Despre Dragoş Vasilescu

Jurnalist. Al dracu' (zic unii). Baiat bun (spun eu)

Cele zece strategii de manipulare a maselor

Reprezentativ

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor Zece strategii de Manipulare prin mediile de informare în masă. Evreu de sensibilitate anarhistă, Chomsky susţine că libertatea de exprimare este mai importantă decât orice versiune a faptelor, susţinută de ordinea stabilită, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întreţine cu adevărul faptelor în sine. Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare şi analizează discursivitatea diversiunilor. Strategia diversiunii consistă în deturnarea atenţiei publicului de la problemele importante şi de la schimbările hotărâte de elitele politice şi economice, printr-un potop continuu de distracţii şi de informaţii neînsemnate. Chomsky analizează diferitele tehnici de spălare a creierului, experimentate pe masele mari de oameni. 

În România se practică TOATE cele zece tipuri de manipulare, fară ca nimeni să sufle un cuvant despre asta. Cine ar fi interesat ca oamenii să ştie?

Iată cele zece tehnici de manipulare macro în versiunea lui Chomsky, de altfel, extrem de intuitive:

  1.  Distrage în permanenţă atenţia publicului, ţine-l departe de adevăratele probleme sociale şi captează-i atenţia cu subiecte fără importanţă. Tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fără niciun pic de timp de gândire” scrie Chomsky.
  2. Crează probleme şi apoi oferă soluţii. Această metodă se mai numeşte şi problema – reacţie – soluţie”. La început, se creează problema, sau „situaţia”, prevăzută pentru a suscita o anume reacţie a publicului, pentru că tocmai acesta să ceară măsurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intenţionată a violenţei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru că publicul să ceară legi represive, în detrimentul libertăţii.
  3. Strategia “în degradeu”, mai cunoscută drept “teoria broaştei ţestoase”. Pentru că publicul să accepte o măsură inacceptabilă, este de ajuns să fie aplicată în mod progresiv, în degradeu”, pe o durată de zece ani. În acest fel, au fost impuse condiţii sociale şi economice absolut noi, au fost impuse din 1980 până în 1990. Şomaj masiv, imigraţie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizări, salarii care nu mai asigura un venit decent, iată schimbările care ar fi provocat o revoluţie dacă ar fi fost aplicate în mod brutal.
  4. Strategia acţiunii cu date diferite. O altă manieră de a obliga publicul să accepte o hotărâre nepopulară este de a o prezenta ca “dureroasă, dar necesară, obţinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai uşoară acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru că efortul nu trebuie făcut imediat, apoi, pentru că publicul are mereu tendinţa de a nădăjdui netotul va merge mai bine mâine” şi că sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta manieră lasă publicului timp pentru a se obişnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la un moment dat. Exemplu recent: trecerea la Euro şi pierderea suveranităţii monetare şi economice, acceptate de ţările europene între 1992 – 1995 şi aplicate în 2002.
  5. Adresarea publicului ca unor copii mici. Cea mai mare parte a publicaţilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje şi un ton absolut copilăreşti, aproape debile, ca şi cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare? Dacă ne adresăm unei persoane ca şi cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate şi cu o oarecare probabilitate, va avea un răspuns sau o reacţie tot atât de lipsită de simţ critic ca al unui copil de 12 ani analizează Chomsky.
  6. A face apel mai mult la partea emoţională decât la gândire. Este o tehnică clasică pentru a opri analiza raţională şi, deci, simţul critic al oamenilor. În plus, folosirea emoţionalului deschide accesul la subconştient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinţe, spaime, pulsiuni sau comportamente.
  7. Menţinerea poporului în neştiinţă şi prostie. A face în aşa fel ca poporul să nu înţeleagă tehnologiile şi metodele folosite pentru controlul şi înrobirea lui. Calitatea educaţiei dată claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă, încât prăpastia de neştiinţă, care separa clasele de jos de cele de sus să fie şi să rămână de neînţeles de cele dintâi.
  8. Încurajarea publicul să se complacă în mediocritate. A încuraja publicul să creadă că nu este chiar atât de rău să fi prost, vulgar şi incult. Pentru asta se folosesc reţetele show-urilor de Hollywood, aşa numitele reality-show-uri, emisiunile de divertisment, etc.
  9. Înlocuirea revoltei cu culpabilizarea. A face omul să creadă că numai el singur este vinovat de propria lui nenorocire, din cauza unei inteligenţe insuficiente sau a efortului redus. Astfel, în loc să se ridice împotriva sistemului, individul se subestimează şi se învinovăţeşte, ceea ce crează o stare depresivă, având ca efect abţinerea de la acţiune. Şi, fără acţiune, nu există revoluţie!
  10. Şi, ultimul punct, a cunoaşte oamenii mai bine decât se cunosc ei înşişi. În ultimii 50 de ani, progresele fulgerătoare ale ştiinţei au săpat o prăpastie crescândă între cunoştinţele publicului şi acelea deţinute şi folosite de elitele conducătoare. Mulţumită biologiei, neurobiologiei şi psihologiei aplicate, sistemul a ajuns la cunoaşterea avansată a făpturii omeneşti, fizic şi psihic. Sistemul cunoaşte individul mediu mai bine decât se cunoaşte el însuşi. Aceasta înseamnă că, în majoritatea cazurilor, sistemul deţine un control mai mare şi o putere mai importantă asupra oamenilor decât ei înşişi.

Cam asta e. Comentarii?

 

Ne-am născut şi noi alaltăieri. Cam tâmpiţi…

Reprezentativ

Aseară mare miting mare, în Bucureşti, în toată ţara şi judeţul Hunedoara. Televiziunile de ştiri buluc, facebook-ul geme de transmisii live. Până şi Digi 24 transmite live, chiar şi pe facebook, ceea ce dă senzaţia că ar fi groasă. Protvul dă şi el live, dar mai cu milă. Şi ce vedem? O sută douăzeci de mii de oameni în Piaţa Victoriei, (zice lumea, că Jandarmeria n-a numărat oficial, cum face de obicei) aglomeraţie la metrou, trenuri suplimentare, etc. Lumea mai şi pleacă din piaţă, au făcut prezenţa, gata.
Mă sună un amic, (cătana bătrână, cu Afganistanul şi Kosovo la bază), acum într-un fel de repaus între două misiuni. “Ce faci, nu vii şi tu în piaţă?” Eu? Încă sunt sănătos la cap, zic, lasă-i să fluiere fără mine. “Hai frate, că o să fie distracţie!” Distracţie? Pe frigălău’ ăsta? “Da, da, acum, în juma’ de oră. Lasă că vin eu la tine când se termină, ce zici?” Vino când vrei. “Ok, uite-te la tv, îţi fac cu mâna!” Eşti bolnav? “Nu, chiar mi-e foarte bine.” M-am gândit că amicul ăsta, militar de carieră, n-avea ce căuta în piaţă. Era împotriva concepţiilor lui. Da’ parcă poţi să ştii? L-o fi tâmpit politica şi pe ăsta… Mă uit la tv, pe toate posturile, inclusiv pe Euronews şi RT (Rossia Today). Nimic. Lume peste tot în ţară, la plimbarea de seară. La un moment dat, în Piaţa Victoriei începe scandalul. Jandarmii se grupează în poziţie defensivă, înaintează ofensiv, apoi se retrag. Se joacă aşa de câteva ori, apoi stau o tură, să-şi tragă sufletul. În faţa lor, un grup de băieţi, cu faţa acoperită, dau cu pietre. Jandarmii se apăra cu scuturile. Cei din faţă încep să arunce cu pocnitori, “petarde” în limbajul celor de la tv. Jandarmii mai fac nişte manevre, “huliganii” o iau spre centrul pieţei Victoriei. Mulţimea le face loc. Pas cu pas, fac turul complet al pieţei, împingând mulţimea în “afara perimetrului”. Cei mai mulţi dintre protestatari încep să plece, aglomeraţie la metrou, piaţa începe încet, încet, să se golească. Mă uit cu atenţie la comportamentul jandarmilor. Băieţii în albastru doar… se apără! Au tot ce le trebuie să riposteze dur, au antrenamentul necesar, au şi obiectul muncii dar… nimic. Comentatorii tv vorbesc despre “huligani”, despre suporterii echipelor de Steaua, Dinamo şi Rapid, care au mare drag să se bată cu jandarmii. Aşa o fi, dar ştiam că şi jandarmii ripostează. Nimic. Din când în când, câte un fâs din tulumbele cu lacrimogene. Ghinion, vântul bătea invers, aşa că gazele se întorc spre jandarmi. Apar la un moment dat în piaţă alţi băieţi de la jandarmerie, cei îmbrăcaţi în negru, „băieţii răi”. Echipaţi de luptă. Stau şi se uită, organizaţi tot în formaţie… defensivă! La tv, apar “armele” cu care sunt atacaţi jandarmii, cică sunt “cocktailuri Molotov”. Cocktailuri Molotov în sticle de pastic?! Hai zău! Un cocktail Molotov se face în sticlă de sticlă, e un amestec de benzină, ulei si detergent, plus cuie sau cioburi de sticla sau pietre. La tv am vazut o sticla de bere cu dop de cârpă. Nici Molotovu’ nu mai e ce-a fost… Mai erau în poză două “petrade”, pocnitori d-alea pe care le vând ţiganii în piaţă “pe sub mână”. Adică armanent frate!
“Huliganii” continuă să arunce cu pietre şi gheaţă, jandarmii nimic. La un moment dat, intră totuşi într-un grup şi pun pe burtă (cu blândeţe şi nu glumesc deloc!) câţiva huligani. Piaţa se goleşte din ce în ce mai mult. Undeva pe colţ, (calea Victoriei cu Titulescu) “huliganii” au dat foc unei cuşti din plastic, d-aia în care se pun afişe. Nimeni n-o stinge, focul fiind alimentat din când în când cu pubele de gunoi şi alte plastice. Jandarmii se grupează (tot defensiv!) şi se duc să facă ordine pe Calea Victoriei. După un timp se întorc. Victorioşi. Focul din colţ arde în continuare. Piaţa Victoriei e din ce mai goală. “Huliganii” încearcă iar să-i lovească cu pietre. Un grup de jandarmi se repede la ei, dar un jandarm alunecă iar ceilalţi se opresc să-l ridice. La tv-uri, Raed Arafat spune că la Spitalul de Urgenţă au fost duse şapte persoane, dintre care doi jandarmi. Rănile nu sunt grave, doar nişte zgârieturi şi vânătăi, nimic rupt.

Piaţa se goleşte din ce în ce mai mult. Sunt oameni tocmai la Statuia Aviatorilor, iau cu asalt staţia de metrou de acolo. Aglomeraţie, comentarii înjurături. Îl sun pe amicul pe care-l ştiam în piaţă. Nu răspunde. Mă uit iar la tv. Un grup de “huligani” ataca în forţă jandarmii, care tot nu ripostează, se protejează doar cu scuturile. Bastoanele de cauciuc atârna ca nişte obiecte inutile. Mă, ce dracu fac ăştia? Chiar nimic? Nimic. Apare o dubă a jandarmeriei care încarcă nişte “huligani”. Televiziunile încep să dea reluări cu fazele fierbinţi ale confruntării. Euronews preia ştirile şi hiperbolizează. “Ciocniri masive între protestatari şi poliţie” şi alte bla-blauri. În faţa porţii mele opreşte o maşină. Câinele nu se agită prea tare, semn că e cineva cunoscut. Deschid şi intră amicul meu cu încă cineva, un flăcau negricios cu un fes tras pe ochi. Ai venit cu bodyguardul? “E un bun prieten, am fost în piaţă împreună. Fraiere, uite cum ai pierdut tu o mie de euroi. Fraier de fraier. Scoate alcoolul, că am îngheţat dracu de tot!” Scot alcoolul, limbile se dezleagă, bodyguardul e şi el ofiţer, misterul începe să se destrame. Vorbim despre incendierea Reichstagului, despre politichia actuală şi mai ales despre comportamentul jandarmilor din seara asta. “Păi cum să dea în colegi, ce ai senzaţia că aia sunt proşti, ce nu ştiau cine îi “atacă”? Cine crezi că ar avea curajul să atace trupele speciale ale jandarmeriei cu pietre? Puţoii ăia? Hai să fim serioşi! Sigur, au fost şi ei, dar pentru două milioane crezi că se puneau cu băieţii în negru? Şi aşa suporterii vor da cu subsemnatul până poimâine, iar toată hărmălaia se va deconta pe ei. Hai noroc!” Câţi aţi fost? “Vreo cincizeci de-ai noştri, restu’ băieţii de la galerie. A fost suficient, n-ai văzut?” Prea se umpluse piaţa, lumea avea chef de cântat, nu puteau să plece aia de la guvern, lumea mai are şi treabă”. Şi? “Şi ce? Nu ştii cum se face? Unii în cheamă, alţii trebuie să-i trimită acasă. Da’ a fost subţire… jandarmii sunt băieţi de băieţi!” Discuţia a continuat până pe la vreo trei, când, după ce-am dat gata o sticlă de Buffalo Trace W.L. Weller 12, din rezerva mea personală, n-a mai avut rost s-o trecem pe vodcă, aşa că ei au plecat la casele lor, eu… am mai rămas sa-mi pun gâdurile în ordine. Şi să beau o cafea. Asta e…

Dimineaţa, după ce s-a crăpat de 11, mare conferinţă de presă a preşedintelui Iohannis, care s-a născut şi el alaltăieri, care habar n-are de gustul usturoiului, de… cu ce şi cum se mănâncă politica şi, mai ales, nimic nu ştie despre cine a pornit sau de ce demonstraţiile “paşnice” din stradă. Dar era “nemulţumit profund”. S-a răţoit la ministrul de interne, care „nu conduce ministerul, ci doar stă în minister!”, a înjurat PSD-ul, aşteaptă explicaţii, pentru că, de la Vacanţă Mare încoace, “egzistă o explicaţâe!” Păi da, explicaţia e că preşedintele pierde teren, pesedeii îl câştigă şi asta… nu bun. Pe deasupra, mai scapă şi nişte nemernici basma curată. Asta e chiar de rău! Şi atunci, şi-a adus aminte că vrea “guvernul lui” ca Dragnea e un nemernic, (contesta cineva?) că Grindeanu e văr cu Ponta, că Ponta e duşmanul de clasa aliat cu Ghiţă, că… ghinion!, Ghiţă e plecat, iar guvernul lucrează noaptea şi “le bagă” pe furiş. „Şi să nu (vă pună dracu să) faceţi o anti demonstrate pesediştilor, că iese cu violenţă”. The President Klaus dixit! Adică ce, io nu ştiu să aduc mercenarii şi „huliganii? Eeeee!” A mai spus şi altele, că SRI-ul nu l-ar informat, nici pe el nici pe ministrul de interne. Hai mă, iar ne iei de proşti? Dar dom’ preşedinte a fost şi simpatic, când a lătrat fraza aia celebră: “Jos labele de pe DNA!” (Acu’ e-al lui d-acas’ sau ce?)

Pentru că nu poate să-i ia gâtul lui Dragnea, nici pe-al lui Grindeanu, deocamdată, a asmuţit-o pe Kodruţa pe cei de la RTV, care vor da cu subsemnatul despre cum fac ei emisiunile cu şi despre Ghiţă, şi de ce. L-am mai auzit şi pe tembelul ăla de la CSM, Lazăr, care spunea că presa trebuie strânsă de gât! Băăăă, eşti prost? Păi ne lasă Constituţia să vorbim fraiere, e articol acolo despre libertatea de exprimare. Poţi să mă dai în judecată că te-am făcut bou, magistratu’ lu’ peşte! Dacă se apucă jurnaliştii (de talia lui Ciutacu, de exemplu) să spună tot ce ştiu, jumătate dintre voi, magistraţii “fără pată”, emigraţi în Congo! Şi dacă mai povestesc şi alţii, că vorba umblă, e chiar nasol, că ziariştii mai au şi probe, nu mănâncă rahat doar de dragul de a-l mânca.

Adevărul e că pe guvernaţi îi doare în cur de ţară, pe preşedinte le fel, fiecare trage spuza pe turta puterii lui, uitând că ei contează mai puţin, tot ce contează sunt oamenii de rând, ăia care ziua muncesc, iar seara pun botu’ la strigarea unuia sau altuia. În stradă au ieşit şi oameni care chiar cred că “se va schimba ceva”… nu doar cei ce au ieşit pe banii PNL-ului, ai lui Soros sau studenţii de frica profesorilor. Să vedem ce-o mai fi, deocamdată “se discută”. Dom Preşedinte, da’ linişte când va fi? Sau avem şi noi ghinion?

Am senzaţia că din când în când, sunt prost. Eşti, va spune majoritatea rânjind. Păi da, sunt prost că nu mă duc la mitingurile convocate prin sms sau pe facebook, sunt prost că nu mă enervez pentru nişte hotărâri de guvern care nu mă afectează, sunt prost că trag concluzii ce sunt în dezacord cu majoritatea şi sunt prost că văd dincolo de aparenţe… Aşa şi?
 

 

Anarhie, anarhie, da’ s-o ştim şi noi!

Reprezentativ

N-aş fi scris acest articol, dacă nu m-ar fi indignat manipularea grosolană a unui profesor universitar, cu doctoratul luat pe bune, căruia, DEOCAMDATĂ nu-i voi da numele. Din respect pentru studenţii lui.

Anarhie, conform originalului din greacă, αναρχία, este un concept care se referă la existența unei societății anarhice, societatea oamenilor liberi. Anarhismul este denumirea unei filozofii politice sau denumirea unui termen generic pentru un grup de concepții de natură filozofico-politică, care sunt mai mult sau mai puțin legate una de alta, derivat din cuvântul din limba greacă veche an-archos, care s-ar traduce în limba română prin expresia fără conducere sau fără conducători. În sensul cel mai general, „anarhismul este convingerea fermă că toți conducătorii sunt în ultimă instanță opresivi și, ca atare, trebuie eliminați/înlăturați. (Wikipedia)

Pornind de la acest concept, nişte de indivizi, (ajunşi pe o anumită treaptă a piramidei lui Maslow, dar dorindu-şi cu ardoare treapta finală), îl interpretează în maniera personală şi, mai mult, încearcă să-l şi aplice. Dar nu-l aplică în nume propriu, ci prin intermediul unor terţi, mici şi proşti pentru care asumarea anarhiei este un titlu de glorie. Aşa se întâmplă acum cu preşedintele Iohannis, care “cheamă la luptă” şi chiar participă la protestele din stradă. Proteste iniţiate de “forţele oculte” situate de-a dreapta preşedintelui, forţe care, din spatele uşilor închise, îl “sfătuiesc” pe preşedinte şi cei de lângă el, spunându-i că esenţa democraţiei este părerea liber exprimată. Şi că ea trebuie exprimată în stradă, de “tinerii frumoşi şi liberi” care “pun botu” la propaganda ocultă de pe siturile de socializare. “Serviciile” isi fac datoria. Iar în Ţara Românească sunt destule.

Să fie clar, n-am nicio dragoste pentru PSD, (cu Dragnea et Co), nici pentru liberali şi, în general, pentru niciun partid sau formaţiune politică, sau politician, cunoscând fenomenul din interior, atât cât îl poate cunoaşte un jurnalist care a asistat la creşterea, mărirea şi decăderea unor formaţiuni politice. Orice politician ajuns în Parlament, indiferent dacă e “parlamentul local” sau Parlamentul României, nu va pierde ocazia să profite din greu de poziţia sa. De la primarul (şi consiliul local) al nu ştiu cărei comune, până la deputatul al cărui nume n-a fost pronunţat niciodată de la tribună, în patru ani de mandat, TOŢI nu vor face altceva decât să-şi pregătească “ceva acolo, pentru bătrâneţe”. Aşa a făcut şi preşedintele Iohannis, încă de când era primar, aşa au făcut (şi vor face) toţi cei care au ajuns sau vor ajunge în slujba Statului. Pentru că de la Ludovic al XIV – lea, Regele Soare, care a lansat sintagma “Statul sunt eu”, fiecare politician şi-a însuşit-o şi a profitat cât a putut de ea. Din când în când, câte unul a mai “picat”, atunci când n-a ştiut (sau a uitat!) “tabla împărţirii” cu partidul sau cu serviciile. Sau când s-a săturat să dea fără să mai primescă nimic, aşa cum s-a întâmplat cu Ghiţă.

Să revenim la tinerii frumoşi şi liberi, care cred că tot ce zboară se mănâncă, inclusiv elicopterele şi cred că demonstraţiile de stradă pot schimba ceva. Că dacă EI ies în stradă, cineva va ţine cont şi de dorinţa LOR. Aiurea! Ar trebuie să ştie, că ÎN ORICE DEMONSTRAŢIE din stradă, exista indivizi puşi acolo de “cineva” ca să întreţină o stare de surexcitare, care să conducă demonstraţia acolo “unde este nevoie” şi mai ales, să spargă geamurile sau să se ia la bătaie cu Poliţia, atunci când e cazul. Tinerii (frumoşi şi liberi) ar trebuie să bage un pic nasul în istorie şi să vadă că mişcarea flower power n-a avut niciun rezultat, că războiul din Vietnam nu s-a terminat datorită mişcării, ci datorită faptului că Vietnamul nu mai cumpăra armament de la fabricanţii de arme americani, că ruşii “căzuseră la pace” cu americanii, că războiul rece se cam sfârşise, iar în spatele uşilor închise se pregătea altceva. Sau mai aproape, să-şi bage nasul în mineriade. E fix la fel! Iohannis n-a mulţumit demonstranţilor, cum a facut-o Iliescu cu minerii?

Şi astăzi, demonstraţiile din Bucureşti şi din toată ţara sunt “organizate” în amănunt de cei ce le-au organizat dintotdeauna. Vor ieşi în stradă pe lângă tinerii frumoşi şi liberi, “bătrânii” plătiţi şi alţi tineri, tunşi regulamentar şi bărbieriţi proaspăt, care vor “protesta”, se vor îmbrânci cu jandarmii, apoi se vor retrage strategic, lăsând “pagubele colaterale” să se aleagă cu capul spart şi cu pumni în bot. Şi aşa mai departe, much ado about nothing cum zice poetul (ei care, bătrânul Will). Mult zgomot pentru nimic, pentru că, după “marile demonstraţii”, va ieşi pe de o parte preşedinte Iohannis, care va trage spuza pe turta lui, apoi pesediştii care o vor cârmi spre a lor. Iar tinerii frumoşi şi liberi cu ce se vor alege? Cu un guturai, cu eventuali pumni în ochi de la jandarmi, dar cu “satisfacţia” că cineva i-a văzut şi îi va băga în seamă. Da, da! Şi încă cum!

La început vă vorbeam despre un dom profesor, care publică pe contul lui de facebook postările studenţilor revoltaţi de “starea ţării”. Se pare că dom profesor e supărat pe toată lumea, e supărat pe marketingul de Crăciun, e supărat pe tradiţiile “duse la extrem” dar, în acelaşi timp, primeşte distincţii din mâna Statului pe care îl blamează. Păi e frumos aşa, dom profesor? Data viitoare, dacă vreţi să fraternizaţi cu dom profesor Iohannis, faceţi-o în nume propriu, nu prin condeiul studenţilor. Şi învăţaţi-i că democraţia este apanajul oamenilor inteligenţi, nu a gloatei, care nu va fi niciodată luată în seamă. Învăţaţi-i că nu contează cine votează, contează doar cei care numără voturile. Şi mai învăţaţi-i ca învăţând carte, EI vor fi cei ce numără. Altfel, scosul castanelor din foc cu mâna altuia, merge odată sau de două ori. A treia oară, tineretul (frumos şi liber) va deschide ochii şi vă veţi trezi singur şi blamat, cu toate încercările de manipulare scoase la vedere. C-aşa-i viaţa, tristă şi nedreaptă pentru manipulatori. Iar dacă nu veţi pricepe mesajul sau nu-l veţi lua în seamă, voi avea grijă să-l înţelegeţi… repede!

Păi anarhie, anarhie, dar s-o ştim si noi, nu-i aşa?

2000px-circle-a_red-svgprotest-gratiere-bucurestiacum 3 ore

Operaţiune „false flag” în Europa? Începe scandalul sau doar bagă americanii băţul printre gardul lui Putin?

Reprezentativ

Primesc un mail, de la amicul Costel (ăla din Frontiera, l-aţi văzut), care mă întreabă, mă tu ştii ceva despre chestia asta?” Despre care? Aia cu tancurile rablagite din Polonia şi Ţările Baltice? Habar n-am, dacă n-au spus-o la Antena 3, pe DIGI nu mă uit, pe B1 mă uit din când în când la Banciu, la Realitatea e doar Guşă şi Guşă iar la Ghiţă Tv au treabă cu Coldea. Nu ştiu. „Primesc asta de amicul meu din USA, ăla mă ţine la curent cu ce mai e noi în România şi în lume!” What a fuck? Aici nu te uiţi la ştiri? „Ba da, dar… băiatul le ştie!” Ok, să vedem. Şi-mi trimite textul, care suna cam aşa:

„Nu ştiu dacă a apărut şi la voi, dar Obomber (Obama, n.m.) a trimis 1.600 de tancuri în Europa. Sunt în Polonia şi Ţările Baltice, nu ştiu dacă au ajuns şi la voi. Astăzi, la noi în presa se zvonea că weekendul ăsta se pregăteşte o operaţiune de false flag în Europa, aşa cum s-a întâmplat la graniţa germano-polonă în august 1939, în oraşul Gleiwitz. Se aude că tancurile T-72 cumpărate de la unguri, vor fi vopsite în culori ruseşti, cu emblemele de rigoare şi poziţionate la graniţa ruso-polonă sau la graniţa Ucrainei cu cu Rusia. Cu ajutorul lor se va crea un incident diplomatic, înainte de depunerea jurământului lui Trump, (20 ianuarie). Tancurile au fost vândute ca fier vechi şi nu sunt funcţionale, dar pot fi plasate la graniţă, bombardate, să se spună că Rusia a atacat, dar a fost oprită cu vitejie de polonezi sau baltici. Am ataşat un articol care descrie cumpărarea tancurilor de la unguri de ucraineni. Un fel de cadou de la Obomber pentru Trump. Obomber vrea să creeze un conflict în Europa înainte de “inaugurarea” lui Trump, care de altfel are mari probleme. Ieri a avut o conferinţă de presă să se apere de o acuzaţie de şantaj, cică Putin are dosar despre el. Nomenclatura aici nu-l vrea de loc. S-aude şi la voi?

PS: Pe 15 Ianuarie începe încă o nouă conferinţă pentru pace în Middle East între palestinieni şi evrei. Israelul însă nu participă. Şi aici este posibil un false flag ca să disturbe conferinţa. Atacuri de TIRuri, artificii, sau cine ştie ce…”

Adică…? Am citit şi eu articolul, de regulă la noi apar ştirile astea apar după ce se întâmplă. Citiţi-l şi voi şi dacă se adevereşte ceva, iar informaţiile sunt adevărate, nu e bine. Dacă e doar un bluf, asta e…

BBC Caught Red Handed Hoaxing Russian T-72′s Invading! They Were Junk Tanks Bought By Ukraine for Propaganda!

20140812nyiregyhaza

 Watch the first video on www.project.nsearch.com to open a Doorway to God!  Those who join Project Nsearch will discover ways to make extra income and get free ebooks on natural curesfree energy and spreading more truth!    I teach others how to make real extra income on my Newsletter.  Join my site and email me at glenn@nsearch.com or call me at (352) 478-8059 so I can reach you!  Thank you for sharing all my articles to social networks!  VeteransTruthRadio.com for Victory!

 A couple of weeks ago, Ukraine bought some old T-72′s from Hungary at the scrap price of about $8,500 dollars each which is their value as scrap metal. Ukraine does not use the T-72, it uses the later t-80 and t-84. But Russia still uses the T-72.  It seems that the only purpose that Ukraine bought these junk tanks for is to create a false flag or for more lies from the fake news that Russia is invading!  The BBC ran with the hoax story of the T-72 Russian tanks crossing the border invading as did many other mainstream fake news outlets!   This is all just more lies from the Ukrainian puppet government that was put into power for $5 Billion.  Soros actually bragged about it!  It makes me sick that you get more truth from Iranian news that US or British news.  What a fraud! 

 Here’s the article from the Hungarian website that talks about the T-72 brought for scrap by Ukraine!

http://www.hidfo.net/2014/08/12/hulladekvas-araert-eladott-honvedsegi-harckocsik-utban-az-ukrajnai-haboru-fele

Here’s the translation of the Hungarian web page talking about the Russian T-72s sold at scrap prices (about $8500 each) by Hungary and shipped to Ukraine.

A vigilant reader sent in the following photos, which were made in Nyíregyháza railway station on August 2. According to the information provided on the trains headed Záhony, which crossed the state border to the Ukraine. The photo is interesting that these T-72 ever for the average stock of Hungarian Army tanks are visible.

Hídfő.net | scrap sold for the price of army tanks on the way to civil war in Ukraine

Hídfő.net | scrap sold for the price of army tanks on the way to civil war in Ukraine

Hídfő.net | Nyíregyháza railway station

Since the outbreak of the Hungarian Armed Forces of Ukraine crisis means selling stocks extracted from HM EI Inc.. (Ministry of Defence Electronics, Logistics and Asset Management Company Private Limited), two applications have been announced for T-72 battle wagons. From March 2014 to the first year could be applied, it is 58 pieces, mainly produced in Belarus harcjárműre concerned. This tender was founded in October 2013 – allegedly held by individuals Czech – Company, Ltd. won the Excalibur Defense. The second tender offer was made in July 2014, and by August it had already been criticized. This is the above-named company won, which appears in the list of registered firms licensed to practice in military technology trade also.

The application of the 58 pieces the chariot:
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Palyazat/Palyazat_S14N03.pdf

The tender winner
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Tajekoztatas/Tajekoztatas_S14N03_eredmenye.pdf

The second application 22 pcs T-72 tanks was out.
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Palyazat/Palyazat_S14N08.pdf

The second winner of the tender:
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Tajekoztatas/Tajekoztatas_S14N08_eredmenye.pdf

The tanks can be 22 pieces minimum gross price was 45 million 220 thousand. This means that one should pay harckocsiért slightly more than two million Ft. Since we assume that the offers started competing with each other, so probably a little more money in the kelhettek combat vehicles. Today, the world market in such a condition, used but still-air combat vehicle battle with at least one hundred thousand United States Dollars (USD 24 million). So home could sell tenth of the market price of these combat vehicles.

However, in any event, the question implies that what sells used the HM company, but still-air battle with military technology virtually scrap prices or below cost? Today £ 53-57 a kilogram price of iron, such a tank is 41-44 tons, depending on the type of track.

The second set prices (S14N08 ID) application, the concept of a transaction might constitute misappropriation because state assets have played through a certain company at a fraction of the fair market value. The fact that the Defense Excalibur Ltd when and to whom, at home or abroad, has sold a total of 80 pieces of used T-72 tanks on the property that has no information. Since many of the neighboring countries of Ukraine only waging war and military-technical losses are significant, so it is possible there could point to sell these tanks. According to information from the subject of railway equipment is being held there.

It is a fact that the United States spends millions of dollars on a daily basis in the Ukrainian army operation to hold and called on NATO allies who operate or have operated to transfer or sale of stocks to help Ukrainians to Soviet military equipment. Thus, the Soviet Union sold technology to replace the NATO countries will be eligible to expensive Western weapons, of course, not the price of scrap.

According to some sources from Poland to Ukraine or Hungary to buy Air Force combat aircraft filling. Interestingly, the MoD ED Co.. Has the solution for this is because since the 2013 sale of 24 pieces of MIG-29 fighters and 8 of MI-8 military transport helicopter.

MIG-29 tender:
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Palyazat/Palyazat_S13N07.PDF

Helicopter applications:
http://www.hmei.hu/Documents/Inkurrencia/Palyazat/Palyazat_S13N12.pdf

Meanwhile, the scooter was very much to the Hungarian arms of Ukraine. Perhaps this contributes to Hungary Ukrainian retaliatory action is responsible for the deaths of thousands of civilians? The explanation, which will see the light of day on the days that sold military technology from the price of deficit they want to fund, is not it, because you would have to sell the tanks not scrap at the price of a couple of African, Asian countries would have gladly bought the armory also these combat vehicles.

Ceva, cumva ştie cineva? Sau avea dreptate Nostradamus?

 

Proştii satului

Reprezentativ

A apărut Kodruţa în faţa camerelor. Puţin răcită, şi-a suflat (în)discret nasul şi a întrerupt conferinţa de presă ad-hoc, tot din cauza râurilor de muci. Cine a văzut transmisia posturilor tv de ştiri, s-a lămurit că şefa DNA a bâlbâit-o la greu, convinsă fiind că noi, cei care privim, suntem proştii satului. „Să lăsam lucrurile penibile, gen cucuvele mov și alte culori. Să trecem la declarații serioase. În primul rând, nu comentez declarațiile unui inculpat fugar, (adică Ghiţă) care are mai multe dosare penale. O parte dintre ele sunt în instrumentare la DNA. O parte dintre ele sunt deja trimise în judecată. (…) Ca atare, nu comentez declarațiile unui inculpat fugar și nu doresc să intru în dialog cu acesta”. Ăsta a fost flashmobul Kovesi, din pragul Ministerului de Justiţie. De restu’ fericire.

Şi UE ne crede demult proştii satului, sau ai clasei, depinde cum priveşti. Şi nu numai pe noi, pe toţi “săracii”, foşti comunişti din UE. Pe unii mai puţin pe alţii mai mult. Pe noi mai mult, că n-avem nici puterea economică, nici coloniile lor şi nici – hai s-o spune pe româneşte – sânge în instalaţie. Oricât s-ar da de rotunzi cei de la guvernare, indiferent de stânga sau dreapta (care nici măcar nu există, există doar o adunătură de indivizi ce au făcut banul mare, depinzând unii de ceilalţi), niciunul nu s-a împotrivit vreunei directive a CE. Pentru că au de luat banălău, ce evident se duce şi în buzunarul lor. Nu direct, că nu sunt atât de proşti, prin fel de fel de firme şi firmuliţe de interpuşi. Am spus asta, aşa, ca să vadă că nu toţi romanii înghit pe nemestecate tembelismul european aplicat la scara naţională, pentru că “aşa e bine”.

Astăzi vă voi povesti despre directiva CE 2001/37/CE, despre tutun şi aplicarea pe pachetele de ţigări a unor avertismente şi fotografii. Vă pot spune din capul locului, că indiferent ce scrie pe pachet, fumătorii nu se vor lăsa niciodată de cumpărat şi fumat de dragul directivei, nici în România, nici în alte părţi! Aveţi anexata la sfârşitul articolului directiva în cauză, citiţi şi minunaţi-vă de excesul de zel – citeşte prostia şi obedienţa – oamenilor de decizie din ţară românescă.

Directiva despre care vă vorbesc, are, normal şi excepţii, pentru că grecii au coaie. Nu şi romanii. Aţi văzut ce-au făcut astă vară şi cât de repede Europa i-a luat în braţe şi i-a pupat dulce pe botişor? De ce? Că NATO? Nu! Şi Turcia e în NATO şi are o grămadă de probleme. Şi noi suntem, dar în afară de nişte tinichele luate la suprapreţ, sub formă de avioane ieşite din uz şi nişte fregate excepţionale (acum 50 de ani!), nimic. Ba ne mai şi mândrim că avem flota!

lukiesSă revenim la tutun şi la obedienţa românească. În directivă nu scrie că pe pachetele de ţigări să se tipărească imagini şi mesaje pe 2/3 din suprafaţa de expunere. Scrie clar că “se va specifica” dar nicăieri nu se bate în cuie suprafaţa. Dar am descoperit o chestie, un agreement între Europa şi producătorii de tutun din Anglia şi SUA, sub franciza cărora s-au construit fabricile de ţigarete din Europa. Adică, în funcţie de scăderea vânzărilor din cauza “afişării negative”, compania respectivă va fi despăgubită cu un procent egal cu procentul pierdut de companiile producătoare. Mai clar, scade vânzarea ţigărilor, producătorii nu au de suferit. Şi atunci de ce toată tevatura asta? Produsele fabricate în UE gem de E-uri, otrava subtilă care atacă ficatul, plămânii şi rinichii, puii din fermele nemţeşti sunt plini de antibiotice, sucurile “naturale” provin din Dealurile Chimiei, ca şi vinul, dar pe niciunul nu scrie atenţie fraierilor, muriţi! Doar pe pachetele de ţigări, apare una care-şi scuipă plămânii sau îşi arata cu graţie cariile. De ce nu se pun astfel de etichete şi pe sticlele de vin, bere sau vodcă? Ei de ce! Pentru că în secunda doi, vor dispărea atât Parlamentul European cât şi toţi mahării din zonă. Pentru că nu s-au stabilit încă despăgubirile cu producătorii de vinuri, bere sau pui şi nici nu se vor stabili vreodată. La ţigări e mai simplu, sunt mai puţini şi mai puternici. În rest, toţi europenii, inclusiv românii, pot mânca căcat frumos ambalat, niciunul dintre cei de la Parlamentul European sau din guvernele locale nu are de suferit. Doar prostii. Adică noi, oamenii de rând. Mă gândeam cum ar fi să-i impună Mama Europa lui Putin, să pună capul de mort pe vodcă! Păi în două zile, le-a tăiat gazul, le-a închis robinetul cu petrol, a blocat Rotterdamul (care e mai mult de jumătate rusesc), le-a dat drumul ruşilor fără paşaport în Europa şi… să vezi atunci cadril! Hai, are cineva boaşe să-i impună asta lui Volodea?
În rest, despre ouţele lui Dragnea, nici nu se poate discuta, că el de-abia şi-a văzut sacii în căruţă, cum să se bată cu Marele UE? Văzut, văzut, dar pentru cât timp? Cine pariază cu mine că nu peste mult timp, Grindeanu va fi şeful PSD-ului? Nu credeţi? Hmm… Păi a rămas el Năstase fără PSD, a rămas Ponta, ce Dragnea e mai breaz? E pe lista scurtă…

Nu trebuie să cauți prea mult pe net ca să găseşti cât de periculoase sunt telefoanele mobile, cât de periculos este să folosești un cuptor cu microunde pentru a-ți încălzi mâncarea, cât de periculoasă este medicina modernă, sau cât de periculoase sunt rețelele WiFi. Cât de proşti sunt cei ce fac aceste studii apoi le distribuie pe Facebook, Twitter și alte rețele sociale, altor proşti care le iau de bune, “că aşa au auzit ei din surse sigure” nu scrie nicăieri. Scrie doar că “folosite timp îndelungat, pot provoca moartea, impotenţa, cauzează cancer, afectează dezvoltarea fizică și emoțională a copiilor”.

Proştii satului? Aşa o fi…

tabac-1-1 tabac-1-2 tabac-1-3 tabac-1-4 tabac-1-5 tabac-1-6 tabac-1-7 tabac-1-8 tabac-1-9 tabac-1-10

Cică vine iar cutremuru’. Ăla mare!

Reprezentativ

Contactul intempestiv al bucilor cu gheaţa se intensifică. N-avem nicio vină că pantofii, bocancii sau cizmele n-au cuie, iarna ne-a luat iar pe nepregătite. Suntem în a doua lună de primăvară, Ianuarie şi cine mai credea că de Bobotează poate fi ger în halul ăsta? Mai şi ninge, bate vântul, în loc să înflorească cireşii. Că aşa e pe la noi. Avem o autostradă, ca vai de capul ei şi aia e înzăpezita. Dacă vrei să ajungi la Constanta, musai s-o iei prin Viena şi dacă ai un pic de noroc, să te sui în avionul de Istanbul. De acolo, dacă scapi întreg, mai vezi. Bucureştiul e sub cod roşu, ca şi primarul general, care îi dă afară pe cei de la RATB, pune alţii, dar până se apucă ăia noi de treabă, vine toamna. Primul ministru decimează şefimea de le Metrorex, aşa le trebuie, pe aia i-a durut în cur de bucureşteni dintotdeauna. În Moldova zăpada e cât casa, o fată a născut în şenilată un băiat, căruia i se va spune John. La Vaslui a îngheţat ţuica în damigene ceea ce sună a dezastru naţional. La Galaţi urlă crivăţul a pagubă, noroc cu netul, că altfel informaţia n-ar mai circula. Pe la televiziuni se plimba fantoma lui Ghiţă, această nouă Elodie. O telenovelă în care se regăsesc mai marii ţării, de la SRI la DNA, poporul înghite doar ce-i da RTV-ul sau A3, pe nemestecate, pentru că nu ştie (sau n-a aflat?) că politica e curva iar politicienii cei mai buni băieţi din lume. Ca noutate, au scos-o p-aia cu “Ghiţă nu e fugar, e martor protejat” adică vezi Doamne,  noi ne-am născut sâmbăta şi era ger. Despre cauţiunea (sau pseudo-cauţiunea) pe care a iest Ghiţă de la Beciul Domnesc nicio vorbă. O căruţă de bani, pe care el fugitivo trebuia s-o piardă. O fi pierdut-o, n-o fi pierdut-o nu se ştie. Toată lumea e cu ochii şi urechile pe ce mai pârăşte Ghiţă. Dacă spune adevărul, e cam naşpa, dacă minte, e vai de curul lui. În nicio variantă însă, nimeni nu va face nimic. A, uitai! Se va face o comisie, care va îngropa cazul. Kodruţa va veni din concediu şi va spune că Ghiţă minte, că aşa se comportă un “fost”, rănit la orgoliu. Şi cam atât. Ăla stă bine mersi la căldurica, joacă bambilici cu Mazăre la umbra bananierului iar fraierii fac rating televiziunilor de ştiri. Ai rating, ai pub. Ai pub, ai bani. Ai bani, ţi se rupe de restu’! Păi nu e bine aşa? Este! Şi afară ninge, ninge şi bate vântul. Şi mai vine şi cutremurul ăla mare, să ne facă fărâme-fărâmiţe, acum când ne-au super îngheţat bucile. Aşa spune la tv, parcă poţi să ştii? Cică ştie un nene, dar nu spune decât pe bucăţele, să nu bage spaima în popor. El, Mircea Radulian spune că vine acopalispa, anul ăsta, nici mai devreme nici mai târziu. Cică savanţii britanici şi nu numai, susţin asta. Altul (Mihai Diaconescu) tot din gaşca de la INEP spune că nţ! Că e o poveste de pe un sit, pe care scrie în fiecare an că la noi vine beleaua. Aşa şi? Adevărul e că nici dracu nu ştie când şi dacă va fi cutremur, toată lumea îşi dă cu presupusul. După ştirea asta, la teve vine o tanti cu bufeuri şi medicamente anti. Cică i-au trecut! Nu suflă o vorbă despre ce-a mai făcut, a luat doar suplimentu’ala alimentar şi e iarăşi verde şi aptă. Mda. Tot la teve, o înmormantare cu lăutari şi dansatoare la bară, la Singapore. Am lamurit-o şi cu ziua capului lui Ion de ieri. Oamenii se bucură când cineva rămâne fară cap, asa că a fost aniversare. La mai multe. Poate mai cad niste capete, ale ştim noi cui, să ne bucurăm. Dacă nu, nu. Să revenim. Afară e cald şi bine, au inflorit gutuii, Dragnea a făcut salariul 3000 de euro indiferent dacă munceşti sau nu. Doar că… pe buticul din colţ scrie în araba (şi engleză!), aerul condiţionat cam scârţâie şi… ce bine e aici în Dubai! Dau cu mâna de perete şi mă trezesc! Futui!

Afară ninge… aşa şi?

A mai trecut un an. Aşa şi?

Reprezentativ

S-a mai dus dracu’ un an din cei… pe care pot să-i văd, percep, miros, gust. A trecut rapid, ca toţi ceilalţi, de te apuca depresia când te uiţi în calendar şi mai ales te mai şi urci pe cântar! Le-am făcut pe amândouă, apoi am deschis blogul să văd dacă mai ninge (mi-au pus aia zăpada până pe 4 ianuarie), ninge dar nu se aşterne, aşa că ninge degeaba, ca de obicei. N-o băgaţi p-aia cu stai să vezi că grâul, porumbul şi rapiţa au nevoie de rezerve de apă în sol, pentru că eu văd porumbul doar sub formă de mălai unguresc iar rapiţa – ulei de… Cineva îmi atrăgea atenţia că în lista de bloguri pe care le citesc sunt unele care nu merită. Care – am întrebat? Fără răspuns. Aşa şi? Niciodată n-am spus că scriu pentru bloggeri, pentru aprecierile lor sau pentru reciprocitate, să apară like-ul la coada articolului. Dacă citesc ceva şi-mi place, apreciez, dacă nu nu. Îi spuneam unui co-blogger că fiecare jurnalist este un scriitor ratat, şi invers. Blogării sunt pe undeva la mijloc, fac ceea ce fac din pasiune, nu sunt nici scriitori nici jurnalişti, netul le-a dat posibilitatea să se exprime şi o fac. Cei buni au zeci de mii de cititori, ceilalţi au câteva sute. Asta nu înseamnă că sunt proşti, doar că sistemul lor de promovare e un pic aiurea. Sau nu-i interesează să fie “citiţi”. Cunosc un blogger care îi scria iubitei în fiecare zi, de aia şi-a şi făcut blog, tipa nu citea emailurile de la el, în schimb rupea blogurile. Până într-o zi, în care blogul tipului a fost “descoperit” de o altă tipă şi… a început o altă poveste. Nimic nou sub soare. Există însă, o singură condiţie pe  care, dacă n-o îndeplineşti, n-o să te citească nici dracu! Limba romană. Dacă te exprimi strâmb şi şchiop, mai bine te laşi, altfel pierzi vremea şi banii pe curentul electric. Dacă n-ai citit de când eşti viu, măcar poveştile copilăriei, n-ai ce căuta în blogosfera. Nu vreau să spun mai multe că se apucă unii de citit, ceea ce, mi-e greu să cred, mai bine se uită la filmul după cartea cu acelaşi nume, până se plictisesc. Şi aşa e bine.

SAMSUNG

Am făcut o pauză, motanul Mini (un escroc sentimental) m-a anunţat că trebuie să-i curăţ litiera, că aşa sunt eu, o pisică mare (şi proastă, în viziunea lor!) care face munca de jos, le dă să mănânce şi-i piaptănă când au ei chef! Şi dacă tot m-au scos din mână, pot să vă spun că am patru, doi băieţi şi două fete (una băbuţa, are doisprezece ani, e cea mai înţeleaptă şi cam grăsuţă). De Mini v-am spus, Nas e celălalt băiat, e cel mai drăgăstos şi milog de mângâieri, Fitzy e mama lor, care acum e colega lor de joacă, iar pe băbuţescu o cheamă Pissy (cel mai inspirat nume posibil!). Au caractere diferite, apucături diferite, odată la trei luni fac praf un “copac pentru pisici” dar îmi iartă scaunele şi tapiseria fotoliilor. În rest, coabitam fără probleme.

Să revin la ce scriam mai sus. Dacă vreau să citesc poezie bună, mă duc la blogul lui Florin, dacă vreau să văd ce şi cât suferă o ziaristă în viaţa de zi cu zi, citesc blogul Oanei. Regina Buburuza pune în fiecare zi întrebări. Răspund sau nu, după cum am chef. La Mishuc ascult muzica bună, iar pe Efemeride văd ce-au mai inventat unii şi alţii. Lovendal scrie despre conspiraţiile din lume şi mai ales de pe net, iar ceilalţi scriu ce au ei chef! Citesc când am timp şi alte vreo câteva zeci de bloguri plus comentariile, dar asta nu înseamnă că sunt îndrăgostit iremediabil de blogosferă. Mai citesc şi câte o carte, prost obicei, nu-i aşa?

Afară e soare, ianuarie ăsta habar n-are că e lună de iarnă, că ar trebui să vină greul Bobotezei, ca grâul are nevoie de zăpadă, că eu m-am îngrăşat trei kile. Aşa şi?

 

Mai daţi-i o clipă lui Ilie Micolov…

Reprezentativ

“Dragoste la prima vedere”, “Şoferul şi multe altele… O generaţie i-a fredonat melodiile şi l-a ridicat la rang de artist. Acum artistul e grav bolnav. Şi ceea ce e şi mai grav, este că e singur… Singur şi uitat de prieteni, asemeni tuturor artiştilor care îmbătrânesc, dar a căror voci rămân veşnic tinere în palylisturile radiourilor. Ilie e bătrân, bolnav şi singur. Banii din “pensia de artist” nu-i ajung nici să-şi cumpere medicamente…

Din când în când îi mai calcă pragul pragul un prieten, dintre puţinii care i-au mai rămas şi-i aduc de Paşti şi de Crăciun câteva ouă şi-o sticlă de vin. Vinul nu-l mai bea, Ilie nu mai bea vin demult, diabetul şi alte boli au făcut din uriaşul cu ochi blânzi o epavă. Inima şi cele câteva zeci de alte diagnostice zac în dosarul pe care Ilie îl ţine la loc vizibil “în caz de ceva, să ştie doctorii ce mi-au făcut alţi doctori până acum…”

Ilie a apărut de nicăieri prin anii ‘80. Chiar de nicăieri nu, el a fost până la un moment dat “om aşezat, contabil”„Nu mi-am ales drumul în muzică. Eu nu mi-am ales niciodată nimic. Până la o vârstă, nici nu ai voie să alegi. Nu am vrut să mă fac de mic ceva, am avut tendinţa de a face ceva. Copilul nu ştie niciodată ce va ajunge. Până la muzică am fost economist la Direcţia Sanitară a judeţului Suceava. Birou, răspunderi sociale, până la 29 de ani”[i] Fatalismul moldoveanului născut în cetatea Sucevei, asemenea fatalismului rusesc. Nu ai voie să alegi, nu-ţi dă voie „cineva” să mergi pe alt drum decât pe cel ce ţi-a fost destinat. Şi Ilie, aruncat în vâltoarea vieţii, şi-a ales drumul. O vreme a fost consultant la Radio România, apoi a apărut în spectacolele Teatrului “Constantin Tănase”. Vara, cânta pe litoral, pe la cârciumi.

Eram student şi-mi câştigam bănuţul în vacanţe, făcând pe ajutorul de ospătar la restaurantele din Eforie. Ilie apărea la Perla sau la Europa şi cânta două, trei melodii. Cânta „Dragoste la prima vedere”. Era aplaudat îndelung… Uriaşul zâmbea, mai cânta odată şi încă odată, apoi dispărea în noapte, spre altă cârciumă, spre alte doamne care suspinau şi-şi strângeau de mână partenerii, pe sub masă…

Au trecut anii, o grămadă de ani cu bune şi rele, cu bucurii şi nenorociri, cu doruri şi uri… L-am reîntâlnit pe Ilie. Eram la Ploieşti, director la Alpha tv. Producătorul unui show l-a invitat să cânte câteva piese. După înregistrare, Ilie avea în continuare chef de cântat. Ne-am retras într-o sală, uriaşul şi-a luat chitara şi muzicuţa şi a început să cânte „La hanul Ancuţei”. Am început să recit versurile în timp ce le cânta. S-a oprit şi m-a întrebat mirat de unde le ştiu. Sunt versurile mele, i-am spus, le-am scris acum… o mie de ani. “Eu le am de la cineva, nu mai ştiu de la cine… mi-a dat poezia şi mi-a spus s-o cânt. Uite că am descoperit autorul!” Nici până în ziua de astăzi nu ştiu cum a ajuns poezia mea la Ilie, nici el nu ştia prea bine. Am publicat-o demult, într-o gazetă obscură de provincie şi de acolo… a avut soarta tuturor efemeridelor scrise de mine de-a lungul vremii… Ne-am împrietenit, dscn0231afis-posternici nu era prea greu, iubeam amândoi muzica, poezia şi vinul bun. Am început să filmăm un videoclip, dar după primele zile de filmare, Ilie a plecat în Germania, la treburile lui, am tot amânat şi amânat a rămas până în ziua de astăzi… Am fost de câteva ori acasă la el, undeva în Militari, într-un apartament modest de bloc comunist, în care, în afară de chitările sale, boxe, amplificatoare, Ilie avea şi celebra “colecţie” de pălării texane, de care era foarte mândru. Am încercat apoi să-l ajut să facă un CD cu melodiile pe care le scrisese între timp, am participat la câteva repetiţii, am fost la Corabia la amicul Petre Preda, chitarist, unde ei au mai făcut câteva repetiţii, am făcut coperta albumului, dar… Ilie a plecat iar în Germania pentru o vreme şi proiectul nu s-a mai finalizat. Au rămas doar fotografiile şi o copertă…dscn0306

Şi au trecut alţi zece ani. L-am văzut pe Ilie întâmplător, într-o emisiune tv, acum câteva zile. Era obosit, doborât de boală, singur şi trist… Se mişca greu, boala şi greutatea nu-l lasă să facă mai mult de câţiva paşi, cu greu. Îi spunea reporterei că l-au uitat toţi, că nu are prieteni, că nu-i mai deschide nimeni uşa… Reportera o ţinea pe-a ei, ca majoritatea reporterilor de astăzi, pe care nu-i interesează nimic, iar odată ajunşi la un post tv, ştiu totul, mai puţin limba romană. L-a pus pe bietul om, care abia vorbea, să cânte. Ilie a fredonat câteva versuri din “Dragoste la prima vedere”. Sunau mai mult a strigăt de revoltă şi ajutor. Revolta unui om a cărui voce a vândut peste 600.000 de discuri, a cărui voce se aude şi acum la radiourile naţionale, dar care mai are doar câteva zile sau câteva ore de stat printre noi… Uitat de toţi, uitat de cei ce l-au aplaudat, l-au adulat şi erau in stare să-i sărute picioarele. Uitat de miile de femei care suspinau, uitat de de miile de bărbaţi care îi foloseau cântecul drept pretext pentru a-şi întâlni sau minţi iubitele… Uitat de statul care îi ciunteşte pensia…

Dacă în căutările voastre pe posturile de radio îi veţi auzi vocea, vocea aceea inconfundabilă de bas bariton care cântă nişte versuri simple, naive chiar: Pe cărarea vieţii/Trec câte o dată/Cu speranţa vagă/De-a te întâlni/Ne cunoaştem parcă/De o viaţă întreagă/Neavând puterea/De a ne vorbi…

…nu uitaţi că Micolov vă iubeşte… Oriunde v-ati afla, oriunde v-a dus viața, Ilie Micolov uriașul cu suflet de artist, va iubeste, cu dragoste la prima vedere… Voi îl mai iubiţi? Dacă da, faceţi în aşa fel încât trecerea lui spre raiul artiştilor să nu fie întunecată şi dureroasă. Mai daţi-i o clipă lui Ilie Micolov… dăruiţi-i o clipă de bucurie, asa cum el v-a dăruit o viață…