pustii şi să distrugă păcătoşii din el. Stelele Cerului şi constelaţiile lor nu vor arăta lumina lor. Soarele care se ridică va fi întunecat, iar Luna nu-şi va mai da lumină”.

El vorbeşte şi despre o coincidenţă numerică uimitoare pe care o numeşte „convergenţa 33”: în Biblie, numele divin al lui Elohim apare de 33 de ori în Geneza; eclipsa a început în Lincoln Beach, Oregon – statul 33 – şi s-a încheiat la 33 de grade din Charleston, Carolina de Sud; o astfel de eclipsă nu a mai avut loc din 1918, ceea ce înseamnă 99 de ani – sau de 33 de ori trei.

Mitul cataclismului Nibiru datează din 1976, când scriitorul Zecharia Sitchin a susținut că două culturi antice din Orientul Mijlociu – babilonienii și sumerienii – au scris despre planeta gigant Nibiru care orbitează Soarele la fiecare 3.600 de ani.

Mai mulți autoproclamați ”clavăzători extraterestri”, precum Nancy Lieder au avertizat că urmează să aibă loc un impact între Pământ și Nibiru, iar acesta va duce la cutremure uriașe, tsunamiuri și inversare gravitațională, ceea ce va însemna practic sfârșitul vieții pe Terra.

NASA a confirmat existența unei noi planete, Planeta X, aflată departe în Sistemul Solar. Oamenii de știință au dovezi ale planetei misterioase de dimensiunile lui Neptun care orbitează soarele pe o orbită foarte alungită aflată dincolo de Pluto.

Ei au spus că aceasta ar putea avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât cea a Pământului și o orbită situată la o distanță de 20 de ori mai mare de Soare decât Neptun, având nevoie de 10-20.000 de ani pământești pentru a face un înconjor al astrului.

Mai mulți oameni de știință, astronomi și astrologi au anunțat aceeași dată la care vine sfârșitul lumii: „Pe data de 23 septembrie 2015, mulţi astronomi, mulţi oameni de ştiinţă că se întâmplă un lucru foarte, foarte ciudat, că este această stea care a apărut, aceeaşi stea care a apărut şi pe care ei o numesc steaua Betleem, steaua care a apărut în timpul în care Iisus s-a născut”, a mai spus David Meade.

Aici incep comentariile si completătările celor de la ortodoxinfo.ro. Și dă-i și luptă… Adică nu e ca ei, e ca noi!

Articolul din Libertatea, preluat de pe foxnews, este o altă dovadă a neputinței și căderii omului lipsit de Duhul Sfânt ce caută să iscodească Biblia.

Înșelatul David Meade își bazează întreagă conspirație pe câteva versete din Biblie, iar presa îl prezintă creștin. Sau cel puțin un soi de creștin. E surprinzător cu câtă ușurință împacă presa cele opuse…

Cum poate un creștin să fie numerolog, când numerologia este un sistem de vrăjitorie?! E posibil ca presa să fie pacălită de masca presudo-stiințifică sub care se prezintă noile vrăjitorii sau să o facă cu intenție…

David Meade continuă ideile haotice și absurde ale lui Zecharia Sitchin. Sitchin a fost arătat ca agent CIA, mason și prieten cu new-ageist-ul Jordan Maxwell. Deși se ocupa cu scrierile antice sumeriene și babiloniene, savanții în domeniu îl consideră un amator și un necunoscător al limbilor străvechi.

Succesul cărților lui Sitchin nu se datorează erudiției, ci se datorează promovării lor intense de către cei cărora le serveau interesului. La fel și înșelatul nostru poate face jocul cuiva, din interes sau din neștiință.

De altfel, nu se înțelege spațiul pe care îl ocupă în presă. Un conspiraționist ce lupta contra sistemului pe bune are ca arme doar platforme ca youtube sau facebook unde este grav cenzurat…

Noi, creștinii, nu ne apucăm să interpretăm cele scrise în Biblie după capul nostru, ci luăm tâlcuirile Sfinților Părinți, iar asta pentru că Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Cunoștința întocmai a cuvintelor Duhului se desoperă numai celor vrednici cu Duhul, adică numai acelora care printr-o îndelungată cultivare a virtuților, curățindu-și mintea de funinginea patimilor, primiesc cunoștința celor dumnezeiești, care se întipărește și se așează în ei, de la prima atingere, asemenea unei fețe într-o oglindă curată și străvezie.” (Sf. Maxim Mărturisitorul,Răspuns către Talasie65, în Filocaliavol. IIItrad. rom. de Pr. Dr. D. Stăniloae, p. 420)

Am văzut ce înțelege numerologul din versetele Luca 21: 25-26, acum să înțelegem ce spune Sfântul Duh:

Luca: Capitolul 21

25) Și vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ spaimă între neamuri și nedumerire din pricina vuietului mării și al valurilor.

26) Iar oamenii vor muri de frică și de așteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.

27) Și atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere și slavă multă.

28) Iar când vor începe să fie acestea, prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.

SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI – Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca

Apoi urmează iarăși cele pentru sfârșitul lumii, pentru că grăiește că „vor fi semne în soare, în lună și în stele”, căci fiindcă zidirea se schimbă, cu cuviință stihiile spre lucrări noi se prefac [preschimbă]. Și „mâhnire [spaimă] neamurilor” va fi, adică necaz tuturor cu „nedumirire” va fi amestecat, [încă] și marea cu vuiete înfricoșătoare va răcni; și valuri vor fi și turburare, încât oamenii mai să moară numai dintru frica și așteptarea celor ce vor să fie în lume.

Vezi că aici pentru sfârșit grăiește? Pentru că mai sus zicea că Ierusalimul va fi înconjurat și va fi călcat de oștile neamurilor, iar aici că în lume vor veni rele, întrucat pentru sfârșitul cel de obște îi este Lui acum cuvântul. „Căci puterile Cerului se vor clătina; și ce grăiesc că se vor turbura oamenii, când toată zidirea se va schimba, căci și înșiși Îngerii și Puterile cele mai întâi se vor turbura, și se vor înspăimânta de atât de înfricoșate schimbări ale lumii”.

„Și vor vedea pe Fiul Omului.” Cine? Toți: Și cei credincioși, dar și cei necredincioși. Și Îl vor vedea „venind pe nori”, ca un Dumnezeu „cu putere și slavă multă”, căci mai mult decât soarele va străluci atunci și El și Crucea Lui – și de toți va fi cunoscut.

Precum Venirea Domnului cea Dintâi spre înoire și a doua naștere a sufletelor noastre a fost, așa și Venirea cea de a Doua, spre a doua naștere a trupurilor noastre va fi. Pentru că sufletele au murit mai înainte, neascultând, iar trupurile, după nouă sute de ani ai neascultării, pe moarte cu lucrul au pătimit-o (Facerea 5,5). Prin urmare, prin Venirea cea Dintâi se și nasc a doua oară și se fac mai bune sufletele, iar prin cea de a Doua, trupurile.

Drept aceea și grăiește Domnul că „Atunci, cât acestea toate se vor face, ridicați-vă în sus cei îngreuiați cu stricăciunea și oarecum slovoziți-vă. Adică „izbăvirea” noastră sosește, anume cea desăvârșită slobozenie a amândurora, a sufletului și a trupului. Pentru că acest cuvânt aceasta se pare că însemnează, adică desăvârșita izbăvire de stricăciune, pe care și trupul atunci o va primi cu darul Domnului Celui Care va strica pe „vrăjmașul cel mai de pe urmă” – moartea (1 Corinteni 15, 26). Căci a stricat Domnul începătoriile și stăpâniile, iar sufletele le-a izbăvit. Dar a rămas moartea, cea care mănâncă trupurile noastre, care și aceasta, după ce se va strica, ne va fi nouă pricinuitoare de slobozenie și de izbăvire.

Text preluat din: Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca – Sfântul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, editura Sophia, 2007, pagina 293-294.

Mai departe susține o ciudată asociere între Cartea Apocalipsei și Marea Piramidă din Giza, ce pretinde că ne indică un moment precis în timp.

Apocalipsa: Capitolul 12

1) Și s-a arătat în cer semn mare: O femeie înveșmântată cu soarele, și luna era sub picioarele ei și pe cap purta cunună din douăsprezece stele.

SFÂNTUL ANDREI AL CEZAREII – Tâlcuire la Apocalipsă

Este bine să pomenim singure cuvintele lui Metodie: Femeia îmbrăcată în soare este biserica și ce este la noi biserica aceasta este lumina ei, la fel ce este la noi aurul și pietrele strălucitoare, acestea îi sânt ei stelele și stele mai bine și mai luminate decât altele. Și s-a suit femeia pe luna, luna socotesc că are această înțelegere, adică s-a așezat pe credința celor curățiți prin spălarea botezului și a celor slobozi de stricăciune, pentru că firea cea umedă din lună se trage și se muncește să-I nască a doua oară pe cei trupești spre cele duhovnicești, și la față și la chip să-i facă dupa asemănarea lui Hristos.

Marginal: Luna sub picioarele ei, adică stă sus înălțată biserica pe credința celor curățiți…

Și iarăși zice, nu se cade a se socoti să fie Hristos acel prunc ce s-a născut, că cu mult mai înainte de descoperirea lui Ioan s-a împlinit taina Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu și Ioan de cele de acum și de cele viitoare ne vorbește după lege și prorocește și mai târzou decât alții, așa că trebuie să mărturisim că biserica este ceia ce se chinuiește să-i nască, născându-i pe cei răscumpărați, precum zice Isaia (66) întru Duhul, mai înainte de ce a venit durerea din naștere, a fugit și a născut parte bărbătească, dar de la cine a fugit?

Dinaintea șarpelui, ca să nască Sionul cel înțelegător, oamenii parte bărbătească. Pentru aceia în fiecare om, Hristos se naște duhovnicește și pentru aceia biserica înfașă cu scutece și simte durerea până ce Hristos cel ce s-a născut ia formă în noi, ca fiecare împărtășindu-se cu Hristos, Hristos să fie și el. Până aici Metodie, iar de aici Andrei.

Însă Biserica s-a îmbrăcat în Hristos Soarele dreptății, pentru ca lumina lunii ce luminează noaptea, adică a legii și viata lumească ce se schimbă, ca pe o lună (lumea) sub picioare o are și pe cap s-a încununat cu cunună, adică cu dogmele Apostolilor (învățăturile lor) și cu faptele lor cele bune.

Marginal: Andrei prin luna de sub picioarele bisericii, înțelege legea veche și viața aceasta de acum, măcar că Sfântul Metodie altfel înțelege, cum am vazut.

Text preluat din: Tâlcuire la Apocalipsă – Sfântul Andrei al Cezareei, editura Pelerinul Roman, 1991, pagina 76-77.

Medea mai scoate un verset din Isaia ce i se pare că îi susține teoria, când, de fapt, e un verset a cărui semnificație nu o înțelege cu adevărat.

Isaia: Capitolul 13

9) Căci, iată, ziua Domnului vine cumplită, cu mânie și cu urgie, ca să facă lumea pustie și să îi piardă pe păcătoși din ea.

10) Căci stelele cerului și Orion și toată podoaba cerului nu își vor da lumina și se ca întuneca soarele răsărind și luna nu își va da lumina ei.

SFÂNTUL VASILE – Comentariu la Isaia

Mai sus a zis: „Ziua Domnului este aproape”, dar aici: „ziua Domnului vine, ca să facă lumea pustie”. Cel ce cercetează cu atenție cele redate, va afla că pasajele nu relatează amândouă despre aceeași zi. Cel dinainte [vorbește] despre sfârșitul propriu fiecăruia, pe care îl înfățișează aproape, dar cel de față despre cel universal. Căci va face lumea aceasta pustie, pentru că adaugă: “Și stele cerului și Orion nu își vor da lumina”. Poate că aceea este numită „zi” în sens propriu, datorită unității de stare; căci nu este întreruptă de noapte, nici seara nu o mărginește. Și pentru că în ea se arată cele ascunse ale întunericului, aceea este denumită în sens propriu „zi”.

Iar noapte este viată aceasta, în care faptele rușinii sunt asunse, de unde și spune: „Noapte a trecut, ziua s-a apropiat (Rom. 13, 12)”. Ziua aceea este numită „cumplită” (nevindecată), fiind cu mânie și cu urgie, în care nu se mai pot face ispășire, nici chinurile aduse cu ea nu mai pot fi vindicate. Deci, să nu ne păstrăm pentru acea zi mărturisirile, ci să luăm în seamă iconomia Scripturii, care dorește să nască frica de Dumnezeu și să-i învețe pe cei care o citesc să lucreze până în zi. „Vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. (In. 9. 4)”.

Cel care umblă în lumina poruncilor lui Hristos, [acela] este în zi. Cel care este lăsat întunericului veșnic va fi în noapte. În acea noapte nu mai este faptă, nici mărturisire, ci mâinile și picioarele sunt legate cu lanțurile propriilor păcate. Căci „legându-l de mâini și de picioare, aruncați-l în întunericul cel mai din afară.(Mt. 22, 13)”! Iar limba nu va mai grăi nici mărturisire, nici lauda lui Dumnezeu, fiind ocupată cu geamătul făcut ei de chinuri. De aceea, va veni ziua aceea cumplită.

Evident profetul descrie sfârșitul și schimbarea tuturor. Atunci lumina solară va păli și luna va fi un corp neluminos, și Orion, cel mai luminos dintre stele, nu va mai da lumină. „Stelele cerului și Orion nu își vor mai da lumina”, nu pentru că s-au întunecat prin strălucirea răsăritului soarelui. Aceasta se întâmplă în ziua de azi și este mărturisit de toți cei care scrutează fenomenele din cer, că astrele care se află la amisfera de deasupra pământului nu se sting, ci sunt asunse complet de razele solare printr-o lumină mai puternică.

De aceea, nimic din aceste fenomene conform naturii nu înfățișează Scriptura, ci întunecarea complete a stelelor și preschimbarea tuturor.

Text preluat din: Comentariu la Carea profetului Isaia – Sfântul Vasile cel Mare, editura Doxologia, pagina 311-322.

În continuare vorbește despre o coincidența numerică uimitoare al cărei sens nu îl prind. Văd doar o disperare lumească de a lega aspecte biblice cu evenimente din contemporan, într-o încercare penibilă de a justifica o prostie.

Pentru o mai mare credibilitate, ni se aduc ca „martori” – ai viitorului cataclism – mai mulți „clarvăzători extratereștri” care ne-au avertizat în legătură cu acest impact între Terra și Nibiru, Planeta X… Printre ei se numără și NASA ce a confirmat existeța unei noi planete.

În final, astrologia – o lucrare drăcească – este pusă alături de știință și astronomie pentru a da împreună o mărturie în sprijinul lui David Meade.

 

De asemenea, o altă profeție apocaliptică a devenit virală pe rețelele de socializare: SFÂRȘITUL LUMII este anunțat pentru vara anului 2017, fiind vorba acum de împlinirea unei generații biblice – 70 de ani de la nașterea statului Israel.

Cei care au făcut anunțul înfricoșător au pus cap la cap mai multe informații divergente: o eclipsă solară majoră, cuvinte din Apocalipsa lui Ioan, împlinirea a 70 de ani de când s-a creat statul Israel în 1947, precum și predicțiile unui rabin din secolul 20.

Grupul Unsealed aduce ca argument și teoriile lui Rabbi Judah Ben Samuel, care ar fi indicat anul 2017 ca sfârșit al timpurilor. Aceștia sunt convinși că împlinirea unei „generații biblice” de 70 de ani pentru Israel are un impact major asupra umanității.

Un alt indiciu sumbru vine de la savantul Isaac Newton, care a fost interesat de profețiile biblice și a încercat să le descifreze. Iată care e data pe care o avansează el pentru Apocalipsă.

Isaac Newton a fost interesat de profețiile biblice, căutând în textele sfinte pattern-uri din care să extragă coduri pentru a descifra predicțiile. Conform calculelor acestuia, Sfârșitul Lumii ar trebui să vină în anul 2060. Totuși, un autor contemporan care s-a aplecat asupra studiilor lui Newton, J.S. Helios, avea să scrie o carte pe această temă – “The Final Countdown: What Isaac Newton failed to discover” – susținând că „ceea ce Isaac Newton nu a reușit să descopere” e faptul că termenul limită e mult mai aproape de noi: ANUL 2017, scrie antenasatelor.ro.

Helios explică unde a greșit Isaac Newton: „Într-unul dintre calculele sale a folosit o perioadă de 1290 ani, care este menționată în capitolul 12 din Daniel, începând cu anul 609 d.Hr. Cu toate acestea, nimic important nu s-a întâmplat în acel an, pentru a justifica că acesta este începutul profeției. Investigând Cartea lui Daniel (12:11-12), am descoperit că perioada profeției este de fapt 2625 ani (1290+1335), și că începutul profeției nu este 609 d.Hr., cum a crezut Newton, ci 609 î. Hr. Prin urmare, 2625 ani după 609 î.Hr. înseamnă anul 2017. ”

609 î.Hr. este anul în care evreii au pierdut Regatul lui Iudeei în favoarea egiptenilor, după bătălia de la Meghido. Acest eveniment important în istoria evreilor se află la începutul unui lanț de evenimente, care va dura mii de ani, prevenind pe evrei că vor avea multe de trecut până la a avea o națiune independentă.

Sir Isaac Newton (1643 – 1727), renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society, este savantul aflat la originea teoriilor științifice care vor revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii.

În 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea atracției universale și, prin studierea legilor mișcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice. Până la Newton și după el, până în timpurile noastre, omenirea n-a cunoscut o manifestare a geniului științific, de o forță și o durată mai mare.

Ultimele cuvinte ale lui Newton, rostite cu puțin timp înaintea morții sale: „Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în fața mea.”

Sper ca e clar, da? Să n-avem vorbe!

 

PS: Nici americanii nu sunt prea departe:

https://www.usatoday.com/story/news/world/2017/09/20/world-end-saturday/685041001/

 

 

 

 

Macrina, Evloghia, Neonila și Filotheu al BOR-ului. Aaa, și Raluca!

Reprezentativ

La câteva zile după tragedia de la Colectiv, un călugăr despre care nu ştiam prea multe, Filotheu Bălan, spunea public, următoarele: „faptul că au murit mulţi tineri ascultând muzică macabră (ca să nu spun satanică) poate fi văzut că o pedeapsă de la Dumnezeu”… BOR n-a luat atitudine nici până în ziua de azi, ceea ce m-a îndreptăţit să cred că individul cu pricina, este într-un fel sau altul purtătorul de cuvânt neoficial al IPF Daniel. De fapt, cum bine ştiţi, a trecut destul timp până când Daniel şi-a pus băieţii în fustiţe la treabă, așa, de ochii lumii, că nu cumva enoriașii fideli să creadă că biserica nu s-ar implica și să nu mai plătească tributul de rigoare. Dar, cu excepţia unui show jalnic, făcut de niște popi blazați şi plictisiţi, BOR n-a alocat un bănuţ pentru supravieţuitorii de la Colectiv, nici pentru spitalizări, nici pentru alte scopuri. Pentru că, repet, copiii ăia erau nişte atei, care ascultau muzica satanică…
Ca să vă lămuriţi cine este călugărul Filotheu Bălan și ce hram poartă el în SRL-ul băieților în fustițe, voi publica o scrisoare, primită de la un apropiat al mănăstirii Petru Vodă, care m-a rugat ca deocamdată, să nu-i dau numele. Omul, are harul scrisului şi n-am făcut altceva decât să adaug câteva virgule… Citiţi şi cruciţi-vă! Poate se aude şi pe la Patriarhie, la Înalt Prea Investitorul.

Călugărul Filotheu de la Petru Vodă manipulatorul de serviciu al BOR

Mi-a atras atenția în ultima vreme un oarecare călugăr Filotheu de la Mănăstirea Petru Vodă. Am adunat câteva date de pe teren despre acest personaj. După vreo doi ani de noviciat în Mănăstirea Sihăstria, imediat după moartea părintelui Cleopa, monahul Filotheu se refugiază în Mănăstirea Petru Vodă. Aici se insinuează, ca ucenic de încredere, pe lângă părintele Iustin Pârvu. Nu știm dacă a fost un ucenic al părintelui Iustin dar a fost sigur unul dintre manipulatorii acestuia. Prin anul 2000 Filotheu Bălan distribuia în Mănăstirea Petru Vodă cartea „Pentru Legionari” încercând să câștige adepți ai Mișcării. Se lăuda cu ședințele de cuib legionar ce aveau loc prin chiliile unor călugări. Naivii „adepți” nu știau amănuntul că Filotheu era momeala perfectă pentru identificarea și anihilarea românilor nostalgici ai Mișcării Legionare. Băieții din servicii erau cu ochii pe fostul legionar Iustin Pârvu care mâncase vreo 16 ani de pușcărie pentru ideile sale legionare de dinainte de 1948. În acțiunea aceasta de racolare a așa zișilor legionari era antrenat și un alt personaj controversat: ieromonahul Ioan Șișmanian. Hirotonit de mitropolitul Daniel, ca preot călugăr, în mod necanonic, fiind divorțat, după un periplu prin SUA, Șișmanian și-a găsit un câmp tactic excelent în Mănăstirea Petru Vodă. În anii aceia, venind pe filiere diferite în Mănăstire, cei doi nu se înțelegeau. Se intersectau rețelele între ele în puncte nevralgice. Împăcarea lor se va produce peste câțiva ani în Israel. Este foarte interesant cum cei doi indivizi, care împrăștiau foi cu scrieri antisemite despre negarea Holocaustului, au ajuns să petreacă o perioadă din viața lor prin Israel.

Pe amândoi îi leagă același comportament necălugăresc: nu le place să locuiască în Mănăstire. Vrând să-și facă un nume, călugărul Filotheu organiza conferințe cu tinerii studenți din ASCOR în trapeza mănăstirii, anunțând sfârșitul iminent al lumii. Ciudat este că pentru „fraieri” propovăduiește sfârșitul lumii iar Filotheu face bani ca să-și ridice noi construcții de refugiu din Mănăstire. Începând cu anul 2000, propovăduia „apocaliptic” deja împotriva cărților de identitate de tip nou, împotriva cardurilor bancare, împotriva produselor care conțineau codul de bare. La timpul acela părintele Iustin era contrat puternic de către Mitropolit, actualul Patriarh Daniel. Mitropolitul Daniel își avertiza studenții teologi și preoții să nu meargă la Mănăstirea Petru Vodă, la legionarul de Iustin Pârvu pentru că „vor vedea ei ce o să pățească”.

Domnul colonel știa prea bine despre ce era vorba. Doar nu întâmplător pe 1 ianuarie 2002 trecea prin Mănăstire răposatul șef al SRI, Radu Timofte. Unii au încercat să-l avertizeze pe părintele Iustin Pârvu că Mănăstirea lui este folosită drept capcană de prins legionari răzleți. Mitropolitul Daniel era atât de pornit împotriva bătrânului Iustin încât refuza să-i hirotonească preoți care să deservească biserica Mănăstirii și nu accepta recunoașterea oficială a Mănăstirii, prin sfințirea făcută de el. Spre deosebire de ceea ce afirmă acum pe site-ul Mănăstirii Petru Vodă, Filotheu era atunci împotriva lui Daniel Ciobotea. El le spunea apropiaților că mitropolitul este ecumenist eretic, mason și homosexual. Motive pentru care acesta nu ar mai fi trebuit ascultat ca episcop, cap al Bisericii locale. Desigur că și Daniel a profitat din plin de pe urma manipulărilor de la Petru Vodă. A invocat ca pretext al încetinirii acțiunilor ecumeniste prezența unor bătrâni „conservatori” precum Iustin Pârvu.

În aceste condiții Filotheu Bălan l-a convins pe părintele Iustin de necesitatea înființării unei Biserici paralele. Să ridice noi episcopi care să-i înlocuiască pe mitropolitul Daniel și pe cei susținuți de Daniel. Episcopii „vrednici” ar fi fost: Calistrat Chifan la Iași, Amfilohie Brânză la Bacău și desigur Filotheu Bălan la Neamț. Da, călugărul Filotheu se visa de tânăr un viitor episcop al BOR. Sau era întreținut de alții să viseze. Acesta este și motivul pentru care Filotheu făcea în primăvara anului 2003 o vizită în Serbia. Acolo trebuia identificat un episcop ucenic al Sfântului Iustin Popovici sub ascultarea căruia să treacă Mănăstirea Petru Vodă. Apoi, pe filiera ortodoxiei „curate” sârbe, să fie hirotoniți episcopii mai sus amintiți. La aflarea planului, Mitropolitul Daniel a luat foc. Imediat a fost mazilit ieromonahul Calistrat Chifan de la Bârnova. A încercat și mutarea starețului Iustin de la Petru Vodă. După câteva negocieri, susținute din umbră, și contra unei sume de bani consistente, „donată” de părintele Iustin,  Mitropolitul Daniel s-a domolit, acceptând sfințirea Mănăstirii în anul 2005.
În anii 2004 călugărul Filotheu hotărăște să părăsească Mănăstirea. Era supărat că majoritatea călugărilor nu era de acord cu acțiunile lui. Stătea zi și noapte pe internet. La un moment dat, ieromonahul Petroniu i-a smuls cablul telefonic prin care se cupla la internet. Supărat, Filotheu l-a alergat prin mănăstire cu cuțitul în mână pe confratele său Petroniu, considerat a fi omul mitropolitului Daniel. În aceste condiții ostile, Filotheu îl convinge pe Corneliu Marcu din Focșani să cumpere o casă construită de un preot care plecase în Muntele Athos. Filotheu s-a instalat în casa respectivă ca într-un cartier general. Dealtfel l-a și deposedat pe bietul Corneliu de proprietate, care i-a cedat-o gratuit din lehamite. Îi pusese omului condiția să nu-și aducă soția în casa de la Petru Vodă pentru că îl spurcă pe el, călugărul Filotheu. Aceasta în timp ce Filotheu era vizitat zi și noapte de tot soiul de trufandale dornice de călugărie.
Unii își amintesc cum cobora Raluca dimineața la mașina din vale și la scurtă vreme o urma Filotheu. Aceasta era o femeie divorțată din București ce mai avea și un copil. Spre deosebire de Raluca, care s-a remăritat, cele mai multe au ajuns călugărițe: Macrina, Evloghia, Neonila.
În momentul în care părintele Iustin l-a numit stareț pe Lavrentie Carp, după sfințirea Mănăstirii, Filotheu a realizat că planul său eșuase. Organizează o acțiune de instigare a credincioșilor împotriva starețului Lavrentie și pornește un scandal monstru, inclusiv cu intervenția mascaților de la Jandarmerie, la slujba de înscăunare a noului stareț. Dar stareț rămâne tot Lavrentie. Dezamăgit de eșec, a plecat în Israel. Desigur că fără vreo aprobare legală din partea Mitropoliei așa cum cereau uzanțele. Acolo a stat vreo doi ani îngrijind florile și pomii dintr-un așezământ unde viețuiau două călugărițe. Nu se cunosc exact circumstanțele, dar călugărul Filotheu a fost arestat de poliția israeliană. Cert este că, imediat cum a fost eliberat din arest, acesta și-a făcut bagajele și a revenit în România. Casa și-o vânduse și acum trebuia să se întoarcă din nou în Mănăstire.

Filotheu s-a întors din Israel un om nou. Legionarii erau pentru el acum niște rătăciți care au înțeles greșit Ortodoxia iar noua sa menire era revenirea la Sfinții Părinți. Daniel plecase la Patriarhie iar noul Mitropolit era Teofan, un episcop mult mai ascultător pentru Filotheu Bălan. Imediat a făcut joncțiunea cu jurnalistul Victor Roncea și împreună au conceput un alt plan. Au mers la părintele Iustin și l-au convins că trebuie declanșată lupta antiCIP. Acțiunea miroase de la o poștă a servicii, secrete desigur. Părintele Iustin „a lansat” un mesaj scris pe care mulți cunoscători au recunoscut că nu era al său. Cuvintele folosite în apelul către sinodali și popor nu erau specifice starețului. Dar mascarada a început. S-au adunat semnături pentru declanșarea unui referendum. Filotheu a scos rapid cartea „Dictatura biometrică” împreună cu Victor Roncea (Asociația Civic Media) și cu călugărițele Iustina Bujor și Fotini Mirgoace care dețineau Fundația Justin Pârvu. 
http://roncea.ro/2014/01/17/parintele-justin-parvu-contra-cipului-fiarei-primul-interviu-cu-parintele-justin-despre-pericolul-cipurilor-biometrice-si-o-explicatie-tehnica-a-monahului-filotheu-de-la-petru-voda-din-ianuarie-2/ 
S-au adunat un milion de semnături și s-au vândut zeci de mii de cărți. Banii s-au împărțit, frățește. Filotheu a investit vreo 85.000 de euro într-o vilă situată la 1 km la vale de Mănăstire. O casă preluată cu japca de la văduva răposatului Florin Stuparu a devenit peste noapte vila lui Filotheu. 
http://www.apologeticum.ro/2016/12/campanie-umanitara-dati-un-leu-pentru-filoteu-sa-sprijinim-viitoarea-casa-pentru-imigranti-de-langa-man-petru-voda-pan-ecumenismul-va-triumfa/ 
În ceea ce privește baza de date a peste un milion de români, aceasta a fost folosită cu succes, nu știm și pe ce sume de bani, în campaniile electorale ulterioare. Doar pe această schemă adună în România unii candidați, în câteva zile, sute de mii de semnături. În timp ce românii erau îndemnați să renunțe la asigurările de sănătate care le aduceau dracii în casă, toți călugării, inclusiv Filotheu primesc în mod gratuit asigurarea de sănătate, fără ca aceștia să contribuie cu vreun leu impozit la bugetul de asigurări. El îndemna românii să nu-și mai ridice noile permise de conducere cu CIP iar zeci de călugări, având permise cu CIP, conduc și astăzi mașinile din Mănăstire în care urcă și anticip-istul Filotheu Bălan, care le propovăduia românilor că orice card bancar are drac. Dar pentru el și Mănăstire sunt buni banii credincioșilor scoși din bancomate cu cardul bancar îndrăcit. Acum câțiva ani în urmă românii erau atenționați să nu cumpere produse care erau inscripționate cu codul de bare ce conține semnul Antihristului. Acum sunt bune alimentele inscripționate cu codul de bare, cumpărate de credincioși din mall-uri, supermarketuri și aduse la Mănăstire sau lui Filotheu, personal. A uitat când spunea că toate aceste produse sunt însemnate cu 666 semnul fiarei apocaliptice. Curată manipulare a maselor pe teme religioase. La moartea părintelui Iustin Pârvu același Filotheu a tras sforile ca să ajungă stareț cine trebuie. Noul stareț Hariton Negrea este manevrat, așa cum era și părintele Iustin Pârvu, de către călugărul Filotheu Bălan. El controlează site-ul Mănăstirii Petru Vodă și decide ce se postează acolo. Dealtfel Filotheu, cu ajutorul prietenului Victor Roncea, și-a permis să urechească Serviciul Român de Informații pentru amestecul în treburile interne ale Mănăstirii. Aceasta, în condițiile în care el era prieten cu un anume Daniel Cioloca ce se prezenta prin Mănăstire ca ofițer S.R.I. 
http://roncea.ro/2014/01/13/scandal-sri-acuzat-de-manastirea-petru-voda-ca-a-orchestrat-dezgroparea-parintelui-calciu-pentru-a-arunca-ctitoria-parintelui-justin-intr-o-zona-de-tipul-cazului-tanacu-ce-putea-duce-la-desfiint/ 
Contrar canoanelor monahale, călugărul Filotheu locuiește în Mănăstire ușă în ușă cu o călugăriță pe nume Neonila. Desigur că femeia a fost convertită de el la monahism. Nici un călugăr nu-și poate permite să-i interzică lui Filotheu șederea femeii în Mănăstire, nici măcar starețul. Ultima manevră manipulatoare a lui Filotheu Bălan a fost subiectul Sinodului din Creta. De data aceasta Filotheu a jucat de partea Mitropolitului Teofan și implicit a Sinodului B.O.R.. Înainte de Sinod a instigat masa de manevră a credincioșilor cu mesaje de avertizare asupra periculosului Sinod din Creta. 
https://manastirea.petru-voda.ro/2016/06/06/sigiliul-sfintului-si-marelui-sinod/
http://manastirea.petru-voda.ro/2016/05/28/comunicat-al-manastirii-petru-voda-despre-sinodul-din-creta-din-iunie-2016/ 
Dar a scăpat de sub control ceata nepomenitorilor, cei care i-au luat în serios avertizările dinaintea Sinodului. Același Filotheu s-a întors la 180 de grade și a început să-i susțină pe ierarhii semnatari, condamnând nepomenitorii instigați cu câteva luni înainte chiar de el. 
https://ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com/2016/11/24/monahul-filotheu-balan-sinodul-din-creta-a-fost-organizat-de-evrei-au-semnat-de-frica-cine-intrerupe-pomenirea-este-schismatic-2/

Schema este simplă și de această dată. Sinodalii aveau nevoie de o justificare a anumitor atitudini la Sinodul din Creta. Doar BOR, prin absența rușilor, reprezenta cea mai numeroasă Biserică. S-a dat vina pe reacțiile din țară (adică de la Petru Vodă). Când au văzut că au scăpat hățurile și unii au luat în serios povestea cu Sinodul tâlhăresc din Creta au comandat lui Filotheu contrareacția. Acum totul este în plină desfășurare. Să vedem finalizarea.

Asta e scrisoarea. Are cineva ceva de zis? BOR? Hai că de citit cititi pe rupte. Și să nu uitați, distinși unși, că aproape am finalizat “Cazul Iasmina”, cu toate piedicile pe care le-ați pus până acum.

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica nu lasă morţii să se odihnească în pace… Și câștigă o gramadă de bani!

Reprezentativ

Undeva, într-un sat din Dâmbovița, o bătrână plânge… Banal, veţi spune, de obicei bătrânele mai și plâng câteodată. “De ce plângi?” “Mi-au luat gardul din cimitir. Gardul cu care era împrejmuit mormântul nostru, al meu şi al lui bărbatumeu. Şi al mamei. Când mă voi duce acolo, nu mai e mult, vor călca peste noi, peste mormintele noastre… Cine mai ţine cont că acolo oamenii îşi dorm somnul de veci?” “Cine ţi-a furat gardul, ţiganii?” “Nu. Popa. Popa Călin l-a tăiat și la dus la fier vechi… Cică banii luaţi pe gard se vor duce în contul bisericii. Păi nu plătim destul la Biserică? Gardul era făcut de bărbatmeu, cu mâinile lui, să fie acolo, să nu ne calce nimeni în picioare după ce nu vom mai fi…” Bătrâna s-a dus şi şi-a răscumpărat gardul de la fier vechi. A plătit pe el de trei ori preţul cu care îl vânduse popa. “L-a făcut al meu, cu mâinile lui, de ce să-l las la ăia?”

N-am crezut în ce spunea bătrâna şi am început să întreb, ce, cum şi de ce se întâmplă astfel de lucruri. Am vorbit la Primăria comunei Finta, din Dâmbovița. De acolo, am aflat, că la un moment dat, în urmă cu câţiva ani, “s-a primit” o circulară de la judeţ, prin care Primăria trebuia să-i cedeze bisericii din comună, suprafaţa de teren pe care era cimitirul, cu titlul de proprietate definitivă. Adică terenul respectiv se scade din terenul comunei şi ajunge în proprietatea BOR. Lucrătura se face underground, biserica, profitând de superficialitatea Legii 18/1991, (republicata în 1998). Cică la mijloc ar fi chestia aia cu pământurile bisericii, care n-au putut fi recuperate în totalitate dar… se vor recupera pe bucățele. Şi nu teren arabil, ci acolo unde oamenii plătesc obligatoriu. Pai, cine nu moare?

Biserica își începe afacerea şi reconcesionează parcelele din cimitir locuitorilor comunei, modificând evident şi preţul concesiunii. Dintr-o dată, Statul este privat de o anumită sumă, care intră fără impozit în buzunarele BOR. De ce? Uite-aşa, c-aşa vrea Înalt Prea Investitorul, iar guvernanţii pun botul fără să crâcnească, că doar ei votează cu mâna pe Biblie, (aşa să le ajute Dumnezeu!), Biblia este instrumentul de bază al Bisericii, iar în statul laic numit România, aşa se procedează. Laic ziceam? Hmm…

Pe baza acestor acte, legale, popa începe să taie gărduleţele din cimitir şi să le ducă la fier vechi, chiar dacă acestea existau de zeci de ani şi scăpaseră, într-un fel sau altul, de ţiganii “colecţionari” de fier vechi. Banii colectați intră – zice popa – în fondul bisericii! Ce, nu e recolta de pe pământul bisercii? De ce taie gărdulețele? Cică să alinieze mormintele! Ce e debandada asta în cimitir, fiecare îşi îngroapă mortul cum are chef? Aș fi curios cum va lua popa mortul de urechi să-l tragă cincizeci de centimetri mai încolo, cu criptă cu tot, să-l alinieze și să facă alei! Şi dacă face popa alei, suprafaţa cimitirului creşte cu aleile, nu-i aşa? De unde mai ia doişpe metri de pământ? De la Primărie, normal! Ce dacă se încalcă şi Legea 102/2014, 2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, nicio problemă, Biserica a pus laba pe pământ şi, dacă are chef, poate să desfiinţeze cimitirul şi să construiască acolo orice, un mall de exemplu, nu există nicio clauză în actul de transfer de la Primărie la Biserică în acest sens! Iar dacă cineva, vrea cumva să-şi împrejmuiască mormântul părinţilor cu un gărduleț, tot biserica are soluția! O firmă specializată și agreată de BOR, unde fierul este binecuvântat şi sfinţit chiar de marele Mihaiță Nifon, (fost episcop al Sloboziei, iar din 1999 arhiepiscop al Târgoviştii) şi contrasfințit de Înalt Prea Investitorul Daniel Al Trafaletului! Dacă cumva, îl împinge păcatul pe enoriaș să refuze să plătească amenajările, biserica are dreptul să-i rezilieze unilateral contractul de concesiune şi să reconcesioneze locul de veci altcuiva! Totul absolut legal! Și mortu’? Mortul nu se pune, săculeț, groapa comună, ura și la gară!

Preot Florin Călin, (foto facebook)

De ducerea la îndeplinire a ordinului în comuna Finta, se ocupă Florin Călin, preot paroh la biserica cu hramul Sfântului Nicolae, cum e în scriptele Patriarhiei. Florin Călin a făcut Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ioan Gură de Aur” din Târgovişte apoi Universitatea Valahia. S-a însurat şi a primit o parohie “frumoasă”, de 4.500 de suflete vii. A inventat, de comun acord cu Mihăiță Nifon, PATRU “botezuri” pe an şi mai multe alte “sfinţiri”. Pe bani, normal. Chitanţe la botezuri, nunţi sau înmormântări? Cui i-ar folosi? Mortul nu comentează, rudele sunt ocupate cu altceva, iar la nuntă e prea mare veselia ca să ne împiedicăm de fleacuri d-astea! Popa Călin are și el plan la vânzarea lumânărilor, la calendare dar nu iese (Doamne fereşte!) din cuvântul mai marilor săi de la Târgovişte sau Bucureşti. Are, normal, cont pe facebook, cont de instagram şi twitter şi din când în când, mai bagă câte un pelerinaj pe la mănăstiri cu copiii de la şcoala din comună, aşa, ca puştii să nu cumva să uite “credinţa strămoşească”. La ţară, părinţii nu comentează deciziile popii şi ale şcolii, “cum să se facă de râsul satului?” iar popa profită de ocazie şi-i îndoctrinează religios pe bieţii copii. (Detaliile le găsiţi aici: http://www.dambovitanews.ro/social/12027-pelerinaj-al-unor-tineri-din-parohia-finta.html)

Preot Florin Călin, (foto facebook)

Într-o ocazie oarecare, Înalt Prea Investitorul Daniel Al Trafaletului l-a mângâiat pe cap, l-a binecuvântat pe popa Calin şi i-a spus ”bravo bă băiatule!” De atunci, popa se simte unsul şi trimisul lui Dumnezeu pe pământul Fintei Mari!

Despre Înalt Prea Investitorul n-are rost să vorbim aici, ştiţi destule, însă am aflat câte ceva despre Nifon Mihaiță, poate nu știați cine e. Dau copy/paste (și culmea, o mai și spun!) unui text apărut în (România Curată – Dâmboviţa)

 

 

Cine este IPS Nifon Mihaiță, numit Mihaiţă Nicolae la naştere?

 Este cumva „preotul cu microfon” care informa autoritățile comuniste asupra exilului românesc din Londra, oferind informații despre Ion Rațiu și fostul suveran Mihai al României?

Da, conform unor extrase dintr-o notă de convorbire din 1975, publicată în Evenimentul zilei în 2 aprilie 2001: „Redacţia noastră a intrat în posesia unui document al Departamentul Cultelor, întocmit în 1975, prin care actualul Arhiepiscop de Târgovişte, pe atunci doctorand la Londra punea la dispoziţia autorităţilor comuniste informaţii despre românii din exil. În acea perioadă, I.P.S. Nifon Mihaiţă (Mihaiţă Nicolae pe numele său din buletin) era şi cântăreţ la parohia ortodoxă romana din Londra.
Întors de la studii în luna iunie 1975, Mihaiţă Nicolae a fost convocat la Departamentul Cultelor de către tovarăşul director Eugen Munteanu. La convorbiri a participat Percea Ana – îndrumător. Nota de Convorbire cuprinde 29 de pagini dactilografiate şi conţine tot ce ştia doctorandul despre orice persoană care putea interesa regimul comunist. Printre numele celor cântaţi se număra Regele Mihai, Ion Raţiu, Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu.

Ochiul vigilent al doctorandului a urmărit inclusiv corul parohial şi echipa de dansuri, descrise şi ele cu acuitate. Deşi nu sunt note informative către Securitate, mărturiile lui Mihaiţă seamănă izbitor cu un raport informativ, oferit oamenilor partidului (P.C.R. – n.r.) care ajungea inevitabil pe masa de lucru a Securităţii. Este de notorietate faptul că Departamentul Cultelor era înţesat de ofiţeri de securitate care lucrau la vedere sau acoperit. Notă se termină cu menţiunea îndrumătorului Ana Percea, care a şi semnat-o cu menţiunea i s-a garantat doctorandului Nicolae Mihaiţă secretul celor relatate de el.

Vă prezentăm în continuare extrase din spovedania lui Nicolae Mihaiţă către Departamentul Cultelor.

Persoane cu orientare mai reacţionară

Doctorandul Mihaiţă N. a început cu următorii: Ion Raţiu, în vârstă de circa 60 ani, rămas în Anglia, cu puţin înainte de începutul celui de-al doilea război mondial, fiind student la Drept în Anglia. A fost totdeauna adept al Partidului Naţional-Ţărănist şi a rămas aşa şi în prezent. Este fiul avocatului dr. Ion Raţiu din Ardeal. S-a căsătorit cu o englezoaică foarte bogată. În momentul de faţă este proprietarul unei companii de transporturi navale, astfel că lucrează cu ordinul milioanelor de lire. Este de religie greco-catolic. Este preşedintele Asociaţiei culturale a românilor din Anglia (ACARDA – nume sub care este cunoscut). Aceasta asociaţie pretinde să fie organul reprezentativ al romanilor din Anglia. Asociaţia are un consiliu de conducere ales din doi în doi ani. Câţiva dintre membri sunt următorii: Horia Georgescu – secretar (50 ani), Vulpe – casier (fost funcţionar la Secţia comercială a ambasadei romane din Londra, care a rămas în Anglia); Bloch Lionel (evreu de origine, avocat, se pare că a emigrat în timpul celui de-al doilea război mondial); Silviu Craciunaș (are circa 60 ani, soţia românca, are o situaţie materială foarte bună, coproprietar al unei firme comerciale, tip binevoitor în general faţă de biserica română, în special la insistenţele deosebite ale soţiei lui); dr. Mihai Cârciog (circa 55-60 ani, are bune posibilităţi materiale, după zvonuri ar deţine un capital de peste 100.000 lire, soţia lui Sanda Cârciog este o femeie energică, fosta preşedintă a comitetului de doamne sub Ion Raţiu, comitet desfiinţat în 1957 o dată cu plecarea pr. Gâldău în America); (…)

Persoanele mai importante ale reacţiunii din Anglia

(…) Mihai de Hohenzollern (fostul rege). Este stabilit în Elveţia şi este în corpul de directori ai unei companii comerciale. Datorită afinităţilor lui cu familia regală britanică este adesea invitat la Londra pentru a participa la aniversări, ceremonii, partide de vânătoare.

După informaţiile pe care le deţine doctorandul Mihaiţă Nicolae, el nu are legături cu romanii şi nici cu ACARDA, ci numai cu câteva persoane din aşa-zisul cerc regalist, dar în mod sporadic. Vizitele lui la Londra trec în general neobservate, atât în rândurile emigraţiei româneşti, cât şi în presă engleza. Aceasta datorită faptului că ideea republicană prevalează din ce în ce mai mult asupra celei monarhice.
Se observă o clară indiferentă faţă de Mihai de Hohenzollern în cadrul comunităţii româneşti, inclusiv în rândul reacţionarilor. Mihai de Hohenzollern dispune de mijloace substanţiale financiare care provin din partea soţiei lui, o prinţesă daneză. (???)

La întoarcerea din străinătate, toţi preoţii făceau un raport

Înalt Prea Sfinţitul Nifon Mihaiţă, Arhiepiscopul Târgoviştii, are o biografie extrem de interesantă. De altfel, Înalt Prea Sfinţia este arhicunoscut pentru că este singurul ierarh ortodox care nu a stat în toată viaţa sa, o zi în mânăstire ca monah. După Seminar şi Institutul Teologic, I.P.S. Nifon Mihaiţă urmează cursuri de doctorat la Bucureşti, Londra, Oxford, Ierusalim, Geneva. Hirotonit în aceeaşi zi ieromonah şi arhimandrit.
Consilier Patriarhal pentru Sectorul Relaţii Externe Bisericeşti
, 1982-1985. La 24 noiembrie 1985, este hirotonit episcop vicar patriarhal pe problemele Relaţii Externe. Din 1994, episcop al Sloboziei, iar din 1999 arhiepiscop de Târgovişte.

Nifon: “Am făcut studii de doctorand la Londra, în 1975, dar nu-mi amintesc precis dacă la întoarcere mi s-a cerut un raport. Îmi amintesc doar că am fost chemat pentru discuţii, la Departamentul Cultelor, unde într-adevăr, Munteanu era director şi Percea Ana era o funcţionară. Au fost discuţii la Departamentul Cultelor, la care au asistat persoane pe care nu le cunoşteam, dar bănuiam că erau de la anumite organe. De fapt, la întoarcerea din străinătate, toţi preoţii făceau un raport al participării la acţiuni, dar nu se mergea în amănunte, ne-a declarat Înalt Prea Sfinţitul Nifon, Arhiepiscop al Târgoviştii. Întrebat dacă a colaborat cu fosta Securitate, I.P.S. Nifon a răspuns: Doamne fereşte!

Și bunica era fată mare!

Buuun. Întrebare: Cum să fie BOR de acord cu incinerarea? Nu tu loc de veci concesionat, nu slujbe la mormânt, nu acatiste (30 – 70 lei), nu pomenire, nu colivă, nu gărduleț omologat, nu lumânări cu logo-ul Patriarhiei, nimic. Păi ce afacere e asta?

Pentru că…

În România există 2.859 de comune care au 12.957 sate. 320 de orase. Cam în fiecare sat, e un cimitir. In fiecare cimitir, sunt cam 1.000 de morminte. Mai mult de jumatate au garduri… Asta afacere! Și guvernul scutește BOR de taxe.

Vorba lu’ Celentano “Băăă, ejti prost?!?”

 

Moașa Lili și prostia oficială

Reprezentativ

Mi-am petrecut o parte din copilărie într-un sat “multicultural”, pierdut în Oltenia. Multicultural zic, pentru că jumătate de sat era locuit de bulgari, cealaltă jumătate de români. Bulgarii ajunseseră cu vreo sută de ani în urmă în zonă, de frica turcilor sau mai aproape, în prima jumătate a secolului XX, prigoniţi de ruşi. Li se spunea “sârbi”, acasă vorbeau “sârbeşte”, limbă pe care vrând-nevrând am învăţat-o şi eu. Satul, aşa cum v-am spus, era împărţit în două, Brebenii-români şi Brebenii-sârbi, hotarul fiind la moara din mijlocul satului. Nimeni nu ţinea cont de el, copiii din “români” veneau la şcoală în “sârbi” – existau două şcoli, cea din Brebenii-români avea doar patru clase, cea din sârbi opt – iar în afară de partidele de fotbal dintre copiii “sârbi” şi “romani”, altă rivalitate nu exista. Hora se făcea la Căminul Cultural, care era în “sârbi”, iar cuplurile se formau, fără a ţine cont de graniţa “multiculturală”. Chiar şi numele se romanizaseră, nu existau nume bulgăreşti sau ruseşti în sat. Doar câteva porecle mai aminteau de trecutul bulgăresc.

Aici am cunoscut primul ungur. De fapt, o unguroaică, Moaşa Lili. Moaşa era o zdrahoană de femeie şi fusese “adusă” în sat, de un localnic, inginer mecanic, care, făcându-şi şcoala la Cluj, găsise unguroaica şi o adusese prin măritiş, la el acasă. Femeia era asistentă medicală, cu diplomă. Le dăduse o mână de ajutor câtorva femei din zonă să nască acasă și așa i-a rămas numele: Moașa. Multă vreme am urât-o, pentru că, odată când eram bolnav, a venit la noi şi mi-a zis brutal “hai să-ţi bage curu’ în ac”, a scos dintr-o cutie de tablă o seringă imensă şi mi-a făcut, fără milă, o injecţie, care m-a duruuuut! Am urât-o şi pe mama, care n-a comentat şi nici nu mi-a luat apărarea, dimpotrivă râdea… Moașa Lili avea o fată, colegă cu mine, care câştiga toate concursurile “cum circulăm” ce se organizau la şcoală. Lua şi premiu! Maică-sa nu-și mai încăpea în pielea aia ungurească de bucurie, venea şi-i spunea maică-mii ce deşteaptă şi frumoasă e fie-sa, iar maică-mea, după ce pleca cotoroanţa, mă întreba doar atât: “tu de ce n-ai ştiut?” Atunci îmi venea să mă duc s-o trag de cozi pe deşteapta aia şi să-i arunc ghiozdanul roz drept în băltoaca din mijlocul drumului! Până a doua zi insă, îmi trecea… și impărteam pachețelul cu ea!

Anii au trecut şi am cunoscut apoi o grămadă de unguri şi mai ales unguroaice. Unii naţionalişti, alţii miserupiști, n-aveau nicio problemă cu etnia, erau români şi atât. Între ei vorbeau ungureşte, cu noi vorbeau întotdeauna româneşte. Am avut colegi de liceu, colegi de facultate, care niciodată nu şi-au pus problema autonomiei ţinutului din care veneau. Toţi vorbeau româneşte corect, chiar mai corect decât cei din regat. Iar unguroaicele… nu comentez!

Treaba s-a schimbat după ’89. Radical! În 20 ianuarie 1990, este dat publicității următorul comunicat. “În 18 ianuarie reprezentanții birourilor executive județean și municipal al FSN Mureș, ai Inspectoratului Școlar Județean, precum și conducerile Liceului «Alexandru Papiu Ilarian» și a Liceului “Bolyai Farkas” au dezbătut posibilitățile satisfacerii propunerilor unor elevi și părinți. S-a ajuns la următoarea hotărâre. Începând cu data de 1 septembrie 1990, Liceul “Alexandru Papiu Ilarian” va funcționa cu limbă de predare română, iar Liceul “Bolyai Farkas” cu limbă de predare maghiară”.

De aici a început Marea Bulibășeală. UDMR-ul, o asociaţie interetnică devenită partid (sau nu?) a început o mega propagandă antiromânească, căreia nu i s-a opus nimeni, politicienii români fiind ocupaţi să acumuleze cât mai mult şi cât mai repede (n-am spus să fure, da?) iar cei maghiari la fel. Chiar dacă în articolul 30 din Constituţie, la punctul 7 scrie clar: “Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri” dracu’ ține cont?
Udemeriștii au început să ceară “drepturi pentru minorităţi”, drepturi pe care minorităţile le aveau şi până atunci, dar care trebuiau neapărat “consfinţite” prin legi. UDMR-ul “strecoară” în Constituţia României articolul 6, care zice: “(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. La punctul doi, o mai bâlbâie (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.” Adică? Minoritarii nu sunt tot cetățeni români?

(Citind toată Constituţia, e clar că “părintele” ei, răposatul Iorgovan, a avut nişte deviaţii nasoale, dictate de Moscova (via Iliescu), Budapesta (via Tokes), sau altă Înaltă Poartă, ori… din creierii lui arşi de alcool. Altfel, nu putea să abereze în halul ăsta! Dar asta, e o altă poveste.)

Cert e ca politicienii maghiari au “câştigat” pas cu pas o serie de “drepturi”, unele în contradicţie flagrantă cu Legea Fundamentală, pe care le-au speculat după bunul plac. În nicio ţară din lume, nu exista şcoli cu predare în limba minorităţilor, ci doar în limba OFICIALĂ! În America există cursuri de spaniolă, franceză sau germană, pentru minorităţile din zonă, dar nu exista şcoli cu predare INTEGRALĂ în limbile respective. În Franța, exista cursuri de arabă, pe lângă engleză sau rusă, dar nu exista şcoli cu predare integrală în arabă, bască sau occitană. În Anglia, exista cursuri de welshă și, cu toate că în Valea Rhondei trăiesc mai mult de patru milioane de welshi, aceștia fac şcoala în limba engleză! Doar la noi ca la nimenea, din burta mă-sii, de la grădiniţă la facultate, în limba maghiară! Păi dracu mai învaţă limba oficială? Şi de ce ar învăţa-o? Ungaria îţi dă cetăţenie, Bucureştiul e la dracu-n praznic, ce dacă ungurii nu depăşesc un milion jumate? La recensământul populației din 2011 au fost înregistrați în România 1.227.623 etnici maghiari, reprezentând 6,1% din populația țării. Atât. Nu se pune, au voie să nu ştie româneşte, să-şi bage picioarele în cultura ţării care i-a fătat, să ignore fără nicio remușcare legile românești, să se pișe pe tricolor și să aştepte, nu să ajungă la Bucureşti, în capitală, ci la Budapesta.

Iar preşedintele “tuturor romanilor” poate să accepte steagul “ținutului secuiesc” și dea la schimb tricolorul! Că așa e politically correct!

D-aia nu mă mir când o vânzătoare cretinică, îl bagă în mă-sa pe românul care habar n-are de limba maghiară. Nu e vina ei. Ea e doar proastă, și-și aliniază prostia și ignoranța prostiei generalizate din România. Generalizate şi întreţinute oficial de un stat care, în prostia lui, acordă locuri prioritare în facultăţi țiganilor, locuri în parlament minorităților “altele decât cea maghiară” și este de acord cu orice altceva decât cu păstrarea identității romaneşti. Iar românul votează prostia pe-un kil de zahăr și unul de ulei, sau pe promisiunea că o va duce mai bine la paștele cailor! Sau la Budapesta!

In final, îi bag in mă-sa pe toți cei care n-au ințeles că tot ce am scris mai sus, nu este un pamflet, sau amintirile mele din copilarie, ci un urlet către urechile surde ale guvernantilor care, încet și sigur, se cacă în capul românilor și-i indeamnă să se ducă dracului, cât mai departe de prostia oficializată…

 

 

P.S. Eram în clasa a V-a, când inginerul a plecat cu toată familia la Târgu Mureș. De atunci, n-am mai văzut-o nici pe Moaşa Lili, nici pe fie-sa…

Homosexualii NU se pot căsători, însă POT să cunune!

Reprezentativ

AVERTISMENT: Pudibonzii şi credincioşii habotnici să NU citească acest articol, pentru că este o blasfemie, un act defăimător la adresa Bisericii şi slujitorilor ei. Așa și?

Am trăit între soldaţi, soldaţi adevăraţi, care nu luptau doar pentru gloria ţării lor, ci și pentru a lor personală. Nişte duri, pentru care cele douăzeci de ridicări la bară, de la intrarea în rândul lumii erau un fleac. O lume formată dintr-o treime bi, o cincime fetiţe şi restul straight. Dar fetiţele luptau mai al dracului ca bărbaţii, singura lor grijă fiind aceea de a nu-şi dezamăgi iubitul. Acolo legea era simplă: da sau nu. Dacă era „nu”, nu era nicio problemă, doar ca nu-ul trebuia să fie unul categoric şi definitiv. Dacă era “da”, era clar, “cuplul” se forma şi aşa rămânea până când unul sau celălalt plecau definitiv cu un glonţ în cap!

În sânul bisericii romaneşti, situaţia e alta. Mai rafinată, mai civilă, mai… pe la spate. Îmi povestea un amic, popă, cum şeful Facultăţii de Teologie din Iaşi, îi alegea pe cei mai inteligenţi și cei mai frumuşei studenţi din facultate, îi trecea prin patul lui, apoi le asigura parohii de top sau funcţii pe la Mitropolie, cu acces şi la parohiile bogate. Băieţii de rând, stăteau la coadă până când un popă bătrân pleca în raiul (sau iadul, după caz) popilor şi de abia atunci capătau o parohie. Sau plăteau de le săreau capacele, până la cincizeci de mii de euro, pentru o parohie „bogată”, la oraş. Adică, acolo unde se aduc tone de moaşte şi mii de fraieri cotizează să le pupe. Aţi auzit vreodată de vreun transfer provizoriu de moaşte la ţară? Foarte rar spre deloc… Eu n-am auzit.

L-am întrebat pe amicul cu pricina dacă el n-a… furat-o măcar aşa, să-şi facă o idee, dar a schimbat vorba. Bine, la parohia săracă pe care o are şi la cât e de urât, mă cam îndoiesc. Dar, poţi să ştii?

În comunităţile de masculi, există întotdeauna o parte destul de mare de gay, indiferent de dorinţa sau credința celor din jur. Se comportă normal, nu fac pipi pe vine ca fetele, dar, pentru ai lor, sunt fete de fete.

Iar voi fi acuzat că nu las “sfânta biserică” să-şi facă datoria, că am ceva cu Înalt Prea Investitorul, că mă macină faptul ca BOR nu plăteşte impozite, că sfinţii şi preacuraţii părinţi şi-o trag pe puteri, că religia lor e o mare bătaie de joc şi altele la fel. Nu e nimic din toate astea, dar când văd câtă prostie plătită e în ţara asta, şi câţi bani intră în conturile bisericii, devin brusc invidios, iar invidia trezeşte monstrul din mine!

Să le luăm pe rând. Nimeni n-a băgat în seama declaraţiile lui Constantin Țuțuianu – preot la biserica Cimitirului Central din Piatra Neamţ, care afirmă în mai multe rânduri ca Înalt Prea Investitorul s-ar fi dedat şi el la un pic de sodomie. Chiar un pic mai mult, iar popa Țuțuianu ar avea nişte declaraţii olografe despre cine şi cui i-a tras-o la un moment dat Înalt Prea Investitorul. Adică scrise de mânuţa “pasivului” care devenea şi activ, pentru plăcerea Mai Marelui, aşa, ca să nu rămână dator şi să se bucure şi Vlădica! După toate declaraţiile, pe care le puteţi citi sau asculta urmărind linkurile de la final, nimeni nu l-a caterisit sau dat afară pe Constantin Țuțuianu. L-au lăsat acolo unde era. Mai mult, Constantin Sturzu, purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, spune cu gurița lui: “De mai mulţi ani, este o situaţie dificilă în parohia menţionată, generată de comportamentul parohului Constantin Ţuţuianu. Arhiepiscopia Iaşilor monitorizează situaţia şi speră că preotul se va integra întru totul în rânduiala Bisericii Ortodoxe Române”. Atât şi nimic mai mult. BOR mut ca peştele! (Evident tăcerea se plăteste, nu-i așa?)

Despre exarhul Pavel Toderiță, băiat frumușel și destept, fost stareţ al mănăstirii Bistriţa, – „amanta” Înalt Prea Investitorului Daniel, nicio vorbă. Nici că a fost luat din creierii Moldovei şi mutat la Patriarhie, nici că are şi el, ca tot omul sărac, doar un biet hotel şi vreo trei pensiuni, nici că îi ajută cu dragoste părintească pe “nepoţeii” lui Daniel (care, spun gurile rele, ar fi chiar copiii Prea Înaltului). Ce, marele Alexandru Ioan Cuza, domn al Unirii definitive, n-a procedat la fel? N-a zis el ca a înfiat doi copii sărmani, să-i faca oameni, dar s-a descoperit că erau copiii lui, dintr-o relatie neoficială? S-a pus? Nu!

Pavel ToderițăCe-a mai făcut Pavel Toderiță la Bistriţa, scrie în presa din zonă:
Mănăstirea Bistrita-Neamt a vândut doua terenuri cu încălcarea Statutului BOR, iar descoperirea tranzacţiei de către mitropolitul Teofan s-a soldat cu mazilirea stareţului şi a călugărilor devotaţi. Aceştia au fost recuperaţi însă de Patriarh.

Afacerea imobiliară de la Mănăstirea Bistriţă a fost perfectata în lună martie, înainte ca IPS Teofan să fie ales noul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în perioada în care PF Daniel asigura locotenenta postului. Aproape 11.000 de metri pătraţi de teren au fost vânduţi de mănăstire către două persoane fizice, Mihai Apopii, şeful Camerei de Comerţ şi Industrie din Neamţ, şi Dan Gavriliu, patronul firmei Petroflex, iar suma obţinută a fost cu puţin peste două miliarde de lei.
Arhimandritul Pavel Toderiță, fostul stareţ al mănăstirii, a încheiat afacerea fără să aibă aprobarea Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Iaşiului, aşa cum cer reglementările BOR, iar aceasta a fost descoperită în urmă cu câteva săptămâni, imediat după instalarea în funcţie a noului mitropolit de la Iaşi.

Mai multe detalii aici: https://theologhia.wordpress.com/tag/pavel-todirita/ sau aici http://curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=2119&Itemid=395

Mizilic, pe lângă afacerile BOR-ului. Voi reveni pe larg într-un alt articol, în care voi povesti despre întâlnirile de taină de la Durău, de pe vremea pe în care Daniel era doar mitropolitul Moldovei. Ce dracu, doar pereţii au urechi, casetofoanele banda, (pe vremea aia) informația circulă şi nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită!

Alta mai nouă:

Un nou scandal zguduie Biserica Ortodoxă Română. Episcopul Slatinei şi Romanaţilor este acuzat că a întreţinut relaţii intime cu Arhiepiscopul Vrancei şi Buzăului

Sebastian al SlatineiEpiscopul Slatinei şi Romanaţilor este acuzat că a intreţinut relaţii intime cu Arhiepiscopul Vrancei şi Buzăului. Dezvăluirea a fost făcută de un fost preot, care-i cere episcopului Slatinei şi Romanaţilor să facă testul castităţii, ca să demonstreze că nu a întreţinut astfel de relaţii sexuale.
Preotul care face acuzaţiile a fost şi el implicat în 2010 într-o poveste cu tentă sexuală. El spune acum că totul a fost pus la cale de episcop, dar nu a putut demonstra şi a fost nevoit să se pensioneze pe caz de boală.
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Sebastian Paşcanu, este acuzat de un fost preot că în urmă cu șapte ani ar fi fost implicat într-un scandal sexual la Muntele Athos. „Este el însuşi Sebastian homosexual. Pe perioada când a fost în Grecia la studii ar fi dus viaţă intimă cu Ciprian Câmpineanu, actualul episcop de Vrancea şi Buzău”, spune fostul preot. De altfel, numele lui Sebastian Paşcanu a fost implicat de-a lungul timpului în numeroase scandaluri. În urmă cu șase ani un preot s-a sinucis după ce a fost dat afară. Într-un alt scandal, câteva zeci de măicuţe au fugit de la mănăstirea Brâncoveni, ca să scape de sub teroarea episcopului. Mitropolitul Olteniei îi ia, însă, apărarea lui Sebastian Paşcanu. În ciuda scandalului, preotul pensionat din Olt este convins că episcopul Slatinei şi Romanaţilor nu va accepta testul de castitate. (
antena3.ro)

Credeţi că va sta popa să-i bage dom’ doctor deștiu în cur, să vadă dacă are cumva muşchiuleţul deranjat? Aiurea! Chiar dacă ar fi aşa şi s-ar lăsa păcălit, va spune că, a fost două săptămâni constipat, de la o colivă cam veche şi d-acolo i se trage, nicidecum de la plăcuta sodomie…

Cât despre măicuţe, auzim doar de bine. Auzim că, mai nou, călugăritele de la mănăstirea Petru Vodă – Paltin, cele care au căzut în păcat şi au rămas gravide, sunt trimise să nască în Italia, apoi să-și vândă acolo copii. Intermediară este, evident, patroana mănăstirii, pardon stareţa, adică Preacuvioasa maică Schimonahia Justina Bujor, doamna doctor, despre care am mai vorbit şi evident voi mai povesti în scurt timp. Simplu, curat, fără complicaţii, nu ştie stânga radicală ce face dreapta creştină. Doar Daniel stiiieeee! Şi, normal, tace!

Așa in trecăt, am auzit ca Miss Bacău ’95 (sau ’96?) a luat drumul mănăstirii. N-a uitat însă de cele lumești, așa că, din când in când, mai scapă pe la iubitul ei. Sau vine el la ea și-i astampără poftele lumești pe bancheta din spate a Jeep-ului. (Doamne apără și păzeste! Aici băgați rapid trei cruci mari, da?) Asta e viața! Amin, deocamdată!

 

http://rezistenta.ro/patriarhul-daniel-ciobotea-este-homosexual/

http://www.ziarpiatraneamt.ro/piatra-neamt-orasul-nostru-2-interviu-cu-parintele-constantin-tutuianu-despre-istoria-orasului-piatra-neamt

http://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/neamt-preotul-blesteama-afuriseste-1_50aec66a7c42d5a663a03fdc/index.htm

UPDATE: În atenţia celor care mă înjura: Nu voi publica niciodată comentariile habotnicilor tâmpiţi care în loc să vină cu argumente, înjura. Dacă vrei să iei apărarea cuiva, vino cu argumente, nu cu citate din Biblie sau din creierii lui Ellen White sau Parham, ceea ce e cam la fel. Iar dacă cineva are totuşi chef s-o facă să se gândească bine (și din prima) că există şi “ba pe-a mă-tii”!

 

Cele zece strategii de manipulare a maselor

Reprezentativ

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor Zece strategii de Manipulare prin mediile de informare în masă. Evreu de sensibilitate anarhistă, Chomsky susţine că libertatea de exprimare este mai importantă decât orice versiune a faptelor, susţinută de ordinea stabilită, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întreţine cu adevărul faptelor în sine. Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare şi analizează discursivitatea diversiunilor. Strategia diversiunii consistă în deturnarea atenţiei publicului de la problemele importante şi de la schimbările hotărâte de elitele politice şi economice, printr-un potop continuu de distracţii şi de informaţii neînsemnate. Chomsky analizează diferitele tehnici de spălare a creierului, experimentate pe masele mari de oameni. 

În România se practică TOATE cele zece tipuri de manipulare, fară ca nimeni să sufle un cuvant despre asta. Cine ar fi interesat ca oamenii să ştie?

Iată cele zece tehnici de manipulare macro în versiunea lui Chomsky, de altfel, extrem de intuitive:

  1.  Distrage în permanenţă atenţia publicului, ţine-l departe de adevăratele probleme sociale şi captează-i atenţia cu subiecte fără importanţă. Tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fără niciun pic de timp de gândire” scrie Chomsky.
  2. Crează probleme şi apoi oferă soluţii. Această metodă se mai numeşte şi problema – reacţie – soluţie”. La început, se creează problema, sau „situaţia”, prevăzută pentru a suscita o anume reacţie a publicului, pentru că tocmai acesta să ceară măsurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intenţionată a violenţei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru că publicul să ceară legi represive, în detrimentul libertăţii.
  3. Strategia “în degradeu”, mai cunoscută drept “teoria broaştei ţestoase”. Pentru că publicul să accepte o măsură inacceptabilă, este de ajuns să fie aplicată în mod progresiv, în degradeu”, pe o durată de zece ani. În acest fel, au fost impuse condiţii sociale şi economice absolut noi, au fost impuse din 1980 până în 1990. Şomaj masiv, imigraţie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizări, salarii care nu mai asigura un venit decent, iată schimbările care ar fi provocat o revoluţie dacă ar fi fost aplicate în mod brutal.
  4. Strategia acţiunii cu date diferite. O altă manieră de a obliga publicul să accepte o hotărâre nepopulară este de a o prezenta ca “dureroasă, dar necesară, obţinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai uşoară acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru că efortul nu trebuie făcut imediat, apoi, pentru că publicul are mereu tendinţa de a nădăjdui netotul va merge mai bine mâine” şi că sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta manieră lasă publicului timp pentru a se obişnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la un moment dat. Exemplu recent: trecerea la Euro şi pierderea suveranităţii monetare şi economice, acceptate de ţările europene între 1992 – 1995 şi aplicate în 2002.
  5. Adresarea publicului ca unor copii mici. Cea mai mare parte a publicaţilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje şi un ton absolut copilăreşti, aproape debile, ca şi cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare? Dacă ne adresăm unei persoane ca şi cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate şi cu o oarecare probabilitate, va avea un răspuns sau o reacţie tot atât de lipsită de simţ critic ca al unui copil de 12 ani analizează Chomsky.
  6. A face apel mai mult la partea emoţională decât la gândire. Este o tehnică clasică pentru a opri analiza raţională şi, deci, simţul critic al oamenilor. În plus, folosirea emoţionalului deschide accesul la subconştient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinţe, spaime, pulsiuni sau comportamente.
  7. Menţinerea poporului în neştiinţă şi prostie. A face în aşa fel ca poporul să nu înţeleagă tehnologiile şi metodele folosite pentru controlul şi înrobirea lui. Calitatea educaţiei dată claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă, încât prăpastia de neştiinţă, care separa clasele de jos de cele de sus să fie şi să rămână de neînţeles de cele dintâi.
  8. Încurajarea publicul să se complacă în mediocritate. A încuraja publicul să creadă că nu este chiar atât de rău să fi prost, vulgar şi incult. Pentru asta se folosesc reţetele show-urilor de Hollywood, aşa numitele reality-show-uri, emisiunile de divertisment, etc.
  9. Înlocuirea revoltei cu culpabilizarea. A face omul să creadă că numai el singur este vinovat de propria lui nenorocire, din cauza unei inteligenţe insuficiente sau a efortului redus. Astfel, în loc să se ridice împotriva sistemului, individul se subestimează şi se învinovăţeşte, ceea ce crează o stare depresivă, având ca efect abţinerea de la acţiune. Şi, fără acţiune, nu există revoluţie!
  10. Şi, ultimul punct, a cunoaşte oamenii mai bine decât se cunosc ei înşişi. În ultimii 50 de ani, progresele fulgerătoare ale ştiinţei au săpat o prăpastie crescândă între cunoştinţele publicului şi acelea deţinute şi folosite de elitele conducătoare. Mulţumită biologiei, neurobiologiei şi psihologiei aplicate, sistemul a ajuns la cunoaşterea avansată a făpturii omeneşti, fizic şi psihic. Sistemul cunoaşte individul mediu mai bine decât se cunoaşte el însuşi. Aceasta înseamnă că, în majoritatea cazurilor, sistemul deţine un control mai mare şi o putere mai importantă asupra oamenilor decât ei înşişi.

Cam asta e. Comentarii?

 

Ne-am născut şi noi alaltăieri. Cam tâmpiţi…

Reprezentativ

Aseară mare miting mare, în Bucureşti, în toată ţara şi judeţul Hunedoara. Televiziunile de ştiri buluc, facebook-ul geme de transmisii live. Până şi Digi 24 transmite live, chiar şi pe facebook, ceea ce dă senzaţia că ar fi groasă. Protvul dă şi el live, dar mai cu milă. Şi ce vedem? O sută douăzeci de mii de oameni în Piaţa Victoriei, (zice lumea, că Jandarmeria n-a numărat oficial, cum face de obicei) aglomeraţie la metrou, trenuri suplimentare, etc. Lumea mai şi pleacă din piaţă, au făcut prezenţa, gata.
Mă sună un amic, (cătana bătrână, cu Afganistanul şi Kosovo la bază), acum într-un fel de repaus între două misiuni. “Ce faci, nu vii şi tu în piaţă?” Eu? Încă sunt sănătos la cap, zic, lasă-i să fluiere fără mine. “Hai frate, că o să fie distracţie!” Distracţie? Pe frigălău’ ăsta? “Da, da, acum, în juma’ de oră. Lasă că vin eu la tine când se termină, ce zici?” Vino când vrei. “Ok, uite-te la tv, îţi fac cu mâna!” Eşti bolnav? “Nu, chiar mi-e foarte bine.” M-am gândit că amicul ăsta, militar de carieră, n-avea ce căuta în piaţă. Era împotriva concepţiilor lui. Da’ parcă poţi să ştii? L-o fi tâmpit politica şi pe ăsta… Mă uit la tv, pe toate posturile, inclusiv pe Euronews şi RT (Rossia Today). Nimic. Lume peste tot în ţară, la plimbarea de seară. La un moment dat, în Piaţa Victoriei începe scandalul. Jandarmii se grupează în poziţie defensivă, înaintează ofensiv, apoi se retrag. Se joacă aşa de câteva ori, apoi stau o tură, să-şi tragă sufletul. În faţa lor, un grup de băieţi, cu faţa acoperită, dau cu pietre. Jandarmii se apăra cu scuturile. Cei din faţă încep să arunce cu pocnitori, “petarde” în limbajul celor de la tv. Jandarmii mai fac nişte manevre, “huliganii” o iau spre centrul pieţei Victoriei. Mulţimea le face loc. Pas cu pas, fac turul complet al pieţei, împingând mulţimea în “afara perimetrului”. Cei mai mulţi dintre protestatari încep să plece, aglomeraţie la metrou, piaţa începe încet, încet, să se golească. Mă uit cu atenţie la comportamentul jandarmilor. Băieţii în albastru doar… se apără! Au tot ce le trebuie să riposteze dur, au antrenamentul necesar, au şi obiectul muncii dar… nimic. Comentatorii tv vorbesc despre “huligani”, despre suporterii echipelor de Steaua, Dinamo şi Rapid, care au mare drag să se bată cu jandarmii. Aşa o fi, dar ştiam că şi jandarmii ripostează. Nimic. Din când în când, câte un fâs din tulumbele cu lacrimogene. Ghinion, vântul bătea invers, aşa că gazele se întorc spre jandarmi. Apar la un moment dat în piaţă alţi băieţi de la jandarmerie, cei îmbrăcaţi în negru, „băieţii răi”. Echipaţi de luptă. Stau şi se uită, organizaţi tot în formaţie… defensivă! La tv, apar “armele” cu care sunt atacaţi jandarmii, cică sunt “cocktailuri Molotov”. Cocktailuri Molotov în sticle de pastic?! Hai zău! Un cocktail Molotov se face în sticlă de sticlă, e un amestec de benzină, ulei si detergent, plus cuie sau cioburi de sticla sau pietre. La tv am vazut o sticla de bere cu dop de cârpă. Nici Molotovu’ nu mai e ce-a fost… Mai erau în poză două “petrade”, pocnitori d-alea pe care le vând ţiganii în piaţă “pe sub mână”. Adică armanent frate!
“Huliganii” continuă să arunce cu pietre şi gheaţă, jandarmii nimic. La un moment dat, intră totuşi într-un grup şi pun pe burtă (cu blândeţe şi nu glumesc deloc!) câţiva huligani. Piaţa se goleşte din ce în ce mai mult. Undeva pe colţ, (calea Victoriei cu Titulescu) “huliganii” au dat foc unei cuşti din plastic, d-aia în care se pun afişe. Nimeni n-o stinge, focul fiind alimentat din când în când cu pubele de gunoi şi alte plastice. Jandarmii se grupează (tot defensiv!) şi se duc să facă ordine pe Calea Victoriei. După un timp se întorc. Victorioşi. Focul din colţ arde în continuare. Piaţa Victoriei e din ce mai goală. “Huliganii” încearcă iar să-i lovească cu pietre. Un grup de jandarmi se repede la ei, dar un jandarm alunecă iar ceilalţi se opresc să-l ridice. La tv-uri, Raed Arafat spune că la Spitalul de Urgenţă au fost duse şapte persoane, dintre care doi jandarmi. Rănile nu sunt grave, doar nişte zgârieturi şi vânătăi, nimic rupt.

Piaţa se goleşte din ce în ce mai mult. Sunt oameni tocmai la Statuia Aviatorilor, iau cu asalt staţia de metrou de acolo. Aglomeraţie, comentarii înjurături. Îl sun pe amicul pe care-l ştiam în piaţă. Nu răspunde. Mă uit iar la tv. Un grup de “huligani” ataca în forţă jandarmii, care tot nu ripostează, se protejează doar cu scuturile. Bastoanele de cauciuc atârna ca nişte obiecte inutile. Mă, ce dracu fac ăştia? Chiar nimic? Nimic. Apare o dubă a jandarmeriei care încarcă nişte “huligani”. Televiziunile încep să dea reluări cu fazele fierbinţi ale confruntării. Euronews preia ştirile şi hiperbolizează. “Ciocniri masive între protestatari şi poliţie” şi alte bla-blauri. În faţa porţii mele opreşte o maşină. Câinele nu se agită prea tare, semn că e cineva cunoscut. Deschid şi intră amicul meu cu încă cineva, un flăcau negricios cu un fes tras pe ochi. Ai venit cu bodyguardul? “E un bun prieten, am fost în piaţă împreună. Fraiere, uite cum ai pierdut tu o mie de euroi. Fraier de fraier. Scoate alcoolul, că am îngheţat dracu de tot!” Scot alcoolul, limbile se dezleagă, bodyguardul e şi el ofiţer, misterul începe să se destrame. Vorbim despre incendierea Reichstagului, despre politichia actuală şi mai ales despre comportamentul jandarmilor din seara asta. “Păi cum să dea în colegi, ce ai senzaţia că aia sunt proşti, ce nu ştiau cine îi “atacă”? Cine crezi că ar avea curajul să atace trupele speciale ale jandarmeriei cu pietre? Puţoii ăia? Hai să fim serioşi! Sigur, au fost şi ei, dar pentru două milioane crezi că se puneau cu băieţii în negru? Şi aşa suporterii vor da cu subsemnatul până poimâine, iar toată hărmălaia se va deconta pe ei. Hai noroc!” Câţi aţi fost? “Vreo cincizeci de-ai noştri, restu’ băieţii de la galerie. A fost suficient, n-ai văzut?” Prea se umpluse piaţa, lumea avea chef de cântat, nu puteau să plece aia de la guvern, lumea mai are şi treabă”. Şi? “Şi ce? Nu ştii cum se face? Unii în cheamă, alţii trebuie să-i trimită acasă. Da’ a fost subţire… jandarmii sunt băieţi de băieţi!” Discuţia a continuat până pe la vreo trei, când, după ce-am dat gata o sticlă de Buffalo Trace W.L. Weller 12, din rezerva mea personală, n-a mai avut rost s-o trecem pe vodcă, aşa că ei au plecat la casele lor, eu… am mai rămas sa-mi pun gâdurile în ordine. Şi să beau o cafea. Asta e…

Dimineaţa, după ce s-a crăpat de 11, mare conferinţă de presă a preşedintelui Iohannis, care s-a născut şi el alaltăieri, care habar n-are de gustul usturoiului, de… cu ce şi cum se mănâncă politica şi, mai ales, nimic nu ştie despre cine a pornit sau de ce demonstraţiile “paşnice” din stradă. Dar era “nemulţumit profund”. S-a răţoit la ministrul de interne, care „nu conduce ministerul, ci doar stă în minister!”, a înjurat PSD-ul, aşteaptă explicaţii, pentru că, de la Vacanţă Mare încoace, “egzistă o explicaţâe!” Păi da, explicaţia e că preşedintele pierde teren, pesedeii îl câştigă şi asta… nu bun. Pe deasupra, mai scapă şi nişte nemernici basma curată. Asta e chiar de rău! Şi atunci, şi-a adus aminte că vrea “guvernul lui” ca Dragnea e un nemernic, (contesta cineva?) că Grindeanu e văr cu Ponta, că Ponta e duşmanul de clasa aliat cu Ghiţă, că… ghinion!, Ghiţă e plecat, iar guvernul lucrează noaptea şi “le bagă” pe furiş. „Şi să nu (vă pună dracu să) faceţi o anti demonstrate pesediştilor, că iese cu violenţă”. The President Klaus dixit! Adică ce, io nu ştiu să aduc mercenarii şi „huliganii? Eeeee!” A mai spus şi altele, că SRI-ul nu l-ar informat, nici pe el nici pe ministrul de interne. Hai mă, iar ne iei de proşti? Dar dom’ preşedinte a fost şi simpatic, când a lătrat fraza aia celebră: “Jos labele de pe DNA!” (Acu’ e-al lui d-acas’ sau ce?)

Pentru că nu poate să-i ia gâtul lui Dragnea, nici pe-al lui Grindeanu, deocamdată, a asmuţit-o pe Kodruţa pe cei de la RTV, care vor da cu subsemnatul despre cum fac ei emisiunile cu şi despre Ghiţă, şi de ce. L-am mai auzit şi pe tembelul ăla de la CSM, Lazăr, care spunea că presa trebuie strânsă de gât! Băăăă, eşti prost? Păi ne lasă Constituţia să vorbim fraiere, e articol acolo despre libertatea de exprimare. Poţi să mă dai în judecată că te-am făcut bou, magistratu’ lu’ peşte! Dacă se apucă jurnaliştii (de talia lui Ciutacu, de exemplu) să spună tot ce ştiu, jumătate dintre voi, magistraţii “fără pată”, emigraţi în Congo! Şi dacă mai povestesc şi alţii, că vorba umblă, e chiar nasol, că ziariştii mai au şi probe, nu mănâncă rahat doar de dragul de a-l mânca.

Adevărul e că pe guvernaţi îi doare în cur de ţară, pe preşedinte le fel, fiecare trage spuza pe turta puterii lui, uitând că ei contează mai puţin, tot ce contează sunt oamenii de rând, ăia care ziua muncesc, iar seara pun botu’ la strigarea unuia sau altuia. În stradă au ieşit şi oameni care chiar cred că “se va schimba ceva”… nu doar cei ce au ieşit pe banii PNL-ului, ai lui Soros sau studenţii de frica profesorilor. Să vedem ce-o mai fi, deocamdată “se discută”. Dom Preşedinte, da’ linişte când va fi? Sau avem şi noi ghinion?

Am senzaţia că din când în când, sunt prost. Eşti, va spune majoritatea rânjind. Păi da, sunt prost că nu mă duc la mitingurile convocate prin sms sau pe facebook, sunt prost că nu mă enervez pentru nişte hotărâri de guvern care nu mă afectează, sunt prost că trag concluzii ce sunt în dezacord cu majoritatea şi sunt prost că văd dincolo de aparenţe… Aşa şi?
 

 

Anarhie, anarhie, da’ s-o ştim şi noi!

Reprezentativ

N-aş fi scris acest articol, dacă nu m-ar fi indignat manipularea grosolană a unui profesor universitar, cu doctoratul luat pe bune, căruia, DEOCAMDATĂ nu-i voi da numele. Din respect pentru studenţii lui.

Anarhie, conform originalului din greacă, αναρχία, este un concept care se referă la existența unei societății anarhice, societatea oamenilor liberi. Anarhismul este denumirea unei filozofii politice sau denumirea unui termen generic pentru un grup de concepții de natură filozofico-politică, care sunt mai mult sau mai puțin legate una de alta, derivat din cuvântul din limba greacă veche an-archos, care s-ar traduce în limba română prin expresia fără conducere sau fără conducători. În sensul cel mai general, „anarhismul este convingerea fermă că toți conducătorii sunt în ultimă instanță opresivi și, ca atare, trebuie eliminați/înlăturați. (Wikipedia)

Pornind de la acest concept, nişte de indivizi, (ajunşi pe o anumită treaptă a piramidei lui Maslow, dar dorindu-şi cu ardoare treapta finală), îl interpretează în maniera personală şi, mai mult, încearcă să-l şi aplice. Dar nu-l aplică în nume propriu, ci prin intermediul unor terţi, mici şi proşti pentru care asumarea anarhiei este un titlu de glorie. Aşa se întâmplă acum cu preşedintele Iohannis, care “cheamă la luptă” şi chiar participă la protestele din stradă. Proteste iniţiate de “forţele oculte” situate de-a dreapta preşedintelui, forţe care, din spatele uşilor închise, îl “sfătuiesc” pe preşedinte şi cei de lângă el, spunându-i că esenţa democraţiei este părerea liber exprimată. Şi că ea trebuie exprimată în stradă, de “tinerii frumoşi şi liberi” care “pun botu” la propaganda ocultă de pe siturile de socializare. “Serviciile” isi fac datoria. Iar în Ţara Românească sunt destule.

Să fie clar, n-am nicio dragoste pentru PSD, (cu Dragnea et Co), nici pentru liberali şi, în general, pentru niciun partid sau formaţiune politică, sau politician, cunoscând fenomenul din interior, atât cât îl poate cunoaşte un jurnalist care a asistat la creşterea, mărirea şi decăderea unor formaţiuni politice. Orice politician ajuns în Parlament, indiferent dacă e “parlamentul local” sau Parlamentul României, nu va pierde ocazia să profite din greu de poziţia sa. De la primarul (şi consiliul local) al nu ştiu cărei comune, până la deputatul al cărui nume n-a fost pronunţat niciodată de la tribună, în patru ani de mandat, TOŢI nu vor face altceva decât să-şi pregătească “ceva acolo, pentru bătrâneţe”. Aşa a făcut şi preşedintele Iohannis, încă de când era primar, aşa au făcut (şi vor face) toţi cei care au ajuns sau vor ajunge în slujba Statului. Pentru că de la Ludovic al XIV – lea, Regele Soare, care a lansat sintagma “Statul sunt eu”, fiecare politician şi-a însuşit-o şi a profitat cât a putut de ea. Din când în când, câte unul a mai “picat”, atunci când n-a ştiut (sau a uitat!) “tabla împărţirii” cu partidul sau cu serviciile. Sau când s-a săturat să dea fără să mai primescă nimic, aşa cum s-a întâmplat cu Ghiţă.

Să revenim la tinerii frumoşi şi liberi, care cred că tot ce zboară se mănâncă, inclusiv elicopterele şi cred că demonstraţiile de stradă pot schimba ceva. Că dacă EI ies în stradă, cineva va ţine cont şi de dorinţa LOR. Aiurea! Ar trebuie să ştie, că ÎN ORICE DEMONSTRAŢIE din stradă, exista indivizi puşi acolo de “cineva” ca să întreţină o stare de surexcitare, care să conducă demonstraţia acolo “unde este nevoie” şi mai ales, să spargă geamurile sau să se ia la bătaie cu Poliţia, atunci când e cazul. Tinerii (frumoşi şi liberi) ar trebuie să bage un pic nasul în istorie şi să vadă că mişcarea flower power n-a avut niciun rezultat, că războiul din Vietnam nu s-a terminat datorită mişcării, ci datorită faptului că Vietnamul nu mai cumpăra armament de la fabricanţii de arme americani, că ruşii “căzuseră la pace” cu americanii, că războiul rece se cam sfârşise, iar în spatele uşilor închise se pregătea altceva. Sau mai aproape, să-şi bage nasul în mineriade. E fix la fel! Iohannis n-a mulţumit demonstranţilor, cum a facut-o Iliescu cu minerii?

Şi astăzi, demonstraţiile din Bucureşti şi din toată ţara sunt “organizate” în amănunt de cei ce le-au organizat dintotdeauna. Vor ieşi în stradă pe lângă tinerii frumoşi şi liberi, “bătrânii” plătiţi şi alţi tineri, tunşi regulamentar şi bărbieriţi proaspăt, care vor “protesta”, se vor îmbrânci cu jandarmii, apoi se vor retrage strategic, lăsând “pagubele colaterale” să se aleagă cu capul spart şi cu pumni în bot. Şi aşa mai departe, much ado about nothing cum zice poetul (ei care, bătrânul Will). Mult zgomot pentru nimic, pentru că, după “marile demonstraţii”, va ieşi pe de o parte preşedinte Iohannis, care va trage spuza pe turta lui, apoi pesediştii care o vor cârmi spre a lor. Iar tinerii frumoşi şi liberi cu ce se vor alege? Cu un guturai, cu eventuali pumni în ochi de la jandarmi, dar cu “satisfacţia” că cineva i-a văzut şi îi va băga în seamă. Da, da! Şi încă cum!

La început vă vorbeam despre un dom profesor, care publică pe contul lui de facebook postările studenţilor revoltaţi de “starea ţării”. Se pare că dom profesor e supărat pe toată lumea, e supărat pe marketingul de Crăciun, e supărat pe tradiţiile “duse la extrem” dar, în acelaşi timp, primeşte distincţii din mâna Statului pe care îl blamează. Păi e frumos aşa, dom profesor? Data viitoare, dacă vreţi să fraternizaţi cu dom profesor Iohannis, faceţi-o în nume propriu, nu prin condeiul studenţilor. Şi învăţaţi-i că democraţia este apanajul oamenilor inteligenţi, nu a gloatei, care nu va fi niciodată luată în seamă. Învăţaţi-i că nu contează cine votează, contează doar cei care numără voturile. Şi mai învăţaţi-i ca învăţând carte, EI vor fi cei ce numără. Altfel, scosul castanelor din foc cu mâna altuia, merge odată sau de două ori. A treia oară, tineretul (frumos şi liber) va deschide ochii şi vă veţi trezi singur şi blamat, cu toate încercările de manipulare scoase la vedere. C-aşa-i viaţa, tristă şi nedreaptă pentru manipulatori. Iar dacă nu veţi pricepe mesajul sau nu-l veţi lua în seamă, voi avea grijă să-l înţelegeţi… repede!

Păi anarhie, anarhie, dar s-o ştim si noi, nu-i aşa?

2000px-circle-a_red-svgprotest-gratiere-bucurestiacum 3 ore

Operaţiune „false flag” în Europa? Începe scandalul sau doar bagă americanii băţul printre gardul lui Putin?

Reprezentativ

Primesc un mail, de la amicul Costel (ăla din Frontiera, l-aţi văzut), care mă întreabă, mă tu ştii ceva despre chestia asta?” Despre care? Aia cu tancurile rablagite din Polonia şi Ţările Baltice? Habar n-am, dacă n-au spus-o la Antena 3, pe DIGI nu mă uit, pe B1 mă uit din când în când la Banciu, la Realitatea e doar Guşă şi Guşă iar la Ghiţă Tv au treabă cu Coldea. Nu ştiu. „Primesc asta de amicul meu din USA, ăla mă ţine la curent cu ce mai e noi în România şi în lume!” What a fuck? Aici nu te uiţi la ştiri? „Ba da, dar… băiatul le ştie!” Ok, să vedem. Şi-mi trimite textul, care suna cam aşa:

„Nu ştiu dacă a apărut şi la voi, dar Obomber (Obama, n.m.) a trimis 1.600 de tancuri în Europa. Sunt în Polonia şi Ţările Baltice, nu ştiu dacă au ajuns şi la voi. Astăzi, la noi în presa se zvonea că weekendul ăsta se pregăteşte o operaţiune de false flag în Europa, aşa cum s-a întâmplat la graniţa germano-polonă în august 1939, în oraşul Gleiwitz. Se aude că tancurile T-72 cumpărate de la unguri, vor fi vopsite în culori ruseşti, cu emblemele de rigoare şi poziţionate la graniţa ruso-polonă sau la graniţa Ucrainei cu cu Rusia. Cu ajutorul lor se va crea un incident diplomatic, înainte de depunerea jurământului lui Trump, (20 ianuarie). Tancurile au fost vândute ca fier vechi şi nu sunt funcţionale, dar pot fi plasate la graniţă, bombardate, să se spună că Rusia a atacat, dar a fost oprită cu vitejie de polonezi sau baltici. Am ataşat un articol care descrie cumpărarea tancurilor de la unguri de ucraineni. Un fel de cadou de la Obomber pentru Trump. Obomber vrea să creeze un conflict în Europa înainte de “inaugurarea” lui Trump, care de altfel are mari probleme. Ieri a avut o conferinţă de presă să se apere de o acuzaţie de şantaj, cică Putin are dosar despre el. Nomenclatura aici nu-l vrea de loc. S-aude şi la voi?

PS: Pe 15 Ianuarie începe încă o nouă conferinţă pentru pace în Middle East între palestinieni şi evrei. Israelul însă nu participă. Şi aici este posibil un false flag ca să disturbe conferinţa. Atacuri de TIRuri, artificii, sau cine ştie ce…”

Adică…? Am citit şi eu articolul, de regulă la noi apar ştirile astea apar după ce se întâmplă. Citiţi-l şi voi şi dacă se adevereşte ceva, iar informaţiile sunt adevărate, nu e bine. Dacă e doar un bluf, asta e…

BBC Caught Red Handed Hoaxing Russian T-72′s Invading! They Were Junk Tanks Bought By Ukraine for Propaganda!

20140812nyiregyhaza

 Watch the first video on www.project.nsearch.com to open a Doorway to God!  Those who join Project Nsearch will discover ways to make extra income and get free ebooks on natural curesfree energy and spreading more truth!    I teach others how to make real extra income on my Newsletter.  Join my site and email me at glenn@nsearch.com or call me at (352) 478-8059 so I can reach you!  Thank you for sharing all my articles to social networks!  VeteransTruthRadio.com for Victory!

 A couple of weeks ago, Ukraine bought some old T-72′s from Hungary at the scrap price of about $8,500 dollars each which is their value as scrap metal. Ukraine does not use the T-72, it uses the later t-80 and t-84. But Russia still uses the T-72.  It seems that the only purpose that Ukraine bought these junk tanks for is to create a false flag or for more lies from the fake news that Russia is invading!  The BBC ran with the hoax story of the T-72 Russian tanks crossing the border invading as did many other mainstream fake news outlets!   This is all just more lies from the Ukrainian puppet government that was put into power for $5 Billion.  Soros actually bragged about it!  It makes me sick that you get more truth from Iranian news that US or British news.  What a fraud! 

 Here’s the article from the Hungarian website that talks about the T-72 brought for scrap by Ukraine!

http://www.hidfo.net/2014/08/12/hulladekvas-araert-eladott-honvedsegi-harckocsik-utban-az-ukrajnai-haboru-fele

Here’s the translation of the Hungarian web page talking about the Russian T-72s sold at scrap prices (about $8500 each) by Hungary and shipped to Ukraine.

A vigilant reader sent in the following photos, which were made in Nyíregyháza railway station on August 2. According to the information provided on the trains headed Záhony, which crossed the state border to the Ukraine. The photo is interesting that these T-72 ever for the average stock of Hungarian Army tanks are visible.

Hídfő.net | scrap sold for the price of army tanks on the way to civil war in Ukraine

Hídfő.net | scrap sold for the price of army tanks on the way to civil war in Ukraine

Hídfő.net | Nyíregyháza railway station

Since the outbreak of the Hungarian Armed Forces of Ukraine crisis means selling stocks extracted from HM EI Inc.. (Ministry of Defence Electronics, Logistics and Asset Management Company Private Limited), two applications have been announced for T-72 battle wagons. From March 2014 to the first year could be applied, it is 58 pieces, mainly produced in Belarus harcjárműre concerned. This tender was founded in October 2013 – allegedly held by individuals Czech – Company, Ltd. won the Excalibur Defense. The second tender offer was made in July 2014, and by August it had already been criticized. This is the above-named company won, which appears in the list of registered firms licensed to practice in military technology trade also.

The application of the 58 pieces the chariot:
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Palyazat/Palyazat_S14N03.pdf

The tender winner
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Tajekoztatas/Tajekoztatas_S14N03_eredmenye.pdf

The second application 22 pcs T-72 tanks was out.
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Palyazat/Palyazat_S14N08.pdf

The second winner of the tender:
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Tajekoztatas/Tajekoztatas_S14N08_eredmenye.pdf

The tanks can be 22 pieces minimum gross price was 45 million 220 thousand. This means that one should pay harckocsiért slightly more than two million Ft. Since we assume that the offers started competing with each other, so probably a little more money in the kelhettek combat vehicles. Today, the world market in such a condition, used but still-air combat vehicle battle with at least one hundred thousand United States Dollars (USD 24 million). So home could sell tenth of the market price of these combat vehicles.

However, in any event, the question implies that what sells used the HM company, but still-air battle with military technology virtually scrap prices or below cost? Today £ 53-57 a kilogram price of iron, such a tank is 41-44 tons, depending on the type of track.

The second set prices (S14N08 ID) application, the concept of a transaction might constitute misappropriation because state assets have played through a certain company at a fraction of the fair market value. The fact that the Defense Excalibur Ltd when and to whom, at home or abroad, has sold a total of 80 pieces of used T-72 tanks on the property that has no information. Since many of the neighboring countries of Ukraine only waging war and military-technical losses are significant, so it is possible there could point to sell these tanks. According to information from the subject of railway equipment is being held there.

It is a fact that the United States spends millions of dollars on a daily basis in the Ukrainian army operation to hold and called on NATO allies who operate or have operated to transfer or sale of stocks to help Ukrainians to Soviet military equipment. Thus, the Soviet Union sold technology to replace the NATO countries will be eligible to expensive Western weapons, of course, not the price of scrap.

According to some sources from Poland to Ukraine or Hungary to buy Air Force combat aircraft filling. Interestingly, the MoD ED Co.. Has the solution for this is because since the 2013 sale of 24 pieces of MIG-29 fighters and 8 of MI-8 military transport helicopter.

MIG-29 tender:
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Palyazat/Palyazat_S13N07.PDF

Helicopter applications:
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Palyazat/Palyazat_S13N12.pdf

Meanwhile, the scooter was very much to the Hungarian arms of Ukraine. Perhaps this contributes to Hungary Ukrainian retaliatory action is responsible for the deaths of thousands of civilians? The explanation, which will see the light of day on the days that sold military technology from the price of deficit they want to fund, is not it, because you would have to sell the tanks not scrap at the price of a couple of African, Asian countries would have gladly bought the armory also these combat vehicles.

Ceva, cumva ştie cineva? Sau avea dreptate Nostradamus?

 

Proştii satului

Reprezentativ

A apărut Kodruţa în faţa camerelor. Puţin răcită, şi-a suflat (în)discret nasul şi a întrerupt conferinţa de presă ad-hoc, tot din cauza râurilor de muci. Cine a văzut transmisia posturilor tv de ştiri, s-a lămurit că şefa DNA a bâlbâit-o la greu, convinsă fiind că noi, cei care privim, suntem proştii satului. „Să lăsam lucrurile penibile, gen cucuvele mov și alte culori. Să trecem la declarații serioase. În primul rând, nu comentez declarațiile unui inculpat fugar, (adică Ghiţă) care are mai multe dosare penale. O parte dintre ele sunt în instrumentare la DNA. O parte dintre ele sunt deja trimise în judecată. (…) Ca atare, nu comentez declarațiile unui inculpat fugar și nu doresc să intru în dialog cu acesta”. Ăsta a fost flashmobul Kovesi, din pragul Ministerului de Justiţie. De restu’ fericire.

Şi UE ne crede demult proştii satului, sau ai clasei, depinde cum priveşti. Şi nu numai pe noi, pe toţi “săracii”, foşti comunişti din UE. Pe unii mai puţin pe alţii mai mult. Pe noi mai mult, că n-avem nici puterea economică, nici coloniile lor şi nici – hai s-o spune pe româneşte – sânge în instalaţie. Oricât s-ar da de rotunzi cei de la guvernare, indiferent de stânga sau dreapta (care nici măcar nu există, există doar o adunătură de indivizi ce au făcut banul mare, depinzând unii de ceilalţi), niciunul nu s-a împotrivit vreunei directive a CE. Pentru că au de luat banălău, ce evident se duce şi în buzunarul lor. Nu direct, că nu sunt atât de proşti, prin fel de fel de firme şi firmuliţe de interpuşi. Am spus asta, aşa, ca să vadă că nu toţi romanii înghit pe nemestecate tembelismul european aplicat la scara naţională, pentru că “aşa e bine”.

Astăzi vă voi povesti despre directiva CE 2001/37/CE, despre tutun şi aplicarea pe pachetele de ţigări a unor avertismente şi fotografii. Vă pot spune din capul locului, că indiferent ce scrie pe pachet, fumătorii nu se vor lăsa niciodată de cumpărat şi fumat de dragul directivei, nici în România, nici în alte părţi! Aveţi anexata la sfârşitul articolului directiva în cauză, citiţi şi minunaţi-vă de excesul de zel – citeşte prostia şi obedienţa – oamenilor de decizie din ţară românescă.

Directiva despre care vă vorbesc, are, normal şi excepţii, pentru că grecii au coaie. Nu şi romanii. Aţi văzut ce-au făcut astă vară şi cât de repede Europa i-a luat în braţe şi i-a pupat dulce pe botişor? De ce? Că NATO? Nu! Şi Turcia e în NATO şi are o grămadă de probleme. Şi noi suntem, dar în afară de nişte tinichele luate la suprapreţ, sub formă de avioane ieşite din uz şi nişte fregate excepţionale (acum 50 de ani!), nimic. Ba ne mai şi mândrim că avem flota!

lukiesSă revenim la tutun şi la obedienţa românească. În directivă nu scrie că pe pachetele de ţigări să se tipărească imagini şi mesaje pe 2/3 din suprafaţa de expunere. Scrie clar că “se va specifica” dar nicăieri nu se bate în cuie suprafaţa. Dar am descoperit o chestie, un agreement între Europa şi producătorii de tutun din Anglia şi SUA, sub franciza cărora s-au construit fabricile de ţigarete din Europa. Adică, în funcţie de scăderea vânzărilor din cauza “afişării negative”, compania respectivă va fi despăgubită cu un procent egal cu procentul pierdut de companiile producătoare. Mai clar, scade vânzarea ţigărilor, producătorii nu au de suferit. Şi atunci de ce toată tevatura asta? Produsele fabricate în UE gem de E-uri, otrava subtilă care atacă ficatul, plămânii şi rinichii, puii din fermele nemţeşti sunt plini de antibiotice, sucurile “naturale” provin din Dealurile Chimiei, ca şi vinul, dar pe niciunul nu scrie atenţie fraierilor, muriţi! Doar pe pachetele de ţigări, apare una care-şi scuipă plămânii sau îşi arata cu graţie cariile. De ce nu se pun astfel de etichete şi pe sticlele de vin, bere sau vodcă? Ei de ce! Pentru că în secunda doi, vor dispărea atât Parlamentul European cât şi toţi mahării din zonă. Pentru că nu s-au stabilit încă despăgubirile cu producătorii de vinuri, bere sau pui şi nici nu se vor stabili vreodată. La ţigări e mai simplu, sunt mai puţini şi mai puternici. În rest, toţi europenii, inclusiv românii, pot mânca căcat frumos ambalat, niciunul dintre cei de la Parlamentul European sau din guvernele locale nu are de suferit. Doar prostii. Adică noi, oamenii de rând. Mă gândeam cum ar fi să-i impună Mama Europa lui Putin, să pună capul de mort pe vodcă! Păi în două zile, le-a tăiat gazul, le-a închis robinetul cu petrol, a blocat Rotterdamul (care e mai mult de jumătate rusesc), le-a dat drumul ruşilor fără paşaport în Europa şi… să vezi atunci cadril! Hai, are cineva boaşe să-i impună asta lui Volodea?
În rest, despre ouţele lui Dragnea, nici nu se poate discuta, că el de-abia şi-a văzut sacii în căruţă, cum să se bată cu Marele UE? Văzut, văzut, dar pentru cât timp? Cine pariază cu mine că nu peste mult timp, Grindeanu va fi şeful PSD-ului? Nu credeţi? Hmm… Păi a rămas el Năstase fără PSD, a rămas Ponta, ce Dragnea e mai breaz? E pe lista scurtă…

Nu trebuie să cauți prea mult pe net ca să găseşti cât de periculoase sunt telefoanele mobile, cât de periculos este să folosești un cuptor cu microunde pentru a-ți încălzi mâncarea, cât de periculoasă este medicina modernă, sau cât de periculoase sunt rețelele WiFi. Cât de proşti sunt cei ce fac aceste studii apoi le distribuie pe Facebook, Twitter și alte rețele sociale, altor proşti care le iau de bune, “că aşa au auzit ei din surse sigure” nu scrie nicăieri. Scrie doar că “folosite timp îndelungat, pot provoca moartea, impotenţa, cauzează cancer, afectează dezvoltarea fizică și emoțională a copiilor”.

Proştii satului? Aşa o fi…

tabac-1-1 tabac-1-2 tabac-1-3 tabac-1-4 tabac-1-5 tabac-1-6 tabac-1-7 tabac-1-8 tabac-1-9 tabac-1-10

Cică vine iar cutremuru’. Ăla mare!

Reprezentativ

Contactul intempestiv al bucilor cu gheaţa se intensifică. N-avem nicio vină că pantofii, bocancii sau cizmele n-au cuie, iarna ne-a luat iar pe nepregătite. Suntem în a doua lună de primăvară, Ianuarie şi cine mai credea că de Bobotează poate fi ger în halul ăsta? Mai şi ninge, bate vântul, în loc să înflorească cireşii. Că aşa e pe la noi. Avem o autostradă, ca vai de capul ei şi aia e înzăpezita. Dacă vrei să ajungi la Constanta, musai s-o iei prin Viena şi dacă ai un pic de noroc, să te sui în avionul de Istanbul. De acolo, dacă scapi întreg, mai vezi. Bucureştiul e sub cod roşu, ca şi primarul general, care îi dă afară pe cei de la RATB, pune alţii, dar până se apucă ăia noi de treabă, vine toamna. Primul ministru decimează şefimea de le Metrorex, aşa le trebuie, pe aia i-a durut în cur de bucureşteni dintotdeauna. În Moldova zăpada e cât casa, o fată a născut în şenilată un băiat, căruia i se va spune John. La Vaslui a îngheţat ţuica în damigene ceea ce sună a dezastru naţional. La Galaţi urlă crivăţul a pagubă, noroc cu netul, că altfel informaţia n-ar mai circula. Pe la televiziuni se plimba fantoma lui Ghiţă, această nouă Elodie. O telenovelă în care se regăsesc mai marii ţării, de la SRI la DNA, poporul înghite doar ce-i da RTV-ul sau A3, pe nemestecate, pentru că nu ştie (sau n-a aflat?) că politica e curva iar politicienii cei mai buni băieţi din lume. Ca noutate, au scos-o p-aia cu “Ghiţă nu e fugar, e martor protejat” adică vezi Doamne,  noi ne-am născut sâmbăta şi era ger. Despre cauţiunea (sau pseudo-cauţiunea) pe care a iest Ghiţă de la Beciul Domnesc nicio vorbă. O căruţă de bani, pe care el fugitivo trebuia s-o piardă. O fi pierdut-o, n-o fi pierdut-o nu se ştie. Toată lumea e cu ochii şi urechile pe ce mai pârăşte Ghiţă. Dacă spune adevărul, e cam naşpa, dacă minte, e vai de curul lui. În nicio variantă însă, nimeni nu va face nimic. A, uitai! Se va face o comisie, care va îngropa cazul. Kodruţa va veni din concediu şi va spune că Ghiţă minte, că aşa se comportă un “fost”, rănit la orgoliu. Şi cam atât. Ăla stă bine mersi la căldurica, joacă bambilici cu Mazăre la umbra bananierului iar fraierii fac rating televiziunilor de ştiri. Ai rating, ai pub. Ai pub, ai bani. Ai bani, ţi se rupe de restu’! Păi nu e bine aşa? Este! Şi afară ninge, ninge şi bate vântul. Şi mai vine şi cutremurul ăla mare, să ne facă fărâme-fărâmiţe, acum când ne-au super îngheţat bucile. Aşa spune la tv, parcă poţi să ştii? Cică ştie un nene, dar nu spune decât pe bucăţele, să nu bage spaima în popor. El, Mircea Radulian spune că vine acopalispa, anul ăsta, nici mai devreme nici mai târziu. Cică savanţii britanici şi nu numai, susţin asta. Altul (Mihai Diaconescu) tot din gaşca de la INEP spune că nţ! Că e o poveste de pe un sit, pe care scrie în fiecare an că la noi vine beleaua. Aşa şi? Adevărul e că nici dracu nu ştie când şi dacă va fi cutremur, toată lumea îşi dă cu presupusul. După ştirea asta, la teve vine o tanti cu bufeuri şi medicamente anti. Cică i-au trecut! Nu suflă o vorbă despre ce-a mai făcut, a luat doar suplimentu’ala alimentar şi e iarăşi verde şi aptă. Mda. Tot la teve, o înmormantare cu lăutari şi dansatoare la bară, la Singapore. Am lamurit-o şi cu ziua capului lui Ion de ieri. Oamenii se bucură când cineva rămâne fară cap, asa că a fost aniversare. La mai multe. Poate mai cad niste capete, ale ştim noi cui, să ne bucurăm. Dacă nu, nu. Să revenim. Afară e cald şi bine, au inflorit gutuii, Dragnea a făcut salariul 3000 de euro indiferent dacă munceşti sau nu. Doar că… pe buticul din colţ scrie în araba (şi engleză!), aerul condiţionat cam scârţâie şi… ce bine e aici în Dubai! Dau cu mâna de perete şi mă trezesc! Futui!

Afară ninge… aşa şi?

A mai trecut un an. Aşa şi?

Reprezentativ

S-a mai dus dracu’ un an din cei… pe care pot să-i văd, percep, miros, gust. A trecut rapid, ca toţi ceilalţi, de te apuca depresia când te uiţi în calendar şi mai ales te mai şi urci pe cântar! Le-am făcut pe amândouă, apoi am deschis blogul să văd dacă mai ninge (mi-au pus aia zăpada până pe 4 ianuarie), ninge dar nu se aşterne, aşa că ninge degeaba, ca de obicei. N-o băgaţi p-aia cu stai să vezi că grâul, porumbul şi rapiţa au nevoie de rezerve de apă în sol, pentru că eu văd porumbul doar sub formă de mălai unguresc iar rapiţa – ulei de… Cineva îmi atrăgea atenţia că în lista de bloguri pe care le citesc sunt unele care nu merită. Care – am întrebat? Fără răspuns. Aşa şi? Niciodată n-am spus că scriu pentru bloggeri, pentru aprecierile lor sau pentru reciprocitate, să apară like-ul la coada articolului. Dacă citesc ceva şi-mi place, apreciez, dacă nu nu. Îi spuneam unui co-blogger că fiecare jurnalist este un scriitor ratat, şi invers. Blogării sunt pe undeva la mijloc, fac ceea ce fac din pasiune, nu sunt nici scriitori nici jurnalişti, netul le-a dat posibilitatea să se exprime şi o fac. Cei buni au zeci de mii de cititori, ceilalţi au câteva sute. Asta nu înseamnă că sunt proşti, doar că sistemul lor de promovare e un pic aiurea. Sau nu-i interesează să fie “citiţi”. Cunosc un blogger care îi scria iubitei în fiecare zi, de aia şi-a şi făcut blog, tipa nu citea emailurile de la el, în schimb rupea blogurile. Până într-o zi, în care blogul tipului a fost “descoperit” de o altă tipă şi… a început o altă poveste. Nimic nou sub soare. Există însă, o singură condiţie pe  care, dacă n-o îndeplineşti, n-o să te citească nici dracu! Limba romană. Dacă te exprimi strâmb şi şchiop, mai bine te laşi, altfel pierzi vremea şi banii pe curentul electric. Dacă n-ai citit de când eşti viu, măcar poveştile copilăriei, n-ai ce căuta în blogosfera. Nu vreau să spun mai multe că se apucă unii de citit, ceea ce, mi-e greu să cred, mai bine se uită la filmul după cartea cu acelaşi nume, până se plictisesc. Şi aşa e bine.

SAMSUNG

Am făcut o pauză, motanul Mini (un escroc sentimental) m-a anunţat că trebuie să-i curăţ litiera, că aşa sunt eu, o pisică mare (şi proastă, în viziunea lor!) care face munca de jos, le dă să mănânce şi-i piaptănă când au ei chef! Şi dacă tot m-au scos din mână, pot să vă spun că am patru, doi băieţi şi două fete (una băbuţa, are doisprezece ani, e cea mai înţeleaptă şi cam grăsuţă). De Mini v-am spus, Nas e celălalt băiat, e cel mai drăgăstos şi milog de mângâieri, Fitzy e mama lor, care acum e colega lor de joacă, iar pe băbuţescu o cheamă Pissy (cel mai inspirat nume posibil!). Au caractere diferite, apucături diferite, odată la trei luni fac praf un “copac pentru pisici” dar îmi iartă scaunele şi tapiseria fotoliilor. În rest, coabitam fără probleme.

Să revin la ce scriam mai sus. Dacă vreau să citesc poezie bună, mă duc la blogul lui Florin, dacă vreau să văd ce şi cât suferă o ziaristă în viaţa de zi cu zi, citesc blogul Oanei. Regina Buburuza pune în fiecare zi întrebări. Răspund sau nu, după cum am chef. La Mishuc ascult muzica bună, iar pe Efemeride văd ce-au mai inventat unii şi alţii. Lovendal scrie despre conspiraţiile din lume şi mai ales de pe net, iar ceilalţi scriu ce au ei chef! Citesc când am timp şi alte vreo câteva zeci de bloguri plus comentariile, dar asta nu înseamnă că sunt îndrăgostit iremediabil de blogosferă. Mai citesc şi câte o carte, prost obicei, nu-i aşa?

Afară e soare, ianuarie ăsta habar n-are că e lună de iarnă, că ar trebui să vină greul Bobotezei, ca grâul are nevoie de zăpadă, că eu m-am îngrăşat trei kile. Aşa şi?

 

Mai daţi-i o clipă lui Ilie Micolov…

Reprezentativ

“Dragoste la prima vedere”, “Şoferul şi multe altele… O generaţie i-a fredonat melodiile şi l-a ridicat la rang de artist. Acum artistul e grav bolnav. Şi ceea ce e şi mai grav, este că e singur… Singur şi uitat de prieteni, asemeni tuturor artiştilor care îmbătrânesc, dar a căror voci rămân veşnic tinere în palylisturile radiourilor. Ilie e bătrân, bolnav şi singur. Banii din “pensia de artist” nu-i ajung nici să-şi cumpere medicamente…

Din când în când îi mai calcă pragul pragul un prieten, dintre puţinii care i-au mai rămas şi-i aduc de Paşti şi de Crăciun câteva ouă şi-o sticlă de vin. Vinul nu-l mai bea, Ilie nu mai bea vin demult, diabetul şi alte boli au făcut din uriaşul cu ochi blânzi o epavă. Inima şi cele câteva zeci de alte diagnostice zac în dosarul pe care Ilie îl ţine la loc vizibil “în caz de ceva, să ştie doctorii ce mi-au făcut alţi doctori până acum…”

Ilie a apărut de nicăieri prin anii ‘80. Chiar de nicăieri nu, el a fost până la un moment dat “om aşezat, contabil”„Nu mi-am ales drumul în muzică. Eu nu mi-am ales niciodată nimic. Până la o vârstă, nici nu ai voie să alegi. Nu am vrut să mă fac de mic ceva, am avut tendinţa de a face ceva. Copilul nu ştie niciodată ce va ajunge. Până la muzică am fost economist la Direcţia Sanitară a judeţului Suceava. Birou, răspunderi sociale, până la 29 de ani”[i] Fatalismul moldoveanului născut în cetatea Sucevei, asemenea fatalismului rusesc. Nu ai voie să alegi, nu-ţi dă voie „cineva” să mergi pe alt drum decât pe cel ce ţi-a fost destinat. Şi Ilie, aruncat în vâltoarea vieţii, şi-a ales drumul. O vreme a fost consultant la Radio România, apoi a apărut în spectacolele Teatrului “Constantin Tănase”. Vara, cânta pe litoral, pe la cârciumi.

Eram student şi-mi câştigam bănuţul în vacanţe, făcând pe ajutorul de ospătar la restaurantele din Eforie. Ilie apărea la Perla sau la Europa şi cânta două, trei melodii. Cânta „Dragoste la prima vedere”. Era aplaudat îndelung… Uriaşul zâmbea, mai cânta odată şi încă odată, apoi dispărea în noapte, spre altă cârciumă, spre alte doamne care suspinau şi-şi strângeau de mână partenerii, pe sub masă…

Au trecut anii, o grămadă de ani cu bune şi rele, cu bucurii şi nenorociri, cu doruri şi uri… L-am reîntâlnit pe Ilie. Eram la Ploieşti, director la Alpha tv. Producătorul unui show l-a invitat să cânte câteva piese. După înregistrare, Ilie avea în continuare chef de cântat. Ne-am retras într-o sală, uriaşul şi-a luat chitara şi muzicuţa şi a început să cânte „La hanul Ancuţei”. Am început să recit versurile în timp ce le cânta. S-a oprit şi m-a întrebat mirat de unde le ştiu. Sunt versurile mele, i-am spus, le-am scris acum… o mie de ani. “Eu le am de la cineva, nu mai ştiu de la cine… mi-a dat poezia şi mi-a spus s-o cânt. Uite că am descoperit autorul!” Nici până în ziua de astăzi nu ştiu cum a ajuns poezia mea la Ilie, nici el nu ştia prea bine. Am publicat-o demult, într-o gazetă obscură de provincie şi de acolo… a avut soarta tuturor efemeridelor scrise de mine de-a lungul vremii… Ne-am împrietenit, dscn0231afis-posternici nu era prea greu, iubeam amândoi muzica, poezia şi vinul bun. Am început să filmăm un videoclip, dar după primele zile de filmare, Ilie a plecat în Germania, la treburile lui, am tot amânat şi amânat a rămas până în ziua de astăzi… Am fost de câteva ori acasă la el, undeva în Militari, într-un apartament modest de bloc comunist, în care, în afară de chitările sale, boxe, amplificatoare, Ilie avea şi celebra “colecţie” de pălării texane, de care era foarte mândru. Am încercat apoi să-l ajut să facă un CD cu melodiile pe care le scrisese între timp, am participat la câteva repetiţii, am fost la Corabia la amicul Petre Preda, chitarist, unde ei au mai făcut câteva repetiţii, am făcut coperta albumului, dar… Ilie a plecat iar în Germania pentru o vreme şi proiectul nu s-a mai finalizat. Au rămas doar fotografiile şi o copertă…dscn0306

Şi au trecut alţi zece ani. L-am văzut pe Ilie întâmplător, într-o emisiune tv, acum câteva zile. Era obosit, doborât de boală, singur şi trist… Se mişca greu, boala şi greutatea nu-l lasă să facă mai mult de câţiva paşi, cu greu. Îi spunea reporterei că l-au uitat toţi, că nu are prieteni, că nu-i mai deschide nimeni uşa… Reportera o ţinea pe-a ei, ca majoritatea reporterilor de astăzi, pe care nu-i interesează nimic, iar odată ajunşi la un post tv, ştiu totul, mai puţin limba romană. L-a pus pe bietul om, care abia vorbea, să cânte. Ilie a fredonat câteva versuri din “Dragoste la prima vedere”. Sunau mai mult a strigăt de revoltă şi ajutor. Revolta unui om a cărui voce a vândut peste 600.000 de discuri, a cărui voce se aude şi acum la radiourile naţionale, dar care mai are doar câteva zile sau câteva ore de stat printre noi… Uitat de toţi, uitat de cei ce l-au aplaudat, l-au adulat şi erau in stare să-i sărute picioarele. Uitat de miile de femei care suspinau, uitat de de miile de bărbaţi care îi foloseau cântecul drept pretext pentru a-şi întâlni sau minţi iubitele… Uitat de statul care îi ciunteşte pensia…

Dacă în căutările voastre pe posturile de radio îi veţi auzi vocea, vocea aceea inconfundabilă de bas bariton care cântă nişte versuri simple, naive chiar: Pe cărarea vieţii/Trec câte o dată/Cu speranţa vagă/De-a te întâlni/Ne cunoaştem parcă/De o viaţă întreagă/Neavând puterea/De a ne vorbi…

…nu uitaţi că Micolov vă iubeşte… Oriunde v-ati afla, oriunde v-a dus viața, Ilie Micolov uriașul cu suflet de artist, va iubeste, cu dragoste la prima vedere… Voi îl mai iubiţi? Dacă da, faceţi în aşa fel încât trecerea lui spre raiul artiştilor să nu fie întunecată şi dureroasă. Mai daţi-i o clipă lui Ilie Micolov… dăruiţi-i o clipă de bucurie, asa cum el v-a dăruit o viață…

 

Eu îl iubesc pe Moș Crăciun!

Reprezentativ

Până pe la 6-7 ani Moş Crăciun exista! Când îţi spune un copil mai mare şi rău că Moşul e doar o poveste şi că părinţii, bunicii sau mătuşile îţi cumpără jucăriile, îţi vine să-l omori violent! Pe urmă îţi trece, accepţi convenţia şi te bucuri de cadouri. Devii la rândul tău Moş Crăciun. Evident, citeşti poveştile despre el, inventate de scriitorii şi preoţii care îl trag spre partea religioasă pe bietul moş. Ştii că nu există, ştii că e o poveste dar accepţi convenţia pentru a înfrumuseţa viaţa copiilor. Moşul nu face rău, aduce daruri copiilor cuminţi. Dacă părinţii îţi sunt săraci, n-ai fost cuminte, dacă nu… moşul îţi iartă micile greşeli.

Nu acelaşi lucru se întâmplă cu Dumnezeu, Iisus şi toată pleiada de sfinţi şi sfinte, moaşte şi alte închipuiri. Pentru unii, ei continuă să existe şi după cei şapte ani de copilărie. De ce? Nu e o poveste la fel ca a moşului? Nu, vor răspunde credincioşii, NU, EI EXISTA! Unde frate? “În fiecare dintre noi, în sufletul tău!” Şi de aici încep ameninţările. Nu crezi? Vei arde în ligheanul (lacul, cazanul, tomberonul, depinde de imaginaţia fiecăruia) cu smoală! Când? Păi… după moarte. Atunci nu mai simt nimic. Eşti prost şi te bate Dumnezeu!  Nu mă bate! Ba da! Îţi vei petrece viaţa de apoi în iad! Discuţia poate continua la nesfârşit, de fapt continua la nesfârşit pe facebook, în grupurile de creştini şi atei. Dacă întrebi un credincios despre Moş Crăciun, îţi va spune că nu există, ca o fi existat cândva, că nu scrie în Biblie, etc. În schimb Iisus foșgăie printre noi, ia notițe şi le bagă în arhivă. Tot ce se întâmplă, e cu voia lui Dumnezeu, dacă tragi o bășină sau dacă iți rupi gâtul, tot voia Lui e. Dumnezeu (în picturi, poze, statui) e tot timpul supărat și încruntat. Moș Craciun zâmbește. De ce?

Până când? Până când îi va locul divinitatea de rezervă. Până când o religie va fi înlocuită cu alta. Moş Crăciun însă, va rămâne veşnic, poate se va numi altfel, dar va aduce mereu bucurie copiilor în miezul iernii. Eu îl iubesc pe Moș Crăciun! Restu’…

Sunt pervers în cuget şi simţiri. Aşa şi?

Reprezentativ

 

Să fi fost vreo zece fără un sfert, când mi-a bipăit telefonul. Trafic, Titulescu spre Piaţa Victoriei, dacă n-ai nervii tari, n-ai ce căuta acolo la ora aia. N-am avut de ales, aşa că, m-am aşezat la codălăul format. Scot telefonul şi văd o notificare, o notificare de apariţie nouă pe un blog, blogul unei tipe oarecare. Aha, zic, şi-a revenit Pantazi, scrie. Ia să cetim! Şi găsesc… Sunt maniacă. Şi ce dacă? Citesc tot, mai înaintez trei maşini, semaforul se face iar roşu, aşa că citesc pe îndelete. În primul rând nu sunt de acord cu titlul. Sunt perversă ar fi sunat mai bine, dar pudibonderia salvează… scriitura? După mine, ar fi sunat mult mai bine Sunt perversă. Şi ce dacă? Adică ar fi reflectat realitatea obiectivă, din punctul meu de vedere. Perversiunea şi-a făcut loc subtil în viaţa noastră de zi cu zi, nimeni nu e sfânt, toată lumea se gândeşte la… fel de fel de chestii, care nu se pot spune într-o conversaţie cu necunoscuţii pudibonzi. Te vor eticheta imediat drept obsedat/ă, pervers/ă sau dracu mai ştie cum. Dar, din perversiune se câştigă. Uite, Maria Popovici, fata care a câştigat Ai Umor (după ce l-a pus pe Cheloo să-i sufle peste proaspăt epilata-i păsărică, a câştigat douăzeci de mii de euro! Unde suflă Chelu’ creşte! Şi în timp ce mă gândeam cam ce perversiuni elegante să pun pe blog atunci când voi ajunge la tastatură, aud un claxon luuung şi disperat în spate! Mă uit în oglindă şi văd o maşinuţă cu număr de Teleorman, care în afară de claxon mai avea şi faruri. În faţă, coada a mai înaintat cu trei maşini. Pornesc frumos şi fac cei cinsprezece metri. În spate, “bolidul” cu număr de Dragnea se opreşte la 8 centimetri de bara mea. Bag pervers în marche arriere (sau manşalier cum se spune pe la noi) se aprind luminile din spate. Mini maşinuţa se înfige toată în claxon, rău de tot! Din spate se aude un “băăăă, te crezi la Orbeasca? Deschide dracu’ ochii!”. Mai înaintez zece metri şi iar se face roşu. Coltul de TR rămâne strategic la doi metri în spate. E mai bine. Ajung la intersecţie şi o iau pe Calea Victoriei. Pe la semafoare, mai arunc un ochi pe net. În paralel, o tipă cu un Q7 butonează frenetic de două intersecţii. Mă gândesc (pervers evident!) la câte a pătimit săraca până şi-a luat maşinuţa aia. În spatele ei, un ţigan şi el stăpân al inelelor, o flashuieste. Mi-aduc aminte iar de Maria Popovici şi de monologul ei. Cum ar fi ca tipa să coboare în mijlocul străzii şi să-i spună ăluia “hai mă, bagă!”. Ar fi pervers? Nu cred.

Pe trotuare văd fel de fel de… apariţii. De la tocurile de cinşpe şi bucile bine conturate la doamnele +100, cu suflet frumos şi poze din tinereţe pe facebook. Uite şi o doamnă, trecută bine de şaptezeci, cu părul ca para focului, cu irizaţii verzi! La ce s-o fi gândind, când se uită galeş după cei doi tipi descheiaţi până la buric, ce ies din sala de fitness? Aaaa, ştiu! La Arsenie Boca şi minunile lui!

În sfârşit, ajung la laptop, recitesc articolul unei tipe oarecare şi ajung la concluzia că mai avea nevoie de nişte sare şi piper, mai ales piper. Adică e kinky, dar nu atât de tare. Mai citesc vreo câteva prospături. Hope Less e ceva mai directă. La fel şi Trubadurul prin Avalon, dar e băiat şi nu se pune, băieţii poate! Poate şi Mishuk, la el se şi vede. Din viaţă ca-n piaţa e mămica şi nu cadrează. Rămâne Dincolo de uşa casei mele care le zice pe bune şi-i şi place.

Gata, am decis! Sunt pervers în cuget şi simţiri. Aşa şi? Nu sunt singurul. Să comenteze ala care nu e, dar o fi vreunul?

Spovedanie la uşa “Beciului Domnesc” de Prahova

Galerie

Această galerie conține 11 fotografii.

  Din când în când, DNA-ul mai saltă câte un politician sau fost politician, care a sărit calul rău de tot, sau care a uitat… tabla împărţirii (cu partidul). Se întâmplă însă şi altele, pe care nu le ştie nimeni, … Continuă lectura

Ion și Maria

Reprezentativ

Bucureştiul nu este doar Centrul Vechi, Piaţa Victoriei sau puzderia de mall-uri în care piţipoance de tot felul şi “vedete” de doi lei îşi plimbă fizicul şi-şi fac selfie-uri pentru facebook, rânjindu-şi dinţii şi ţuguindu-şi botul siliconat. Bucureştiul e VIAŢĂ, viaţa de dincolo de ştirile mondene, dincolo de politică, cu oameni de rând, cu săracii cei mai săraci, care-şi duc traiul de pe o zi pe alta şi pe care nu-i vede nimeni…

18La parterul blocului în care locuiesc, funcţionează mai multe fast food-uri, adică niște buticuri în care se vînd covrigi, șaorma, merdenele, sărmăluțe în foi de varză (plus viță) și alte mâcăruri de luat acasă sau de mâncat din mână pe trotuar. Mai la vale, e un magazin al Fondului Plastic și un second hand, cu mărfuri “absolut noi, cinșpe lei orice produs”, o altă șaormărie ceva mai scumpă, în care la loc de cinste găsești celebra șaorma de “pui, vită plus curcan, cu aromă de berbecuț!”.  În capăt e o tutungerie de la care nu mi-am putut lua niciodata țigări “de-ale mele” pentru că “nu prea cere lumea d-astea și dacă nu cere, de ce să luăm? Am înteles că nu au frigiderele adecvate stocării și n-am mai încercat. Tot în zonă, o gramadă de florării și florărese, gureșe, unele negre, altele (tot negre, dar…) blonde cu ochii albaștri. Restul parterului e ocupat de CEC, Poștă și vreo câteva bănci care au trecut demult de criză, dupa cum arată doamnele XXL care ies în fața băncii la fumat. Peisajul pe care vi-l descriu, se afla undeva între Piața Matache și Gara de Nord, destul de aproape de autogara de unde pleacă microbuzele spre Ploiești.

Din peisaj fac parte Ion și Maria, doi aurolaci bătâni, pe care chiar așa îi cheamă, Ion și Maria. Sunt frați. Ion mai ajută florăresele pentru o bere și câțiva lei, iar Maria cerșeşte cu sârg. Cerșește lângă șaormării, face naveta între cele două, capată destulă mâncare și pune totul într-o pungă jegoasă de plastic. Seara împarte mâncarea copiilor strazii…

Ion are un câine. Pe câine îl cheamă Labă. Cu Ion m-am “împrietenit” de când i-am salvat câinele din mașina hingherilor. După ce i-au dat două după ceafă și un șut, doi hingheri i-au luat câinele și l-au băgat în mașină. Ion urla ca din gură de șarpe, “mi-ați luat frateleeee!!!” Plângea cu lacrimi amare, dar cine să bage în seamă durerea unui aurolac isteric? M-am dus la mașină, cunoșteam câinele de câţiva ani buni, nu se despărțea niciodată de Ion, hingherii s-au uitat lung la mine, m-am uitat și eu la ei, apoi am scos din portofel cincizeci de lei și le-am facut semn sa-mi dea cățelul. S-au făcut că nu pricep, atunci am luat lațul din mana unuia și i l-am pus de gât. Ceilați au încercat ceva, dar am stâns mai tare și am spus încet: vreau câinele. Hingherului cu lațul de gât i se faceau ochii din ce în ce mai mari. Celălalt  a deschis ușa mașinii și câinele lui Ion a zbughit-o în aplauzele câtorva gură cască și în urletele Mariei. Cred că șoferul dubei sunase la Poliție, dar până să ajungă am plecat. Culmea e, că nu m-am ales nici macar cu o înjurătură…

Aseară, Ion și câinele erau la locul lor, lângă șaormărie. Maria nicăieri. Când m-a văzut, Ion s-a ridicat brusc și m-a salutat militărește, apoi mi-a spus: “vino să-ți arat ceva”. L-am urmat, am ocolit pe la dracu’ în praznic și am ajuns în spatele blocului. Acolo era Maria. Stătea în genunchi lângă o cutie destul de mărișoară și avea în mână un biberon cu tetina foarte subţire. În cutie, trei pisoi cărora încă nu le dăduseră ochii. “Sunt de la pisica albă, o știi, aia cu coada înfoiată… A calcat-o mașina de gunoi azi dimineață… acum sunt și ei singuri, la fel ca noi… dar am eu grijă să nu crească fără mamă…” Nu știam pisica albă cu coada înfoiată. Îi știam doar pe Ion și Maria, doi cerșetori cu sufletul cât Gara de Nord…

201646x404

Cine credeţi că va câştiga alegerile în Prahova?

Reprezentativ

De vreo două săptămâni viitorii deputaţi au început să colinde din sat în sat, din casă în casa, din bloc în bloc ca să adune voturi (sau intenţii de vot). Nimic nou. Candidaţii fac o grămadă de kilometri pe jos (odată la patru ani nu se pune) răcesc (că doar e iarnă şi iarna nu-i k vara vorba lu’ Băse). Au dispărut plasele cu papa bun, au apărut pliantele şi mini calendarele pe care le găseşti cu predilecţie în ghenele de gunoi. Nu vă dau exemplu de pliante, (nici de candidaţi, vorbim poimâine despre asta), toate sunt la fel, toate promit o Românie mai bună, autostradă, pensii, salarii ca-n Luxemburg (2.000 euro ăla mediu), scoli, spitale, medicamente, aer curat şi în general cam tot ce-I lipseşte prahoveanului de rând şi ar vrea să aibă. Aşa a fost şi acum patru ani. Şi acum opt. Şi acum 12. Anul viitor cum va fi? Votaţi şi număraţi, (daţi click pe „vezi rezultate”) chiar e PE BUNE!

 

Cineva trebuie să adune şi taxa pe prostie. Fiscul nu poate, rămâne BOR. BOR ştiiiie!

Reprezentativ

Taci si pupa!Pe opt ianuarie, vineri, pe la 12,30 la poarta mea au apărut doi oameni în fustiţe negre. Unul avea o găleată de plastic, celălalt o agendă şi un mănunchi de plante uscate. Au încercat poarta, poarta nimic, de fier şi încuiată. Au mai încercat odată, apoi au trecut la poata vecinului. Baba de rigoare, mă-sa mare sau soacra, la datorie, a strigat ca o apucată “saru’ mana părinte, poftiţi!” şi s-a rostogolit pe cele cinci trepte, mai mai să-l doboare pe popă. Băieţii în fustiţe au intrat, i-au stropit televizorul cu aghiazma, apoi au ieşit şi s-au ciocnit din nou de poarta mea încuiată. Fustiţa cu agendă a notat ceva, apoi au plecat mai departe. Asta se întâmpla pe la doişpe jumate, cum v-am spus. La patru, (între timp deschisesem poarta, din motive… personale) cele două fustiţe au dat buzna, direct! Am apucat să ies din casă, în timp ce indivizii şi-au început colindul: “În Iordane, botezându-te…” Bună ziua, am spus, individul nu cumva a fost botezat acum două zile? “Ba da, a zis popa, dar dumneavoastră nu aţi fost acasă” Aşa şi? “Aşa că am venit să vă spunem că s-a întâmplat botezul”. Ştiam, zic. “Daaaa? Şi nu primiţi cu botezul?” De ce, n-aţi înţeles că ştiam, iar evenimentul s-a întâmplat acum două zile, sau două mii de ani? “Şi dacă ştiţi, primiţi cu botezul?” Cât costă? “Zece lei pentru părinte…” Cine e părintele? “Eu. Şi cinci lei pentru băiatu’, ăăăă… dascăl.” Bun, alte pretenţii? “Vă dau şi un calendar al sfintei biserici ortodoxe.” Gratis? “Doar zece lei, la anul se va face 15, intrăm?” Unde? “În casă, să vă sfinţim.” Nu. “Atunci aici?” Popa a ridicat creanga uscată de busuioc, gata să mă transforme în concurent la tricouri ude. Afară erau 3 grade, iar eu îmbrăcat în cea mai bună cămaşa a mea şi în sacou. Băăăi, am urlat, eşti cu capu’? Popa a înţepenit cu mâna semi ridicata. Dă-ţi ţie cu apă în cap pe frigul ăsta, dacă eşti tare! “Nu e apă, e aghiazma…” Aşa şi? Popa a lăsat mâna încet în jos, iar dascălul a sărit în întâmpinarea buchetului cu găletuşa. “Nu primiţi cu…?” Nu mulţumesc, am răspuns. “Şi de ce nu ne-aţi spus de la început?” Care început, voi aţi dat buzna, nu v-am chemat eu. “Ştiţi tradiţia…” Nu şi banu’? “Nu… ne scuzaţi… noi…” Dascălul sau purtătorul de găleata, ieşise deja cu spatele din curte. Popa s-a uitat la mine lung şi a murmurat: “Nu credeam că…” Ce? “Că nu primiţi…” Nu. “Bine, să vă ajute Dumnezeu”. Asta e o formulă de salut sau înjuratură? “Da, adică nu, adică…” Au plecat. Pe la jumătatea străzii s-au urcat într-un Golf nou-nouţ, popa la volan, cărătorul de găleată în spate.

Ieri m-am întâlnit cu un amic, popă, ateu convins dar „meseriaş” într-ale popiei. A agonist de-a lungul celor douăzeci de ani de “păstorit” cam tot ce visează romanul, adică o “căsuţă cu gradină sub fereastră” (amprenta la sol de 200 mp plus etaj), două maşini şi un apartament pe litoral. I-am povestit toată întâmplarea. „Frate, eşti dus. Ai ceva cu popii? Ai ceva cu fratili tău? Băăăă, dacă n-ar exista prostia şi incultura, am muri dracu’ de foame. Prostia se plăteşte! Scump! Tu cu ce te-ai ales după o viaţă de jurnalist? Cei ce citesc şi ştiu carte nu plătesc. Prostimea, pulimea, ăia care pupa osu’ Paraschievei şi se “vindecă” de… orice, ăia plătesc. Ce, s-a vindecat vreo unul cu ajutorul moaştelor? Să-ţi povestesc despre psihologia turmei, spiritul gregar, Gustave Le Bon, combinarea inculturii cu religia? Am mai discutat despre asta. Dar, de câte ori te calcă un preot îţi aduci aminte de inchiziţie. Şi aia a fost bună la vremea ei, altfel nu câştigăm noi acum. Omule, religia e construită pentru a fi cu bătaie lungă, proştii creduli vor exista în vecii vecilor, aşa că, ia-le tu banii dacă eşti tare. Dacă nu îi luăm noi, cineva trebuie să-i ia. Prostia se plăteşte. Scump, aşa cum ţi-am mai spus… Noi adunăm mai mulţi bani ca fiscul şi fiscul nu zice câr! Cineva trebuie să adune şi taxa pe prostie. Hai noroc, să trăieşti şi să ne ajute Dumnezeu şi iartă-l pe fratele negru şi prost care n-a ştiut să-ţi ia banii. Data viitoare vin eu la tine cu botezul şi n-ai de ales!”

Cineva trebuie să adune şi taxa pe prostie. Corect. Tot respectul. Pentru tâmpiţi… restu’!

Alte 13 alte legi pentru ciobani ce urmează să fie votate

Reprezentativ

  1. CiobanCând ies cu oile la păscut, ciobanii vor fi obligați prin lege să meargă în urma lor și să le strângă căcărezele în pungi biodegradabile;
  2. Se va considera abuz și act de cruzime asupra animalelor folosirea unor cuvinte precum “hoooo”, “dâââr”, “marș”;
  3. Câinii vor avea voie să latre doar în afara orelor de odihnă stabilite prin lege;
  4. Dacă vin lupii, ciobanii sunt rugați să anunțe autoritățile și să aștepte în liniște sosirea lor.
  5. Câinii de la stână sunt obligați prin lege să poarte botnițe, să fie castrați, cipați, vaccinați și deparazitați.
  6. Dacă turma trece de la munte la șes, doi câini din trei vor putea fi trimiși în concediu cu plată sau concediați cu trei salarii compensatorii.
  7. Stânele trebuie să aibă acordul de funcționare ISU, MISU, PISU și CANISU.
  8. Este interzis fumatul în spații închise și vânzarea de țigări către oile minore.
  9. Stânele cu o vechime mai mare de două ierni vor avea o bulină roșie pe gard.
  10. Ciobanii care pasc turme în Ardeal se vor adresa oilor atât în limba română, cât și în limba maghiară. De asemenea, câinii sunt obligați să latre bilingv.
  11. Berbecul care conduce turma va fi ales de către oi prin vot secret, democratic.Oile vor putea fi tunse doar cu acordul lor scris.
  12. Oile negre vor fi ținute în același țarc cu cele albe și orice formă de discriminare bazată pe culoarea blănii lor va fi aspru sancționată de lege. Dacă, în schimb, un berbec este de culoare neagră, va candida pe locuri separate pentru postul de conducător de turmă.

Nu-i asa ca e de bine?

De la adelaspune.ro

Cine susţine ca BOR nu este un srl, ori e prost ori nu gândeşte. Ori e de-al lor!

Reprezentativ

Ţara arde şi pe popa îl doare-n cur (2)

DovedesteAş putea spune că îl doare la poponeţ, dar îi las pe pudibonzi să decidă cum e corect şi dacă ei folosesc sau nu corect partea mai puţin cântată de poeţi. Aş vrea să vă reamintesc nişte fapte, ale capului BOR, care, cu toate că e lovit puternic de Alzheimer, încă mai funcţionează, înjura şi adună bani pentru propăşirea Oştirii Domnului (citeşte popime). De ce spun asta? Uitaţi-vă la clipul ăsta şi pe urmă comentăm:
https://www.youtube.com/watch?v=UX9vgZTMbJQ
Să revenim. BOR este organizată încă de pe vremea lui Petru Groza ca un srl. Articolul 204 din STATUTUL PENTRU ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE spune: „La data intrării în vigoare a prezentului statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, se abrogă Statutul votat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 19-20 octombrie 1948 şi recunoscut prin Decretul nr.233 din 23 februarie 1949 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, cu toate modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare”.

Repet, statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. Are cineva ceva de comentat, cum că n-ar fi un document comercial?

În statutul citat mai sus, adică al BOR srl scrie la: Art. 4 – (1) Biserica Ortodoxă Română este autonomă faţă de Stat şi faţă de alte instituţii. (2) Biserica Ortodoxă Română stabileşte relaţii de dialog şi cooperare cu Statul şi cu diferite instituţii pentru împlinirea misiunii sale pastorale, spiritual-culturale, educaţionale şi social-filantropice.

Autonomă rău de tot, (ce şi-ar mai dori secuimea o autonomie d-asta!) pentru că sereleul ăsta nu taie chitanţe, nu face facturi, nu plăteşte impozite, n-are probleme cu fiscul. Băăăă, unde vă treziţi? ANAFuuuu, p-acolo se doarme? E bine nani la Casa Presei? Vă e frică de afurisenie? Sau aveţi ordin să-i lăsaţi în pace? Domnu’ Cioloş, strada te-a băgat în cărţi să pui treaba pe roate nu să stai în piaţa Victoriei şi să vezi cum creşte catedrala mântuirii. Popimea n-are mamă, n-are decât tată, şi încă ce tată, hrăpareţ srlist şi sereist. Sau nu vrei să intri în clinciuri cu serviciile? Nici un prim ministru n-a fost in stare să ia o decizie în acest sens. Ia vezi, matale poţi? Dacă aveţi nevoie de bani în visteria satului, puneţi-i pe popi la impozit şi vă creşte PIB-ul cu 3%. O fi bine? Dacă nu faceţi asta, mâine poimâine aud că organizează Înalt Prea Investitorul un pelerinaj la… moaştele guvernului. Atunci va fi mult prea târziu. Dom’ Preşedinte şi Cotroceniul e al bisericii. Dacă nu-i strângeţi de gât acum, vă mutaţi acăsică la Sibiu, la Cotroceni nu veţi mai avea loc. Şi nici la vila lac, are biserica pământ la Snagov cât cuprinde şi dacă se încordează IPI, adio mamă, aţi văzut că nu vă mai dau aia câştig în justiţie!

Nu-l iertaţi pe Inalt Prea Investitorul pentru că n-are ţinere de minte, are şi încă al dracului de bună, a recunoscut un reporter pe care îl văzuse odata in viaţă şi i-a dat duhovniceşte cu flit. Sau dacă n-are, cu atât mai bine, se supără uită de catedrala mântuirii şi face un spital. Piei drace, cum aşa?

Adevărul despre atacurile de la Paris. Cine a “orchestrat” totul?

Reprezentativ

Linck-ul de mai jos prezintă o înregistrare de la postul Russia Today, post finanţat de Moscova şi difuzat în limba engleză. Chiar dacă ştirea este difuzată cu mult înainte de incidentul dintre Turcia şi Rusia de ieri, reporterul – analist spune nişte lucruri pe care guvernanţii de peste tot, inclusiv cei ruşi, le-au negat.

Un document excepţional: Rezoluţia Parlamentului European despre “Operaţiunea Glado”, care arată foarte clar că unele servicii secrete europene, CIA şi NATO au fost implicate în cazuri grave de terorism! Ce dovadă mai bună decât asta vreţi?

Reprezentativ

gladioExistă încă o mulţime de cititori sceptici care nu cred că serviciile secrete ar putea fi implicate în organizarea şi susţinerea atentatelor teroriste… Citeste mai departe…

Cui pupă popa poala?

Reprezentativ

Pope Francis (L) kisses the hand of Holocaust Survivor Eliezer (Lolek) Grynfeld (2-R) during a memorial ceremony in the Hall of Remembrances in the Yad Vashem Holocaust memorial in Jerusalem, Israel, 26 May 2014. EPA

Am descoperit  niște fotografii pe care merită să vi le arăt. Papa, Papa de la Roma, mai precis de la Vatican, se închină Ochiului Dracului. Cum? Păi uite așa. La ceremonialul din 26 mai 2014, din Sala Rememorării (Yad Vashem Holocaust memorial) din Ierusalim Papa Francisc i-a pupat mâna lui David Rockefeller, așa în semn de omagiu, zice-se. La coadă așteptau Henry Kissinger și David Rothchild. Averea celor doi, Rockefeller și Rothchild reprezintă cam o treime din PIB-ul mondial. O fi mult? Cert e că, dacă Papa le-a pupat mâna, Vaticanul a primit o subvenție din care să trăiască în liniște încă vreo 300 de ani… Ar trebui ca și Înalt Prea Investitorul Daniel să înceapă să pupe câte ceva. Aveți sugestii?

Klaus Iohannis – un proiect al BND – serviciul secret extern al Germaniei?

Reprezentativ

 

iohannisAlegerea lui Iohannis ca președinte al României în 2014 a fost o mare surpriză, cel puțin pentru unii. În campania electorală s-a vorbit despre sprijinul extraordinar pe care l-ar avea România pe plan internațional dacă ar alege un ”neamț” la Cotroceni,   s-a speculat chiar o vizită a lui Merkel la Sibiu, în virtutea bunelor relații cu Iohannis.

Bineînțeles că această vizită nu a avut loc niciodată, iar relațiile cu Germania se văd: cote impuse pentru imigranți și interdicție de a intra în Schengen. Și totuși, Iohannis a avut sprijin din partea unui cetățean german, în persoana lui Michael Horst Schmidt, care chiar dacă nu reprezintă Germania, își reprezintă propriile interese.

În anumite cercuri se speculează că acest Schmidt este arhitectul proiectului Iohannis, care din primar al Sibiului a ajuns președintele României, peste noapte. În acest proiect avem două anomalii sociologice, prima se referă la notorietatea lui Iohannis care în 2012 era sub 30% la nivel național, iar cea de-a doua la turul doi al alegerilor prezidențiale unde ”neamțul nostru” și-a dublat numărul de voturi din primul tur. Asta ne arată că domul Schimdt a fost foarte ocupat în ultimii trei ani.

Iohannis – un proiect al BND (Serviciul secret extern al Germaniei)

Povestea lui Klaus Iohannis prinde contur la începutul anilor 90, atunci când Michael Horst Schmidt ajunge în România cu o misiune din partea statului german, a se citi BND. Sarcina lui Schmidt era să împiedice migrația sașilor români spre Germania. Practic, instituțiile de forță de la Berlin au înțeles puterea geopolitică pe care o pot propaga în Europa de Est și mai ales în România prin comunitatea germană/sașă din Ardeal. Plecările sașilor către Germania și Austria după 1990, cumulate cu acțiunile Securității prin care vindeau sași statului german în perioada comunistă, au diminuat cu mult comunitatea de etnici germani din Ardeal.

Odată cu venirea lui Michael Horst Schmidt în România apare organizația Forumul Democrat al Germanilor din România, iar Klaus Iohannis devine membru în 1990 și horărăște să rămână în România, deși părinții săi emigrează în Germania în 1992.

În anul 2000 este propus de FDGR la primăria Sibiului, pe care o câștigă, iar în 2002 devine președinte al FDGR tot cu ajutorul lui Schmidt. Asistăm astfel la propulsarea lui Iohannis în politica regională, deoarece prin conexiunile FDGR, acesta reușește să fie foarte vizibil în comunitatea germană din România. Pe lângă Michael Horst Schmidt, un alt personaj cu puternice legături cu BND care îl susține pe Iohannis este Emil Hurezeanu, care în 2014 este propus de fostul primar al Sibiului ca ambasador al României la Berlin.

Începând cu 2014, România este, probabil, singurul stat european cu ambasador fără cetățenie română și cu un președinte despre care nu se știe exact dacă are dublă cetățenie, română și germană.

Michael Horst Schmidt nu a ajuns oricum în România, chiar la Sibiu, în martie 1990, ci, potrivit propriilor afirmaţii, el se afla într-o misiune a statului german.

Schmidt şi-a luat liber pentru un an de la compania Siemens, unde lucra, încercând să împiedice continuarea emigrării saşilor în Germania: “Conjunctura a fost în aşa fel încât eram într-o organizaţie a saşilor din Germania care aveau şi o influenţă politică, şi se punea problema că nu mai era presiune de emigrare a etnicilor germani în Germania, să se facă nişte acţiuni să rămână în România, să nu mai emigreze.[1]” , conform unui interviu publicat online de Wall Street pe 29 septembrie 2014.

Michael Horst Schmidt ajunge deci, “întâmplător”, după cum afirmă reprezentantul BMW pe România și își continuă proiectul. [2]. Îl sprijină pe Iohannis în comunitatea germană din România și face și lobby pentru ca Sibiul să fie capitală culturală europeană.

Relația celor doi a înaintat în timpul proiectului ”Sibiu – capitală culturală europeană”, atunci când primăria condusă Klaus Iohannis a semnat un parteneriat cu reprezentantul Automobile Bavaria, SC Contempo SRL, prin care 15 autoturisme BMW au fost puse la dispoziția autorităților din Sibiu pentru oaspeți, iar una din mașini a fost dată în folosință primarului.

Pentru a se revanșa, la finalul anului 2007, Consiliul Local al Municipiului Sibiu a adoptat, în unanimitate, „proiectul de hotărâre privind aprobarea documentației de urbanism PUD pentru construcția unei reprezentanțe BMW în Sibiu, zona industrială Vest. Inițiatorul proiectului a fost primarul de atunci al Sibiului, Klaus Werner Iohannis.
Relația dintre cei doi a continuat, Michael Schmidt fiind unul dintre principalii sponsori ai campaniei electorale din 2014. El i-a pus la dispoziție candidatului la președinție un apartament de nabab pe bulevardul Primăverii, cu numai 500 de euro/lună, preț demn de cartiere „mărginașe” precum Titan sau Drumul Taberei.

Potrivit specialiștilor imobiliari, chiria pentru un apartament de 240 de metri pătrați în Primăverii nu ar trebui să coboare sub 2.500 de euro/lună, de cinci ori mai mult decât „taxează” șeful Auto Bavaria, se arată într-un material  publicat de Stiri pe surse.

De-a lungul anilor firmele lui Schmidt i-au făcut numeroase favoruri lui Klaus Iohannis, pe care acesta, până la urmă le-a acceptat, periculos de aproape de limitele legii.

Însuși Klaus Iohannis avea să recunoască: “Da, am o relaţie apropiată cu domnul Schmidt şi sunt bucuros de acest lucru. Am puţini prieteni şi sunt oameni de bună calitate”, a spus Klaus Iohannis, la B1 TV, în timpul campaniei electorale, cu referire la apartamentul din Primăverii, cu vedere la vilele lui Băsescu, Iliescu şi Ceauşescu.

Printre altele, i-a schimbat pe bandă limuzinele edilului Sibiului, actualul preşedinte ales al României, în regim de comodat. Adică gratis.

E drept, tot gratis, Schmidt a beneficiat de sprijinul primarului Klaus Werner Iohannis. În 2007, potrivit unei

investigaţii realizate de jurnalistul Cătălin Antohe, Iohannis a supus şi aprobat un PUD (plan de urbanism de detaliu), votat în unanimitate, pentru construirea unei reprezentanţe BMW în Sibiu, pe o suprafaţă de 6.128 de metri pătraţi. Actul a fost, însă, şi imoral, şi ilegal, pentru că autorizaţia s-a dat pe o firmă dizolvată şi radiată, după cum demonstrează acelaşi jurnalist în EvZ.

AXA Chișinău – Sibiu – București via Germania

Un element foarte important din biografia lui Schmidt este legat de soția sa, Veronica. Aceasta este sora lui Renato Usatii, președintele formațiunii ”Partidul Nostru” din Republica Moldova, cunoscut ca un apropiat al FSB și pro-rus convins.

Analizând aceste evidențe, este ușor de înțeles de ce Klaus Iohannis este reticent atunci când vine vorba de Republica Moldova, de ce actualul președinte nu continuă politica lui Băsescu și Ponta de apropiere de Chișinău și mai ales, de ce evenimentele din Moldova nu sunt foarte dezbătute de presa românească.

Dacă arestarea lui Filat a fost pe larg prezentată de media românești, două aspecte foarte importante au fost trecute cu vederea:

– Arestarea lui Renato Usatii
– Delegarea Marianei Alexandru de către Uniunea Europeană pentru a acorda asistență nou formatei direcții anti corupție moldovenești – CNA.

Renato Usatii a fost arestat preventiv, acum eliberat, pentru interceptarea ilegală a lui Vlad Filat. În ceea ce privește CNA, asistența acordată de Uniunea Europeană prin Mariana Alexandru, fost procuror DNA care a instrumentat dosarele lui Năstare, Ridzi și ”Gala Bute”, îi asigură statului român și deci și președintelui Iohannis influență în CNA.

În aceste condiții, sunt mai multe întrebări la care președintele Klaus Iohannis trebuie să răspundă:

– Care este relația actuală dintre Klaus Iohannis și Michael Horst Schmidt?
– Are Iohannis dublă cetățenie, română și germană?
– După câștigarea alegerilor prezidențiale de către Klaus Iohannis, Renato Usatii a scris pe blog: “Scopurile şi posibilităţile noului şef al statului român coincid cu ale noastre, în vederea unei eventuale colaborări”. Care este relația dintre Președintele României și Renato Usatii?
– Deși, în ultimii 5 ani, Republica Moldova a fost un subiect important pe agenda internațională a României, actualul președinte evită subiectul. De ce Klaus Iohannis nu vorbește despre Republica Moldova?

NOTE:

[1] Bursa.ro amintește într-un material publicat online faptul că problema se transformase într-o prioritate geopolitică a Germaniei, care, după ce a iniţiat, pe fond politic, cumpărarea saşilor de la regimul comunist, prin intermediul Securităţii, şi-a dat seamă că este o acţiune greşită, care depopulează zone extinse, colonizate de-a lungul anilor, pierzându-se astfel influenţa germană în plan regional.
[2] Acţiunea “Recuperarea”, susține același ziar online Bursa.ro, constituie şi în prezent o problemă pentru statul german care, spre deosebire de statul român, a interzis desecretizarea documentelor operaţiunii. Partea germană a preferat menţinerea la secret a numelor intermediarilor afacerii, pentru a nu le deconspira actualele poziţii în societăţile germană şi românească.

Referințe:

1: http://www.wall-street.ro/articol/Auto/173004/schmidt-automobile-bavaria-in-urma-cu-20-de-ani-era-mult-mai-profitabil-un-business-in-romania-decat-in-germania.html

2: http://www.evz.ro/evz-a-investigat-culisele-unei-dezvaluiri-controversate-schmidt-sponsorul-din-umbra-lui-klaus-iohannis.html

3: http://www.ziuanews.ro/politica/klaus-iohannis-despre-casa-din-primaverii-are-60-mp-nu-240-nu-am-de-gand-sa-va-spun-pre-ul-133778

4: http://www.bursa.ro/un-asasin-in-lege-in-coasta-lui-iohannis-pe-axa-moscova-chisinau-bucuresti-255545&s=print&sr=articol&id_articol=255545.html

 

 

SURSA 

 

 

Parisul terorii: alienare multiculturală, eșec republican sau jihad islamo-fascist?

Reprezentativ

ParisCe s-a întâmplat la Paris, Occidentul a mai avut ocazia să vadă, să trăiasă, să judece și să analizeze.

Unde s-au petrecut atrocități similare? N-ar strica, poate, un scurt memento pentru mai tinerele generații. La New York unde, în dimineața zilei de 11 septembrie 2001, peste trei mii de cetățeni americani au murit. La Madrid, în 2004, când sute de vieți au fost sacrificate. În centrul Londrei, 7 iulie 2005, unde zeci de oameni s-au întâlnit cu moartea violentă într-un tunel de metrou. Atacuri concertate, așadar, asupra libertății comerciale. Raiduri țintite asupra libertății de mișcare.

Asalturi armate asupra libertății de expresie. Pilonii civilizației occidentale se află sub atacul unei ideologii: islamo-fascismul.

Cum s-a ajuns aici?

Nu sunt printre adepții explicațiilor simpliste. Fiodor Mihailovici Dostoievski a dedicat sute de pagini introspective pentru a depista complexitatea stărilor sufletești care conduc la crimă. Și apoi la pedeapsă. Tratatele de psihiatrie s-au redeschis în aceste zile. Poate și cărțile sfinte. Toți oamenii cu mintea la cap vor să priceapă nu doar efectele, ci prima cauză a acestui fenomen teologico-politic extrem. Contextualizarea nu înseamnă, totuși, relativism. Să privim, deci, spre datele problemei.

În Franța republicană trăiesc astăzi 6-7 milioane de mohamedani. 

Cei mai mulți dintre aceștia au origine etnică algeriană, restul fiind marocani, tunisieni sau africani din fostele țări coloniale. Ei au ajuns în Franța așa cum au apărut și primele comunități de turci din Germania: din rațiuni economice.

După război, Statul francez și întreprinderile private au căutat mână de lucru ieftină. Ceea ce i-a adus pe bulgari, polonezi sau români în Occident, s-a petrecut în anii 1960-1970 cu primele valuri de magrebieni ajunși pe litoralul Mediteranei sau la Paris în căutarea unor slujbe mai bine plătite.

În prima fază, imigranții au fost de sex masculin și-au adoptat o politică eminamente integraționistă. N-au sfidat autoritățile, nu și-au practicat credința în public și n-au provocat acte de violență. Pentru toți islamicii veniți în primul val, docilitatea și moderația erau atitudini normative.

La 29 aprilie 1976 se produce un seism demografic, ale cărui consecințe politice s-au simțit mult mai târziu. Președintele Franței, Valéry Giscard d’Estaing, a aprobat Legea Regrupării Familiale. În esență, aceasta permitea muncitori necalificați din statele-eșuate ale Lumii a Treia să-și aducă familiile în Franța, de la soții la copiii minori.

Repatrierea extinsă a facilitat, pe alocuri, aducerea mai multor neveste. Bărbați căsătoriți inițial în Mauritania și Mali (acolo unde poligamia era încărecunoscută juridic) au putut oferi un pașaport francez tinerelor consoarte, dintre care nu puține însărcinate sau mame, deja, a trei-patru copii. Naturalizarea miilor de familii alogene s-a dorit o măsură compensatorie după istoria colonială a secolului XIX și după războiul algerian, inițiat inutil și pierdut lamentabil de către Charles de Gaulle.

Cum arăta Franța atunci? Ca după o revoluție marxistă, bine executată de jurnaliști, politicieni și studențime în faimosul Mai 1968. Sistemul educațional făcea obligatoriu discursul de auto-învinovățire al omului alb, creștin și imperialist. Treptat, dispăreau din manualele de istorie toate referințele la gloria Franței dinainte și după 1789. Cruciadele, spune Jean Sévilla, au ajuns să fie prezentate drept „o agresiune săvârșită de occidentali violenți și lacomi împotriva unui islam tolerant și rafinat” (Corectitudinea istorică, Ed. Humanitas, București, 2005).

Pe lângă relativismul epistemologic a apărut și relativismul moral. Revoluția sexuală dizolva orice inhibiție. Pentru berberii Africii de Nord, spațiul public și televizoarele occidentalilor semănau, tot mai mult, cu o asurzitoare cacofonie. Copiii imigranților s-au trezit parașutați în lumea omului recent, fără rădăcini și fără transcendență, sensibil doar la răsfățul culinar și la plăcerile epidermei.

Într-o societate lipsită de valori fixe, relativismul ideologic poate acutiza incertitudinile psihologice ale noilor veniți. Cine sunt eu? În ce cred, cu adevărat? Iată interogații specifice nu doar cetățeanului post-modern al Republicii franceze, ci și minoritarului african găzduit, peste noapte, în Cornul Abundenței hexagonale.

După Legea Regrupării Familiale, partidele și-au fixat drept țintă noul electorat de culoare, avansând tot mai multe propuneri asistențialiste. Așa au apărut primele locuințe sociale din suburbiile Franței (HLM), în care primele expresii ale identității religioase încep să apară. N-avem încă niște ghetto-uri, căci blocurile oferite familiilor de musulmani sunt ultra-moderne, bine finisate și chiar invidiate de conaționali. Mulți au sperat ca reușita materialismului să poată îngropa anxietățile religioase de orice fel. Însă, vorba lui Eric Voegelin, sacrul se răzbună.

Finanțând cu bani publici construcția de moschei și lăcașuri de rugăciune în fabrici, George Pompidou a încurajat, practic, reislamizarea populației într-o manieră tradițională (nu încă radicală).

La întrebarea Cine sunt eu?, tinerii au început să răspundă nu doar: Cetățean francez, ci și Credincios musulman. Religia a ajuns să furnizeze o nouă matrice identitară pentru cei alienați, insuficient valorizați sau chiar refuzați de-o societate elitistă, nelipsită de accente xenofobe. (O știm din faimoasa parodie TV a lui Jonathan Lambert privind „Le salut roumain…”)

În anii 1980, Franța a promovat, de fapt, politica adoptată și de Statele autoritariste nord-africane. Partout, religia musulmană a reapărut în spațiul public ca suport axiologic și factor consolator. Algeria autoritaristă, Siria sau Egiptul au procedat întocmai, subordonînd (printr-un Minister al Afacerilor Religioase) toate rețelele de imami și plăsmuind (în teorie) un Islam pacificat, aflat în slujba coeziunii sociale.

Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. În 1979, experimentul teocratic al Ayatolahului Khomeini din Iran reușește. Posibilitatea instaurării legii divine (Sharia) într-un teritoriu dat fascinează tot mai mulți mullahi, dincolo de clasicele diferențe între șiiți și sunniți. Războiul civil din Liban din anii 1980 răstoarnă raportul demografic între creștinii și musulmanii din Beirut. Lumea se schimbă.

Geopolitica planetei se modifică radical după revoluțiile din 1990, când hegemonia Statelor Unite ale Americii e realmente incontestabilă. Prăbușirea URSS instaurează echilibrul monopolar al planetei. Anti-americanismul și anti-occidentalismul devin o ideologie convenabilă pentru recruții efebi din organizațiile teroriste palestiniene, dar și pentru seniorii cercurilor wahabite din Arabia Saudită.

După ani buni de război civil în Algeria, Frontul Salvării Islamiste apare drept alternativă la regimul autoritarist al elitelor extractive seculare, interesate numai de redistribuția uriașelor venituri din petrol către clientela politică. Islamiștii se trezesc scoși în afara legii, deci complexul victimei explodează.

Peisajul dominat de Semilună se modifică printr-o odioasă ironie a modernității. Accesul la informație se democratizează. Pasiunile locale ajung, foarte ușor, cauze universale.

Prin Internet și telefonie mobilă, discursul tribal dintr-o cavernă africană se face auzit în studiourile rapperilor supărați din Marsilia. Frăția musulmană din Egipt entuziasmează, prin intransigență etică și delir eshatologic, nenumărați delicvenți recidiviști din Paris. Banii din Golful Persic încep să curgă pe malurile Senei. Apar și primele semne clare de radicalizare a tinerilor musulmani din Franța. În 25 iulie 1995, laicismul de Stat e sfidat prin teribila explozie a bombelor din stația de metrou (ROR B) St Michel. Opt oameni mor și alți 117 sunt răniți. Islamicii moderații din prima generație de imigranți sunt, așadar, surclasați de vocalizele radicalilor care se răzbună pentru susținerea oferită de guvernul francez Algeriei autoritariste.

Pentru părinții veniți în Occidentul anilor 1960-1970, integrarea era cuvântul de ordine. Pentru copiii crescuți în atmosfera pestriță a societății franceze – adolescenți prost educați și hrăniți cu fantasmele anarhismului revoluționar islamist – religia strămoșilor a căpătat alt rol. Strigătul Allahu akbar a putut ridica fronda la cote paroxistice. Pepiniere de infracționalitate situate la marginea societății ajuns să revendice Islamul drept stindard al identității.

Pentru primele celulele teroriste din Europa ale organizației Al-Quaeda, Islamul nu mai oferă o consolare personală, ci însăși Utopia convertirii lumii întregi la crezul lui Mahomed. Marxiștii continuă să se îmbată cu apă rece. Pentru radicali, dacă într-o societate se întâmplă să fie mai multe culturi sau religii, atunci Islamul (supunere) trebuie să fie la putere. Sub Sharia, cred fundamentaliștii, cei tolerați trebuie să plătească jyzya. Așa cum ne arată toate documentele istorice despre cucerirea arabă a Africii de Nord, pentru mentalitatea de cuceritor islamic nu poate exista pluralism relativist, oricât și-ar dori asta dreptomiștii.

După anul 2000, finanțarea cu petrodolari a comunităților de musulmani europeni radicalizează tinerii șomeri sau lipsiți de calificare profesională. După 11/09/01, Jihad-ul exploatează anti-americanismul răspândit în campusurile universitare, intoxicate acum de retorica purității teologice și-a onoarei de neam. Părinții fiilor revoltați, adică prima generație de musulmani imigranți, sunt acuzați de apostazie. Cei care se raportează exclusivist la revelația lui Allah pentru dobândirea sensului vieții preferă oricând martiriul personal unei conviețuiri pașnice printre vacile sacre ale republicanismului francez. O atmosferă de teamă și consens multicultural i-a făcut pe toți politicienii parizieni să fie îngroziți de eticheta „rasistule!”

La antipozi, noțiuni precum solidaritate sau patriotism au ajuns golite de semnificație pentru milioane de adolescenți furioși ai Franței magrebiene. Fără să-și fi deschis propria afacere, fără să termine școli de înaltă calificare profesională, fără să recunoască-n spațiul public elogiul valorilor artistice, culturale ori spirituale ale Franței catolice, mulți tineri musulmani născuți în perioada 1990-2000 au mușcat mâna care i-a hrănit. Și ce amprentă sângeroasă au lăsat…

Familiarity breeds contempt, zice englezul. De ce ne-am mira, atunci, că protestul față de epicureismul burghez al unei elite pusilanime se convertește-n dispreț anarhist la adresa Statului asistențialist? Cum altfel să explicăm hărțuirea și mitralierea obsesivă a polițiștilor în cazul ultimului atentat de la Paris, înainte și după asasinatele din redacția Charlie Hebdo?

Războiul abia a început. Militantiștii radicali ai mohamedanismului (așadar, apostolii islamo-fascismului) au astăzi, în toată Europa, o agendă clară de uzurpare a hegemoniei Statului liberal.

În Anglia, bunăoară, există deja comunități care se auto-guvernează după Sharia. Perspectivele Scandinaviei sunt la fel de sumbre. Mass-media a relatat deja fapte oribile, perfect condamnabile, care trebuie nu doar să ne indigneze ori să ne sperie. Sunt întâmplări sinistre care pot stârni melancolia în cugetul celor care l-au citit pe Descartes sau Pascal, pe Emmanuel Levinas sau Gabriel Marcel…

Oare n-am îngropat într-un chip ușuratec speranța creștină, pentru a ne trezi cu războiul atomic dintre nihilism și islamism? Oare n-au existat figuri teologice luminoase care, în fața deriziunii și-a blasfemiei, au dat un răspuns literar și existențial cu adevărat nobil? De la Augustin din Hippona și până la Nicolae Steinhardt, de la Clement Alexandrinul și până la Pavel Florensky, creștinismul universal s-a apărat de sarcasm altfel decât prin asasinat fortuit, o captură de ostateci într-un magazin evreiesc sau descărcarea pistolului-mitralieră în țeasta unor ziariști.

Cititorii vor spune că și românii din Franța, Spania, Italia sau Marea Britanie au întâmpinat necazuri și prejudecăți. Că și conaționalii noștri au făcut muncile de jos, fără să se revolte. Ce anume explică recursul la Kalașnikov din partea fraților Kouachi, în dimineața zilei de 7 ianuarie 2015?

Răspunsul meu este simplu: existența unui rezervor infinit de fantasme ideologice (și bani) pentru o minoritate fanatizată. Wahabbiții și salafiștii propun transformarea Coranului într-unMein Kampf de utilitate publică. Islamofascismul nu livrează o metafizică, ci un manual de exterminare a civilizației occidentale.

Încordarea frenetică din mintea adepților se explică prin absența instituțiilor medierii. Între sentimentul ratării sociale (în ochii comunității) și eul frustrat (în fața oglinzii private), omul educat lasă loc pentru explicații multiple, interogații recurente și relansări optimiste. De mici, copiii familiilor de europeni învață că realitatea nu trebuie detonată, ci interpretată.

Dar barbarii n-au urmă de răbdare, nici vorbă de memorie și nici vreo altă cheie (franceză) pentru hermeneutica subtilă a modernității. Absența educației împiedică accesul la orice dedesubt, cauzalitate, plan secund, dialog și nuanțe. Occidentul poate fi amalgamat, așadar, sub titulatura: Marele Satan. Moravurile îndoielnice ale unora justifică pulverizarea tuturor instituțiilor solide ale democrației – comerț, presă, mișcare liberă.

Urletul, strada și lupta de gherilă reclamă o soluție imediată, imperativă și integralistă. În mintea islamofasciștilor, Europa trebuie să devină un Califat, aici și acum. Oricât de stridenți față de majoritatea pașnică a islamicilor continentali, radicalii chiar nu știu de glumă.

Închei c-o simplă remarcă de manual. Roma asediată-n 410 a căzut, cu adevărat, abia în 475. Cine va încetini asediul, astăzi, în a doua decadă a secolului XX?

 

Citeste articolul si AICI

Serviciile secrete suedeze au ajuns la o concluzie uimitoare pe baza informaţiilor primite chiar din interiorul serviciului rusesc de spionaj FSB (fost KGB) Aşa o fi?

Reprezentativ

rusia copyCriza europeană a emigranţilor este creată intenţionat, la un moment bine ales, care se va atinge apogeul acum, la venirea iernii, Scopul principal este de a destabiliza sistemului european de coeziune. Adică, este de fapt, un element al unui război neconvenţional, asimetric, la care nu i se poate da un răspuns de acelaşi tip.
Această acţiune este finanţată din bugetul FSB, fiind prevăzută suma de circa 20-25 miliarde euro. Ea se desfăşoară simultan pe patru paliere:
1. Colportarea de zvonuri în zona de extracţie a ”emigranţilor”, prin care populaţia ajunge să creadă că, în Europa, în speţă în Germania şi Marea Britanie (ţările tintă ale celor care se îndreaptă spre Europa), s-au creat instituţii speciale de ajutorare a cetăţenilor din zonele de conflict şi că sunt aşteptaţi acolo, invocându-se motivul că nu ar exista forţa de muncă suficientă.
2. Finanţarea de celule de intervenţie, care creează canalele de deplasare şi finanţare a acţiunii. Ele (“canalele”) au organizat o reţea de intermediari, călăuze, cărăuşi şi şefi de echipă care identifică, conving şi oferă sprijin financiar persoanelor ce reprezintă potenţialii ”clienţi” pentru aceste valuri de invadatori. Aceştia achita un mic avans, diferenţa este acoperită de „binefăcătorii”, care le oferă împrumuturi fără dobânda, rambursarea urmând să se facă după sosirea în ţara ţinta, din fondurile pe care se spune că le-ar primi fiecare emigrant, în Germania şi Marea Britanie, de la statele respective. Să se observe că cele două state sunt cele mai puternice forţe militare din NATO – Europa şi că lovitura este foarte bine ţintită.
3. Crearea de tulburări în ţările ţinta, în două etape:
a) un grup de acţiune umanitar în sprijinul emigranţilor, pentru a facilita atingerea obiectivului de pătrundere, în teritoriul ţinta a maselor de manevră deja îndoctrinate şi care au motivaţia financiară (plătirea datoriei), de a ajunge acolo;
b) grupuri de extremă dreaptă şi de extremă stângă – ce vor veni ulterior, în conflict între ele şi care vor interveni la un anumit semnal, treptat, până la declanşarea unor crize ce trebuie să ducă la revolte masive, cel mai probabil la iarnă (moment în care ruşii vor întrerupe furnizarea de gaze către Germania şi alte ţări), având drept ţintă grupurile de emigranţi, pe de o parte şi stabilitatea guvernamentală pe de altă parte;
c) acest lucru are drept scop principal slăbirea coeziunii europene şi încetarea ajutoarelor pentru ţările din fosta zona de ocupaţie şi influenţă a Rusiei, cu recuperarea pe căi diplomatice şi, separat, prin mijloace specifice serviciilor de spionaj a influenţei în fostul imperiu rusesc.
4. Iniţiative diplomatice de suprafaţă, menite a face din Rusia un pion central în aşa-zisa lupta antiteroristă, cu scopul de a slăbi presiunea pe care Rusia o are la toate nivelele şi de a permite Rusiei să îşi consolideze poziţia în flancul din Orientul Mijlociu, al dispozitivului NATO;
În paralel, se desfăşoară obişnuită intoxicare prin mass-media, e-mail-uri şi campanii de postări pe reţelele de socializare, în paginile diferitelor publicaţii electronice, în presa scrisă (prin ziarişti plătiţi) etc., indicându-se ţinte false, tradiţionale: USA, Israel, evreimea mondială, capitalismul ca sistem, NATO ca entitate militară, colonialismul, ideologia fascistă sau nazistă etc, adică toţi factorii istorici care au fost inamicii Rusiei de-a lungul istoriei.
Cu alte cuvinte, valurile de emigranţi nu sunt decât un” tsunami” uman îndreptat, în mod cinic, împotriva NATO ca inamic creat de ideologia etatistă a lui Putin şi împotriva economiei europene, ca răspuns la sancţiunile economice. Iar SUA şi Israel vor fi folosite ca ţapi ispăşitori, pentru a aduce Rusiei un aparent avantaj strategico-politic.

Analiza de mai sus a fost publicată în documentele diplomatice ale Suediei, în cadrul analizelor lunare de informare. Ele au fost obţinute prin intermediul unor agenţi de analiza din China.

Sursa

Intrăm în razboi?

Reprezentativ


Razboi copyPoate fi 13 noiembrie un nou 9/11? Va fi război în Europa?

CNN notează, într-o analiză despre situaţia din Siria, că acest conflict militar reprezintă de fapt un „război prin intermediari (proxy-war)” între Rusia şi Statele Unite ale Americii, fiecare dintre cele două puteri alimentând părţile combatante

Bashar al-Assad preşedintele Siriei este fiul lui Hafez al-Assad, cel care a condus Siria timp de treizeci de ani, din 1970 până în 2000. Bashar al-Assad, a preluat conducerea țării de la tatăl său în anul 2000. Siria se confruntă începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent de guvernul autoritar de la Damasc şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei siriene (opoziția democrată pro-occidentală) şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Statul Islamic. Bilanţul conflictului este, potrivit estimărilor ONU, de aproape 200.000 de morţi.

Una din cele mai temute grupări, parte a opoziției, este frontul Jabhat Al-Nusra (The Support Front for the People of Greater Syria), care şi-a construit „faima” prin intermediul unor imagini în care soldaţii lui Bashar al-Assad au parte de cele mai cumplite tratamente, inclusiv acte de canibalism simbolic: într-un clip care circulă și acum pe internet, un luptător Al-Nusra mănâncă inima unui soldat. Scopul grupării îl reprezintă consolidarea unui stat pan-islamic aflat sub incidenţa legii sharia, în interpretarea sa radicală. Pe lângă Al-Nusra, în Siria funcţionează alte grupări – The Islamic State of Iraq and the Levant sau al-Tawhid Brigade – asociate opoziţiei, majoritar sunnite, care luptă împotriva guvernului, sprijinit de brigăzi şiite şi de Hezbollah. Iar mai nou ISIS.

În Siria se antrenează şi o parte din trupele speciale ale Federatiei Ruse, celebrii Spetsnaz. Antrenamentele acestora sunt similare cu cele ale legionarilor francezi sau englezi, iar instructorii, în marea lor majoritate sunt ofiţeri israelieni de origine rusă. Pe la jumătatea lui octombrie, Putin a ordonat „deplasarea” a trei batalioane Spetsnaz în Siria, pentru a ajuta trupele pro Bashar al-Assad. Analiştii militari susţin că Rusia va aduce în Siria pentru eliminarea opoziției militare de orice tip până la 150.000 de soldați care pe lângă misiunile de luptă le vor avea și pe acelea de stabilizare și pacificare.

Pe de altă parte, guvernul american a trimis pe 8 noiembrie, avioane cargo ce au paraşutat 50 de tone de muniţie destinată grupurilor insurgente din nordul Siriei, în cadrul eforturilor de susţinere a opoziţiei siriene. Misiunea a fost efectuată cu avioane de tip C-17, escortate de aeronave de vânătoare. Muniţia – armament uşor şi grenade – a fost lansată în provincia Hasakah, situată în nordul Siriei, fiind destinată grupului insurgent Coaliţia Arabă Siriană. Un oficial american a declarat că forţele insurgente a recuperat întregul armament în condiţii excelente. Este ştiut faptul că autorităţile americane au pus bazele unui program de 500 de milioane de dolari pentru a-i antrena şi echipa militar pe rebelii sirieni, însă programul nu s-a dovedit unul de succes. Pentagonul a anunţat deja „întreruperea temporară” a transferului de luptători candidaţi din Siria în centre de antrenament din Iordania şi Turcia. Aproximativ 150 de luptători ai opoziţiei aflaţi în unităţi de antrenament îşi vor încheia instrucţia, afirmă oficialii americani. „Antrenarea a mii de infanterişti nu a constituit o metodă bună, cred că a devenit destul de evident acest lucru acum”, a precizat un oficial al Administraţiei Obama, citat de The New York Times.

Ceea ce nu precizează oficialul, este că şi instructorii soldaţilor sirieni sunt ofiţeri israelieni, iar în urma unor conflicte între antrenaţi şi antrenori, soldate cu morţi de ambele părţi, s-a luat decizia încetaţii pentru o perioadă a antrenamentelor. Perioadă a durat destul de puţin şi antrenamentele au fost reluate. Administraţia Obama s-a rezumat la trimite „oficial” doar ajutoare în echipament şi armament aşa cum am spus mai sus. Mai mult, în declaraţiile oficiale americanii susţin că “Luna trecută, doar „patru sau cinci” rebeli antrenaţi se aflau pe câmpul de luptă din Siria, în condiţiile în care programul, implementat în decembrie 2014, ar fi trebuit să antreneze 5.400 de luptători anual şi 15.000 în următorii trei ani” (New York Times citat de Mediafax).

Până aici nimic nou, lucruri ştiute sau mai puţin ştiute. America insistă să pună piciorul în Siria, aşa cum a făcut-o în Libia după uciderea lui Gadaffi. E mai greu, pentru ruşii sunt demult acolo şi fac tot ce le stă în putinţă să-l protejeze pe al-Assad şi bogăţiile Siriei. În afară de uriaşele zăcăminte de petrol, multe încă neexploatate, Siria are mine de diamant, exploatate neoficial, cupru, aur şi nichel. Mai mult, principalii parteneri economici, pe lângă Rusia, sunt țările arabe, China, Germania și Italia. Este cunoscut faptul că între Germania şi Rusia relaţiile sunt excelente, iar Italia a fost de când se ştie partenerul principal al Germaniei. Aşa că, americanii cu toate eforturile lor, mai au de aşteptat. Putin se joacă de-a puia-gaia cu Obama şi declară prin gura ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov (citat de AFP) ca Rusia ar susţine cu bucurie retragerea de la putere a preşedintelui Siriei, Bashar Al-Assad, dacă sirienii ar dori acest lucru. „Dacă sirienii vor fi de acord cu acest aspect, nu putem decât să susţinem cu bucurie o astfel de soluţie”, a declarat Lavrov.
Serghei Lavrov a apreciat că planul emisarului internaţional Kofi Annan nu poate fi aplicat, subliniind însă că nu există nici opţiuni alternative. „Observ că planul lui Kofi Annan începe să intre în impas. Nu putem admite acest lucru. Nu există alternativă la acest plan”, a spus Lavrov într-o conferinţă de presă. „Rusia nu va permite Consiliului de Securitate ONU să autorizeze o intervenţie militară străină în Siria”, a reiterat Lavrov, calificând acest scenariu ca fiind „catastrofal”. „Nu vom permite Consiliului de Securitate să recurgă la forţă”, a declarat el. (În Consiliul de Securitate, Rusia are drept de veto).

Să revenim la atentatele de vineri 13 de la Paris. Pe lângă informaţiile pe care le-aţi auzit deja pe canalele de ştiri, apar şi altele, care, la prima vedere nu au nicio legătură cu ce s-a întâmplat la Paris. Să le luăm pe rând. Una dintre ele, apare pe site-ul lovendal.ro şi sună cam aşa: „Boom! Şeful CIA s-a întâlnit cu şeful serviciilor externe franceze şi cu reprezentantul Mossad cu 2 săptămâni înainte de atacurile teroriste de la Paris! Eu zic că e o simplă “coincidenţă”… Continuă apoi: (…) Corespondentul la Casa Albă pentru rețeaua de televiziune franceză Canal +, Laura Haim, a făcut o remarcă interesantă în timpul unei legături directe cu Brian Williams, la televiziunea MSNBC. Haim a declarat că directorul CIA (…), John O. Brennan, s-a întâlnit recent cu omologul său francez, Bernard Bajolet, şeful Direcţiei Generale de Securitate Externă (DGSE). Mai mult, (…) La 29 octombrie are loc o conferinţă internaţională cu numele de “The Shared 21st Century Internaţional Mission” la care participă următorii: directorul CIA, John Brennan, fostul şef al serviciilor externe britanice MI6, John Sawers, şeful Direcţiei Generale de Securitate Externă a Franţei, Bernard Bajolet şi fostul consilier de securitate naţională al Israelului, Yaacov Amidror. Lovendal.ro îşi pune, pe bună dreptate, următoarea întrebare/concluzie: Totuşi, concluzia este următoarea: întâlnirea celor 4 mari ai lumii din serviciile secrete nu mi se pare chiar o coincidenţă, cu 2 săptămâni înainte de atacurile teroriste de la Pariş… Sau poate că e o coincidenţă şi eu iar mă înşel!

Ce n-a aflat Lovendal.ro, este ca la întâlnirea cu uşile închise au mai participat Vladislav Menshchikov, şeful FSB (fostul KGB) şi adjunctul ministrului rus de externe, Grigori Karaşin. Cei doi au fost la Washington în perioada 26-28 octombrie. Spun şi eu la fel ca lovendal, probabil s-au plimbat doar Putin pe la George Washington University au mâncat un hot dog şi au plecat la Moscova… Nu te inseli Lovendal!

Militar Spetsnaz

Militar Spetsnaz

Poate fi 13 noiembrie un nou 9/11? Va fi război în Europa? Despre asta vă voi vorbi pe larg, într-un articol viitor, cu argumente pro şi contra. Din păcate, mai mult pro…Foto Scott Nelson

Vineri 13 noiembrie, ziua în care Parisul începe să moară…

Reprezentativ

parisReligia ucide. Nu este pentru prima oară în istoria lumii când se întâmplă asta. Din păcate fanatismul religios şi-a mai spus din nou părerea însângerată. Aseară s-a întâmplat la Paris, mâine se poate întâmpla la Bucureşti, la Cluj sau la Craiova. Religia se răzbună, indiferent de forma pe care o îmbracă. De obicei se îmbracă în negru. Negrul este culoarea morţii, a nefiinţei, a inexistenţei în acest plan.
Dintr-o dată oamenii şi-au adus aminte. Dintr-o dată Make love not war, (faceţi dragoste nu război) sloganul power flower al anilor 60 a redevenit actual. Dintr-o dată, semnul Make love not war s-a suprapus peste Turnul Eiffel. Dintr-o dată, oamenii şi-au adus aminte că dragostea, viaţa este mai importantă ca moartea. Cam târziu, moartea a lovit din nou. Au murit doar o sută cinci zeci de oameni. Pentru unii e o statistică, pentru alţii un pretext de a ataca, pentru cei ce şi-au pierdut fiii, mamele, fraţii este o tragedie. Doar pentru cei ce se uita la televizor, breaking news…

Media urlă, politicienii îşi fac celule de criză şi dau declaraţii diplomatice, să nu cumva să supere islamul. Doar noi, noi cei mulţi şi neputincioşi îi putem băga în mă-sa cu religia lor sângeroasă cu tot, pentru că altceva nu putem face. Deocamdată. Putem, nu trebuie să punem flori în ţeava puştii, putem să le băgăm puşca pe gât, putem să convingem politicienii să lase dracului diplomaţia de faţadă să ia o decizie radicală, ca să nu mai existe moarte aiurea. Ei pot, i-am ales pentru asta, dar îi doare în cur. Îi interesează doar profitul, dar nu cel la nivel de ţară. Ţara este doar o noţiune abstractă care le aduce bănuţul direct în buzunare şi atât. Credeţi că politicienii de aiurea sunt altfel? Niciodată! Nu există în lume politicieni care să nu facă bani din politică, bani de cele mai multe ori stropiţi cu sânge, sângele nostru, al prostimii care se uită la breaking news şi înjura. Înjură degeaba, ei tot ce ştiu aia fac.

Islamiştii indiferent de gaşca din care fac parte, au uitat politica paşnică şi-şi fac politică lor. Din ce în ce mai mulţi tineri, pe faţă sau pe ascuns îmbrăţişează apucăturile islamiste şi vor să-şi facă dreptate cu mâna lor. Dreptate cu sânge, pentru că mai mult nu-i duce capul. Şcoala, biserica, statul nu fac nimic. De ce ar face-o, doar câştigă din asta. E prea aproape istoria şi totodată prea departe. Comuniştii au vărsat mai mult sânge ca islamiştii, creştinii au vărsat prea mult sânge „păgân”, aduceţi-vă aminte de cruciade şi în general politicienii din orice perioadă au decis: UCIDE! Iar cele mai multe crime le-a făcut biserica, a ucis în numele credinţei, nu există război în lumea asta care să nu aibă un substrat religios. Gândiţi-vă, istoria se repetă…

În timp ce la Paris nişte sceleraţi omoară oameni nevinovaţi, undeva departe, în Nigeria alţi sceleraţi, gruparea teroristă Boko Haram a ucis peste 2000 de oameni, vinovaţi doar pentru că se închină Bibliei şi nu Coranului. Dar ăia sunt departe, în vestul Africii, prea departe să atragă atenţia lumii civilizate…

Problema este, noi ce facem? Când ungurii au închis graniţele, îi luam la mişto, ce bă, vă e frică? Acum că francezii au făcut asta, nu scoatem un cuvânt. Ce facem? Aşteptăm? Aşteptam să ne ia ăştia gâtul? Aşteptăm ca Ciolos să-şi bage guvernul în priză ca să ia o decizie? Aşteptăm ca Înalt Prea Investitorul Daniel să ne mai bage pe gât nişte calendare sfinţite? Aşteptăm? Sau, cu sau fără voia lor, punem mâna pe arme? Şi vom ajunge la fel ca iubitorii Coranului… Ce facem? Facem dragoste sau îi belim?

Paris, vineri 13 noiembrie

Make love not war

Paris, vineri 13 noiembrie

Paris, vineri 13 noiembrie

Paris, vineri 13 noiembrie

Paris, vineri 13 noiembrie

Paris, vineri 13 noiembrie

Paris, vineri 13 noiembrie

Nigeria – gruparea teroristă Boko Haram a ucis peste 2000 de oameni

O fi adevarat? Ungaria a renunţat la F.M.I. Va fi împuşcat Orban, cum a fost Ceauşescu? După ce a alungat Fondul Monetar, Orban emite monedă.

Reprezentativ

Ungaria face istorie. După ce a ordonat FMI-ului să abandoneze ţara, naţiunea acum emite monedă fără dobândă.

caricatura copy
Din anii ’30 cu cazul Germaniei, nicio ţară europeană nu a avut curaj să fugă din ghearelecartelurilor bancare internaţionale controlate de Rotschilds. Aceasta este o ştire nemaipomenită care ar trebui să încurajeze patrioţii naţionalişti din lumea întreagă să intensifice lupta pentru libertatea de la dictaturăfinanciară. Deja în 2011 primul ministru ungar,
Viktor Orban promisese să restabilească justiţia predecesorilor săi socialişti care vânduseră poporul naţiunii la sclavagismul unei datorii infiniteconstrânsa de FMI şi de statul terorist al Israelului. Aceste administraţii precedente erau infiltrate de israelieni în înaltele roluri, iar în mijlocul furiei maselor în fine, ca şi reacţie, poporul a votat partidul Fidesz al lui Orban.

După o relatare pe siturile germanofone ale “National Journal”, Orban a decis să submineze cămătarii de pe tron. Popularul şi naţionalistul prim ministru a spus FMI’ului că Ungaria nu vrea şi nu cere “asistenţă” ulterioară a delegatului de la Federal Reserve de proprietate a familiei Rotschild. Ungurii nu vor mai fi constrânşi să plătească interese exagerate către băncile centrale private şi iresponsabile.
Mai mult de atât, guvernul ungar şi-a asumat suveranitatea asupra monedei şi emite monedă fără dobânda atât cât are nevoie. Rezultatele au fost cel puţin excepţionale. Economia naţională, care se clătina din cauza unei grele datorii, a recuperat imediat cu instrumente inedite ale Germaniei national socialiste.
Ministrul economiei ungare a anunţat că mulţumită “unei politici de bilanţ disciplinat” a platit în 12 august 2013 suma de 2,2 bilioane de datorie către FMI, înainte de data limită din martie 2014. Orban a declarat: “Ungaria se bucură de încrederea investitorilor” care nu înseamnă nici FMI nici Fed sau alte tentacule ale imperiului financiar al familiei Rotschild. Se referea la investitorii care produc în Ungaria pentru unguri, creând o creştere economică adevărată, şi nu o “creştere pe hârtie” a piraţilor plutocratici, ci acel gen de producţie care angajează într-adevăr persoanele şi le îmbunătăţeşte viaţă.
Cu Ungaria liberă din cuşca de servitute la sclavagismul datoriei nu rămâne decât de mirare că preşedintele băncii centrale ungare administrată de guvern pentru binele public şi nu pentru bogăţia privată a cerut FMI’ului să închidă porţile în una dintre cele mai vechi ţări din Europa. În plus, procurorul general, repetând gesturile Islandei, a acuzat cei trei precedenţi prim miniştri de datoria criminală în care au precipitat naţiunea. Unicul pas care rămâne pentru a distruge complet puterea bancksterilor în Ungaria, e aceea de a activa un sistem de troc pentru schimbul cu externul cum există în Germania cu naţional socialiştii şi cum există astăzi în Brazilia, Rusia, India, China şi Sudafrica, aşa zişii BRICS, o coaliţie economică internaţională. Şi dacă USA ar urma strada Ungariei, americanii s-ar putea elibera de tirania cămătarilor şi ar putea spera la reîntoarcerea la o prosperitate pacifică.

Sursa

Ardem dracului ca şoarecii!

Reprezentativ

Pompier

Iată cum arde faţada unui bloc “reabilitat” căptuşit pe dinafară cu polistiren. Dacă un idiot fără creier dă foc, sau pur şi simplu se întâmplă ceva, cei dinăuntru vor avea soarta copiilor de la Colectiv. Imaginile sunt surprinse în Baku, Capitala Azerbaidjanului în aprilie 2015. In Bucuresti sunt o gramada de astfel de reabilitări… Ce părere aveţi?

 (vezi clipul de aici sau dă click pe foto)