EUROPA CRETINIZATĂ

Trăim într-o Europă cretinizată, condusă de… nu se știe cine, dar având la înaintare o serie de indivizi, care au toți aceeaşi “directivă”: să se aleagă praful de tot! Până în ’89 luam lumină de la Moscova, rușii dictau și făceau legea în cea mai mare parte a Europei. Mai mârâia câte unul, vezi Tito, chiar și Ceaușescu după invazia din 1968 a rușilor în Cehoslovacia. Dar i-au închis gura rapid și i-au dat un os de ros, adică un mare contract de locomotive (de la Craiova) pentru China comunistă. Lui Iosif Broz Tito, că a fost mai tare-n gură, i-au dat libertatea să-și trimită oamenii oriunde în lume, unde aveau ei chef, cu condiția ca jumătate din producția de grâu a Iugoslaviei să plece la Moscova. Vremea a trecut, a venit ’89, au dărâmat zidul Berlinului, tot la sugestia Rusiei (citește Gorbaciov) și rând pe rând, europenii din est și-ai câștigat “independența”, adică, vreo câțiva ani, au lălăit-o de capul lor. Până în 1993 când, prin Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, a luat ființă Uniunea Europeană (UE). Și atunci, a început cadrilul! Cine vroia, din fostul est comunist, să zburde liber prin Europa, trebuia să plătească! Și timp de paisprezece ani, românii au tot plătit, cu vârf și îndesat intrarea în UE, cu privatizări forțate, pe un leu, distrugerea unor mari entități industriale, cu vânzarea către “investitorii europeni” a capitalului industrial românesc. Adică, încet, încet, s-a ales praful și pulberea de industria românească și nu numai. Cei care s-au născut ceva mai devreme, în secolul trecut, știu despre ce e vorba, dar cine dracu mai bagă în seamă niște boșorogi decrepiți, care au muncit o juma’ de secol ca idioții, fără computer, internet, telefonie mobilă sau vacanțe în Zanzibar?

Iar marile trusturi europene care au preluat pe doi lei o bună parte din industria românească, sunt formate din ruși, evrei, francezi, arabi, ruși, evrei (nu, n-am greșit!) “americani” și… ruși! Cine nu crede, să verifice patronatul OMV Petrom, să găsească cunoștințe vechi, de genul Biden și …ivici, …nov, …tein, etc. Adică tovarășii s-au reconvertit la domni, dar au rămas cu aceleaşi poze pe pașaport. Ghinion, ultra servilism sau prostie mioritică? Toate la un loc!

Să revenim la oile (sau boii?) noștri. Și la ai lor. La Bruxelles, ecologiștii visează râuri fericite și pești emancipați. În Disneylandul legislativ numit Uniunea Europeană, unor birocrați cu simțul realității sub zero le-a venit ideea genială: „Demolați barajele României, ca să circule peștii liberi!”

Adică toate barajele de pe râurile românești trebuie demolate ca să se respecte Directiva privind Protecția și Restaurarea Ecosistemelor (legea privind restaurarea naturii – propunere recentă) derivată din Directiva Cadru privind Apa (DCA – 2000/60/CE): Obiectivul său principal, este atingerea stării bune a tuturor corpurilor de apă (râuri, lacuri, ape subterane, ape costiere). Eliminarea barierelor artificiale, prin demolare sau modernizare, este o metodă esențială pentru a îndeplini acest obiectiv, restabilind migrarea peștilor și fluxul natural al sedimentelor.

Deși nu este încă adoptată în forma finală, vizează restaurarea activă a ecosistemelor degradate, inclusiv a râurilor, prin eliminarea obstacolelor (barajelor), deocamdată, după cum urmează:

Barajul Vidraru, Lacul Vidraru, România,
Barajul Paltinu, Lacul Paltinu, România,
Barajul Măneciu, Lacul Măneciu, România,
Barajul Valea cu Pești, România,
Barajul Leșu, România,
Două acumulări ANAR, neidentificate, România
Și multe altele…

Nici nu s-a votat directiva de mai sus, că pupătorii în cur ai lui Macron și ai Ursulei & Co de la București, s-au apucat de golit baraje, în perspectiva demolării lor! Oamenii care vor fi afectați, agricultura? Dă-i în mă-sa, urlă și ei un pic și se potolesc, se adaptează noilor condiții, se descurcă!

Pe bune? O țară întreagă trebuie să rămână fără energie hidro ca să nu aibă bibanul traume emoționale?! Să trăiască în libertate și bună pace carasul de Leșu și mreana de Vidraru, să ajungă și ei liniștiți, să se verse-n Marea Neagră, pentru că păstrăvii din Argeș, născuți în apa rece de munte, trăiesc minunat în apa caldă și sărată! Adică, Ursula vrea ca păstrăvul să înoate până la Bruxelles, ca să-l întrebe personal cum se simte cu biodiversitatea lui! Termen final: 2030!

Deci să demolăm prieteni! Să ștergem de pe fața pământului tot ce înseamnă hidrocentrală, comunistă că noi n-avem nevoie de electricitate ieftină, din alte vremuri! O vom cumpăra scump de la Macron sau de la Orban, că ăia nu sunt tâmpiți să-și dărâme hidrocentralele!

(Nu există suficiente înjurături în limba română, ca să-i pot trimite cum aș vrea eu la origini. Voi folosi și un set de înjurături ungurești și portugheze, că rusa și engleza sunt sărace! Concluzia: bă cretinilor, când va fi să se aleagă praful, voi veți fi primii care o vor lua pe cocoașă! De la prezindache, până la ultimul idiot userist, pesedist, liberal sau de alte naționalități! Să nu ziceți că nu v-am spus!

Ce bine e că “noua generație”, absolventă de super facultăți prin metoda “X și 0”, adică aia a textelor grilă învățate pe dinafară sau furate cu casca de pe telefon, cu diplome de licență luate “pe bune” de la Universitatea Ecologică, habar n-are pe ce lume trăiește! Chiar mă bucur pentru ei! Dar, când mult blamata AI va lua locul celor care decid, primii care se vor transforma în compost sau conserve, vor fi cei care, întrebați de Marele Șef ce știu să facă, vor ridica din umeri, motivând că ei au terminat facultatea cu 9,50. Dar mai bine vedeți filmul Soylent Green un thriller distopic american făcut în 1973 de Richard Fleischer. (Cu Charlton Heston, Leigh Taylor-Young și Edward G. Robinson. După romanul science-fiction „Make Room! Make Room!” de Harry Harrison). Nici dacă ar fi fost făcut anul ăsta, filmul nu era atât de actual! Filmul este doar pentru cei care mai au creierul cu ei…

În rest ce să mai spun? Ar mai fi de spus o grămadă, dar pe majoritatea le știți. Clasa politică progresită din Romania aleargă după mașina de gunoi a Europei, urlând:
– Luați-ne și pe noi! Vă rugăm! Facem orice!

În timp ce nemții și francezii produc în continuare mașini cu motoare termice, obțin electricitate din centrale pe cărbune, minele lor funcționează și li se rupe de directivele UE. Ungurii iau electricitate și petrol de la ruși și ne vând nouă la preț dublu. Nu se pune, pentru că Viktor Orban are cojones, spre deosebire de ai noștri, care au fost castrați din fașă! Orban este unul dintre favoriții lui Trump, e amic cu Putin și nu se ofilește de dorul lui Zelenski, dimpotrivă. La noi, Angry Bird tremură de plăcere când trage madam Ursula un pârțișor, iar când trage Macron i-l miroase înainte de a ieși! Când ajunge la Nicușor, bășinoiul e pregătit pentru fina amușinare și absorbție prezidențială!

Din păcate… în ’89 n-a fost o revoluție. A fost un update de soft. Au schimbat iconițele, nu sistemul. Noi ne-am trezit „liberi” ca găina fară cap scăpată din coteț, care ajunge tot în ciorbă. Rușii s-au retras, fix cât să poată reveni capitalul lor, spălat cu detergent european, iar „Occidentul civilizat” ne-a cumpărat industria la preț de chilipir, totul sub sloganul “nu ne vindem țara, o dăm degeaba!”

Cine a muncit înainte de internet, știe cum a fost. Cine n-a prins decât telefonul inteligent, azi își imaginează că întreaga istorie a României începe cu TikTok. Restul sunt „boșorogi”, adică exact oamenii care au ținut țara în viață, timp în care urmașii lor învățau să pronunțe korekt cuvântul „influencer”.

S-auzim de bine! Dar nu prea cred…

De ce Franța va câștiga alegerile din România?

Profitând de degringolada politică din Franța și de situația mereu neclară politic din România, americanii au pus piciorul în România, dându-i, într-un fel sau altul, la o parte pe francezi. Asta teoretic. Bazele NATO de la Deveselu și Kogălniceanu au consolidat poziția americanilor, atât în România cât și în Europa. Francezii au mârâit, dar până la urmă au tăcut, fiind ocupați cu evenimentele din Africa, unde au pierdut o grămadă de colonii. Pierzi colonii, pierzi bani, mulți bani. Ori îți faci alte colonii, ori faci un război. Și România e tocmai bună de colonie, mai ales că… după schimbarea majoră de paradigmă politică din America, Uniunea Europeană, (și în principiu Franța, Germania, Austria și Spania) dorește să-și reconsolideze poziția, poziție pierdută în favoarea Americii. Ajutorul dat Ucrainei de administrația Biden a depășit cu mult resursele UE, care, la un moment dat, s-a simțit “amenințată” că-și va pierde poziția de lider. La aceasta a contribuit din plin și Ungaria, care nu numai că nu a rupt relațiile cu Rusia, ci, dimpotrivă, a făcut tot ce i-a stat în putință să le consolideze. În acelaşi timp, a făcut un super lobby pe lângă americani, lobby ce s-a dovedit benefic pentru unguri.

România n-a făcut nimic… A spus “am înțeles, să trăiți” atunci când UE i-a impus să ajute Ucraina, a pus la dispoziție tot ce i s-a cerut și mai mult decât atât, fără să țină cont că unele acțiuni ale ucrainenilor pot periclita atât agricultura, comerțul cât și infrastructura României. Apucături de colonie, ca să nu zic de slugă… Dar asta e altă poveste, asupra căreia voi reveni. Într-un final, a venit Donald Trump și a iniţiat discuțiile de pace cu rușii. Asta fără să cheme și UE la negocierile inițiale, ceea ce i-a făcut pe cei din UE să sară de cur în sus! Restul îl știți.

De ce Franța va câștiga oricum alegerile din România? Puțină istorie…

Relațiile dintre România și Franța au peste șase sute de ani, după cum spune istoria. Oficial însă, consulatul Franței se instalează la București abia în 1798.

În anul 1396 un corp de armată condus de ducele Ioan de Burgundia a luptat alături de oastea voievodului Mircea cel Bătrân în bătălia de la Nicopole, unde au fost înfrânți de sultanul Baiazid I. Voievodul Țării Românești și ducele burgund au scăpat însă cu viață, acesta din urmă fiind numit, datorită curajului dovedit în bătălia respectivă, „Ioan cel Neînfricat” (Jean sans Peur). În 1762 diplomatul și scriitorul Claude-Charles de Peyssonnel a propus crearea unei reprezentanțe franceze în Principatele Române, deziderat care s-a realizat în 1798: un consulat general se deschidea la acea dată la București și un viceconsulat la Iași. (Sursă: Wikipedia)

Românii i-au ajutat pe francezi să construiască turnul Eiffel, mai ales inginerul român, Gheorghe Pănculescu, angajat de Gustave Eiffel la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri. Toate elementele turnului au fost turnate în România, la Reșița, dar francezii au șters prin 1950 de pe majoritatea bârnelor vizibile, inscripția” Made în Reşiţa – România”

“Cu siguranţă Govăjdia este locul unde s-au produs unele elemente pentru turnul Eiffel. Furnalul a fost primul cu flux continuu din Europa şi al doilea pe plan mondial. Normal că francezii nu vor recunoaşte acest lucru. Francezii sunt un popor care nu dau şi nu vor să dea dreptate străinilor niciodată, cred că ţine de mândria lor”. Mai mult, se spune că pe fiecare piesă de metal ce compune turnul Eiffel scrie:” Made în Reşiţa – România”. (Net)

Tot din oțel românesc, prelucrat la Reșița a fost făcută și infrastructura (tot sub managementul lui Eiffel) Statuii Libertății de la New York, dăruită de francezi americanilor.
Începând cu anul 1900, Bucureștiul a început să fie numit „Micul Paris”, datorită oamenilor, a locurilor şi chiar a arhitecturii. Perioadă în care capitala şi-a căpătat noul renume, coincide cu legăturile personalităților românești din acea vreme cu capitala Franței. Oameni de seamă, precum I.L. Caragiale, Brâncuşi, George Enescu sau Emil Cioran, aveau legături strânse cu Parisul sfârşitului de secol nouăsprezece.
Franța colabora cu România, de la egal la egal. Până când la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când englezii, rușii și americanii au împărțit lumea. De atunci n-a prea avut succes. S-a “infiltrat” totuși în România, încet și sigur. A câștigat posibilitatea de a face mașini în România, iar în 1968, a făcut Dacia 1100 după modelul Renault. Tot în primăvara lui 68, generalul Charles de Gaulle președintele de atunci al Franței, a vizitat România. De atunci, a fost introdusă limba franceză în unele școli din mediul urban. Singura limbă străină ce se preda până atunci în școlile primare românești, era limba rusă.

Să revenim la întrebarea de mai sus. De ce Franța va câștiga oricum alegerile din România? Pentru că… francezii au două mari partide, Renaissance (RE) (Renașterea, anterior cunoscut ca La Republique en Marche! Sau simplu En Marche!) un partid politic liberal de centru, înființat de Emmanuel Macron, (fost ministru al Economiei și Finanțelor, actualmente președintele Franței), care partid, a obținut de curând o victorie, prin câștigarea președinției Adunării Naționale, în urma unui vot strâns. Candidata din partea partidului prezidențial, avocata Yaël Braun-Pivet, a fost realeasă președintă a Adunării Naționale, și a reușit să formeze o majoritate.

Celălalt mare partid, Adunarea Națională (Rassemblement Naţional – RN), fostul Front Național (FN) este un partid conservator, suveranist și protecționist, înființat în anul 1972. Partidul este calificat ca unul de dreapta sau extremă dreaptă ce folosește adesea un stil politic ultranaționalist sau populist. Fondatorul și primul președinte al partidului a fost Jean-Marie Le Pen, iar actualul președinte este Jordan Bardella.

Ca să fie clar, Nicușor Dan este sprijinit de RE/Emmanuel Macron, iar George Simion de RN/partidul lui Marie Le Pen! Deci, oricum ar fi, oricine ar câștiga, francezii vor avea un mare atu în România, mai ales că, în țara noastră funcționează peste 4.000 de firme cu capital majoritar francez, dintre care putem aminti doar câteva: Automobile Dacia SA, Carrefour România SA, Auchan România SA, BRD Groupe Société Générale SA, Michelin România SA, Orange România SA, Groupama Asigurări SA, și restul până la 4000, dacă vă macină, le găsiți singurei pe net… Americanii au doar… o mie de companii, dintre care amintesc Abbott Laboratories Romania, AIG Capital Management, Cargill, Citibank, Coca-Cola Romania și altele.

Așa că, la întrebarea “de ce Franța va câștiga oricum alegerile din România”, vă invit să răspundeți singuri. Nu CINE va câștiga alegerile, aia e clar, ci… de ce așa?