Cineva trebuie să adune şi taxa pe prostie. Fiscul nu poate, rămâne BOR. BOR ştiiiie!

Taci si pupa!Pe opt ianuarie, vineri, pe la 12,30 la poarta mea au apărut doi oameni în fustiţe negre. Unul avea o găleată de plastic, celălalt o agendă şi un mănunchi de plante uscate. Au încercat poarta, poarta nimic, de fier şi încuiată. Au mai încercat odată, apoi au trecut la poata vecinului. Baba de rigoare, mă-sa mare sau soacra, la datorie, a strigat ca o apucată “saru’ mana părinte, poftiţi!” şi s-a rostogolit pe cele cinci trepte, mai mai să-l doboare pe popă. Băieţii în fustiţe au intrat, i-au stropit televizorul cu aghiazma, apoi au ieşit şi s-au ciocnit din nou de poarta mea încuiată. Fustiţa cu agendă a notat ceva, apoi au plecat mai departe. Asta se întâmpla pe la doişpe jumate, cum v-am spus. La patru, (între timp deschisesem poarta, din motive… personale) cele două fustiţe au dat buzna, direct! Am apucat să ies din casă, în timp ce indivizii şi-au început colindul: “În Iordane, botezându-te…” Bună ziua, am spus, individul nu cumva a fost botezat acum două zile? “Ba da, a zis popa, dar dumneavoastră nu aţi fost acasă” Aşa şi? “Aşa că am venit să vă spunem că s-a întâmplat botezul”. Ştiam, zic. “Daaaa? Şi nu primiţi cu botezul?” De ce, n-aţi înţeles că ştiam, iar evenimentul s-a întâmplat acum două zile, sau două mii de ani? “Şi dacă ştiţi, primiţi cu botezul?” Cât costă? “Zece lei pentru părinte…” Cine e părintele? “Eu. Şi cinci lei pentru băiatu’, ăăăă… dascăl.” Bun, alte pretenţii? “Vă dau şi un calendar al sfintei biserici ortodoxe.” Gratis? “Doar zece lei, la anul se va face 15, intrăm?” Unde? “În casă, să vă sfinţim.” Nu. “Atunci aici?” Popa a ridicat creanga uscată de busuioc, gata să mă transforme în concurent la tricouri ude. Afară erau 3 grade, iar eu îmbrăcat în cea mai bună cămaşa a mea şi în sacou. Băăăi, am urlat, eşti cu capu’? Popa a înţepenit cu mâna semi ridicata. Dă-ţi ţie cu apă în cap pe frigul ăsta, dacă eşti tare! “Nu e apă, e aghiazma…” Aşa şi? Popa a lăsat mâna încet în jos, iar dascălul a sărit în întâmpinarea buchetului cu găletuşa. “Nu primiţi cu…?” Nu mulţumesc, am răspuns. “Şi de ce nu ne-aţi spus de la început?” Care început, voi aţi dat buzna, nu v-am chemat eu. “Ştiţi tradiţia…” Nu şi banu’? “Nu… ne scuzaţi… noi…” Dascălul sau purtătorul de găleata, ieşise deja cu spatele din curte. Popa s-a uitat la mine lung şi a murmurat: “Nu credeam că…” Ce? “Că nu primiţi…” Nu. “Bine, să vă ajute Dumnezeu”. Asta e o formulă de salut sau înjuratură? “Da, adică nu, adică…” Au plecat. Pe la jumătatea străzii s-au urcat într-un Golf nou-nouţ, popa la volan, cărătorul de găleată în spate.

Ieri m-am întâlnit cu un amic, popă, ateu convins dar „meseriaş” într-ale popiei. A agonist de-a lungul celor douăzeci de ani de “păstorit” cam tot ce visează romanul, adică o “căsuţă cu gradină sub fereastră” (amprenta la sol de 200 mp plus etaj), două maşini şi un apartament pe litoral. I-am povestit toată întâmplarea. „Frate, eşti dus. Ai ceva cu popii? Ai ceva cu fratili tău? Băăăă, dacă n-ar exista prostia şi incultura, am muri dracu’ de foame. Prostia se plăteşte! Scump! Tu cu ce te-ai ales după o viaţă de jurnalist? Cei ce citesc şi ştiu carte nu plătesc. Prostimea, pulimea, ăia care pupa osu’ Paraschievei şi se “vindecă” de… orice, ăia plătesc. Ce, s-a vindecat vreo unul cu ajutorul moaştelor? Să-ţi povestesc despre psihologia turmei, spiritul gregar, Gustave Le Bon, combinarea inculturii cu religia? Am mai discutat despre asta. Dar, de câte ori te calcă un preot îţi aduci aminte de inchiziţie. Şi aia a fost bună la vremea ei, altfel nu câştigăm noi acum. Omule, religia e construită pentru a fi cu bătaie lungă, proştii creduli vor exista în vecii vecilor, aşa că, ia-le tu banii dacă eşti tare. Dacă nu îi luăm noi, cineva trebuie să-i ia. Prostia se plăteşte. Scump, aşa cum ţi-am mai spus… Noi adunăm mai mulţi bani ca fiscul şi fiscul nu zice câr! Cineva trebuie să adune şi taxa pe prostie. Hai noroc, să trăieşti şi să ne ajute Dumnezeu şi iartă-l pe fratele negru şi prost care n-a ştiut să-ţi ia banii. Data viitoare vin eu la tine cu botezul şi n-ai de ales!”

Cineva trebuie să adune şi taxa pe prostie. Corect. Tot respectul. Pentru tâmpiţi… restu’!

Anunțuri

3 gânduri despre „Cineva trebuie să adune şi taxa pe prostie. Fiscul nu poate, rămâne BOR. BOR ştiiiie!

Ai ceva de spus?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s